Duminica a 33-a după Rusalii, a Vameșului și a Fariseului

Tipar
Articol
Topic
Duhovnici și Învățături
Rugăciunea lui Iisus - Rugăciunea inimii
Viața Creștinului Ortodox

În Duminica a XXXIII- a după Rusalii, în Biserica Ortodoxă se citește pericopa evanghelică de la Luca XVIII, 10-14:

„10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu și celălalt vameș. 

11. Fariseul, stând, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau ca și acest vameș. 

12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.

13. Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. 

14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța”.

Iată tâlcuirea acestui fragment după vrednicul de pomenire părinte Ilie Cleopa:

Iubiți credincioși,

În multe locuri ale Sfintei Scripturi se arată cât de mare, cât de păgubitoare de suflet și cât de urâtă de Dumnezeu este patima mândriei, dar nu puțin se poate cunoaște răutatea acestui păcat și din învățătura Sfintei Evanghelii de astăzi. Eu, fiind prea mic și nepriceput a arata prin scris sau prin cuvânt câte înfățișări are și cât de felurită este aceasta răutate a păcatului mândriei, voi aduce în mijloc o învățătură preaminunată a Sfântului Ioan Scărarul în aceasta privință. Prin aceasta se va cunoaște câte capete are această înfricoșată fiară a mândriei și prin care cei înțelepți și iscusiți vor înțelege cât de pestriț și primejdios este acest păcat.

Iata ce zice acest sfant parinte despre mandrie: "Mandria este lepadatoare de Dumnezeu, invatatura a diavolilor, defaimare a oamenilor, maica osandirii, stranepoata laudelor, semn al nerodirii, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, iesirea din minti, inaintemergatoare de caderi, pricina a epilepsiei, izvor al maniei, usa a fatarniciei, intarire a diavolilor, strajuitoare a pacatelor, pricinuitoare a nemilostivirii, nestiinta de indurare, amara luatoare de seama a greselilor altora, judecatoare fara de omenie, impotriva luptatoare a lui Dumnezeu" (Filocalia, IX, Cuvantul 25, Despre mandrie, Bucuresti, 1980).

Se cuvine mai intai sa aratam cat de vechi este acest pacat si prin cine a intrat in lumea de sus si in cea de jos. Vechimea acestui pacat numai singur Dumnezeu o cunoaste, fiindca numai El stie cand a cazut satana cu ingerii lui din cer. Noua nu ni s-a facut cunoscut cu cate mii de ani inainte de zidirea lumii vazute a fost caderea ingerilor in acest pacat. Dumnezeiasca Scriptura ne arata ca acest greu pacat a fost pricina caderii din cer a satanei si a ingerilor celor de un gand cu el. Iata ce zice Dumnezeu prin gura marelui prooroc Isaia in aceasta privinta: "Tu ai zis in cugetul tau: In cer ma voi sui, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu. Sedea-voi pe muntele cel inalt peste muntii cei inalti care sunt spre miazanoapte. Sui-ma-voi deasupra norilor, fi-voi asemenea Celui Preainalt" (Isaia 14, 13-14).

In aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi se arata care a fost gandul satanei mai inainte de caderea lui. Iar despre caderea lui si a celorlalti ingeri de un gand cu el, Sfanta Scriptura ne arata, zicand: "Cum a cazut din cer luceafarul cel ce rasare dimineata, zdrobitu-s-a de pamant cel ce trimitea la toate neamurile... Si iarasi: Acum in iad te vei pogori, in temeliile pamantului” (Isaia 14, 15). Si iarasi zice Sfanta Scriptura de caderea satanei: "Pogoratu-s-a in iad marirea ta si multa veselie a ta, sub tine voi asterne putrejune si ramasita ta vor fi viermii” (Isaia 14, 11).

Daca ne vom intoarce acum cu mintea la rugaciunea fariseului din Evanghelia ce s-a citit astazi si daca vom cerca cu luare aminte intelesul cuvintelor lui, vom intelege mult din vicleniile pacatului mandriei care s-a strecurat in cuvintele cele pline de lauda ale fariseului. Dumnezeiescul Parinte Ioan Scararul zice ca mandria este "amara luatoare de seama si judecatoare fara de omenie a pacatelor altora". Sfanta Evanghelie ne arata ca: Fariseul, stand in biserica, asa se ruga intru sine: "Dumnezeule, multumesc Tie ca nu sunt ca ceilalti oameni: rapitor, nedrept, preadesfranat”. Dar ce fel de multumire aducea el lui Dumnezeu in rugaciunea lui daca, plin de mandrie, osandea pe ceilalti oameni ca sunt rapitori, nedrepti, preadesfranati etc.? Dupa cum se cunoaste, radacina rugaciunii lui era mandria. Din aceasta blestemata radacina ieseau cuvintele lui pline de indreptatire de sine inaintea oamenilor. El a uitat cuvantul Sfintei Scripturi care zice: "Cel ce nadajduieste in Dumnezeu cu inima indrazneata, unul ca acesta este nebun” (Pilde 28, 26).

