Valeriu Gafencu - Sfântul Închisorilor: Rugăciunea este expresia cea mai curată a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Când vei ajunge să te rogi cu adevărat, ai realizat pacea, fericirea

Autor
Valeriu Gafencu
Tipar
Articol
Topic
Sfinți și Învățături

„Rugăciunea este expresia cea mai curată a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Când vei ajunge să te rogi cu adevărat, ai realizat pacea, fericirea...”

― Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu gândea şi vorbea cu inima. Rugăciunea lui ardea păcatul. Prezenţa lui Valeriu Gafencu era rugăciune. Aşa şi-l amintesc toţi contemporanii. Rugăciunea inimii era singura respiraţie din duh a lui Valeriu Gafencu în gulagul comunist. După iluminarea dumnezeiască din primăvara lui 1943 din celularul Aiudului viaţa lui Valeriu Gafencu a devenit asemenea unei rugăciuni. A ars până la moarte, iar lumina transparentă a trupului şi gândului său trecut prin focul inimii a iradiat toată făptura înconjurătoare sfinţind tot ce atingea. Încă din timpul vieţii contemporanii l-au perceput ca un sfânt, iar Nicolae Steinhardt pur şi simplu l-a numit „Sfântul Închisorilor”. Viaţa lui Valeriu Gafencu a fost de pateric şi prin închisorile şi lagărele prin care a trecut: Aiud, Jilava, Piteşti, Galda sau Târgu Ocna le-a transformat împreună cu tovarăşii de suferinţă în adevărate mănăstiri, iar celule în chilie. Comunismul nu a fost doar o expresie materialistă, un „joc secund” de cuvinte implementat de Marx, Engels sau Lenin, ci o structură malefică, un fel de liturghie neagră iniţiatică şi iniţiată de cotloanele obturate din întunecimea minţii pentru a rupe pe om de Dumnezeu şi de a tăia firul ce leagă pământul de cer. „Omul nou” nu trebuia să se mai roage la Iisus, ci la „omul doar din lut”, la „femeia gârbovită” care priveşte doar spre pământ, la alcoolicul care are ochii spre pântece. Valeriu Gafencu a devenit un „călugăr” isihast în puşcăria comunistă, viaţa sa era o permanentă rugăciune a lui Iisus. Respiraţia lui Gafencu se împletea cu Rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Valeriu Gafencu la fel ca sfinţii părinţi şi călugărilor din renaşterea isihastă şi paisiană de la Mănăstirea Neamţ şi-a coborât mintea în inimă, din dragoste faţă de Iisus şi neamul creştinesc. Valeriu Gafencu prin viaţa sa de suferinţă hristică s-a transformat în iubire. Era un izvor de iubire împărtăşită umanităţii ca şi Chip al lui Dumnezeu.

Ne stau despre el atâtea mărturii cutremurătoare ale nevinovaţilor închişi de către comunişti despre acest martir al secolului XX. „În acea perioadă [la Galda n.a.], după ce ziua muncea la pământ, seara, la lumina unei lumânări sau a unei lămpi cu gaz, Valeriu copia texte din Filocalia și alte scrieri religioase, pe care le trimitea afară din închisoare unor prieteni sau cunoscuți preocupați de problemele creștine. Am primit și eu un caiet lucrat de el și Ioan Ianolide. Ajunși la Târgu Ocna, a fost cazat într-o cameră cu cei mai gravi bolnavi, care nu se mai puteau ridica din pat. (…) Acolo, atmosfera era dominată de duhul creștin, pe care Valeriu îl impunea prin simpla lui prezență. În camera aceea, alături de Valeriu, am prins și eu aripi sufletești cum nu avusesem înainte. El mi-a dat puterea să realizez practic taina pocăinței adânci, pe care teoretic, o cunoșteam bine, de mult timp. El m-a condus spre „rugăciunea lacrimilor”, ce spală sufletele de necurățiile acumulate de-a lungul anilor, și mi-a deschis drumul nașterii din nou: metanoia”. Aflând de ororile petrecute la Pitești, Valeriu s-a întristat și ne-a spus: ”Ne așteaptă și pe noi timpuri grele”. Ne-a îndemnat să ne rugăm fierbinte și să ne mobilizăm toate resursele morale pentru a nu ne pierde sufletele în încercările ce aveau să urmeze. (Alexandru Virgil Ioanid – Studentul Valeriu Gafencu. Sfântul închisorilor din România, ediție îngrijită de Nicolae Trifoiu, Ed. Napoca-Star, Cluj, 1998, pp. 85-94).

