Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficiență cardiacă, hepatită și alte boli... Eram aproape de moarte.

La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu. El era egumenul unei Mănăstiri numite Tismana. Acest preot avea cam la vreo 40 de ani, fusese așa de mult chinuit, încât era aproape de moarte. Totuși avea fața liniștită!

Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Iisus Hristos, despre credința lui și era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul care îl schingiuise pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarășii săi.

Să nu mai credeți ce spune presa despre comuniști că îi urăsc pe preoți, sau că îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat! Ei urăsc pur și simplu! Urăsc pe oricine! Îi urăsc pe evrei, pe creștini, pe antisemiți, pe antihriști, urăsc pe toată lumea...

Un comunist urăște pe alt comunist! Se dușmănesc între ei fără resentimente. Și când un comunist dușmănește pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare și îl bate și îl chinuiește ca și pe un creștin.

Exact asta se întâmplase că comunistul schingiuitor, care îl chinuise pe acest preot până aproape de moarte - fusese și el bătut până aproape de moarte de către tovarășii săi, și aproape ca își dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghearele morții.

În timpul nopții mă deșteaptă comunistul zicând:

— Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoșătoare! Mă tem!

Atunci am văzut o minune! L-am văzut pe preot în pragul morții chemând pe alți doi colegi de celulă. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a așezat pe marginea patului ucigașului său (comunistul) și-l mângâia pe cap.

Nu voi uita niciodată această priveliște! Un om schingiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea adevărată! Putea găsi o mângâiere pentru acela...

Apoi preotul zise către comunist:

— Ești tânăr, nu știai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea.

Dar nu a rostit așa simplu aceste cuvinte. Poți zice “iubesc” și să fie un simplu cuvânt de șase litere sec. Însă acest preot zicea cu adevărat: “Te iubesc din toată inima mea”.

Apoi a continuat:

— Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc așa de mult, închipuiește-ți pe Hristos, Cel care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubește! Și toți creștinii pe care i-ai chinuit, să știi, te iartă, te iubesc și Hristos te iubește. Îți dorește mântuirea ta cu mult mai mult decât ți-o dorești tu însuți.

Te temi și te îndoiești dacă este cu putință să ți se ierte păcatele. El dorește să-ți ierte păcatele mai mult decât tu însuți dorești să fii iertat. Dorește să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. Dar trebuie să te întorci spre El și să te pocăiești.

În această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigașului (spovedania) înaintea propriei sale victime. Poate că viața este mai impresionantă în romane. Însă nici un romancier nu a scris vreodată așa ceva.

Victima, în pragul morții, primea spovedania ucigașului său și cel chinuit a dat dezlegare ucigașului său. S-au rugat împreună, s-au îmbrățișat unul cu celălalt. Preotul s-a întors înapoi la patul său și amândoi au murit în aceeași noapte.

Era noaptea de Crăciun. Dar nu o noapte de Crăciun în care ne-am adus pur și simplu aminte că înainte cu aproape 2000 de ani Iisus Hristos Se născuse. Era noaptea în care Iisus Hristos Se născuse în inima unui torționar comunist.

Acestea sunt lucruri pe care le-am văzut cu înșiși ochii mei!

— Mărturia unui deținut al închisorilor comuniste - anul 1950, România

— Părinte, sunt oameni răi care mă supără și îmi greșesc, iar eu nu suport nedreptățile la care sunt supus de către ei! Ce să fac?

— Nu spune "oamenii sunt răi", fiindcă dacă sunt răi, e treaba lor, treaba ta este să nu fii ca ei. Dacă acesta este rău, e un lucru rău pentru el. Însă nu fi și tu ca el! Nedreptatea este cu siguranță un lucru greu de suportat, este un adevărat martiriu, dar nu răspunde tu la rău cu alt rău! Căci dacă rabzi, ai plată mare de la Dumnezeu! Adu-ți aminte des de Dumnezeu, cere-i Lui ajutor, și Dumnezeu te va apăra de toată răutatea lor!

