Părintele Claudiu Buză: Să nu credeți că administrația BOR se va putea opune agendei dictaturii medicale, dacă nu va mărturisi ortodox ADEVĂRUL!

Autor
Preot Claudiu Buză
Tipar
Articol
Topic
Atitudini și Analize
Duhovnici și Învățături
Ortodoxia în România
Părintele Claudiu Buză: Să nu credeți că administrația BOR se va putea opune agendei dictaturii medicale, dacă nu va mărturisi ortodox ADEVĂRUL!
Părintele Claudiu Buză: Să nu credeți că administrația BOR se va putea opune agendei dictaturii medicale, dacă nu va mărturisi ortodox ADEVĂRUL!

Părintele Justin Pârvu: Nu avem dreptul să cedăm!

Autor
Părintele Justin Pârvu
Tipar
Articol
Topic
Duhovnici și Învățături
Lupta cea bună
Sfinți și Învățături

"A venit momentul să acţionăm, în frunte cu preoţii şi monahii, şi să susţinem drepturile acestui popor obidit. Noi, ca monahi, nu putem sta nepăsători în faţa suferinţei poporului nostru, în faţa suferinţei fraților noştri. Preoţii şi monahii sunt primii care trebuie să dea dovadă de jertfă şi poporul trebuie să simtă grija şi dragostea noastră, să simtă că suntem alături şi îl susţinem cu preţul vieţii noastre, după cum ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos:

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15:12,13).

Nu avem dreptul să cedăm. Dacă dăm un singur pas înapoi înseamnă că am predat armele în faţa vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, care vor ieşi victorioși. În faţa vrăjmaşilor nevăzuți mai faci o cruce şi pier, pentru că se tem de Dumnezeu, dar aceştia văzuţi sunt mai aprigi şi nu au respect pentru nici un lucru sfânt.

Comunicatul oficial al protestului din 7 martie împotriva obligativității vaccinării în România

Tipar
Eveniment
Topic
Anti-sistem
Atitudini și Analize
Societatea Civilă

Organizatorii protestului împotriva obligativității vaccinării din 7 martie ora 15:00 au remis presei comunicatul oficial al evenimentului.

Evenimentul va fi organizat de către Alianța Părinților, Asociația „Pro Consumatori”, „Medici pentru consimțământ informat”, „Neam Unit” și „Pro Decizii Informate”.

Organizatorii acuză legislativul că actualul proiect de lege, Plx 399/2017 „prevede obligativitatea vaccinării pentru copii și pentru adulţi (cu orice vaccinuri și oricâte vaccinuri ar decide statul), precum și amenzi uriașe în caz de refuz”.

Dacă va fi adoptat în forma actuală, acest proiect de lege „introduce de jure și de facto obligativitatea vaccinării în România”, spun ei.

Organizatorii amintesc parlamentarilor că există mai multe reglementări interne și internaționale care interzic obligativitatea vaccinării și în acest context își exprimă cinci doleanțe:

Părintele Justin Pârvu despre Mișcarea Legionară

Autor
Fundația Justin Pârvu
Tipar
Articol
Topic
Atitudini și Analize
Istorie și Adevăruri
Lupta cea bună

Cei care au apucat sa ii cunoasca pe supravietuitorii temnitelor comuniste pot trage singuri concluzia daca acesti oameni au fost buni sau rai, „dusmani” sau aparatori ai intereselor poporului român. Comunistii au scris o istorie in care ii prezentau pe legionari drept „dusmani ai poporului” in timp ce globalistii ii prezinta „antisemiti”. Fiecare dupa felul in care se simtea amenintat de conceptiile membrilor acestei miscari. (prof. Marius Gavra - istoric)