Valeriu Gafencu le vorbea cu inima colegilor de celulă. Era un permanent dialog „transparent” cu umanitatea rănită de atacurile hoardelor comuniste, ce promovau absenţa binelui. „Valeriu Gafencu a fost un suflet pur, plin de dragoste adevărată, pentru că a fost în permanent contact cu perfecţiune divină. La umbra crucii şi a calvarului, a simţit dorinţa de a fi lângă Iisus Hristos, ca şi când ar fi aşteptat să-l ocrotească şi să-l ia lângă Dânsul. A înţeles în mod sublim că legea supremă care conduce lumea este Iubirea, în sensul adevărat al Învăţătorului suprem…Valeriu Gafencu şi-a ales cetatea celestă, împreună cu cei martirizaţi. E “Sfântul închisorilor”, aşa cum spune părintele monah Neculai”. (Jean Valjean Ionescu, Iaşi, februarie 1992, „Ubi sunt ante nos? Evocare Valeriu Gafencu” în Studentul Valeriu Gafencu, ”Sfântul închisorilor din România”. Studiu, mărturii ale camarazilor de suferință și corespondență, ediție îngrijită de Nicolae Trifoiu, Editura Napoca Star, Cluj, 1998, pp. 63-65). Valeriu Gafencu era asemenea primilor martiri creştini. „Valeriu nu dăruia, se dăruia…Ceea ce a făcut şi ceea ce a trăit Valeriu de-a lungul anilor de detenţie, pentru fiecare suflet cu care a venit în contact, e greu de imaginat, necum de exprimat în cuvinte. E suficient răspunsul pe care l-au dat toţi cei ce l-au cunoscut. A fost un sfânt. Este un sfânt”. (Virgil Maxim – Imn pentru crucea purtată, Ediția a II-a, Editura Antim, București, 2002, pp. 179-185). Simpla prezenţa a lui Valeriu Gafencu încălzea inimile celor în suferinţa recluziunii forţate. „Era tânărul care pe zi ce trecea stârnea admirația tuturor. Erau în temniță și atitudini rele, criticabile. Le știa. Era cu ochiul deschis, dar nu osândea pe nimeni. Citea numai Biblia și cărti religioase. Era foarte inteligent și prindea repede sensul just al textelor sfinte. Convorbirile cu el erau o plăcere. L-am îndemnat să nu rupă legătura cu literatura noastră si cu unele cărți științifice de valoare, adică să citească și altceva decât literatură religioasă. Dar el a refuzat. „Dacă am cele mai bune bucate, de ce să recurg la surogate?” a spus el. „Dacă ceea ce citesc mă satisface deplin, nu mai doresc nimic altceva. Dumnezeu se găsește oriunde, dar mai ales în revelația Sa scrisă, în Biblie. Aici avem privilegiul să-l căutăm pe El. Afară, de vom ajunge, vom mai vedea”. Şi mergea înainte pe drumul lui. La distrugerea canalului din interiorul temniței a lucrat în echipă cu mine. În pauze, când ne odihneam, eram încântat privind pe acest tânăr atât de frumos, bine făcut, ca un brad, cu fruntea lată, ochii senini și preocupări atât de frumoase.După 1948 a fost luat de la Aiud. Nu știu unde l-au dus”. (Pr. Nicolae Grebenea – Amintiri din întuneric). Valeriu Gafencu era o prezenţă harică şi hristică a gulagului comunist. Din așa numitul grup al ”misticilor”, Ion Ianolide și Valeriu Gafencu, acesta din urmă detașându-se la rândul lui, din toate punctele de vedere. „Înalt, puţin adus de spate căci povara anilor petrecuţi în închisoare îşi pusese amprenta, purta pe cap o căciuliţă croşetată, care semăna cu o armură medievală, teşită, ce-i acoperea fruntea. Figură ascetică, de mucenic bizantin, dar având o faţă luminoasă, surâzătoare, care uşor trecea din zâmbet într-un râs tonic, neostentativ, dar puternic, reconfortant. Părea coborât dintr-o pictură medievală, pentru a răspândi în jur tihna. Cu o vastă instruire teologică și filozofică, raporta totul, cel mai mic eveniment sau comportament la învățătura creștină: Biblie, Viețile Sfinților, Patericul, Filocalia, etc. Deși nu eram străini de ceea ce înseamnă viață creștină, totuși după acest prim contact cu cei amintiți, dar în special cu Valeriu Gafencu, ne-am simțit ușor descumpăniți, noi venind din mediul de afară, în care se luptase pe cu totul alte coordonate. Ne-am întrebat imediat, fără a ne răspunde: ”Oare noi acum suntem sortiți să devenim monahi?”