• ✝️ Părintele Ioanichie Popescu de la Mănăstirea Surpatele: Vor veni vremuri grele, cu mari încercări. / VIDE⭕️
  • 90% din tineri trăiesc prematur în păcat.
  • Vor fi încercări de foc.
  • Trebuie sa citim Psaltirea la miezul nopții și să nu facem vâlvă legat de rugăciunile noastre.
  • Ateii, majoritatea tineri, nu mai suporta ideea de rugăciune.
  • Să ne rugăm smerit si vom întoarce soarta lumii.
  • Vom îmblânzi mânia lui Dumnezeu.
  • Noi creștinii trebuie sa lucram discret.
  • Să ne spovedim si să ne împărtășim des.
  • Altfel nu vom rezista psihic.
  • Din toamnă e posibil să vină mari încercări, hotărâte de mai marii lumii. Dar numai Dumnezeu știe ce va fi.

• ✝️ Părintele Ioanichie Popescu de la Mănăstirea Surpatele: Cu ajutorul lui Dumnezeu, le vom trece toate, dar numai să cerem ajutorul cu toate puterile noastre ca să putem să rezistăm la peripețiile viitorului care vor veni, ale lui antihrist. / În timpul de război să avem grijă mai multă de starea sufletească, dar să cerem prin multă rugăciune acuma înaintea lui Dumnezeu ca să ne păzească pe viitor de pericolul mare: al treilea război mondial. Și atuncea noi să ne spovedim mai des, să ne împărtășim mai des, adică să fim pregătiți și pentru viața de dincolo. Într-adevăr, aici de multe ori ne fură mintea, cum să spun așa, grijile astea pământești, grijile de mâine: ce vom mânca, ce vom servi, câte și mai câte. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, le vom trece toate, dar numai să cerem ajutorul cu toate puterile noastre ca să putem să rezistăm la peripețiile viitorului care vor veni, ale lui antihrist. Acuma, important este deci să ne pregătim totuși și pentru viața de dincolo, adică să fim pregătiți așa duhovnicește, împăcați cu toată lumea și să putem să iubim și pe aproapele nostru ca pe noi înșine și așa și pe cei care fac rău pentru că și ei sunt ai lui Dumnezeu numai că sunt înșelați de satana să facă rău. / — Dar credinciosul din oraș la cât timp să se spovedească, să se împărtășească? / — Eu zic la o lună de zile, la trei săptămâni care vor. Care țin posturile și trăiesc viață curată pot și la trei săptămâni și la două săptămâni, depinde acuma ... La o lună, da, trebuie neapărat să fie toți pregătiți. / — Să știți că uneori credincioșii în oraș nu prea mai au răbdare. Cu răbdarea cum să facem să o căpătăm? Prin voința noastră. Cum să mai spun eu... Dacă avem pornirile din noi de răutate, să inversăm pozițiile: în loc să mă enervez să vorbesc cu duh de calm, cu duh de dragoste. Duhul ăsta optimist să-l avem și duhul ăsta pesimist să-l cam depărtăm de la noi. / Părintele Ioanichie Popescu de la Mănăstirea Surpatele

• ✝️ Părintele Stareț Ioanichie Popescu: Criza va trece și Dumnezeu îi va rușina pe cei ce ne vor răul - Luptați până la capăt pentru că vom învinge! / "Există boli, dar se profită mult de ele, pentru a ține lumea în robie. Oamenii sunt speriați pentru că toată ziua stau la televizor și ascultă știrile lor. Trebuie să ne spovedim și să ne cuminecăm cât mai des. Sfinția voastră faceți bine ceea ce faceți și ceea ce spuneți, pentru că luptați pentru adevăr. Nu avem nimic cu străinii, dar un turc să zicem, nu poate simți niciodată ceea ce simte un român. Să fiți liberi în biserici, că nu se îmbolnăvește nimeni acolo. Măștile sunt doar așa de ochii lumii, ca să dea și ei o măsură. Dar nu prea ajută. Fiți așa cum sunteți. Nu vă temeți. Eu zic că până la urmă criza va trece și Dumnezeu îi va rușina pe cei ce ne vor răul. Vă binecuvintez pe toți cei ce sunteți în luptă!'' — Părintele Ioanichie Popescu - Stareţul cel minunat - Mănăstirea Frăsinei