Inițiatorii Mișcării Legionare erau în primul rând oameni creștini model, erau niște modele ale societății. Ei au adus un mare aport neamului și Bisericii în acea perioadă. Au refăcut viața bisericească și duhovnicească a poporului, pentru că era o oarecare decădere. Au întreținut o flacără aprinsă de rugăciune, au întreținut un spirit viu al jertfei și al sacrificiului, al omeniei. Acei tineri nu au urmărit scopuri politice, ci doar să înalțe neamul pe linia Bisericii. Nu era vorba de vreo rătăcire, să pui neamul mai presus de Biserică, ci doar să aduci neamul în Biserică și la consolidarea aceasta au contribuit mințile cele mai înalte ale culturii și spiritualității noastre de atunci, pe care noi acum le îngropăm. Ei au reușit să îi dea țăranului o pâine mai ieftină, aceasta era de altfel scopul lor. În afară de asta, au avut un rol foarte important în stăvilirea comunismului. De pildă, în anul 1920 când era ancorat la Iași steagul roșu deasupra atelierelor din Niculina, alături de fotografia lui Marx, Codreanu s-a ridicat și a aruncat de acolo cârpa aceeea roșie. Atunci mult tineret s-a atașat mișcării legionare. Erau multe manevre străine, ce introduceau la noi în țară corupția, în special rușii și evreii, care stăpâneu presa, învățământul și comerțul. Legionarii nu au avut nimic cu poporul evreu în sine. Ba chiar erau mulți evrei simpatizanțiai Mișcării, iar Rady Gyr însuș a înființat teatrul evreiesc. Însă s-au ridicat împotriva lor atunci când atentau asupra teritoriului nostru românesc. 

Politica întotdeauna a fost asemeni păgânismului cu care a luptat Creștinismul de-a lungul secolelor, încă de la începuturile lui. Ca și atunci, așa cum spunea și Sf. Iustin Martirul și Filosoful, creștinul trebuie să se lepede de imoralitățile păgâne, apoi să învețe legea creștină, să cunoască adevărata filosofie, a cultivării calităților sufletești și apoi să le aplice practic în viața de zi cu zi. Aceasta a făcut Mișcarea Legionară și munca lor sinceră le-a încununat-o bunul Dumnezeu cu martiriul. Bineînțeles că cei care au învins au scris istoria și au scris-o cum le-a plăcut, transformându-i pe legionari în niște teroriști, naziști, antisemiți.

Este cunoscut faptul că era o relație amicală între Codreanu și rabinul șef din România,care a fost foarte impresionat de personalitatea Căpitanului, și se întrețineau în discuții. Căpitanul era chiar și împotriva nazismului. Se știe că atunci când a vrut să cumpere o mașină, Codreanu a dat ordin camarazilor săi să cumpere o mașină străină, dar numai nemțească să nu fie. Nu împărtășea deloc spiritul egoist al nazismului. Dacă nu era mișcarea legionară am fi avut aceeași soartă cu a sârbilor, cum au fost ei decimați de germani, cu protecția papalității cu tot. În fond, atât rușii cât și germanii erau state cu o puternică doctrină ateistă.

Tinerii români, simpatizanți sau membri si Mișcării legionare, au fost singurii din Europa care sau ridicat fățiș împotriva comunismului. Ei s-au ridicat împotriva abuzurilor totalitariste și păcatelor pe care le promova doctrina comunistă, cu toate nedreptățile și urgiile ei. Acești tineri au înfuriat foarte tare masoneria, vrăjmașii creștinismului și au trezit toată Europa din somnolența în care se afla. Acești martiri incomodează și după moarte. Dar vor ajunge cu toții în fața judecății și vor vedea la cine au fost adevărul și dreptatea. Dacă aici pe pământ nu s-au putut convinge nici cu jertfele noastre, se vor convinge dincolo cu hotărârea lui Dumnezeu. Treceți de la mine că nu vă cunosc pe voi... Acești tineri care au făcut parte din Mișcarea legionară nu aveau nimic în comun și nici o legătură cu hitlerismul. Ei acum sunt acuzați de fascism tocmai pentru a decrebiliza mișcarea, însă toți oamenii mari de cultură ai României din acea perioadă au susținut această mișcare. Pe noi nu ne interesează problema politică. Acești tineri erau închiși în special pentru convingerile lor religioase care puteau influența masele creștine.

