O proorocie uimitoare despre situația prezentă:
Nu există îndoială că trăim vremurile cele din urmă! Și una dintre cele mai puternice mărturii este faptul că toți credincioșii și necredincioșii prevăd limpede, chiar în ignoranța lor că ceva se pregătește și ceva foarte serios urmează să se întâmple. Sunt siguri că se finalizează un eveniment decisiv pentru istoria lumii în taină deplină. Mai mult sau mai puțin, așa simțim toți!
Ca arhondar în Sfântul Munte în jurul anilor 80 primeam multe astfel de întrebări de la vizitatori, și ca să știu ce să le răspund m-am dus să mă sfătuiesc cu Părintele Paisie. Cât a vorbit cu ceilalți din față, i-a încredințat că evenimentele legate de Antihrist sunt departe, de aceea trebuie să ia seama și să-și pună în ordine viața, și mai ales să afle pacea și liniștea lăuntrică prin Spovedanie și prin Sfânta Împărtășanie.
Când am rămas însă doar noi doi, m-a privit grav și mi-a zis:
„Acum când suntem între noi, vom spune lucrurilor pe nume, dar mai întâi îți voi arăta ceva!” S-a ridicat și a intrat în chilia lui, apoi s-a întors peste puțină vreme ținând o cutie în mână, pe care a deschis-o și mi-a întins în față cinci-șase cartoane de hârtie. Unul era din China și avea copci negre, și în centru, cu numere roșii mari, se observa bine numărul 666. Al doilea carton era din Argentina și deasupra lui erau niște puncte și în dreptul lor se distingea bine numărul 666. O cutie lungă și îngustă era din Rusia, a patra din Africa, cu același număr deasupra.
L-am privit cu uimire și l-am întrebat pe Bătrân: „Cum vă explicați sfinția voastră că acest număr se impune în astfel de țări care nu se înțeleg între ele?” Și Bătrânul a clătinat din cap și a zis: „Spune-mi acum, ce comuniune poate să existe între China și Argentina, între Rusia și Africa? Am căutat să aflu răspunsul și i-am întrebat pe unii care puteau să afle astfel de lucruri din America. Și mi-au răspuns că există o structură internațională ce funcționează ca o organizație ascunsă și care promovează neapărat produsele care au deasupra lor numărul 666.”
„Prin urmare, în mod cert, l-am întrerupt, cei care pun numărul 666 pe produse sunt controlați de această organizație și astfel, promovându-și produsele, în fond lucrează pentru interesele organizației.”
Bătrânul a fost de acord:
„Întocmai!”
„Avva, l-am mai întrebat, le-ai spus mai înainte oamenilor că acestea sunt lucruri îndepărtate. Cât de îndepărtate sunt? Să spunem, noi le vom trăi?” Bătrânul a devenit foarte grav și mi-a răspuns:
„Eu nu, tu însă da!”
„Avva, gândul însă îmi zice ceva: că
orice fenomen care precede venirea lui Antihrist, are nevoie de timp pentru pregătire, ca să se maturizeze și să se impună. În chip firesc această pregătire ar avea nevoie de multe decenii, nu-i așa?”
„Nu, a zis acesta clătinându-și negativ capul, cu cât ne apropiem de vremurile acelea, lucrurile vor deveni tot mai precipitate până când se vor termina să evolueze cu o rapiditate fulgerătoare. Televizorul nu va apuca să-i înștiințeze pe oameni de noile evenimente. Și toată această lucrare va fi socotită ca un triumf al răului și al lui Antihrist, în timp ce în realitate Hristos va îngădui această evoluție, proniindu-i pe copiii Săi și scurtând vremea suferinței lor.”
După aceea a zâmbit.
„Cât timp va mai dura?” l-am întrebat. „Eu le voi apuca?” , i-am cerut să-mi mărturisească. „Da, a zis Bătrânul mișcându-și capul, tu le vei apuca și le vei trăi!”
Bătrânul Paisie mi-a mai făcut o mărturisire foarte folositoare : Când va veni Antihrist, nu va încerca să-i înșele pe oameni și să facă uz în ascuns de numărul 666. Antihrist va fi vehiculul satanei, și satana nu cunoaște nimic din sensul libertății sau al drepturilor personale. Când va primi stăpânire de la Hristos, se va impune ca cel mai cumplit tiran dintre câți a cunoscut omenirea. Îți va cere să-l recunoști ca dumnezeu și să i te închini, și nu-i va păsa dacă dorești sau ești de acord. Atunci toate se vor umple de cutremur și de înfricoșare, pentru că diavolul va cere personal și conștient lepădarea de Hristos și acceptarea lui. Nu se va mulțumi cu starea de neutralitate și nu va exista eschivare. Ori îl primești și suferi părăsirea harului dumnezeiesc, ori te lepezi și vei fi aruncat în afara societății, cu toate urmările pe care le descrie Apocalipsa: cei care nu vor avea semnul lui Antihrist nu vor putea să vândă sau să cumpere nimic.”