Fariseul multumea lui Dumnezeu cu gura sa, dar cu inima si cu mintea sa se mandrea foarte mult si din prisosinta inimii sale pline de mandrie scotea cuvinte de lauda defaimand pe ceilalti oameni ca sunt rapitori, nedrepti, preadesfranati si pacatosi.

Dumnezeiasca Scriptura ne arata ca: "Necurat este inaintea Domnului cel inalt cu inima" (Pilde 16, 6), si ca "Inaintea ochilor lui Dumnezeu sunt caile omului si toate urmele lui le cunoaste” (Pilde 5, 21). Dupa invatatura Sfintilor Parinti trebuie sa avem convingerea ca nu este clipa in care sa nu gresim inaintea lui Dumnezeu. De aceea, in fiecare clipa suntem datori sa ne smerim si sa ne pocaim, macar printr-un suspin al inimii noastre. Dar in rugaciunea cea plina de lauda a fariseului in loc de smerenie si cunostinta neputintelor sale, el osandeste cu mandrie pe aproapele sau caci din prisosinta inimii sale vorbea gura lui (Matei 12, 34; 15, 18). Insa dumnezeiestii Parinti ne invata, zicand: "Taci tu, sa vorbeasca faptele tale" (Filocalia, X, Bucuresti, 1981).

La fariseul mandru vedem lucrurile cu totul intoarse. El se lauda si trambiteaza inaintea oamenilor faptele sale cele bune si defaima, osandind pe ceilalti oameni. Dar cine a pus pe fariseu sa judece, sa arate pacatele oamenilor si sa scoata la iveala faptele sale cele bune? Oare nu mandria, iubirea de aratare si lauda cea plina de ingamfare? Oare nu trebuie ca sa avem inaintea noastra pacatele noastre, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice: "Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea” (Psalmul 50). Oare nu ne invata si Sfantul Efrem Sirul, in rugaciunea sa din postul mare, zicand: "Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu...?". Fariseul insa scoate la iveala ispravile lui si osandeste pacatele altora prin rugaciunea sa plina de mandrie.

Sa auzim mai departe laudele fariseului care zice: "Postesc de doua ori pe saptamana. Care erau zilele saptamanii in care posteau iudeii? Erau joia si lunea, caci dupa datina batranilor, nu dupa porunca, socoteau ca Moise s-a suit pe Muntele Sinai joi si dupa patruzeci de zile s-a pogorat luni. Daca fariseul postea aceste doua zile, ce l-a silit sa arate, inaintea oamenilor, fapta lui, daca nu mandria incuibata adanc in inima lui? Mantuitorul nostru Iisus Hristos, in privinta postirii, ne invata dimpotriva: Tu, insa cand postesti sa nu te arati oamenilor ca postesti” (Matei 6, 17-18). Fariseul nu numai ca nu ascunde fapta cea buna a postului, ci si cu mare glas o vestea inaintea oamenilor, zicand: "Postesc de doua ori pe saptamana” (Luca 18, 12).

Sa urmarim si celelalte laude ale fariseului. Caci dupa ce s-a laudat cu postirea, acelasi lucru il face si cu milostenia: "Dau zeciuiala din toate cate castig” (Luca 18, 12). Mantuitorul insa ne invata: "Cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta, ca milostenia sa fie intru ascuns si Tatal tau care vede intru ascuns, iti va rasplati tie” (Matei 6, 3-4).

Iubiti credinciosi,

Dupa ce am vorbit despre mandria si lauda cea fara minte a fariseului, sa ne intoarcem privirea mintii noastre si spre asezarea cea smerita si vrednica de lauda a vamesului. Sa aducem in mijloc cuvintele Sfintei Evanghelii de azi: "Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci isi batea pieptul, zicand: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul” (Luca 18, 13). Vedeti, fratii mei, ca vamesul statea departe de jertfelnic si nu indraznea nici ochii sa-si ridice catre cer; ci isi batea pieptul si din inima lui smerita si zdrobita, zicea cu cainta: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul!" O, fericite vamesule, tu cu rugaciunea ta smerita din adancul inimii tale, foarte mult te-ai asemanat cu talharul de pe cruce care a strigat din inima: "Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta!” (Luca 23, 42).

Acest fericit talhar, socotind ca nu are alt chip a se pocai de pacatele sale, nici vreme sa faca alte fapte bune, deoarece si picioarele si mainile ii erau rastignite pe cruce, dar fiind intelept, si vazand ca moare, s-a gandit sa strige la Dumnezeu din adancul inimii, cu mare credinta si zdrobire. Pentru aceasta a fost auzit de Mantuitorul, Care i-a zis: "Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca 23, 43).

Bine a zis Sfantul Efrem Sirul despre acest talhar: "O, talharule, si al raiului talhar! Multe ai furat in viata ta, iar acum, prin putine cuvinte zise din inima, ai furat cu limba raiul!