M-am bucurat mult de  mulțimea credincioșilor noștri, merg înspre Aiud să-i slăvească pe martiri. Glasul martirilor a chemat pe fiecare să se identifice cu spiritualitatea tineretului acelei generații. Mișcarea aceasta a tineretului de atunci, în mare parte legionar, a șocat întreaga lume, prin curajul și jertfelnicia  lor, dar mai ales prin puterea unității lor. Unitatea lor era așa de rodnică, încât în scurt timp  ar fi câștigat  tot poporul și comunismul a recunoscut  în această mișcare un inamic ce-i punea în pericol puterea. Vă dați seama ce forță a avut acest tineret, într-un moment  în care, în '44, comuniștii erau stăpâni la noi în țară, Occidentul chiar era potrivnic oricărei mișcări de dreapta și țara era cuprinsă de cele mai puternice gheare? Ei bine, toți au rămas uimiți, până la organele Securității, de puterea organizațiilor noastre de tineret.

(Text preluat din: Din învățăturile și minunile părintelui Justin, Fundația Justin Pârvu, Petru-Vodă, septembrie 2013, p. 61)

Părintele Nil Dorobanțu - întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca: "Am simţit un curent mistic ce m-a transformat”

Tipar
Mărturie
Topic
Sfinți și Minuni

Întâlnirea cu Arsenie Boca, care i-a îndreptat paşii către monahism, este descrisă chiar de Nil Dorobanţu în autobiografia sa:

„Arsenie era văzător cu duhul şi îmi zicea Ortacul. M-a chemat la el din mijlocul a sute de oameni. Avusese descoperire despre mine în 1945, în martie. Mâncând din pâinea sfinţită de Arsenie, am simţit un curent mistic ce m-a transformat”.

Din acel moment, Nil Dorobanţu s-a dedicat vieţii monahale, într-o asceză strictă. Oamenii povestesc că părintele umbla în permanenţă desculţ şi înveşmântat cu o rasă veche. De asemenea, nimeni nu l-a văzut mâncând, în schimb dădea de pomană la săraci tot ce primea.

„Nici somn, nici mâncare. El era găzduit la mănăstire, dar ce să găzduieşti. Nu aveai ce să găzduieşti, pentru că el se ruga toată noaptea. Toată noaptea o petrecea în rugăciune”, spune maica Antonia Dodiţa, de la mănăstirea Măgura Ocnei.


Însă, foarte puţini români ştiu că numele părintelui Arsenie Boca este legat de cel al unui alt monah şi duhovnic român în aceeaşi perioadă, despre care oamenii spun că era „un sfânt” sau „un înger coborât pe Pământ”.

„Un sfânt mare care mijloceşte în faţa lui Dumnezeu şi pentru noi şi pentru toată lumea”, spune o femeie care l-a cunoscut şi a asistat la slujbele acestuia.

Cine a fost ieroschimonahul Nechifor Nil Dorobanţu

Caz teribil în Gorj - Fratele medicului Letitia Barbu, în vârstă de 46 de ani, a murit, luni, după ce se vaccinase anti-COVID în ziua precedentă

Tipar
Știre
Topic
Viață și Sănatate

Bărbatului, care era angajat al SGA Gorj, i s-a făcut rău la birou. A făcut infarct, potrivit presei locale. Colegii au chemat ambulanța, iar echipajul medical l-a resuscitat câteva zeci de minute și părea că își va reveni. Ion Barbu a fost transportat, ulterior, la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Tg-Jiu unde i s-au acordat îngrijiri medicale, însă, după aproximativ 12 ore a făcut un alt infarct care i-a fost fatal. Colegii bărbatului spun că nu știau ca acesta să aibă probleme cardiace, însă au menționat faptul că acesta se vaccinase anti-COVID în ziua precedentă.