. Primul ”șoc” l-am avut odată cu obligația impusă de administrație de a ne adresa gardienilor cu ”să trăiți”. Ei, și el, Valeriu Gafencu, își rezolvase demult această problemă. Umilința creștină nu trebuie confundată cu ”înjosirea”. (…) Cel mai mare păcat care ne paște este trufia, și de multe ori suntem tentați să o înfruntăm cu demnitatea. A fost pentru mine ”prima lecție”, care a venit totuși și ca un ”duș rece”. Foarte repede mi-am dat seama că în contactul cu el, cel care, fără să-și dea seama, învățase ceva era gardianul Georgescu. Acesta avea un respect deosebit față de el, iar mai târziu, în toamna lui 1949, când s-a dezlănțuit de către administrație teroarea premergătoare ”reeducării”, Georgescu nu l-a bătut niciodată, nu l-a alergat, adresându-se două, celorlalți trei din celulă să facem noi corvoada ducerii ”ținetei” de murdărie în pas alergător”. (Mărturia lui Traian Popescu – Studentul Valeriu Gafencu. Sfântul închisorilor din România, ediție îngrijită de Nicolae Trifoiu, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 1998, pp. 114-117 apud Experimentul Piteşti. Mucenicie și satanizare. Terorismul din închisorile Pitești, Gherla, Canal, Tg. Ocna. Atacul brutalității asupra conștiinței, Editura Scara, Bucureşti, 2007, pp. 89-93).

Valeriu Gafencu a fost conştient asemenea personajului Alioşa Karamazov că numai rugăciunea poate salva sufletul pentru mântuire, atunci când mocirla păcatului pune stăpânire pe umanitatea decăzută. „În discuţiile pe care le-am purtat, mi-a vorbit adesea şi m-a îndemnat să spun rugăciunea lui Iisus. M-a sfătuit să fac această rugăciune folosind o anumită tehnică; cu mâna pe puls, fiecare bătaie trebuia însoţită cu un cuvânt al rugăciunii. Mă străduiam şi eu să spun rugăciunea în timpul în care stăteam întins pe pat şi nu aveam altă ocupaţie. Când ne întâlneam, Valeriu mă întreba despre rugăciune. Îi spuneam că mă silesc, dar cu toată străduinţa mea nu am ajuns să spun rugăciunea aşa cum trebuie, adică cu inima. – Fii atent, mi-a spus el, va veni un moment în viaţa ta, când fără să provoci inima, ea va cânta singură rugăciunea şi tu o vei auzi”. (Mărturie dată de Octavian Anastasescu, monahului Moise în februarie 2006 – Valeriu Gafencu. Sfântul Închisorilor, pag. 110-112). Trecerea lui Valeriu Gafencu la cele veşnice a fost de pateric. O mărturie emoţionantă ne-a lăsat pastorul Richard Wurmbrand, cel salvat de la moarte de Valeriu Gafencu care i-a dat streptomicina vindecătoare de tuberculoză. „Gafencu nu se plângea niciodată. Ședea foarte liniștit în pat, dând ușor din cap ca să afirme sau sa-și exprime mulțumirea. Când era evident că nu mai avea mult de trăit, prietenii lui vechi și noi s-au strâns în jurul patului său, cu lacrimi în ochi. Ultimele sale cuvinte au fost: – „Dumnezeu, gelos pe noi, ne cheamă la El” După ce a închis ochii, ceilalți s-au rugat”. (Richard Wurmbrand – Cu Dumnezeu în subterană, pag. 102-103). Practicând rugăciunea ardentă şi gândul devenindu-i una cu inima, Valeriu Gafencu era transparent la propriu la fel ca pustnicii Egiptului. „Într-una din zile, doctorul Ghiţulescu, tot un confrate de suferinţă, mi-a zis: „Nu-l mai obosi pe Gafencu, e palid de trece lumina prin el. Mare noroc de-o mai apuca luna viitoare”. Şi n-a mai apucat! A murit împăcat cu conştiinţa lui şi cuminecat de marile suferinţe ale poporului său, târât pentru a nu ştiu câta oară pe cruce. De la el am deprins acea mare linişte care mi-a servit, în restul anilor de detenţie, drept rugăciune. (Gheorghe Penciu – Candidați pentru eternitate, Editura Crater, București, 1997, pp. 42-45). Salvarea umanităţii căzute poate veni doar prin rugăciune. Valeriu Gafencu a înţeles că rugăxiunea este izbăvitoare şi mântuitoare. „Valeriu era un om care trăia cuvântul lui Dumnezeu la un nivel foarte înalt, aş spune la nivelul sfinţilor, al marilor părinţi şi anahoreţi. El nu vorbea atât cât trăia, că dacă ar fi vorbit atât cât trăia, ar fi însemnat ca noi să nu fi putut înţelege nimic. Valeriu era deasupra înţelegerii. Simpla lui prezenţă, simpla lui apariţie – spuneau băieţii care au stat cu el în celulă – aducea linişte sufletească, pacea inimii şi pacea minţii şi năştea în suflet devotamentul pentru