O, talharule preaantelept care ai stiut sa furi cu limba raiul pentru ca te-ai smerit si ti-ai recunoscut pacatul. O floare timpurie a Crucii lui Hristos!" Vedeti cat de mare este puterea smereniei? Ea singura poate ucide mandria si izbaveste de osanda sufletele noastre, cand nu mai putem face alte fapte bune.

Iata, fratii mei, dupa cum vedeti, rugaciunea vamesului din Sfanta Evanghelie de azi se aseamana cu rugaciunea fericitului talhar de pe cruce. Ca si acela, ca si vamesul din Sfanta Evanghelie, nu cu multe cuvinte s-a rugat, dar a strigat la Dumnezeu din adancul inimii sale si cu mare smerenie. De aceea a auzit: "Astazi vei fi cu Mine in rai!” La fel si fericitul vames, putine cuvinte a zis din inima: "Dumnezeule milostiv fii mie, pacatosul!” Pentru smerita lui rugaciune auzim raspunsul cel preasfant din gura Domnului: "Zic voua, mai indreptat s-a pogorat acesta la casa sa, decat fariseul. Ca tot cel ce se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta” (Luca 18, 14).

Iubiti credinciosi,

Nu fara rost s-a randuit de Biserica Evanghelia Vamesului si Fariseului in Duminica de astazi, cu care se incepe Triodul, adica perioada Postului Mare, care este cel mai potrivit timp de pocainta de peste an. Caci precum ingerii au cazut din cer si primii oameni au cazut din rai din cauza mandriei, tot asa neamul omenesc a fost mantuit si ridicat la cinstea cea dintai in Imparatia cerurilor prin smerenia intruparii Fiului lui Dumnezeu si a mortii Lui pe Cruce.

Si daca mandria a facut pe ingerii neascultatori diavoli si pe primii oameni care erau nemuritori in rai i-a facut muritori pe pamant, intelegem ca precum caderea si moartea noastra a venit prin mandrie, tot asa pocainta, mantuirea si nemurirea noastra incepe intai prin smerenie. De aceea s-au si randuit de Sfintii Parinti trei Duminici pregatitoare inainte de inceperea Sfantului si marelui Post al Pastilor. Prima Duminica, cea de astazi, care ne pregateste pentru post, este tocmai aceasta numita "a Vamesului si a Fariseului", ca sa ne aminteasca de moartea noastra prin mandrie si de invierea noastra prin smerenie.

A doua Duminica pregatitoare este numita "a Fiului Risipitor". Aceasta ne indeamna la pocainta. A treia Duminica pregatitoare pentru Sfantul si Marele Post este numita "a Infricosatei judecati", cand se lasa sec de carne. Aceasta ne aminteste de sfarsitul lumii si de Judecata de apoi, cand fiecare va lua plata dupa faptele sale. Ultima Duminica cu care incepe Postul Mare se numeste "a izgonirii lui Adam din rai". Ea are scopul de a ne reaminti de pacatul stramosilor nostri, care au fost alungati din rai din cauza mandriei si lacomiei, pentru a ne indemna la rugaciune si la post cu toata staruinta si evlavia.

Iata dar ca, incepand din Duminica de astazi, a vamesului si a fariseului, ne pregatim pentru inceperea Marelui Post al Sfintelor Pasti. Inceputul pocaintei si al postului il facem prin rugaciunea unita cu smerenie, daca vom urma vamesului. De aceea, fratii mei, stiind ca mandria a creat iadul si a aruncat pe ingerii cazuti si pe oamenii nepocaiti in adancul gheenei, suntem datori sa punem de astazi inceput bun de pocainta si sa urmam vamesului pocait, iar nu fariseului mandru.

Mare pacat este mandria, fratilor. Ea se arata si in vorbire si in imbracaminte luxoasa, si in manie, care este fiica mandriei, si in lenevire la biserica si in amanarea pocaintei si in spovedanie nesincera, ca cel mandru nu vrea sa-si marturiseasca preotului pacatele mari, nici nu se caieste pentru ele din cauza slavei desarte care il stapaneste. Mai cumplita este mandria mintii, cand omul se crede mai capabil, mai bun decat altii. Cea mai grea este, insa mandria sufletului, cand omul se socoteste mai invatat, mai talentat, mai corect si mai placut inaintea lui Dumnezeu decat multi si chiar decat toti oamenii.

Asemenea crestini stapaniti de duhul mandriei, sunt lasati de Dumnezeu sa cada in desfranare si in alte pacate grele, ca sa se smereasca. Altii, insa cad in pacate si mai grele. Unii, din mandrie diabolica, nu mai cred in Dumnezeu. Altii, hulesc si batjocoresc Sfanta Scriptura, Biserica, Crucea, icoanele, sfintele slujbe si pe sfintii slujitori. Iar altii, tot din mandrie, se rup de Biserica, nu vor sa mai asculte de preoti si se duc la tot felul de secte, caci mandria este izvorul tuturor sectelor.

