Curs de comunicare predat în bordeiul bătrânului Proclu

Tipar
Articol
Topic
Duhovnici și Învățături

S-a aşezat pe băncuţă. Mirosea a răşină şi a bureţi de pădure. Şi avea ochii albaştri. Un albastru ce te străpungea până-n candela sufletului. Şi ne-a luat pe rând… Fără a ne cunoaște – nu avea cum – era prima dată când ne vedea, ne-a spus pe nume. Am rămas tocmai fără cuvinte…

Am intrat apoi cu toții în bordeiul său de pământ. O singură icoană a Maicii Domnului atârna de o sfoară. Candela fumega… „Ce să vă dau, mai băieţi?” Scotocește într-un colţ şi ne scoate un fagure de miere sălbatică. Ne-a îmbrățișat pe fiecare. Da, mirosea a răşină şi a bureţi. Şi a bucurie! Într-un cuvânt, bătrânul Proclu.

Retras din lumea cuvintelor moarte, viețuia în liniștea unui păduri, având drept pâine la masă doar cuvintele vii. Vorbea puțin și asculta mult. Mângâia, plângea cu tine în necazul tău, și apoi dacă credea de cuviință, vorbea. Măsurat. Cu o atentă economie. Doar câteva cuvinte vii. Nu pentru că nu putea înșirui o mulțime de sfaturi ori povestiri, ci doar pentru că nu le credea necesare. Nu avea prea multă școală. Nu cred că citise mai mult de trei cărți în toată viața și nici nu participase la nu știu ce seminar sau master class de comunicare modernă, însă de la el am primit ce încă nu am găsit până acum în nicio cercetare modernă, carte sau studiu științific privind comunicarea astăzi – grija și în același timp responsabilitatea, față de cuvântul rostit.

În dulce grai moldovenesc, bătrânul Proclu ne-a dezvăluit tainele cuvântului împărtășit așa cum nici Oxfordul, Cambridge și Sorbona, toate la un loc nu o puteau face. Citiți și vă minunați:

„Fiecare dintre noi, are o traistă de cuvinte. Și tot pune în ea. Cuvinte bune. Cuvinte rele. Cuvinte vii. Cuvinte moarte. Când se apropie sfârșitul vieții, vrea și sufletul să se uite în traistă, să vadă ce are acolo. Și nu este nimic. Este spartă. Toate s-au pierdut prin vorbirea de rău, mândrie și invidie!”

„Oamenii buni fericesc. Dar un singur lucru poate să strice tot: Mi-o zis, am să-i zic! Dacă eu, când cineva mi-a zis, de rău, m-a certat, ori desconsiderat, n-am zis nimic, eu am scăpat. Dar dacă-i răspund la fel, întâi mă doare capul pe mine și apoi pe el. Nu-i spune astăzi, lasă că-i spui mâine. Și tot așa. Așa să faci când îți vine gândul să spui o vorbă rea cuiva!”

„Contrazicerile acestea nu sunt bune deloc, multă pagubă aduc. Când văd pe cineva că vrea să mă biruie cu cuvintele, eu mă fac mai mic, mai prost și scap mai ușor.”

„Să nu judeci pe nimeni, tată. Vezi pe cineva că a greşit, să-ţi fie milă de el: Doamne, săracu’, uite ce a pățit… şi să nu judeci pe nimeni. Şi să-i vezi pe toţi deopotrivă, să nu zici că unul e mai bun şi altul mai puţin bun. Să nu osândeşti pe nimeni. Să-i ai pe toţi mai buni decât tine. Şi nu mai purta grijă de ce fac alţii; ia seama la ce faci frăţia ta.”

Bătrânul avea multă dragoste. Pe care o împărțea egal, tuturor. Avea darul ascultării. Tot timpul era liniștit, cu zâmbetul pe buze. Te simțeai altfel, ca și cum te-ar fi acoperit cu cojocul lui, purtat iarnă și vară.

Cojocul său a rămas lumii. Și o parte din cuvintele sale. Mai ales cele vii! Ar fi putut fi predate la orice universitate a lumii, fără probleme, un curs de mare succes. Însă la ce ar putea folosi unei lumi ce iubește cuvintele moarte și face din acest lucru o politică corectă, sfaturile unui moș uitat în lumea cuvintelor vii?

Părintele Proclu Nicău: "Să răbdăm, pentru Dumnezeu, măcar până mâine!"

Tipar
Articol
Topic
Duhovnici și Învățături

Avenit odată un călugăr la mine şi mi-a spus: „Cuvioase, ia uite cum te ocărăşte persoana aceea, ia uite ce zice de frăţia ta...”, şi eu i-am răspuns calm: „Frate, tot ce zice este puţin faţă de greşelile şi defectele mele. Dacă ar fi venit la mine, i-aş fi spus mult mai multe rele despre mine!”. Atunci călugărul acela s-a întors către acea persoană şi a spus: „Uite, frate, Părintele Proclu a spus că ai zis puţin, că nu l-ai ocărât cum trebuia!”. În clipa aceea, omul acela s-a liniştit.

Spune un Sfânt Părinte: „Când vei vedea că diavolul te va încolţi din toate părţile, aminteşte-ţi că singura ta armă pe care o ai la îndemână, şi care te va putea scăpa din mâinile lui, este Rugăciunea Inimii”.

Frate, aşa să ştii, atunci când te vei simţi încolţit de oameni să te bucuri, căci este un chin floare la ureche. De greu vei da atunci când te va încolţi diavolul, personal! Acolo va trebui să-ţi dovedeşti puterile cele bune! Toate ispitele care vin prin oameni sunt foarte uşoare, sunt nimica toată. Cele mai greu de biruit sunt ispitele satanei.

Un părinte înduhovnicit spunea odată: „Frate, dacă vreodată te va năpădi gândul de a spune ceva rău cuiva, tu să spui aşa: Îi voi spune mâine! Mâine îi voi spune pentru azi!”. Să răbdăm, pentru Dumnezeu, măcar până mâine!

Filosofii şi Părinţii cei sporiţi de altădată, dacă erau ocărâţi de cineva, tăceau din gură. Astfel se smereau, spunându-şi că ei sunt cei mai păcătoşi oameni de pe faţa pământului. Să le urmăm exemplul şi, dacă vom avea răbdare, vom fi spre câştig. Fără răbdare, omul va fi mereu spre pagubă. Dacă cineva vine şi mă laudă, eu trebuie să mă gândesc, să-mi întreb conştiinţa dacă este bine că sunt lăudat. Atunci voi vedea că nu mai am nevoie de lauda aceea şi nici de altele, căci conştiinţa este glasul lui Dumnezeu.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie şi pocăinţă, Editura Agaton, Braşov, 2010, pp. 60-61)

Articole Recente

Personalități ale Ortodoxiei Românești

Data nașterii:
Locul nașterii: Comuna Deleni, jud. Cernăuţi
Data adormirii:
Data nașterii:
Locul nașterii: Pârscov - Buzău
Data adormirii:
Data nașterii:
Locul nașterii: comuna Oncești, jud. Tecuci interbelic (astăzi în jud. Bacău)
Data adormirii:

Biblioteca - Cărți Creștin Ortodoxe

Despre semnele sfârșitului
Anonim
Editura CHRISTIANA - S.O.S Medical - Teologia sexualităţii
DR. GENOVEVA TUDOR / RĂZVAN CODRESCU