Ion Barbu, în vârstă de doar 46 de ani, se vaccinase împotriva COVID-19 cu doar o zi înainte. Omul lucra la serviciul de Gospodărire a Apelor Gorj și s-a dus la muncă imediat după imunizare. Însă, la doar câteva minute după ce a ajuns, i s-a făcut rău. Colegii au chemat imediat ambulanța, medicii l-au resuscitat câteva zeci de minute, până ce bărbatul și-a revenit. L-au dus totuși la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului Județean pentru investigații. Acolo însă, după aproximativ 12 ore, pacientul a făcut un alt infarct, care i-a fost fatal. Colegii bărbatului spun că nu știau ca omul să fi avut probleme de sănătate, însă au menționat că se vaccinase împotriva COVID cu doar o zi înainte.

Atenție! Unele femei injectate recent cu vaccinurile experimentale Covid prezintă simptome de cancer mamar

Tipar
Știre
Topic
Viață și Sănatate

Un grup de medici din statul american Utah au descoperit ceva terifiant în unele mamografii făcute recent la Centrul dedicat afecțiunilor mamare din Salt Lake City, Utah. Unele femei care au fost recent injectate cu vaccinurile experimentale Covid prezintă o inflamație anormală a ganglionilor limfatici din sâni, informează NaturalNews.com. Potrivit doctorilor de la Intermountain Healthcare, unele dintre femeile cărora li s-au administrat recent vaccinurile experimentale Covid prezintă simptome de cancer la sân.

Dr. Brett Parkinson avertizează: „Ori de câte ori vedem așa ceva pe o mamografie normală, le chemăm pe acele paciente înapoi, pentru că asta poate însemna fie un cancer mamar metastatic, care se extinde către ganglionii limfatici, fie cancer limfatic, fie leucemie”. În loc să se concentreze pe cauza acestei probleme (vaccinurile Covid), doctorii le spun în prezent femeilor să nu facă mamografii după vaccinare. Ceea ce nu se vede nu există... Vaccinurile experimentale cauzează o inflamare sistemică a țesutului mamar

3 martie: Nașterea lui Mircea Vulcănescu, filozoful-martir, un sfânt al închisorilor comuniste

Tipar
Articol
Topic
Biografii și Pesonalități

Mircea Vulcănescu s-a născut pe 3 martie 1904, la București. Clasele primare le-a absolvit în Capitală, gimnaziul la Iași și Tecuci (fiind refugiat în timpul ocupației germane), iar liceul l-a urmat la Galați și București.

În 1921 s-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere și la Facultatea de Drept din București. A fost un membru remarcabil al Asociației Studenților Creștini din România (ASCR). În urma satisfacerii stagiului militar a obținut gradul de sublocotenent.

În 1925 s-a căsătorit cu Anina Rădulescu-Pogoneanu, de care se va despărți mai târziu. În cadrul anului universitar 1929 - 1930 a fost asistent onorific la catedrad profesorului Dimitrie Gusti.

Începând cu 1931 a susținut comunicări în cadrul asociației culturale "Criterion". A scris în ziarul "Cuvântul", al lui Nae Ionescu, până la suspendarea publicației, în 1933.

A mai colaborat la Viața Universitară, Realitatea ilustrată, Ultima oră, Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare, Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc,Familia, Cuvîntul studențesc, Gînd românesc, Ideea Românească, Excelsior.

Aceasta este ,,militarea mea”. Pentru țară, totdeauna și oricând, si numai pentru ea, spre a se salva ce se mai putea salva din situațiile grele pe care nu eu le-am creat 

- Mircea Vulcănescu, în fața Curții de Apel București la procesul din decembrie 1946 – ianuarie 1947

În iunie 1935, a deținut funcția de director general al Vămilor pînă în septembrie ’37, cînd a fost demis după ce a descoperit contrabanda cu băuturi și țigări făcută de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicațiilor.