Fratii mei, sa fugim de cumplitul pacat al mandriei, care a aruncat o parte din ingeri in iad si a scos pe primii oameni din rai. Sa fugim de mandria diabolica care a umplut pamantul de secte, de oameni necredinciosi, razvratiti si rai, si iadul de suflete condamnate la osanda vesnica. In locul mandriei sa alegem smerenia lui Hristos, smerenia vamesului, smerenia sfintilor, lepadand orice cuget de slava desarta, de lauda personala si de ingamfare.

Smerenia este cel mai bun leac pentru crestinii de astazi, pentru mantuirea noastra. Vom putea scapa de mandrie prin mai multa rugaciune, ajutata de post, prin citirea cartilor sfinte si prin deasa spovedanie la duhovnici iscusiti.

Postul Mare este cale buna de nevointa, de smerenie, de pocainta si impacare cu Dumnezeu. Sa ne pregatim pentru a-l strabate cu folos si cu bucurie, si sa-L rugam pe Bunul nostru Mantuitor sa ne scape de pacatul cel greu al mandriei si sa ne imbrace in vesmantul cel dumnezeiesc al smereniei, al rugaciunii curate si al iubirii, care ne asigura tuturor mantuirea sufletelor. Amin. 

NOTĂ ORTODOXIA.RO:

Încercaţi să plângeţi! Încercaţi să vă pocăiţi! – Predică la Duminica Vameşului şi a Fariseului

Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Se spune că cei doi oameni s‐au suit la templu. Fariseul a mers în față, stătea drept în fața altarului, se bătea cu pumnii în piept şi zicea: Doamne îți mulțumesc Ție, că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitor, desfrânat, mincinos, hoț şi aşa mai departe şi că nici măcar nu sunt ca acest vameş. Iar vameşul stătea la uşă, nici măcar nu dădea să‐şi ridice privirea şi se bătea cu pumnul în piept şi striga: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul.Toată parabola se reduce la aceste două prezentări de tipuri umane. În concluzie Mântuitorul spune: Adevărat vă spun vouă, că mai îndreptat s‐a întors vameşul acasă decât fariseul, pentru că cel ce se înălță pe sine se va smeri, iar cel care se smereşte pe sine se va înălța.

Iubiți credincioşi, această învățătură pe care Hristos ne‐o spune este legea noastră, legea noastră creştin ortodoxă. Umilința este primul lucru pe care trebuie să‐l facem. Noi venim în fața lui Dumnezeu pentru că ştim că săvârşim fapte rele în fiecare zi cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul, poate chiar în fiecare minut. Şi nu exagerez când spun că aproape în fiecare minut facem o faptă, gândim ceva rău, chiar dacă nu facem fapta, o gândim, şi gândul cum spune Sfântul Apostol Iacob odrăsleşte fapta cea rea şi fapta cea rea odată săvârşită a introdus păcatul în om.

În acelaşi timp, noi suntem ispitiți, ca şi fariseul să facem fapte pentru ochii lumii şi nu pentru Dumnezeu. Cei care fac fapta pentru ochii lumii vor avea o atitudine vizibilă, ca şi farisei, cum spune Mântuitorul. Fariseii când posteau se îmbrăcau în sac, îşi puneau cenuşă în cap, aveau fața tristă şi nebărberită ca să arate că ei postesc. Spune Mântuitorul: Pentru lume postesc şi‐şi vor lua răsplata în lumea aceasta, în cer nu mai au nici o răsplată. Dacă făceau o faptă bună, ieşeau la răscruce de străzi, puneau să sune din trâmbițe, şi spunea Mântuitorul: pentru lume o fac, în lumea aceasta vor avea răsplata şi nu vor avea răsplată în cer.

Adeseori suntem tentați şi noi să facem lucrul acesta. Dealtfel literatura vorbeşte despre lume ca teatru, toată lumea, toți ne comportăm ca nişte actori pe scenă, una este viața noastră intimă şi una este viața noastră pe care o expunem în fața lumii. Acesta e fariseism. Şi aşa de general e fariseismul nostru, încât numai când intri în biserică îți dai seama cine eşti, cât de păcătos eşti. Dacă te pătrunzi de rugăciune, dacă te pătrunzi de cuvintele Mântuitorului te cuprinzi deodată copleşit de propiul tău păcat. Îți dai seama că tot ceea ce ai făcut, ai făcut pentru lume şi nu pentru Dumnezeu.

Dacă veniți în biserică faceți‐o pentru Dumnezeu! Nu stați ca fariseii, nu vă comparați cu cel pe care‐l socotiți păcătos, poate cel păcătos e mai bun decât tine! Ci asemenea vameşului, bateți‐vă cu pumnul în piept şi strigați din sinea voastră: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Dumneavostră ştiți de rugăciunea inimii sau rugăciunea Mântuitorului în care dacă te rogi, numai atât spui: Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie păcătosului! De aici este luată textual: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului, la care ați adăugat Iisus Hristos. Aceasta este după cum spun Sfinții Părinți şi cei care practică rugăciunea inimii sau rugăciunea isihastă, este cea mai complexă rugăciune pentru că dintr‐o dată te‐ai pus în raport real cu Dumnezeu.

