Cuvântul Sf. Nicodim Aghioritul - despre vrăjitorie

Autor
Sf. Nicodim Aghioritu
Tipar
Articol
Topic
Sfinți și Învățături

De ce au căzut creştinii în vrăjitorii

Şi, într-adevăr, întreaga pricină pentru care creştinii au căzut astăzi în toate relele lucrări ale diavolului şi mai ales în diferitele vrăjitorii se datorează faptului că nu cercetează cu grijă acele prime făgăduinţe şi învoieli pe care le-au dat lui Hristos cînd au fost botezaţi şi că le-au uitat şi cu desăvîrşire le-au şters din amintirea şi inima lor. Pentru ei au urmat acele înfricoşătoare cuvinte pe care le-a spus Domnul: anume că, ori de cîte ori necuratul demon iese din om, merge în locuri secetoase, căutînd odihnă şi nu găseşte; apoi se întoarce iarăşi la omul din care a ieşit şi, deoarece găseşte inima lui neocupată, curăţită şi pregătită, ia împreună cu el încă alţi şapte demoni mai vicleni şi intră acolo înăuntru şi locuieşte şi devin cele de după aceea ale omului aceluia mai rele decît cele dintîi:

„Şi, cînd duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutînd odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi ve­nind o găseşte golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decît el şi, intrînd sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decît cele dintîi” (Matei 12, 43-45) [...].

Că cei care fac sau cer vrăjitorii se leapădă şi tăgăduiesc pe Hristos şi se însoţesc cu diavolul

Luc Montagnier, laureat Nobel și descoperitor al virusului HIV: „Se intră în dictatura vaccinurilor. Riscăm să otrăvim toți copiii!”

Autor
Daniel Roxin
Tipar
Articol
Topic
Cunoaștere, Știință și Cercetare
Viață și Sănatate

Profitând de psihoza cu Coronavirusul din China, sistemul își pregătește terenul și în România, precum în alte părți, pentru a introduce vaccinarea obligatorie. Impunerea și acceptarea unui astfel de abuz avea nevoie de contextul unei psihoze globale menită să îi sperie pe cei slabi de înger. De acum încolo orice este posibil!

Înainte de a merge mai departe, este important să subliniez că acest articol nu este împotriva vaccinării, a acelor vaccinuri cu adevărat necesare, ci împotriva abuzului, a numărului tot mai mare de vaccinuri pe care corporațiile farmaceutice și agenții lor din mass-media și politică vor să ni le bage pe gât.

Prin urmare, între vremea în care făceai câteva vaccinuri standard într-o viață și cea de acum în care se ajunge chiar și la zece – douăzeci de vaccinuri, dublate de o posibilă lege a vaccinării obligatorii (precum la animale), este o cale lungă ce a transformat vaccinarea într-un abuz de care profită marile corporații farmaceutice, pe seama întregii populații a globului. Pentru că, atunci când nu știi care sunt efectele unor vaccinuri pe termen lung și în ce mod pot ele periclita viața sau sănătatea unui om după 5, 10 sau 20 de ani, dar vrei să le impui cu forța, ești inconștient sau nemernic fără scrupule.

Studiu științific: Copiii nenăscuți sunt capabili să asculte muzică și să “cânte” din pântecele mamei

Autor
Daniel Roxin
Tipar
Articol
Topic
Cultura Vieții

În tradiția românească există credința că fătul, în perioada sarcinii, poate să comunice cu mama și că aceasta poate trezi anumite calități în copil dacă interacționează cu el într-un anumit fel.

Mama mea, de exemplu, mi-a relatat la un moment dat că, atunci când era însărcinată cu mine, îmi cânta, făcea calcule aritmetice pentru mine sau îmi povestea diverse lucruri. Totul cu convingerea că aceste activități vor  contribui la dezvoltarea mea, într-o vreme în care știința nu vorbea despre o astfel de posibilitate.

Și iată că, în zilele noastre, cercetările științifice confirmă tradiția străveche românească și ne dovedesc că această comunicare există și că ea influențează dezvoltarea copilului, încă din pântecele mamei.