Între 1940 și 1941 a fost director al Casei Autonome de Finanțare și Amortizare și președinte al Casei Autonome a Fondului Apărării Naționale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 să fie numit Subsecretar de Stat la Ministerul Finanțelor.

După 23 august 1944 revine în funcția de șef al Datoriei Publice, unde a rămas pînă pe 30 august 1948, cînd a fost arestat în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, calificați drept ”criminali de război”.

La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menținut pedeapsa din ’46.

Și aș vrea să întreb: nu s-a găsit niciuna dintre aceste conștiințe, care să-și asume, fără gândul niciunui profit personal, sarcina, înalta și dureroasă, în același timp, de a înlatura de pe fruntea acestui ins de elită al spiritualității românești formula: "Deținutul criminal de război Vulcănescu Mircea?" Nu vă îngrijorează, nu vă cutremură această alaturare de cuvinte? Nu se va găsi nici de aici înainte? Eu tot astept un om al legii care să-și asume demersul unui recurs în anulare a sentinței de condamnare a lui Mircea Vulcănescu. Altminteri, dacă vom continua să ne exterminăm elitele, vom renunța nu numai la istorie, vom renunța nu numai la ființa noastră, ci vom renunța pur și simplu să fim

Dora Mezdrea Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității (vol. 5). Mircea VulcănescuEd. Eikon, 2013


Moartea și mesajul testamentar

A fost închis la Aiud, unde a ținut o serie de conferințe considerate subversive de către torționari, pentru a ridica moralul deținuților. Din această cauză a fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Vulcănescu s-a așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. 

Avea 48 de ani și a lăsat cu limbă de moarte un îndemn cutremurător, cu adevărat demn de un mucenic: "Să nu ne răzbunați!".

Trupul său a fost aruncat în groapa comună de la Aiud. În 2015, o dată cu adoptarea noii legi 217/2015, mai cunoscută și ca legea antilegionară, inițiatorii interzic cultul persoanelor găsite vinovate de crime de război, indiferent dacă procesele au fost politice sau nu. În această categorie se încadrează și Mircea Vulcănescu, conform Institutului Elie Wiesel. Chipul acestuia a fost interzis de pe niște tricouri puse la vânzare de către un magazin online. De asemenea, portretul lui Vulcănescu a fost eliminat dintr-o expoziție găzduită la Universitatea Politehnică București.

Mircea Vulcănescu este considerat, alături de alți mărturisitori creștini din perioada comunistă, unul dintre cei care ar putea fi canonizați de către Biserica Ortodoxă Română.

Ce a scris Mircea Vulcănescu:

  • Teoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932)
  • În ceasul al 11-lea (1932)
  • Cele două Românii (1932)
  • Gospodăria țărănească și cooperația (1933)
  • Războiul pentru întregirea neamului (1938)
  • Înfățișarea socială a două județe (1938)
  • Dimensiunea românească a existenței (1943)

Ne vom întoarce într-o zi

Autor
Radu Gyr
Tipar
Articol
Topic
Biografii și Pesonalități
Istorie și Adevăruri
Sfinți și Minuni

 

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec, pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi…
Și cei de azi cu pașii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Ușori, ținându-ne de mâni,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
în toate dragostele noi
Și-n cântecul pe care și-l
Vor spune alții, după noi.

În zâmbetul ce va miji
Și-n orice geamăt viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o sămânță-n taina lor.

Noi, cei pierduți, re-ntorși din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem și-n disperări,
Și-n răni ce-n piepturi se ascund.

Și-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
în tot ce mâine, ca și ieri,
Va sângera sau va iubi.

Radu Gyr - “Ne vom întoarce într-o zi”

În noaptea de 14 spre 15 mai 1948,
la comanda regimului criminal comunist,
începea cel mai mare val
de arestări politice din istoria României. 

În veci pomenirea lor!

14 mai - Ziua Naţională de cinstire a Martirilor din temniţele comuniste (Legea nr. 127/2017).