Oricum ai fi şi orice ai face în lumea aceasta eşti păcătos pentru că întotdeauna diavolul te asal‐tează, şi nu poți să rezişti pentru că el este duh iar noi suntem trup şi suflet. Diavolul este mai puter‐ nic decât noi, te asaltează cu ispite, cu tot felul de imagini, cu mirosuri cu gusturi şi cu pipăituri, te asaltează cu imaginație păcătoasă, te asaltează cu nebunia (îndrăciții care sunt prinşi de diavol), te asaltează în toate chipurile şi dacă găseşte inima ta deschisă pentru toate ispitele, el pune stă‐ pânire pe tine şi te demonizează. Aşa alungăm pe diavol din inima noastră spunând: Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milostiv fii mie păcătosului şi accentuezi cuvântul păcătos pentru că ştii că eşti păcătos.

Suntem păcătoşi prin naştere, pentru că moştenim păcatul strămoşesc; psalmul 50 spune că întru păcate m‐am zămislit. Suntem păcătoşi pentru faptul că adeseori gândim rău în inima noastră împotriva tuturor şi împotriva a toată lumea, suntem păcătoşi pentru că uneori depăşim gândirea şi intrăm în verbalitate şi spunem prin cuvinte lucruri rele care jignesc şi rănesc şi săvârşim păcatul bârfelii, iar cu faptele nu mai vorbesc. Multe sunt căile prin care păcatul intră în sufletul nostru şi singurul nostru scut este să spui: Dumnezeule, Iisuse Hristoase, milostiv fii mie păcătosului!

Noi suntem păcătoşi, păcătuim în fiecare clipă, păcatele noastre sunt nenumărate, dar există o posibilitate de a fi iertați. Dumnezeu ne‐a lăsat pocăința. Aşa ca şi fiul pierdut care s‐a întors şi prin pocăință a fost primit şi înfiat, aşa şi noi suntem primiți şi înfiați prin Iisus Hristos prin pocăință, prin mărturisirea păcatelor şi prin împărtăşanie. De aceea postul acesta este un post special pentru spovedanie şi pentru împărtăşanie. Dacă nu vă spovediți, dacă nu vă împărtăşiți sunteți exact ca fariseul pentru că spuneți sunt drept, n‐am de ce să mă spovedesc, eu n‐am păcate. Sunt sfințit prin botez, sunt sfânt pentru a veni la biserică, n‐am nevoie să mă împărtăşesc, pentru că deja sunt sfințit prin botez, prin rugăciunile pe care le fac. Nu este adevărat! Mântuitorul a lăsat taina spovedaniei, taina împărtăşaniei ca să se sfințească omul în adevăr. De aceea îndemnul meu este: spovediți‐vă şi împărtăşiți‐vă, să nu mai fie nici un un om în biserica aceasta nespovedit şi neîmpărtăşit pentru că este singura cale să vă mântuiți!

Este foarte greu să faci prima spovedanie pentru că nu te‐ai spovedit zece, cincisprezece, douăzeci, treizeci, şaizeci, şaptezeci de ani  şi când te uiți în urmă la mulțimea păcatelor tale zici mi‐a ruşine să le mărturisesc. Nu ți‐a fost ruşine să le săvârşeşti, dar te ruşinezi să le mărturiseşti, să vii în fața lui Dumnezeu şi să zici: Doamne, iartă‐mă pentru păcatele mele?

Opoziția spovedaniei nu o faci tu, o face demonul mândriei din tine, că dacă ai fi umilit ai veni să te spovedeşti. Dacă depăşeşti acest prag, care este un prag demonic, atunci demonul mândriei este îndepărtat, este învins. Părintele Cleopa spunea când veneau vizitatori să‐l fotografieze: de ce să mă fotografiezi pe mine, du‐te şi fotografiază măgarul acela de pe pajişte şi pune‐i numele Cleopa, că nu sunt vrednic să mă pui în poză. Aceasta era adevărata umilință. Spunea nu mă numesc Părintele Cleopa, că nu sunt decât un gunoi bătrân. Nu spun că fiecare să spună lucrul acesta, dar aşa să gândeşti în inima ta. După aceea, dacă v‐ați spovedit prima dată, lucrurile merg uşor, s‐a deschis inima, a intrat duhul lui Dumnezeu, a intrat îngerul pocăinței în inimă şi mărturisirea merge.

Şi vă mărturisiți şi vă pocăiți pentru că Dumnezue vă iartă. Aceasta este situația. Noi suntem oameni supuşi păcatului. Fie că eşti arhiereu, fie că eşti preot, fie că eşti om de rând, intelectual sau muncitor sau un gunoi al societății, toți păcătuim, într‐un fel sau în alt fel. Sigur cei de sus păcătuiesc mai mult decât cei de jos.