"Eram un copil, nici nu nu terminasem liceul." 🤣

Păpușarii nu-și salvează niciodată păpușile - le sacrifică după ce s-au folosit de ele pentru ca planul lor să meargă mai departe.

Câteva link-uri despre trădătorii de neam și țară:

• 🚩 Statul nu e Ţara, statul e instrumentul duşmanului în contra țării.

• 📋 STRATINFO publică LISTA lui SOROȘ - OAMENII DE BAZĂ →

• 🔥 Trădătorii și sinagoga - iudaizarea României

• 🚩Români, nu mai votați trădători❗ →

• 📰 Mihai Eminescu: Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului.

Tânărul luat pe front este copilul înfiat de Mitropolitul Jar și crescut la Mânăstirea Bănceni.

Scrisoarea lui Corneliu Codreanu

Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat

„Din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa Învierii”

”Dragii mei,

Incontestabil că de peste 6 luni, am suferit dureri şi umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaş, altfel în continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie: acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de reacţiune am încercat un singur răspuns: dragostea.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”.

În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Şi totuşi acesta este adevărul suprem! Este foarte greu ca de sub ploaia de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când, câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă orice logică pământească. Şi totuşi e ceva uriaş de mare. Nu simţiţi că o atare atitudine, vă'nalţă pe culmi pe care nici o răzbunare din lume nu v-ar putea ridica? Nu mi-e teamă de nimeni (cel ce pentru un vârf de viaţă se mai teme, este un laş de ultimă speţă). Nu am cerut dela nimeni nimic. Orice bună voinţă care mi s'ar arăta astăzi mă jigneşte, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă şi de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: urmaţi linia de mai sus, acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa învierii. Nu tulburaţi cu nimic jertfa care se face şi nu cereţi încetarea ei. Am auzit că vă agitaţi. Greşit. Ca români, vă îndemn la linişte desăvârşită aşa cum întotdeauna v'am spus.

În politica internă şi externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea şi incontestabil vor răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, şi atâta vreme cât poartă pe umerii lor soarta ţării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”.

Încă o dată răbdare. Şi dacă totuşi nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creştină, eu cred că sunt destul de înţelept, dacă vă dau sfatul să amânaţi pe mai târziu orice certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul său.

Trimit aceste rânduri după 200 de zile.

Cu îmbrăţişări

Corneliu Z. Codreanu

Vineri 28 Octombrie 1938”

(Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat in noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938.)

📅 Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899, Huși, Vaslui, România – d. 30 noiembrie 1938, Tâncăbești, Snagov, Ilfov, România) / "Recunosc că, Corneliu Zelea Codreanu a fost superior gândiri mele. Eu am încercat să adopt în slujba și salvarea țării, căi politice; el a ales o cale superioară şi anume: de a realiza mai întâi caractere, educând un tineret, care pe căi de înălţare patriotică, să se dăruiască total, moral şi spiritual - să realizeze mai întâi o elită conducătoare și apoi un partid." (Declaraţie făcută la Snagov în vara lui 1943)

📘 Mărturie Profesorului Ion V. Georgescu – o discuție între Nae Ionescu și Corneliu Zelea Codreanu / „— Vedeți, domnule profesor, zice Căpitanul. Pe umerii noștri apasă sarcina pe care ne-am luat-o la Icoană în fața lui Dumnezeu, de a apăra și promova ființa neamului românesc. Trebuie să dovedim lumii că și poporul român, în mijlocul celorlalte popoare, are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit. Noi am declanșat o revoluție spirituală, care trebuie dusă la îndeplinire. Noi trebuie să mergem pe drumul convingerilor, dar fără violență.”