„Și ce se va întâmpla cu aceștia, l-am mai întrebat pe Bătrân, vor muri de foame?”
„Ei, nici chiar așa, binecuvântatule, oamenii vor avea pâinea, măslinele, fructele lor, dar vai de cei care sunt învățați cu mese bogate, pentru că acestora nu le va fi de ajuns pâinea și măslinele și vor fi într-o grea dilemă!
Deoarece creștinii care au dus-o bine și au trăit în tihnă au născocit ideologia cripto-creștinismului și cred că a devenit evident faptul că un creștinism cu un asemenea conținut nu există. Aici se va aplica ceea ce Hristos a spus în Evanghelie: «Sau Mă mărturisești în fața cârmuitorilor și te primesc în Împărăția Mea, sau te lepezi de Mine și te las afară»”.
Vom răspunde în continuare la diferitele proteste ale creștinilor căldicei și ale celor care sunt cuprinși de cutremur, dându-le de asemenea și sfaturi despre cel mai bun mod de pregătire pentru această epocă a lui Antihrist.
Concluzia: Cei care se gândesc să arate supunere lui Antihrist cu scopul de a rămâne creștini în ascuns trebuie să știe că aceasta nu ține de duhul Bisericii și, in special, de acele vremuri în care cererea Bisericii va fi întărită și explicită. O asemenea mentalitate nu va fi acceptată nici măcar din pogorământ. Pe de altă parte, în mod sigur, victimele acestea, având o asemenea concepție, vor primi chiar și pecetea lui Antihrist, numărul 666, cu gândul că se vor pocăi mai târziu. Noi știm, însă, că Hristos nu va oferi posibilitatea de reabilitare oamenilor care lucrează în acest duh. Victimele acestea, făcându-și asemenea planuri și perspective, nu știu că pocăința este darul lui Dumnezeu și nu chestiunea lor personală.
Așadar, a-ți întinde mâna ca să ți se implanteze numărul 666 nu este un simplu eveniment personal, deși durează o clipă, ci acest moment, probabil, va hotărî nu numai celălalt rest al vieții tale, ci și veșnicia ta.
Prin urmare, trebuie să știm că în acel timp și noi care suntem acum atât de omenești și atât de mizerabili, ne vom schimba, pentru că harul lui Dumnezeu se va revărsa din belșug pe pământ, și ceea ce atinge harul dumnezeiesc se preface și devine de nerecunoscut.
Cu siguranță că venirea harului lui Dumnezeu în viața noastră este un eveniment minune, dar în acel timp va veni foarte des, și asupra multor oameni. Prin urmare, nu putem și nici nu este îngăduit să ne gândim astăzi ce vom face în acea vreme.
Altele sunt datele acestei vieți și altele datele vieții aceleia. Și chiar și noi care suntem fricoși și egoiști în această viață, dacă rămânem lângă Biserică, harul dumnezeiesc ne va face martiri.
Ne temem pentru că nu știm ce este harul lui Dumnezeu.
Bătrânul Paisie sfătuia: „Nu vă entuziasmați de viețile sfinților, încercând să le urmați. Sfinții aveau prezent în viața lor harul dumnezeiesc și astfel își întăreau firea omenească. Harul dumnezeiesc dăruiește vitamine omului, și astfel poate să postească lesne.".
– Părinte, cum faceţi rugăciune pentru o problemă?
– Cheia reuşitei este ca pe cel ce se roagă să-l doară. Dacă nu-l doare, poate sta ore întregi cu metania în mână şi rugăciunea lui să nu aducă nici un rezultat. Dacă există durere pentru problema pentru care te rogi, chiar şi cu un suspin faci rugăciune din inimă. Mulţi, atunci când alţii le cer să facă rugăciune pentru ei nu au timp să se roage în momentul acela şi de aceea se roagă numai cu un suspin pentru problema acelora. Nu spun ca să nu se facă rugăciune, ci, dacă se întâmplă să nu fie timp, chiar şi un suspin pentru durerea celuilalt este o rugăciune din inimă, adică echivalează cu ore întregi de rugăciune. Citeşti, de pildă, o scrisoare, vezi o problemă, suspini şi după aceea te rogi. Acesta este mare lucru! Inainte de a apuca receptorul, înainte de a forma numărul, Dumnezeu te aude! Şi să vezi cum se înştiinţează şi celălalt! Să vedeţi cum demonizaţii înţeleg atunci când fac rugăciune pentru ei şi strigă oriunde s-ar afla!