Aceasta ne pune Dumnezeu la îndemână în Postul acesta: spovedania şi împărtăşania. Pentru aceasta l‐a adus în fața noastră prin această parabolă pe fariseu şi pe vameş. Şi l‐a dat exem‐ plu pe fariseu care nu vrea să se spovedească, care crede că a făcut numai bine toată viața lui şi care nu a avut o legătură reală cu Dumnezeu. Ini‐ ma lui nu s‐a mişcat, nu era o inimă vie. El are o inimă ca un mecanism care îi spune acum fă bine, acum dă de pomană, acuma du‐te la templu, acum dă zeciuială. Pe când la vameş era o inimă mai vie, măcar plângea, inima care plânge este o inima pe care Dumnezeu o iubeşte.

Încercați să plângeți, încercați să vă pocăiți, încercați să vă  spovediți, să vă împărtăşiți, ca prin aceasta să ne facem părtaşi ai suferinței Mântuitorului: să mergem cu Iisus de la începutul Postului şi până la ridicarea pe cruce, să murim cu El, să ne îngropăm cu El, pentru ca a treia zi să înviem cu El în slava lui Dumnezeu. Amin.

Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Ed. Bonifaciu, Bacău, 2009

 

Articole Recente
  • 3 days 17 hours ago
    Părintele Claudiu Buză: Să nu credeți că administrația BOR se va putea opune agendei dictaturii medicale, dacă nu va mărturisi ortodox ADEVĂRUL!
  • 3 days 17 hours ago
    "A venit momentul să acţionăm, în frunte cu preoţii şi monahii, şi să susţinem drepturile acestui popor obidit. Noi, ca monahi, nu putem sta nepăsători în faţa suferinţei poporului nostru, în faţa suferinţei fraților noştri. Preoţii şi monahii sunt primii care trebuie să dea dovadă de jertfă şi poporul trebuie să simtă grija şi dragostea noastră, să simtă că suntem alături şi îl susţinem cu preţul vieţii noastre, după cum ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15:12,13).
  • 3 days 18 hours ago
  • 3 days 18 hours ago
    Organizatorii protestului împotriva obligativității vaccinării din 7 martie ora 15:00 au remis presei comunicatul oficial al evenimentului. Evenimentul va fi organizat de către Alianța Părinților, Asociația „Pro Consumatori”, „Medici pentru consimțământ informat”, „Neam Unit” și „Pro Decizii Informate”. Organizatorii acuză legislativul că actualul proiect de lege, Plx 399/2017 „prevede obligativitatea vaccinării pentru copii și pentru adulţi (cu orice vaccinuri și oricâte vaccinuri ar decide statul), precum și amenzi uriașe în caz de refuz”.
  • 3 days 22 hours ago
    Întâlnirea cu Arsenie Boca, care i-a îndreptat paşii către monahism, este descrisă chiar de Nil Dorobanţu în autobiografia sa: „Arsenie era văzător cu duhul şi îmi zicea Ortacul. M-a chemat la el din mijlocul a sute de oameni. Avusese descoperire despre mine în 1945, în martie. Mâncând din pâinea sfinţită de Arsenie, am simţit un curent mistic ce m-a transformat”. Din acel moment, Nil Dorobanţu s-a dedicat vieţii monahale, într-o asceză strictă. Oamenii povestesc că părintele umbla în permanenţă desculţ şi înveşmântat cu o rasă veche. De asemenea, nimeni nu l-a văzut mâncând, în schimb dădea de pomană la săraci tot ce primea.
  • 3 days 23 hours ago
    Bărbatului, care era angajat al SGA Gorj, i s-a făcut rău la birou. A făcut infarct, potrivit presei locale. Colegii au chemat ambulanța, iar echipajul medical l-a resuscitat câteva zeci de minute și părea că își va reveni. Ion Barbu a fost transportat, ulterior, la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Tg-Jiu unde i s-au acordat îngrijiri medicale, însă, după aproximativ 12 ore a făcut un alt infarct care i-a fost fatal. Colegii bărbatului spun că nu știau ca acesta să aibă probleme cardiace, însă au menționat faptul că acesta se vaccinase anti-COVID în ziua precedentă.
  • 3 days 23 hours ago
    Un grup de medici din statul american Utah au descoperit ceva terifiant în unele mamografii făcute recent la Centrul dedicat afecțiunilor mamare din Salt Lake City, Utah. Unele femei care au fost recent injectate cu vaccinurile experimentale Covid prezintă o inflamație anormală a ganglionilor limfatici din sâni, informează NaturalNews.com.
  • 3 days 23 hours ago
    Mircea Vulcănescu s-a născut pe 3 martie 1904, la București. Clasele primare le-a absolvit în Capitală, gimnaziul la Iași și Tecuci (fiind refugiat în timpul ocupației germane), iar liceul l-a urmat la Galați și București. În 1921 s-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere și la Facultatea de Drept din București. A fost un membru remarcabil al Asociației Studenților Creștini din România (ASCR). În urma satisfacerii stagiului militar a obținut gradul de sublocotenent. În 1925 s-a căsătorit cu Anina Rădulescu-Pogoneanu, de care se va despărți mai târziu. În cadrul anului universitar 1929 - 1930 a fost asistent onorific la catedrad profesorului Dimitrie Gusti.