📜 Mărturii despre Corneliu Zelea Codreanu (n. 13/09/1899) / Părintele Nicolae Steinhardt: ”Eu nu l-am cunoscut pe Codreanu. Însă dupa informatiile pe care le-am cules de pretutindeni era un om de caracter, cinstit si capabil. Uciderea lui monstruoasa de barbarii de oameni platiti ai lui Carol al II-lea, strangularea si impuscarea in ceafa, fiind legat de maini si de picioare cu lanturi, facand din el un martir, trebuie sa impresioneze orice om cu constiinta civica si sa-i dea de gandit asupra unei singure atitudini de viata: respectul mortii, spre a nu-i mai intina memoria cu acuzatii superflue cand nu mai era in viata.” (Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii (1959-1989). Selecţia documentelor: Clara Cosmineanu şi Silviu B. Moldovan, Ed. Nemira, 2005, p.395; Arhivele CNSAS, fond informativ, dosar nr. 207, volum 5, ff. 100-101, P 191 – 195)

🎯 Corneliu Zelea Codreanu - Prezent! / "Țelul final nu este viața. Acest moment final, "învierea din morți" este țelul cel mai înalt și mai sublim către care se poate înălța un neam" — Corneliu Zelea Codreanu

🔴 Pentru ca poporul român să-și frângă orice putere de rezistență, (…) vor aplica un plan unic și într-adevăr diabolic / Vor căuta să rupă legăturile sufletești ale neamului cu cerul și cu pământul. Pentru ruperea legăturilor cu cerul, vor întrebuința împrăștierea, pe scară întinsă, a teoriilor ateiste, pentru a face din poporul român, sau măcar numai din conducătorii lui, un popor despărțit de Dumnezeu; despărțit de Dumnezeu și de morții lui, pentru a-l omorî, nu cu sabia, ci tăindu-i rădăcinile de viață spirituală. Pentru ruperea legăturilor cu pământul, izvorul material de existență al unui neam, vor ataca naționalismul ca o idee învechită și tot ce se leagă de ideea de patrie și pământ, pentru ca să rupă firul iubirii care unește poporul român de brazda lui. Pentru ca acestea să reușească, vor căuta să pună mâna pe presă. Vor întrebuința orice prilej, pentru ca în tabăra poporului român să fie dezbinare, neînțelegeri și ceartă și, dacă e posibil, chiar îl vor împărți în mai multe tabere, care să se lupte între ele. Vor căuta să acapareze cât mai mult din mijloacele de existență ale românilor. Îi vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia și puterea morală. Îi vor otrăvi și ameți cu tot felul de băuturi și otrăvuri... Oricine va voi să omoare și să cucerească un neam va putea să o facă întrebuințând acest sistem: ruperea legăturilor lui cu cerul și cu pământul, introducerea certurilor și luptelor fratricide, introducerea imoralității și a desfrâului, constrângerea materială prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistență, otrăvire fizică, beție. Toate acestea nimicesc o nație mai rău decât dacă ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de aeroplane". — Corneliu Zelea Codreanu

Conform istoriei lor unice, în sensul că istoria predată de ei nu se regăseşte decât în propriile lor manuale, ruşii au să ne reproşeze nouă multe, enorm de multe, să ne împroaşte cu noroi şi să ne facă în toate felurile cu putinţă, dar cele mai multe reproşuri, chiar şi astăzi, se leagă de o dată specială: 22 iunie 1941. Pentru ruşi şi istoria lor, este ziua în care fasciştii români, alături de cei germani, fără motiv şi provocare, au atacat mişeleşte paşnica şi liniştita Uniune Sovietică.