el. Toţi care au stat cu el în celulă i-au fost devotaţi. Adică îţi chema dragostea pentru el prin dragostea lui pentru tine. Nu am nicio îndoială că este un sfânt. (…) Cel puțin Gafencu, unde mergea, toată celula devenea o rugăciune!” (Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa – Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora, Editura Christiana, București 2007, pag. 43, 46). Valeriu Gafencu a fost un martir sfinţit în rugăciune şi suferinţă, un model de urmat pentru umanitate cum se restaurează Chipul Omului în om.Iar restaurarea Chipului îndumnezeit se face prin rugăciune şi cu mintea în inimă. Doar pe calea hristică omul poate vorbi cu inima pentru a reuşi să devină iubire împărtăşită şi mântuitoare. Valeriu Gafencu s-a transformat pneumatic prin rugăciune, suferinţă, iubire şi mărturisire într-un sfânt lucrător pentru mântuirea poporului său şi neamului creştinesc. Mărturisirea harică şi sfinţitoare a lui Valeriu Gafencu a grăbit căderea comunismului ateu. Valeriu Gafencu ne-a arătat că duhul credinţei înfrânge materialismul, că viaţa are sens în faţa celor fără sens. Rugăciunea lui Valeriu Gafencu a salvat libertatea creştină în această parte a Europei. Libertatea sădită de Dumnezeu este în sufletul nostru.

Articole Recente
  • 3 hours ago
    Fiica armașului Joldea din ținutul de istorie al Neamțului, a odrăslit duhovnicește din mila lui Dumnezeu, după arătarea mai multor semne dumnezeiești. Căsătoria cu un tânar evlavios, având dorința adâncă de trăire în feciorie și curăție, cu multă râvna pentru cele duhovnicești, apoi lipsa pruncilor, aduc sfântei Teodora, hotărârea de a îmbrățișa viața călugărească și pustnicească. Departe în părțile Buzăului la mănăstirea Vărzărești, apoi datorită năvălirilor turcești, retrasă în ținutul munților Sihlei, Teodora pusnica atinge măsura duhovnicească asemeni Sfintei Maria Egipteanca din pustiul Iordanului. Săracă, blândă, smerită, rugătoare adâncă către Dumnezeu, ajunge la starea de nepătimire și lucrare mis
  • 1 day ago
    Semnele apocaliptice Vânturi rele, pierzătoare, Ameninţă azi mereu Pe noroadele smerite Care cred în Dumnezeu. Bate “Crivăţul” năprasnic, De la Nordul Comunist, Răspândind în toată lumea “Dogmele” lui Anticrist. Din Apus “Austrul” suflă Aducând cu el “Progres”, Care naşte necredinţă Şi împrăştie eres. De la Miazăzi mai tare, “Băltăreţul” s-a pornit Şi, lovindu-se de “Crivăţ” Pe cei negri i-a-nroşit. Iar la Răsărit de soare, “Valul galben al lui Gog” Spumegă şi se frământă Cu “vlăstarii lui Magog”.
  • 1 day 3 hours ago
    Schimbarea la faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru IISUS HRISTOS Evanghelia de la Matei (XVII, 1-9)
  • 1 day 22 hours ago
  • 2 days ago
    LITURGHIA BUCURĂ CERUL MAI MULT CA ORICE Părinte Valerian, vă rugăm să ne povestiți câte ceva din experiența sf. voastre din temnițe.
  • 2 days ago
    "Traim in veacul cel de pe urma si vrajmasul mantuirii se sileste mai tare cu mestesugul lui, vazand ca se apropie sfarsitul. Sunt zilele smintelilor si este mare seceta de cuvantul lui Dumnezeu, lipseste povata cea sanatoasa pentru mantuire. Astazi, multi dintre cei credinciosi ajung la deznadajduire, din cauza lipsei de povatuitor, caci “a lipsit cel cuvios”, cum zice psalmistul.
  • 3 days ago
    Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram, Că sunt OM, că am o tară si o limbă si un neam. Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri morţii mei, Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei. Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează, Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează, Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide, Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide. Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăţi, Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi. Pe Vlad Ţepes cum să-l facem personaj de film de groază, Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează. Ne învată idioţii că Bălcescu a fost laş Şi că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş.