  • 3 days 23 hours ago
    Biserica Ortodoxă Română cedează presiunilor Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România și îl marginalizează pe Mircea Vulcănescu, intelectual interbelic profund creștin, ale cărui scrieri despre filozofia religiei au fost pilde pentru generații de slujitori ai acestei biserici. Recent, parohiile și mănăstirile din județul Vâlcea au primit niște adrese prin care, pe scară ierarhică, li se recomandă ca în activitatea lor „să se țină cont de obligația legală ca eventualele referiri la Mircea Vulcănescu să nu promoveze un cult al personalității acestuia, ci, atunci când se face referire la persoana sa, să se scoată în relief valoarea operei sale filozofice și literare, în mod obiectiv și echilibrat”.
  • 3 days 23 hours ago
      Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neapărat, Cum apele se-ntorc din nori Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cântec, pe viori. Ne vom întoarce într-o zi… Și cei de azi cu pașii grei Nu ne-or vedea, nu ne-or simți Cum vom pătrunde-ncet în ei. Ne vom întoarce ca un fum, Ușori, ținându-ne de mâni, Toți cei de ieri în cei de-acum, Cum trec fântânile-n fântâni. Cei vechi ne-om strecura, tiptil, în toate dragostele noi Și-n cântecul pe care și-l Vor spune alții, după noi.
  • 4 days ago
    Nu pentru-o lopată de rumena pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin sanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrașnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciula de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane și zarzarii ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
  • 4 days ago
    Adevăratul om de cultură și de elită iese în față și acela strigă și răcnește cu toate forțele lui și apără valorile pe care el le-a construit și pe care el le trăiește. Pentru că dacă ar fi tăcut tot așa, de pildă un Eminescu, ar fi tăcut Radu Gyr, un Nichifor Crainic, sau oameni de mai mică talie – ‘apăi am fi fost de mult prăbușiți. Dar acești oameni, ca niște mici apostoli, am putea spune, au fost meraeu prezenți și au strigat și s-au opus la toate metodele de întunecare a ființei noastre ortodoxe… Iar această problemă nu este una oarecare, după mine este cea mai grea problemă a omenirii și a creștinătății.
  • 4 days ago
    Cei care au apucat sa ii cunoasca pe supravietuitorii temnitelor comuniste pot trage singuri concluzia daca acesti oameni au fost buni sau rai, „dusmani” sau aparatori ai intereselor poporului român. Comunistii au scris o istorie in care ii prezentau pe legionari drept „dusmani ai poporului” in timp ce globalistii ii prezinta „antisemiti”. Fiecare dupa felul in care se simtea amenintat de conceptiile membrilor acestei miscari. (prof. Marius Gavra - istoric)
  • 4 days ago
    Părintele Justin Pârvu, renumitul duhovnic și starețul Mănăstirii Petru Vodă, s-a născut la data de 10 februarie 1918 în satul Poiana Largului, judeţul Neamț. În 1936, pe când avea 17 ani, intră frate la Mănăstirea Durău. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti, ulterior ajungând și la seminariile teologice de la Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În anul 1940 va avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot, la vârsta de 22 de ani.
  • 5 days 21 hours ago
    Apel Național! Duminică, 7 martie suntem obligați să ne prezentăm cu toții în alveola Parcului Izvor de lângă Casa Parlamentului dacă mai vreți să câștigăm lupta împotriva vaccinării obligatorii! Toată țara trebuie sa vină împreună cu noi în București, nicidecum în alte orașe, fiindcă Legea vaccinarii obligatorii va intra la vot în max. 2-3 săptămâni! 7 martie este o zi simbolică pentru toți românii care NU doresc sa fie vaccinați cu forța împotriva voinței lor.
  • 5 days 22 hours ago
    Bianca Stănescu este mama unei tinere sportive de succes, Selina Soule, care a fost furată în competiții școlare din Connecticut de doi băieți care s-au declarat fete, adică transgenderi. Când a început să protesteze, tânara româncă a fost hărțuită și persecutată în școală. Dar nu s-a lăsat. A decis să-și apere drepturile și, atât pentru ea cât și pentru colegele ei, a înaintat o acțiune la Departamentul de Educație al SUA. Petiția lor, pentru un sport curat și cinstit, poate fi citită și semnată AICI.
