În perioada 1944-1989, 2.000.000 de oameni au trecut prin ceea ce s-a numit gulagul românesc.

Dreptul la memorie

Astăzi, când se pune din nou problema limitării grave a libertății noastre, trebuie să căutăm spre modelele exemplare ale românilor. Istoria românilor e supusă unui proces de lichidare, afirma un reputat istoric. Marii domnitori sau eroii noștri sunt supuși unui amplu demers de demitizare, conceput de intelectualii-anexă ai unor rețele care țintesc des-ființarea reperelor noastre identitare, a celor care știu că cine controlează trecutul, controlează viitorul. Cum ei controlează prezentul, controlează și trecutul. Uitați-vă numai la uriașul arsenal care este aruncat în luptă pentru confiscarea și falsificarea gravă a sensurilor și simbolurilor autentice ale rezistenței românești anticomuniste. Intelectuali fără operă, descendenți ai rețelelor Kominternului,  dizidenți de operetă, creați de biroul de cadre al Partidului Comunist Român, foști activiști notorii lipsiți de orice merite profesionale încearcă să acopere crimele pe care regimul ateo-comunist le-a comis asupra poporului român.

Acum 8 ani (de cînd e fotografia, pe care tocmai mi-a scos-o Facebook, din arhivă), eram fix în punctul în care începeam o altă viață. Aparent, singură împotriva tuturor. Ne aflam în guvernarea PSD, cu Banicioiu în fotoliul de ministru pe Sănătate, care îi v(r)oia pe toți copiii vaccinați prin lege, prin primul draft nazist, întocmit pe temă. I-au ținut isonul tehnocrați, useriști, peneliști, aldiști, ca succesori sau lobbyști încadrabili penal, care au rafinat aberația și care și-ar fi dorit mult de tot să îi vadă pe părinții sceptici, decăzuți din drepturi și băgați după gratii. Totul, în uralele mass-media corupte (și nu știam atunci cît de corupte!) și ale influencerilor cumpărați cu o pizza și un suc.

Azi (s-a văzut, limpede, și duminică, în Parcul Izvor), sîntem mulți treziți. Și sîntem mulți cei care luptăm împotriva minciunilor și abuzurilor autorităților sanitare, a aparatului lor de propagandă sulfuroasă și a naivității (galopant descrescătoare, har Domnului!), care spune că statul e de partea noastră, că are în vedere doar interesul nostru suprem, că vaccinurile sînt sigure (în special, cele experimentale!) și de aceea trebuie sa le luăm ca pe acadele, că trebuie să avem încredere în comandamentul pentru situații de urgență și, mai nou!, că #totul_va_fi_bine, dacă #stamacasa și, cînd se cere, #votamusrplus și #pnlminus (de unde rezultă, de fiecare data, #zerobarat - pură matematică!), neuitind niciodată că singurul vinovat pentru orișice e #puiemsd, aka #puiemsdciumaroșie.

Nici una din autoritățile care blamau ultragiate lipsa de încredere a celor ca mine, atunci și de atunci încoace, nu mai are, azi, credibilitate. Și pe bună dreptate. Guvernul e o gluma proastă. Președenția, un tonomat cu fise de un leu, mare cît un dulap. Ministerul Sănătății - un teatru de păpuși, cu sfori groase, la vedere. Eroii din linia întîi - acuzați și anchetați penal pentru omor cu premeditate, curînd și condamnați definitiv, cu executare. Influencerii și presa - prostituate șleampete, mimînd veșnic alerta/urgența.

Sîntem pe cont propriu (cum am fost mereu, fără să o știm). Nimeni nu ne ajută. Ceea ce e minunat, pentru că asta e singura premisă a maturizării și solidarității umane, ca duminică, la Izvor.

Primăvara e despre trezire!

O primăvară eficientă, tuturor!

Vicepremierul Dan Barna, liderul USR, a declarat, în cadrul emisiunii România 9 de la TVR, faptul că Guvernul nu are în plan o nouă carantină (lockdown), ci noi măsuri de prevenție. Acesta a felicitat și „verticalitatea și curajul” edilului Timișoarei, unde are loc prima carantină zonală din România, în 2021.

Se face un an de când în spațiul public apar aceleași figuri, aceiași vestitori ai groazei. Nu e intervenție televizată în care sa nu anunțe nenorociri prezente sau viitoare, că nu mai sunt locuri la ATI, că vor muri oameni care nu pot fi îngrijiți!

Bai, dar voi, directori de spitale, șefi sau doar medici, când mai munciți dacă toată ziua sunteți la televizor? Când mai căutați voi soluții pentru cei cu probleme, ca ziua are doar 24 de ore în care voi nu faceți decât sa va vaitati sau să amenințati la TV.
De un an de zile, aceleași figuri. Care au avut un an de zile să găsească rezolvări, nu probleme. Care pentru asta sunt plătiți. Dar chiar n-or fi alte competențe în domeniu care sa vorbească și, mai ales, să vină cu soluții?