  • 3 days ago
  • 3 days 3 hours ago
    "Ștefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Bătrîn nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii ăștia de sectari au ieșit acum. Nici o sectă nu exista în țara noastră pe atunci. Să știți că rădăcina și viața poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credința cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreștinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfîntului Apostol Andrei. Ați văzut dumneavoastră, de la primii voievozi creștini ai românilor, de când sunt cele trei Țări Ro­mâne, Moldova, Muntenia și Ardealul, toți au fost creștini ortodocși. Ați văzut pe Mihai Viteazul?
  • 3 days 22 hours ago
    TREI RUGĂCIUNI CĂTRE SFÂNTUL NICHIFOR CEL LEPROS OCROTITOR ȘI IZBĂVITOR ÎN VREMEA EPIDEMIEI CU CORONAVIRUS (după dorință, ele pot fi citite în fiecare zi) Rugăciune a celui copleșit de îngrijorare și de teamă
  • 3 days 23 hours ago
    Posteşti? Arată-mi-o prin fapte. Cum? De vezi un sărac, ai milă de el; un duşman, împacă-te cu el; un prieten cu nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura şi stomacul să postească, ci şi ochii şi urechile şi picioarele şi mâinile noastre, rămânând curate de răpire şi de lăcomie. Picioarele să nu alerge la spectacolele cele urâte, ochii să nu privească cu poftă la frumuseţi străine, gura să postească de înjurături şi de vorbe neruşinate. Sf. Ioan Gură de Aur
  • 3 days 23 hours ago
     1. Propovăduirea la Athos A venit ceasul când Apostolii aveau să se împrăștie pe pământ și să propovăduiască Evanghelia. Însă pentru locul unde avea să meargă fiecare, aveau să tragă la sorți. Au tras la sorți și pentru Maica Domnului. Sorțul arăta pentru ea îndepărtata țară a Ivirilor, iar ea a primit și se pregătea pentru aceasta. Însă Fiul ei avea alt plan. Îi poruncește prin Arhanghelul Gavriil: „Să nu mergi în Iviria. Nu pleca din Iudeea. Mergi deocamdată în peninsula Athonului”. Pe atunci peninsula era locuită de idolatri.
  • 3 days 23 hours ago
  • 1 week 1 day ago
    În prezent este implementată forțată în întreaga lume o operațiune specială, care se numește pandemia СOVID-19 și în spatele căreia se află globaliștii-sataniștii care doresc să priveze oamenii de libertatea de a gîndi și de a lua de sine stătător decizii prin intermediul vaccinării-cipării și prin unirea creierului nostru cu inteligența artificială, drept rezultat al cărui fapt vom pierde independența intelectuală, ceea ce înseamnă că vom pierde și oportunitatea, șansa, speranță de mîntuire a sufletului.
  • 1 week 3 days ago
    În vreme de prigoană creştinii să se adune în jurul preoţilor. Acolo e biserica unde este un antimis şi un preot ortodox care să slujească Sfânta Liturghie. Avem pildă în prigoana din secolul trecut cum plecau preoţii prin sate şi prin munţi cu câte un antimis în spate şi vase de slujit. Liturghia şi Sfintele Taine vor da putere creştinilor să înfrunte foamea şi să fie păziţi de orice vătămare sub acoperământul Maicii Domnului. Apoi să zică rugăciunea lui Iisus şi a Născătoarei de Dumnezeu sau Apărătoare Doamnă. În închisoare aceste scurte rugăciuni ne-au izbăvit şi am putut supravieţui regimului comunist fără să cedăm în faţa fiarei roşii.
  • 1 week 3 days ago
    Tânărul Pantelimon, a fost legat de un stâlp și trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier, iar rănile arse cu făclii aprinse. Însă torțele s-au stins, iar rănile Sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit și aruncat în mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au arătat blânde. Împăratul s-a înfuriat și a dat ordin ca sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuțite, care, rostogolindu-se de la înălțime, în fața întregului oraș, să-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfântul mucenic, în rostogolirea roții, roata strivind un mare numar de necredincioși. Maximian a dat ordin ca Pantoleon să fie decapitat, iar trupul să fie dat in foc. In momentul mortii sale, din cer s-a auzit cuvantul:
  • 1 week 4 days ago
    – Părinte, prin ce s-au distins unii Sfinţi, mai vechi şi mai noi, de au ştiut când vor muri, când se va întâm­pla cutare eveniment etc?
