CHINURILE MUCENICESTI PRIN CARE A TRECUT SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON

O icoană deosebită, foarte tainică. Pentru a picta trebuie să și cunoști sau să fi văzut acea persoană.

"Icoana unei izbăviri:

«M-am întâlnit cu dracul. Mi-a apărut în faţă!»

Un lăcaş zidit pe minuni - Biserica Sfântul Pantelimon din Bucureşti (n.m. Foișorul de foc)

Icoana pictată de tânăra izbăvită de demon

O vezi de îndată ce vrei să te închini moaştelor Sfân­tului Pantelimon: o icoană mare, reprezen­tân­du-l într-un fel cu totul aparte faţă de erminia bi­zan­tină cu care suntem obişnuiţi. Chipul din ea este al unui tânăr abia ieşit din adolescenţă, cu ochii visători şi faţa prelungă, pe care se poate citi aburul unui vis. Icoana a fost pictată de o absolventă de la Institutul de Arte Plastice, care s-a izbăvit cu harul sfântului dintr-o încercare cumplită.

Era însetată de spiritualitate şi, ca mai toţi tine­rii, încerca toate uşile care, spera ea, o pot duce la Dumnezeu. A citit mult, mai cu seamă despre spa­ţiul Extremului Orient şi a început să practice cre­dinţe de-a valma. Asceza i-a deschis nişte porţi pe care însă nu era pregătită să intre. Aşa că, în loc să îl afle pe Hristos, a dat peste vrăjmaşul său. Şi de atunci, demonul nu s-a mai dezlipit de sufletul ei. Nopţile i s-au albit de coşmarurile în care îl vedea sau îi auzea vocea, iar zilele i s-au înnegrit. Nu mai putea pune mâna pe penel, nu mai putea învăţa, nu mai putea comunica normal cu cei din jur. Pierdută în lumea umbrelor, în pragul nebuniei, a căutat izbă­virea în biserică. Orientul îi închisese în faţă porţile lui grele, şi singura mântuire putea fi credinţa stră­moşilor ei. Aşa a ajuns la Biserica Sfântului Panteli­mon. Doamna Elena îşi aminteşte şi acum clipa când tânăra a venit la biserică, împreună cu mama ei.

"Când a venit la noi, era tare chinuită, răvăşită complet. De ani de zile, nu mai putea profesa şi avea, săraca, şi un copilaş. Ori de câte ori încercam să o întreb pe mama ei ce s-a întâmplat, ea începea să plângă. Nici nu putea povesti. Am întrebat-o şi pe fată cum se procopsise cu aşa năpastă şi mi-a zis la început doar atât - «M-am întâlnit cu dracul. Mi-a apărut în faţă!» S-au spovedit amândouă, părintele s-a rugat pentru ea şi au început să fa­că acatistul Sfântu­lui Pantelimon, du­pă rânduială. Încet, a prins să se în­zdră­venească. La înce­put au dispărut coş­marele care o chi­nuiau noaptea. Cu timpul, a ajuns din nou să deseneze. Icoana pe care o vedeţi a făcut-o la început doar în cre­ion. Mult timp a stat aşa - doar alb-negru".

Umbrele care îi luaseră tinerei su­fle­tul în stăpânire plecau, risipite de lumina lui Hristos, adusă în inimă de Sfântul Panteli­mon. Şi, pe măsură ce viaţa i se reumplea de culoare, a înce­put să aşeze culori şi pe pânza albă, un­de doar îl dese­nase în cărbune pe doctorul fără de ar­ginţi. Când sufletul i s-a vindecat com­plet, icoana a fost gata, iar acum stă mărturie tuturor celor care se închină sfintelor moaşte că întunericul nu are nicio putere în faţa luminii lui Dumnezeu."

Cu ale lui (Sfântul Pantelimon) sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin

http://arhiva.formula-as.ro/2017/1272/spiritualitate-39/un-lacas-zidit-pe-minuni-biserica-sfantul-pantelimon-din-bucuresti-22485