Sf Porfirie Kafsokalivitul: Dialog despre viața duhovnicească

Tipar
Articol
Topic
Sfinți și Învățături

– Cuvioase, spuneți ceva despre viața duhovnicească.
– Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut.
– Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
– Ți-l voi spune încă o dată: oricine nu se pocăiește va fi pierdut.

Părintele Proclu Nicău: "Să răbdăm, pentru Dumnezeu, măcar până mâine!"

Tipar
Articol
Topic
Duhovnici și Învățături

Avenit odată un călugăr la mine şi mi-a spus: „Cuvioase, ia uite cum te ocărăşte persoana aceea, ia uite ce zice de frăţia ta...”, şi eu i-am răspuns calm: „Frate, tot ce zice este puţin faţă de greşelile şi defectele mele. Dacă ar fi venit la mine, i-aş fi spus mult mai multe rele despre mine!”. Atunci călugărul acela s-a întors către acea persoană şi a spus: „Uite, frate, Părintele Proclu a spus că ai zis puţin, că nu l-ai ocărât cum trebuia!”. În clipa aceea, omul acela s-a liniştit.

Spune un Sfânt Părinte: „Când vei vedea că diavolul te va încolţi din toate părţile, aminteşte-ţi că singura ta armă pe care o ai la îndemână, şi care te va putea scăpa din mâinile lui, este Rugăciunea Inimii”.

Frate, aşa să ştii, atunci când te vei simţi încolţit de oameni să te bucuri, căci este un chin floare la ureche. De greu vei da atunci când te va încolţi diavolul, personal! Acolo va trebui să-ţi dovedeşti puterile cele bune! Toate ispitele care vin prin oameni sunt foarte uşoare, sunt nimica toată. Cele mai greu de biruit sunt ispitele satanei.

Un părinte înduhovnicit spunea odată: „Frate, dacă vreodată te va năpădi gândul de a spune ceva rău cuiva, tu să spui aşa: Îi voi spune mâine! Mâine îi voi spune pentru azi!”. Să răbdăm, pentru Dumnezeu, măcar până mâine!

Filosofii şi Părinţii cei sporiţi de altădată, dacă erau ocărâţi de cineva, tăceau din gură. Astfel se smereau, spunându-şi că ei sunt cei mai păcătoşi oameni de pe faţa pământului. Să le urmăm exemplul şi, dacă vom avea răbdare, vom fi spre câştig. Fără răbdare, omul va fi mereu spre pagubă. Dacă cineva vine şi mă laudă, eu trebuie să mă gândesc, să-mi întreb conştiinţa dacă este bine că sunt lăudat. Atunci voi vedea că nu mai am nevoie de lauda aceea şi nici de altele, căci conştiinţa este glasul lui Dumnezeu.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie şi pocăinţă, Editura Agaton, Braşov, 2010, pp. 60-61)

Pentru că avem multe păcate, dintre care multe sunt uitate și nemărturisite...

Tipar
Articol
Topic
Lupta cea bună

Pentru că avem multe păcate, dintre care multe sunt uitate și nemărturisite, Domnul îngăduie să suferim de diferite scârbe și boli. Trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru ele și să le întâmpinăm ca pe niște musafiri scumpi, fiindcă ne sunt de mare ajutor pentru mântuire, ne sunt necesare pentru curăția sufletului. […]
‼️Sfinții Părinți spun că pentru fiecare om e folositor să zacă vreo doi ani la pat înainte de moarte, să se chinuie, să se usuce – ca sufletul, curățindu-se, să poată intra în locașurile raiului.‼️

Iată un exemplu care vorbește despre cât de groaznice sunt chinurile iadului care îi așteaptă pe cei care cârtesc în boli, care „nu se lasă curățiți”.
Un om oarecare era țintuit de o boală chinuitoare la pat și întruna i se ruga lui Dumnezeu, cerând să i se termine chinurile. Și iată Domnul a trimis Îngerul care i-a zis suferindului: „Pentru curățirea sufletului tu trebuie să zaci în neputință doi ani”. Bolnavul s-a îngrozit. „Cum, încă doi ani? E prea mult! Nu mai pot…

Dar nu se poate să schimb cu ceva acești doi ani?” „Se poate, i-a răspuns Îngerul. Ești de acord în loc de aceasta să te afli trei ore în iad?”. Bolnavul se gândi: „Toți păcătoșii nepocăiți se vor munci veșnic în gheena focului și sufletele lor deja sunt acolo, iar eu, doar trei ore…” „Sunt de acord”, răspunse el. Atunci Îngerul a primit sufletul lui în preacuratele sale mâini și l-a închis în bezna iadului. Iar, zburând de acolo, îi spuse aceste cuvinte: „peste trei ore mă voi întoarce la tine”

Avocatul Dan MV Chitic despre vizita „istorică” a lui Iohannis în SUA: Resursele noastre și transformarea țării într-o cazarmă americană sunt prețul „realegerii” lui Iohannis. Dezastruoasa Lege Offshore va deveni și mai dezastruoasă

Autor
ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ @ https://www.activenews.ro
Tipar
Articol
Topic
Atitudini și Analize

Vizita ”istorică” a lui Klaus Werner Iohannis, la invitația președintelui Trump s-a derulat sub cheia interesului major al americanilor față de „securitatea energetică”. Și a miliardelor de metri cubi de gaz din Marea Neagră care ar urma să fie puse pe tavă americanilor de la Exxon Mobil.  Avocatul Dan MV Chitic face o sinteză a întrevederii Trump-Iohannis, arătând că pasajul cel mai important din comunicatul Casei Albe, de la finalul vizitei, este următorul: ”Consolidând securitatea energetică și investițiile: SUA vor continua să lucreze cu România pentru a sprijini securitatea energetică în Europa. SUA vor colabora cu România pentru a îmbunătăți climatul investițional și pentru a ajuta țara să-și folosească mai bine vastele resurse de gaz”. „Cu alte cuvinte, spune Chitic, „România va lua și mai puțin din ce e al sau. Altfel spus, dezastruoasa Lege Offshore va deveni și mai dezastruoasă”.