  • 1 week 4 days ago
    Pană la judecata din urmă, mântuirea se poate dobândi oriunde. Şi pe câmpuri de bătaie; şi se poate dobândi şi din iad; şi se poate pierde oriunde, şi în mănăstiri, şi în ceata sfinţilor Apostoli, şi s-a pierdut şi în Rai. Tâlharul, răstignit pentru faptele sale, a sărit de pe cruce în Rai şi Lucifer ca fulgerul a căzut din Ceruri. Orbul din naştere, căpătă vederea şi a văzut pe Dumnezeu şi a vorbit cu El, iar fariseii templului o pierdeau zicând că-i păcătos şi are drac. Cereau semn şi umblau să omoare pe Lazăr, cel înviat a patra zi din morţi. Orbia răutăţii, stând de-a pururi împotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă. Inima înfrantă şi smerită însă, Dumnezeu nu o va urgisi.
  • 1 week 4 days ago
    S-a aşezat pe băncuţă. Mirosea a răşină şi a bureţi de pădure. Şi avea ochii albaştri. Un albastru ce te străpungea până-n candela sufletului. Şi ne-a luat pe rând… Fără a ne cunoaște – nu avea cum – era prima dată când ne vedea, ne-a spus pe nume. Am rămas tocmai fără cuvinte… Am intrat apoi cu toții în bordeiul său de pământ. O singură icoană a Maicii Domnului atârna de o sfoară. Candela fumega… „Ce să vă dau, mai băieţi?” Scotocește într-un colţ şi ne scoate un fagure de miere sălbatică. Ne-a îmbrățișat pe fiecare. Da, mirosea a răşină şi a bureţi. Şi a bucurie! Într-un cuvânt, bătrânul Proclu.
  • 2 weeks ago
    „Acestia au ca scop impunerea globalizarii si a Antihristului in locul lui Hristos in inimile noastre, deoarece antihristi nu sunt doar turcii si ateii din Rusia. Mereu au fost antihristi si vor actiona din nou. Asadar, in mitropolia Morfou nu se va mai pune problema de acum inainte sa se mai inchida vreo biserica. Veti auzi din nou ca in anumite locuri a izbucnit din nou epidemia. Dar aceasta greseala (n.tr.: inchiderea bisericilor) nu se va mai face, cel putin nu in mitropolia noastra. Bisericile vor ramane deschise; cine va dori va putea sa vina sa se impartaseasca si sa ia anafura – neambalata.
  • 2 weeks 1 day ago
    † 22 iulie - 37 de ani de la naşterea în Ceruri a Părintelui Ilie Lăcătuşu, sfântul care, fiind deshumat la 15 ani de la trecerea la cele veşnice, a fost găsit “întreg, neatins de nici o stricăciune, frumos mirositor, uşor, având un zâmbet întipărit pe chip, aidoma celui care i-a luminat - ca o bucurie cerească - toată viaţa”.
  • 2 weeks 2 days ago
    Pe 22 Iulie, vara, Biserica noastră ne cheamă din nou pentru a prăznui bucuria primăverii, amintindu-ne nouă de Învierea „dulcei Primăveri”, cu ocazia pomenirii celei dintâi Mironosițe care L-a văzut pe Hristos cel Înviat, Sfânta Maria Magdalena.
  • 2 weeks 2 days ago
    Acatistul Noului Mărturisitor Ilie Lăcătuşu, făcătorul de minuni († 22 iulie) Troparul, glasul al 8-lea: Îndelung pătimitorule, de Dumnezeu purtătorule Părinte Ilie, văpaia muncilor cu focul lucrător ai înrourat-o, ruşinând pe vrăjmaşi. Pentru aceasta, părinte, cu hlamida lui Hristos îmbrăcându-te, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele noastre. Condacul 1:
  • 2 weeks 2 days ago
    Bine-ați venit la ”Știri ascunse X”. PREȘEDINTELE GHANEI a făcut un DENUNȚ PUBLIC și ceea ce spune este foarte grav. El citește un document din 2010 al Fundației Rockefeller unde se află un plan minuțios care să fie dezvoltat pornind de la pandemie creată intenționat și se explică fiecare fază care va fi aplicată. ESTE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI. Acesta este documentul și dovada cea mai evidentă că tot ce are loc a fost un plan foarte minuțios pregătit deja cu mulți ani în urmă, cu intenții ascunse de către elitele guvernante.