Nu mai știe nimeni nimic despre Covid in tara asta, în domeniul medical? N-a învățat nimeni altcineva nimic într-un an de pandemie? N-or fi medici dedicați meseriei, care au muncit în anonimat și au salvat vieți și care sa aducă oamenilor și optimism, speranță? Hai să-i vedem și pe ei!

Nu de alta, dar de ăștia tot scoși în fata sa bage groaza în populație ne-am cam saturat! Ajunge! Că pare că vă face placere, ca de-abia așteptați sa promovați frica, groaza! Ajunge! Mai odihniți-vă și voi! Mai odihniți-i și voi, ăștia care-i băgați la înaintare! 

În luna martie, în ziua a noua, pomenirea sfinţilor patruzeci (40) de mucenici, cei ce au mărturisit şi au fost chinuiţi în cetatea Sevastiei.

Cei patruzeci de mucenici, deşi erau de obârşie din diferite locuri, făceau parte din aceeaşi ceată ostăşească. Ei au fost prinşi din pricina mărturisirii credinţei în Hristos şi au fost duşi la cercetare. Dar nelăsându-se înduplecaţi să jertfească idolilor, mai întâi au fost loviţi cu pietre peste faţă şi peste gură, dar pietrele în loc să-i atingă pe ei, se întorceau şi loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osândiţi, în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în mijlocul unui lac, care se găsea în apropierea Sevastiei. Pe când se găseau în mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viaţa, ieşind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de îndată ce a fost atins de căldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostaşii care erau de pază acolo însă a intrat laolaltă cu sfinţii în lac şi l-a înlocuit pe cel plecat, văzând în noapte pe sfinţi înconjuraţi de lumină şi cununi, pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei.

Odată la o predică, la care asistau şi mulţi oameni din sat, veniţi special să participe la slujbă, părintele le-a prezentat un schelet, căruia i-a pus la gât un lanţ, o geantă şi alte zorzoane. Ba i-a mai pus şi o ţigară aprinsă între dinţi. Şi în timp ce scheletul stătea drept, legat de un par, părintele le-a vorbit oamenilor: 

„— Priviţi, aşa sunteţi voi!”

Atunci ei, îngroziţi, au lăsat fiecare câte o sută de lei (mulţi bani pe vremuri). Părintele a umplut o roabă de bani, a pus o măicuţă la mânerele roabei şi i-a zis:

„— Du banii aceştia la părintele stareţ de la Tarniţa, că eu îi sunt dator!”.

Ce se întâmplase? în trecut, stareţul a plecat în staţiune pentru trei săptămâni şi l-a lăsat în locul său pe părintele Nil, care a dat aproape totul de pomană; boii mănăstirii, carul, plugul, grapa, vaca şi viţelul, iapa cu mânzul, până şi patul stareţului, fiindcă veneau la el toţi săracii să ceară milostenie. După 3 săptămâni, când s-a întors stareţul, a întrebat:

„— Măi Nil, unde sunt boii?

— La Domnul, a răspuns el.

— Dar căruţa, dar grapa?

— Tot la Domnul.

— Vaca şi viţelul?

— Tot la Domnul.

— Iapa şi mânzul?

— La Domnul, în Ceruri.

— Dar... patul meu unde este?

— îl vei avea în Cer părinte!

— Ia vino încoace măi Nil, a spus stareţul!”.

A luat un ciomag de lemn de corn şi l-a bătut zdravăn.

Părintele Nil şi-a răscumpărat bătaia trimiţând acea roabă cu bani, pentru ca stareţul să-şi poată cumpăra cele pierdute.

Mii de manifestanţi - peste 15000 - au venit, duminică după amiază, la o acţiune de protest faţă de proiectul de lege referitor la vaccinarea obligatorie, aflat în dezbatere parlamentară, organizarea acestei întruniri fiind a realizată de către Alianța Părinților, Asociația „Pro Consumatori”, „Medici pentru consimțământ informat”, „Neam Unit” și „Pro Decizii Informate”.

"A venit momentul să acţionăm, în frunte cu preoţii şi monahii, şi să susţinem drepturile acestui popor obidit. Noi, ca monahi, nu putem sta nepăsători în faţa suferinţei poporului nostru, în faţa suferinţei fraților noştri. Preoţii şi monahii sunt primii care trebuie să dea dovadă de jertfă şi poporul trebuie să simtă grija şi dragostea noastră, să simtă că suntem alături şi îl susţinem cu preţul vieţii noastre, după cum ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos:

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15:12,13).

Nu avem dreptul să cedăm. Dacă dăm un singur pas înapoi înseamnă că am predat armele în faţa vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, care vor ieşi victorioși. În faţa vrăjmaşilor nevăzuți mai faci o cruce şi pier, pentru că se tem de Dumnezeu, dar aceştia văzuţi sunt mai aprigi şi nu au respect pentru nici un lucru sfânt.