  • 5 days 22 hours ago
    Fost sublocotent la Vânătorii de munte în Regimentul de gardă de la Predeal, licenţiat în Teologie, Filosofie şi Litere (toate facultăţile absolvindu-le cu Magna cum Laudae, socotit un geniu), doctorand la Teologie la Pr. Dumitru Staniloae, absolvent a 4 ani de Drept, pr. Nil Dorobanțu a intrat în monahism la mănăstirea Cernica, luând numele de Nechifor. Unii îl cred nebun, alții nebun pentru Hristos. Unii îl cinstesc ca sfînt, alții îl consideră un rătăcit. A fost caterisit (1957) și alungat din mănăstire, dar a dus viață pustnicească pînă la sfîrșit. Urmărit, închis, anchetat și maltratat de Securitate, a avut moarte martirică (1977).
  • 5 days 23 hours ago
    Astăzi (20-02-2021), în Piața Unirii din Focșani, a avut loc o acțiune de protest față de mai multe măsuri luate de autorități în ultimele luni, cu privire la obligativitatea purtării măștilor, dar și în ceea ce privește vaccinarea.
  • 6 days 13 hours ago
    Așa grăiește Domnul Slavei Prin glasul Sfintei Liturghii: Deși m-am înălțat la ceruri, Eu nu vă las, Eu nu vă las orfani copii.    În fiecare Liturghie    Eu Mă cobor din nou la voi,    Din nou e coasta Mea străpunsă    Și-Mi curge sânge,    Și-Mi curge Sângele șiroi. Mă răstignesc din nou pe cruce În umbra Sfântului Altar, Primiți-Mi Sângele și Trupul, Să nu vin iarăși, Să nu vin iarăși în zadar.    Eu sunt aici întotdeauna
  • 6 days 19 hours ago
    Ev. Luca XV, 11-32:
  • 1 week ago
    "Masonii au ieşit la lumină pentru că au ajuns la apogeu. Nimeni n-are curajul să-i urmărească şi să-i scoată cu adevărat la lumină cu adevărata lor faţă, cum a făcut-o Nicolae Paulescu.
  • 1 week ago
    Trebuie să păstrăm Ortodoxia noastră cu precizie duhovnicească, pentru a avea cu noi harul Sfântului Duh. Să nu ne lăsăm târâţi de diferite doctrine şi să nu ne clătinăm de anumite întâmplări. Biserica Ortodoxă este ascetică, este preafrumoasă, are toată podoaba harului lui Dumnezeu… Biserica Ortodoxă are smerenia şi pocăinţa. Dacă nu ne smerim, nu mergem pe calea strâmtă şi nu trecem prin poarta îngustă. Ci pe calea strâmtă şi pe poarta îngustă vor intra câţi or să primească pocăinţa şi smerenia lui Hristos… De aceea numai prin smerenie şi prin pocăinţă ne vom îndrepta cu siguranţă intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Să fim cu luare-aminte la viaţa noastră, să fie ortodoxă.
  • 1 week ago
    Un neam se va menține prin tineri, care se vor sui de bunăvoie pe cruce și de la înălțimea ei vor lupta, fără să zică nimic. Luptă și nu cedează.
  • 1 week 1 day ago
  • 1 week 1 day ago
  • 1 week 1 day ago
    Părintele Paisie Aghioritul spune că după cel de-al treilea război mondial va fi atâta deznădejde și atâta durere pe pământ, încât oamenii te vor trage de mânecă ca să le vorbești despre Dumnezeu ca să se mângâie.
  • 1 week 1 day ago
    Fereastra Overton -  mecanismul de trecere a unei idei de la „imposibil“ la „legal“ în 6 paşi:
  • 1 week 1 day ago
    Este înfricoşat duhul veacului acestuia, care se caracterizează prin trei lucruri dăunătoare pentru mîntuirea noastră: erezia - adică rătăcirea de la învăţătura noastră ortodoxă, ateismul, şi frica. Acestea sînt cele trei lucruri care ne îndepărtează pe noi de Dumnezeu. Cipurile acestea, chiar dacă ziceţi că nu e vremea lor, sînt un chip al vremurilor pe care le trăim. Le-au pus întîi pe orez şi pe zahăr, apoi pe animale, iar acum vor să le pună omului. Să avem multă grijă!
  • 1 week 1 day ago
    Duminică, 28 februarie, ora 13,30, în Cimitirul Central Bacău, va avea loc comemorarea lui Corneliu Niță, primul student din generația naționalistă interbelică ucis de comuniști în închisoarea reeducării de la Pitești. Organizarea Parastasului și evocarea martirului aparțin Asociației Calea Neamului filiala Bacău condusă de Prof. Movileanu Iurie.
  • 1 week 2 days ago
    Radu Molnar: Am votat azi împotriva alocării de bani pentru schitul românesc de la muntele Athos. Anul trecut, Parlamentul a mărit aceasta sumă de la 250 de mii de euro pe an la aproape un milion. Azi s-a votat aprobarea ordonanței de urgență care definește normele de alocare financiară. Nu mai aveam ce schimba, acum, la final, dar a fost un vot de conștiință.