  • 2 weeks 3 days ago
    Cei ce-și dau seama de viața ticăloasă ce o duc și voiesc s-o schimbe (deseori sunt biruiţi şi amăgiţi de vrăjmaşi cu această armă: „După aceasta, după aceasta”, „Mâine, mâine”, „Întâi să fac aceasta şi apoi mă voi apleca cu mai multă sârguinţă la darul lui Dumnezeu şi la viaţa spirituală; să fac azi aceasta şi mâine mă voi îndrepta”.
  • 2 weeks 3 days ago
    Aceşti doi proroci au să se pogoare, să vină din Rai, trimişi de Dumnezeu, fiind luaţi cu tot cu trup la cer. Când vor predica ei cu mare putere şi vor înfrunta pe Antihrist trei ani şi jumătate, cât va împărăţi el, Sfinţii Enoh şi Ilie vor avea mare putere să străbată tot pământul cu fel de fel de minuni. Au să facă minuni mari şi semne în Ierusalim, ca să întoarcă pe evrei, căci ei nu se întorc până nu vine Ilie şi Enoh. Vor întoarce inimile către fii şi sinagoga satanei către Hristos. Când vor predica ei, îi va auzi tot pământul şi-i va vedea toată lumea. Şi acestea sunt scrise de 2000 de ani, de când i s-au descoperit Sfântului Ioan Evanghelistul. Şi cine ar fi crezut? Ar zice cineva că este o nebunie asta.
  • 2 weeks 3 days ago
  • 2 weeks 3 days ago
    Rugăciunile începătoare:  
  • 2 weeks 4 days ago
    Vrând să începem viaţa Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, vă­zătorul cel slăvit, râvnitorul după Dumnezeu, mustrătorul împăraţilor celor fără de lege, învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul prorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, marele plăcut al lui Dumnezeu, a celui ce petrece până acum în trup şi va să fie, ca o înainte cuvântare, înainte mergător la a doua venire a lui Hristos, vom pune înainte faptele care le-a făcut el, pentru mai luminoasa arătare a râvnei lui, cu care a râvnit după Domnul Dumnezeu.
  • 2 weeks 4 days ago
    Sute de persoane s-au adunat în fața Guvernului pentru a protesta împotriva măsurilor impuse de autorități. Am venit de la Brașov să ne explicăm dorința de libertate. Ne exprimăm dorința de libertate, nu vrem ca România să pună libertatea în lanțuri, nu vrem stare de urgență, de alertă. Vrem ca bisericile să fie deschise, elevii să se poată întoarce la școală, vrem libertate” , a declarat un protestatar. Printre cei prezenți la manifestare este și avocatul Dan Chitic, care i-a cerut lui Renate Weber, Avocatului Poporului, să conteste legea carantinării.
  • 2 weeks 4 days ago
    Sfântul Proroc Ilie Tesviteanu a fost răpit într-o trăsură de foc și ridicat la cer fără să guste moartea. Unii își pun întrebarea cum este posibil ca un trup muritor fiind încă în viață să fie locuitor în locașurile nestricăcioase? Noi, cei care ne întrebăm, muritorii, trebuie să știm că Dumnezeu poate toate câte vrea, nu întrebă pe nimeni și de nimeni știut; apoi, numai dacă vrea El să descopere cuiva adevărul și scopul acțiunilor Atotputerniciei Sale, așa cum i s-a descoperit Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, nevoitor prin părțile Constantinopolului (+911), că Sfântul Ilie și acum trăiește cu trupul său muritor și că a fost ridicat „la cer” nu „în cer”, e o diferență.
  • 2 weeks 4 days ago
    Dr. Monica Pop a declarat, duminică, la România TV că este de nepermis ca asimptomaticii să fie „internați cu forța”, așa cum prevede legea carantinării, adoptată de Senat,  deoarece astfel de decizii se iau în cazul persoanelor agresive cu afecțiuni psihice ce pun în pericol viața celor din jur.De asemenea, managerul Spitalului de Oftalmologie din Capitală a criticat Guvernul pentru că a făcut anunțuri ce au stârnit controverse. „Este permisă internarea cu forța exclusiv psihopaților, cei cu psihopatie agresivă care pun în pericol viața celor din jur. În rest, sub nicio formă nu se poate permite internarea cu forța. Mi se pare de nepermis", a declarat dr. Monica Pop în interviul acordat Cristinei Șincai la România TV.
  • 2 weeks 4 days ago
    Vor veni vremuri si mai grele. Prigoanele, puscariile, schingiuirile si tot calvarul indurat de noi in timpul comunismului au fost usoare pe langa ce va urma. Si va fi foarte greu sa-ti mentii credinta si s-o treci generatiilor urmatoare, aproape la fel de greu ca acum 2000 de ani. – Ce ne puteti spune despre vremurile grele prin care vom trece si noi? – Ei, prin ce-am trecut noi, dar prin ce-o sa treceti voi! Acele vremuri deja le-ati inceput. Spre deosebire de alte vremuri, va ingadui Dumnezeu vrajmasului sa se atinga si de suflet; va fi mai mult o prigoana psihologica si nu va veti putea ascunde nici in crapaturile pamantului.
