FRICA DE DUMNEZEU, ÎȚI DĂ PUTERE SĂ NU AI FRICĂ

Autor
Pr. Dumitru Staniloae
Tipar
Cugetare
Topic
Duhovnici și Învățături

Frica de Dumnezeu dă putere. Ea nu slăbănogeşte. Cu cât e mai mare frica de Dumnezeu în cineva, cu atât e mai prezent El în acela cu puterea Lui, care se răspândeşte din El. De aceea, CEL CE E PLIN DE FRICA LUI DUMNEZEU, E PLIN DE PUTEREA LUI, căci în frica aceasta este trăirea prezenţei covârşitoare a lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu îţi dă putere să n-ai frică de altceva. Te ajută împotriva patimilor, îţi mobilizează şi întăreşte toate resursele de luptă. În frică, Dumnezeu e trăit ca cel ce nu poate fi definit-mysterium tremendum. Existenţial şi apofatic e o frică ce-ţi deschide orizontul de dincolo de lume, care în acelaşi timp te atrage, care te face SA TE POCAIESTI DE PACATE şi să urmăreşti binele, simţindu-L pe Dumnezeu ca susţinătorul binelui. Ispitele semănate de draci, îndeamnă la păcate, care la început par dulci, dar pe urmă lasă o amărăciune care devine de nesuportat prin dezvoltarea lor în patimi. Omul are o dulceaţă în sine şi o răspândeşte în afară. Dimpotrivă, IN OMUL PATIMAS SE ASEAZA O DROJDIE DE AMARACIUNE, CARE PRIN FATA LUI INTUNECATA, SE RASPANDESTE SI IN AFARA. Omul bun îi îndulceşte pe toţi pe măsura bunătăţii lui. De aceea sfinţii comunică o dulceaţă sufletească. OMUL RAU II AMARASTE SI II AGITA PE TOTI. Atât bunătatea, cât şi răutatea au o forţă iradiantă. De aici se vede că, atunci când cineva devine rău, fără să fi suferit vreo influenţă văzută, pe măsura răutăţii lui, trebuie să fi primit această influenţă, de la fiinţe rele nevăzute. Cu cât rabzi necazurile cu voia, cu atât pui un efort care le mărgineşte puterea.

Articole Recente