Studiul la care mă refer în acest articol a fost realizat de oamenii de știință de la Instituto Marqués din Barcelona, care au demonstrat că un fetus este capabil să detecteze sunete și, mai mult, chiar să „răspundă” la acestea folosindu-se de gesturi și mimică, încă din primele săptămâni în care se află în pântecele mamei., conform daylimail.co.uk

4 FEBRUARIE- ZIUA MONDIALĂ DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA CANCERULUI

Tipar
Eveniment
Topic
Sfinți și Minuni

Să ne oprim măcar pentru câteva clipe şi să rostim o rugăciune pentru cei suferinzi, dar şi pentru cei ce luptă alături de ei împotriva acestei boli necruțătoare. Domnul să-i ocrotească şi să-i ajute! Domnul să vă răsplătească cu binecuvântări cereşti.

Holocaustul pe care autorităţile se fac că nu-l văd: Holocaustul Neamului Românesc din temniţele comuniste.

Autor
Iulian Iustin Melinte @ JurnalDeRadauti.Ro
Tipar
Articol
Topic
Istorie și Adevăruri

Toată lumea, strânsă în pumnul globalizării vede un singur holocaust în istoria omenirii, acela al evreilor. NU neagă nimeni suferinţa fraţilor evrei, nicicând.

Dar oare cu ce este mai prejos, holocaustul împotriva neamului românesc, decât al altei seminţii? Cu ce sunt mai prejos românii ucişi la Ip, la Trăznea, la Moisei, în Siberia, la Fântâna Albă şi în temniţele comuniste decât morţii altor neamuri?

Popor român, copile, tinere, învaţă de la preoţii neamului şi du mai departe vestea adevărată, citeşte şi informează-te despre cum odinioară, tineri, elevi ca şi tine au fost luaţi de la casele lor, batjocoriţi şi umiliţi la Piteşti, la Aiud, la Jilava, Canal sau mai ştiu eu unde pe cuprinsul Pământului.

Frate român, împlântă-ţi degetele în arătura din spatele casei şi vei simţi sângele cald, niciodată uscat al bunicului tău ce s-a opus colectivizării, bolşevizării. Copile, tinere al zilelor noastre, când urci în munţii de azi, văduviţi de pădurile frumoase de altă dată, ascultă în linişte pasul partizanilor care au luptat cu arma în mână împotriva bolşevizării României. Suntem, noi românii cei mai blamaţi de antisemitism. De ce? Institute peste institute, pe teritoriul ţării care să arate ce antisemit este poporul român.

Sfântul Iustin Popovici, despre raportul biserica si stat – coexistenta, nu colaborare

Tipar
Articol
Topic
Atitudini și Analize
Sfinți și Învățături

„Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.”

Iată ce fel de coexistenţă a Bisericii şi statului a fost stabilită şi prescrisă de Atotştiutorul Domnul nostru şi Mântuitorul Hristos (Matei 22, 21).

De aceea ea rămâne în veci obligatorie şi nestrămutată pentru Biserică.

Cezarului – moneda, banii, cu efigia cezarului.

Lui Dumnezeu? – şi sufletul şi trupul: căci pe trup şi în suflet este întipărit chipul lui Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu se află şi pe trup şi în trup, pentru că trupul trăieşte prin sufletul asemănător lui Dumnezeu. Deci, şi unul şi altul aparţin lui Dumnezeu – veşniciei, vieţii veşnice,

Adevărului veşnic, Dreptăţii veşnice, Raţiunii veşnice.

Prin urmare, cele ce aparţin lui Dumnezeu nu pot fi jertfite de dragul cezarului, şi aici întâietatea îi revine totdeauna lui Dumnezeu. În Dumnezeu – Omul, în lucrarea şi trupul Lui – Biserica, Dumnezeu totdeauna se află pe primul loc, iar omul – pe-al doilea; Dumnezeu totdeauna hotărăşte totul, şi nu omul. Acestea sunt atotvaloarea şi măsura a toate în Biserica universală. Iată de ce ea se apleacă asupra oricărei probleme „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste.”

Biserica apare ca un organism divino-uman, şi abia după aceea – ca organizaţie. Ea este trupul Dumnezeului-Om: de aceea, mai întâi se cuvine ca toate să fie cercetate şi măsurate de Dumnezeu, apoi de om. Şi niciodată doar de om, şi după „cele omeneşti”. Iată de ce „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

Când vine timpul, în această privinţă trebuie să-i stăm împotrivă chiar şi lui Petru, primului dintre apostoli. Aici veşnic rămâne în vigoare apostoleasca metodă şi început al zidirii Bisericii „părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” (Fapte 15, 28): mai întâi Duhul Sfânt, apoi noi – noi după Duhul Sfânt şi în Duhul Sfânt şi împreună cu Duhul Sfânt.

„Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” – acesta este principiul coexistenţei dintre Biserică şi stat. Nu colaborare, ci coexistenţă între Biserică şi stat. Nu colaborare, cu atât mai mult atunci când „cezarul” prigoneşte toate cele ce sunt ale lui Dumnezeu şi nu vrea să ştie nimic din cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci ţinteşte doar să nimicească tot ce este al lui Dumnezeu. Aici lipsesc condiţiile principale pentru colaborare.

Sau coexistenţa egală în drepturi a aşezămintelor, şi a persoanelor umane, sau calvarul Bisericii cauzat de către prigonitorii, chinuitorii, cotropitorii, care tăgăduiesc şi prigonesc pe Dumnezeu şi cele ale lui Dumnezeu. Iar prin dictatură impun pe potrivnicul lui Dumnezeu şi cele potrivnice lui Dumnezeu. În acest caz Biserica şi statul se despart, se separă fiecare cu ale sale. Nimeni să nu îndrăznească să se amestece în treburile lăuntrice ale Bisericii, să nu se atingă de sfintele şi veşnicele ei îndatoriri şi drepturi evanghelice.

Este limpede că Biserica sub orice regim, chiar şi cel ateist, trebuie să-şi găsească un mod de a convieţui (modus vivendi), dar întotdeauna în duhul şi limitele principiului evanghelic de convieţuire: „cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”, şi asta sub controlul suprem al Atot-Evangheliei: „să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”.

Dacă însă acest lucru este cu neputinţă, nu-i rămâne Bisericii ca „modus vivendi”, decât principiul evanghelic: să pătimească pentru Domnul Hristos, să rabde, să sufere, luptând astfel pentru drepturile fundamentale ale credinţei conştiinţei şi ale sufletului“.

Părintele Nicolae Steinhardt: “Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” - relația creștinului ortodox în raportul stat vs Dumnezeu

Autor
Părintele Nicolae Steinhardt
Tipar
Articol
Topic
Atitudini și Analize
Duhovnici și Învățături

Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25).

Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”.

Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul.

Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la “spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: de indata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite.

Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.

Mărturia unui preot, fost ecumenist: luptati pentru Hristos astazi, când încă nu vi se cere sângele pentru a rămâne creștini ortodocși!

Autor
Mărturia unui preot, fost ecumenist: luptati pentru Hristos astazi, când încă nu vi se cere sângele pentru a rămâne creștini ortodocși!
Tipar
Articol
Topic
Experiențe și Studii de Caz
Secte și Ecumenism

“In ce priveste problema ecumenismului, am sa va marturisesc experienta mea ecumenista pe scurt.

Dupa ce am terminat facultatea vroiam sa vad si eu Europa, sa ma deschid, sa calatoresc, sa imi fac prieteni din toate colturile lumii, sa am acces la marile biblioteci. Si bineinteles ca prin facultatea mea nu am reusit sa prind o bursa, caci locurile la “Saint Serge” din Paris se dadeau numai la cei care faceau curat la profi si ingrijeau de pruncutii lor, asa ca am reusit numai printr-o fundatie ecumenista. Oricum, ideile lor s-au intalnit cu mentalitatea mea naiva de a dialoga, de a te deschide, de a cunoaste si ce gandeste celalalt. Credeam ca numai prin dialog si deschidere putem fi crestini adevarati. Ma preocupa unirea Bisericilor crestine intr-un singura Biserica crestina, asta pentru a da peste nas yoghinilor, budistilor, hindusilor, newagerilor care imi repetau mereu ca crestinismul e o religie depasita, si cum sa se converteasca ei la o religie faramitata in atatea biserici care se cearta intre ele?

Etichete

România ar trebui să iasă din UE ca să aibă un trai mai bun

Autor
Sir James Mirrlees
Tipar
Articol
Topic
Politică și Guvernare

Sir James Mirrlees, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, susține ca Romania este într-o încurcătură destul de mare și singura salvare este sa iasă din Uniunea Europeana.

Economistul a mai spus, într-un interviu pentru Calea europeana, ca „rădăcinile sunt clătinate”, iar măsurile impuse de Germania reflecta dorința de reducere a cheltuielilor fiscale, fără a avea în vedere probleme precum șomajul.

Sir James MirrleesRădăcinile voastre sunt clătinate, iar acestea nu se pot repara, nu poți repara sursa de putere. Aceste condiții impuse de Germania reflecta dorința de reducere a cheltuielilor fiscale ale tarilor și de reducere cât mai mult posibil a șanselor de default, fara sa își facă griji de alte probleme, precum șomajul.