  • 2 weeks 4 days ago
    Întrebați-vă de ce există atâta deznădejde şi atâția oameni disperați în epoca noastră? Datorită golirii minții (a spălării creierului- n.trad.) şi a pustietății inimii. Mintea lor nu se gândeşte la Dumnezeu, iar inima lor nu Îl iubeşte. Lumea întreagă nu poate să umple (să ducā la o deplinătatea fericirii) mintea omenească, acest lucru numai Dumnezeu poate să îl facă. Fără Dumnezeu mintea este întotdeauna goală si toate cunoştințele care intră în minte cad într-un aabis. Iubirea întregii lumi nu poate să umple inima omului, pentru că inima simte că iubirea lumească este schimbătoare şi că este ca fluxul si refluxul mării. Frații mei, mintea şi inima noastră aparțin lui Dumnezeu şi numai El poate să le umple cu pu
  • 2 weeks 6 days ago
    FRAȚILOR, ÎN LOC SĂ ROSTIȚI DE PREA MULTE ORI PE ZI CUVANTUL "CORONA VIRUS", MAI BINE ROSTIȚI CUVANTUL "IISUSE, IISUSE"...
  • 2 weeks 6 days ago
    9 ANI DE LA TRECEREA LA CELE VASNICE A PARINTELUI DUHOVNIC, ARSENIE PAPACIOC. Astazi 18. 07. 2020 la Manastirea Techirghiol, cat si la Manastirea Dervent dupa Sf. Liturghie se va oficia parastasul de pomenire al vrednicului de pomenire, parintele nostru, Arhimandritul ARSENIE PAPACIOC.
  • 2 weeks 6 days ago
    " ... Nu ne-a mai rămas decât să plângem şi să ne rugăm ... Nimic n-a mai rămas, că nimeni nu mai e cu noi ... Toată lumea aceasta păgână este împotriva vieţii noastre creştine ... Aici este marea dramă – că lumea s-a păgânizat ... Ortodoxia este marea otravă pentru ei ... E ca şi cum un iepure ar trebui să înghită o cămilă, cam aşa ne suportă ei. Suntem puţini, dar lor le e frică ... Vrăjmaşul întotdeauna se teme de smerenie ... Şi diavolii ziceau Sfântului Antonie cel Mare: „şi noi postim şi noi priveghem”. „Da, dar nu ştiţi să vă smeriţi ...” Aşa că noi să stăm pe linia aceasta a Ortodoxiei cât mai apropiată, adică să faci din diavol – înger ...
  • 3 weeks ago
    În ceasul morţii, Sfintele Liturghii ascultate cu atenţie şi evlavie vor fi un izvor de mare mângâiere. Fiecare Sfântă Liturghie mijloceşte iertarea păcatelor tale la dreptatea lui Dumnezeu. Orice Sfântă Liturghie ascultată cu atenție îţi poate uşura pedepsele vremelnice datorate păcatelor. La Sfânta Liturghie ţi se iartă păcatele lesne iertătoare pe care nu le-ai spovedit şi de care te căieşti. Prin Sfânta Liturghie ascultată cu evlavie este micşorată dominaţia diavolului asupra ta.
  • 3 weeks ago
    Cu câteva zile înainte de a-și da ultima suflare, părintele, într-o dimineață, în zori, și-a ridicat ușor capul și, binecuvântând în văzduh, a spus: „Doamne, binecuvintează pe toți românii din această țară!” Apoi a doua oară: „Doamne, binecuvintează pe toți românii de pretutindeni!” Apoi a treia oară: „Doamne, binecuvintează această țară, România!”
  • 3 weeks ago
     

Personalități ale Ortodoxiei Românești

Data nașterii:
Locul nașterii: Pârscov - Buzău
Data adormirii:
Data nașterii:
Locul nașterii: comuna Oncești, jud. Tecuci interbelic (astăzi în jud. Bacău)
Data adormirii:
Data nașterii:
Locul nașterii: Sîngerei, Bălți
Data adormirii:

Biblioteca - Cărți Creștin Ortodoxe

Despre semnele sfârșitului
Anonim
Editura CHRISTIANA - S.O.S Medical - Teologia sexualităţii
DR. GENOVEVA TUDOR / RĂZVAN CODRESCU