De asemenea, spune avocatul Chitic, care îl numește pe Iohannis ”președintele său”, „resursele noastre și transformarea țării într-o cazarmă americană sunt prețul „realegerii” lui Iohannis. Realegerii lui, dar nu de către poporul român, ci de către șefii și stăpânii săi”.

Sfântul Porfirie Kafsokalivitul: Când te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi păcătoase ...

Autor
Sf. Porfirie Kafsokalivitul
Tipar
Articol
Topic
Sfinți și Învățături

Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla și va ridica îndârjire în sufletul tâu și astfel rugăciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină, și astfel rugăciunea ta îl va ajuta.

 

Trebuie să te doară pentru cel pe care îl iubești.
Iubirea se ostenește pentru cel iubit.
Aleargă toata noaptea, priveghează, își însângerează picioarele.

 

IUBIȚI-L PE HRISTOS ȘI SĂ NU VREȚI NIMIC ÎN LOCUL IUBIRII LUI.

Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

Părintele Justin Pârvu - Cuvânt despre cum putem să luptăm și să rezistăm în timpul prigoanelor

Autor
Părintele Justin Pârvu
Tipar
Editorial
Topic
Apocalipsa - Vremurile din urmă
Duhovnici și Învățături

– Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?
– Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericit dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla şi porumbul şi fasolea şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi duminică la o Biserica, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o Biserica sau un preot care mai face o liturghie curată. Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.
– Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?
– Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele.

România – casa groazei. Cazul Caracal și nevoia imperioasă a moralei creștine în societate.

Autor
Monahia Fotini
Tipar
Articol
Topic
Atitudini și Analize

Odată cu descoperirea crimelor abominabile de la Caracal și martirizarea tinerei Alexandra, au ieșit la iveală o serie de adevăruri crunte și dureroase pentru români, pentru România. Adevăruri cunoscute de majoritatea românilor, dar catalogate oficial, conspirații fantasmagorice. Zilele acestea am auzit de pe buzele tuturor expresia că Statul român a fost ucis, că a fost învins de către Statul paralel infracțional, de către „Sistem”. Greșit! România este de multă vreme captivă acestui sistem în beciul groazei.Nu știu dacă s-a făcut vreo statistică asupra cazurilor de viol și de crimă în România, dar cu siguranță multe alte tinere au mai dispărut în situații asemănătoare cu cea a Alexandrei, fiind neputincioase în fața sistemului corupt și infracțional din România.

Nichifor Crainic – cel mai mare poet român creștin - 47 de ani de la trecerea la Domnul

Tipar
Articol
Topic
Ortodoxia în România
Patriotism și Dragostea de Țară
România și românii

Este cel mai mare poet român creştin şi unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai lumii. A fost Profesor universitar, academician şi ziarist. Opera sa poetică este completată de opera eseistică şi mistică. Prelegerile sale universitare îi înălţau pe auditori la ceruri.

Nichifor Crainic este reprezentantul tradiţionalismului şi orientării spre Bizanţ. Filiaţia bizantină ca trăsătură spirituală a neamului românesc este structurală şi nimeni nu o poate contesta.

Nici orientarea spre cultura franceză, nici aplecarea spre nemţi ori ruşi nu egalează forţa cu care substanţa noastră spirituală se simte ortodox – bizantină. Acest aspect l-a susţinut Nichifor Crainic în întreaga sa operă, contribuind în plus la reabilitarea Bizanţului, atât de nedrept calomniat în Occidentul de după Revoluţia franceză. El era de altfel ortodox convins şi adversar al catolicismului.

Pentru ideile sale, Nichifor Crainic a suferit o îndelungată detenţie, în timpul căreia a compus în memorie numeroase poezii. Acestea au ajuns şi afară, unde au circulat ilegal. Nădăjduim însă că într-o zi vor vedea lumina tiparului.

Etichete

Emanuel Iscru: A sosit vremea profețită de Părintele mărturisitor Iustin Pârvu

Tipar
Articol
Topic
Duhovnici și Învățături

Părintele Iustin Pârvu a fost foarte ferm să rămânem în Biserica în care ne-am născut, pentru că încă mai avem ierarhi care să țină cârma, dar ne-a atenționat totuși că va veni vremea când nu vom mai putea să îi pomenim nici pe aceștia, și că ne vom retrage în peșteri și catacombe, dar fără să trecem la nicio altă biserică stilistă sau de alta natură.

Părintele a zis ca Îl vom avea pe Însuși Hristos cârmă și Arhiereu și că așa cum Biserica a început în peșteri și catacombe, tot așa va și sfârși.