– Părinte, prin ce s-au distins unii Sfinţi, mai vechi şi mai noi, de au ştiut când vor muri, când se va întâmpla cutare eveniment etc?
– Prin multă mărime de suflet, printr-o mare simplitate, smerenie şi credinţă. Nu-şi puneau în viaţa lor logica aceea care clatină credinţa. Mare lucru este credinţa! Vedeţi, şi Apostolul Petru prin credinţă a umblat pe apă. Dar de îndată ce a intrat logica, a început să se afunde[8]. V-am spus despre părintele Haralambie[9] care a trăit cu putini ani mai înainte în mănăstirea Kutlumusiu? Era un monah foarte simplu, harnic şi duhovnicesc. Când a îmbătrânit, o gripă puternică l-a aruncat la pat şi medicul a spus părinţilor să nu se depărteze de el, că peste puţin timp îşi va sfârşi viata. Părintele Haralambie a auzit de sub pături şi i-a zis: “Ce spui? Eu nu mor dacă nu vin Pastile ca să spun: «Hristos a înviat!»”. Şi într-adevăr, au trecut aproape două luni, au venit Pastile, a spus “Hristos a înviat!”, s-a împărtăşit şi după aceea a murit. Acest bătrânel mărinimos devenise un copil adevărat al lui Dumnezeu şi împreună cu Dumnezeu şi-a hotărât ziua morţii sale.
– Părinte, cum se întăreşte credinţa?
– Credinţa se întăreşte cu ajutorul rugăciunii. Un om care nu şi-a cultivat credinţa sa de mic, dar are intenţie bună, o poate cultiva prin rugăciune cerând de la Hristos să-i adauge credinţă. Să cerem de la Hristos să ne adauge credinţă şi să ne-o mărească. Ce i-au spus Apostolii lui Hristos? Oare n-au spus: “Sporeşte-ne credinţa? Când spui “sporeşte”, înseamnă că te încredinţezi pe tine lui Dumnezeu. Pentru că de nu se încredinţează cineva pe sine lui Dumnezeu, ce să-i sporească Dumnezeu? Cerem de la Dumnezeu să ne sporească credinţa nu ca să facem minuni, ci ca să-L iubim mai mult.
Ca să se mărească credinţa în Dumnezeu toate ajută. Şi florile, şi lăcustele, şi stelele, şi trăznetele chiar. Toţi le vedem pe acestea, dar nu ne folosim toti, deoarece primim “telegramele”, gândurile ce ni le aduce vrăjmaşul. De pildă, de nu ar fi existat sarea, marea ar fi mirosit urât. Dar cel care cercetează aceasta în atelierul lui fără credinţă, nu se foloseşte, deoarece inima lui nu s-a curăţit de săruri. Dacă lucrează cineva cu mărime de suflet, cu gând bun, chiar şi cele mai anapoda le vede cu alti ochi, cu iluminare dumnezeiască, şi îl slăveşte pe Dumnezeu.
Sf. Paisie Aghioritul
„Odată, povesteşte Stareţul, au venit la coliba mea doi catolici. Unul dintre ei mi-a spus:
– Hai să spunem „Tatăl nostru”!
– Ca să spunem împreună, trebuie mai întâi să avem aceeaşi învăţătură. Dar între noi şi voi este o prăpastie mare.
Apoi mi-a spus:
– Dar ce, numai ortodocşii sunt aproape de Dumnezeu şi numai ei se vor mântui? Dumnezeu este cu toată lumea.
– Bine, dar tu poţi să-mi spui câtă lume este aproape de Dumnezeu? Aşadar, există diferenţe între noi. Fireşte, suntem copiii legitimi ai unui singur Părinte, dar unii locuiesc în casă, iar alţii rătăcesc pe afară.
– Să arătăm dragoste, mi-a spus după aceea.
– Astăzi dragostea pătimaşă [păcatul] a devenit modă, le-am zis.
– Şi asta este cuprins în dragoste, mi-au spus iarăşi.
– Toţi vorbesc despre dragoste, pace şi armonie, dar toţi aceştia sunt dezbinaţi, atât în ei înşişi, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. De aceea pregătesc bombe din ce în ce mai mari.“
Paisie Aghioratul