Istoriografia rusă şi ruşii în general uită câteva aspecte deosebit de importante. În primul rând, timp de aproape doi ani de zile au fost cei mai buni aliaţi cu parşivii de germani, împreună au decis soarta estului european prin pactul Ribbentrop-Molotov, împreună şi-au împărţit prada, împreună au împărţit Polonia, Stalin l-a felicitat pe Hitler pentru victoria împotriva Franţei, iar URSS era principalul furnizor de materii prime pentru industria germană, în acelaşi timp, instructori germani pregăteau armata rusă. O alianţă şi o frăţie de arme deosebit de strânsă, dovedită cu prisosinţă încă din septembrie 1939, atunci când oficial s-a declanşat al doilea război mondial. La exact o săptămână de la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) cu anexele sale secrete, destăinuite abia după sfârşitul războiului, Germania hitleristă atacă Polonia la 1 septembrie 1939. Polonezii sunt înfrânţi, dar la 17 septembrie sovieticii pătrund şi ei în Polonia şi ocupă aproape jumătate din teritoriul ei, conform înţelegerii prealabile dintre Hitler şi Stalin. Linia de demarcaţie trece prin Brest, oraş care a făcut de curând subiectul unui film rusesc despre rezistenţa eroică a garnizoanei sovietice de aici contra invadatorilor germani în iunie 1941. Dar în acest film de propagandă nu se spune nicăieri cum au ajuns sovieticii să stăpânească acest oraş, ci doar despre eroismul apărătorilor patriei (!) care au luptat aproape până la unul contra invadatorilor hitlerişti. Întreb, care patrie, din moment ce Brestul era în Polonia ocupată de sovietici în complicitate cu aliaţii lor germani? Dar istoria ruso-sovietică trece foarte uşor peste aceste amănunte considerate neesenţiale. La fel trece şi peste un alt amănunt considerat de ei neimportant, respectiv motivul intrării noastre în războiul împotriva lor, crima noastră de neiertat, participarea la agresiunea nazistă contra paşnicei Uniuni Sovietice, bastionul păcii pe pământ. Desigur, istoricii ruşi trec foarte rapid cu vederea motivaţiile noastre, nici nu le iau în considerare, pentru ei agresiunile sovietice din anii 1939-1940 sunt doar acţiuni de apărare, edificarea unui spaţiu defensiv perfect justificat, ei nu sunt agresori, ei doar doreau să se apere în eventualitatea unei agresiuni a forţelor imperialiste. Pentru asta au declanşat un război împotriva Finlandei (vezi Finlanda şi România în război, asemănări şi deosebiri (II)), pentru asta au ocupat ţările baltice şi pentru asta au ocupat Basarabia şi nordul Bucovinei. Pentru orice om cu scaun la cap acestea sunt agresiuni, mai puţin pentru istoricii ruşi, pentru ei sunt doar măsuri defensive, eventual de eliberare. Împotriva cui, din moment ce în acea perioadă Germania şi URSS erau aliaţi? Dacă se pregăteau de apărare contra Germaniei, de ce URSS era principalul furnizor de materii prime pentru industria germană, inclusiv pentru cea de război, chiar în acea perioadă?

Întrebări fără răspuns, dar totuşi răspunsurile au început să apară, trezind reacţii dure la nivelul Rusiei, inclusiv acuzaţii de mistificare a adevărului istoric şi lipsă de respect pentru milioanele de ruşi morţi pentru apărarea patriei. O altă întrebare, sutele de mii de morţi în războiul contra Finlandei au căzut tot pentru apărarea patriei? Atunci zecile de mii de morţi finlandezi pentru ce au căzut? Istoricii ruşi nu au oferit un răspuns credibil la aceste întrebări, dar istoria nu este un monopol rusesc, mai sunt şi alţii care să-şi dea cu părerea. Iar reacţiile au început să apară, mai timid, dar totuşi suficient de zguduitoare încât să cutremure din temelii edificiul minciunii construit cu atâta trudă de istoricii sovietici şi continuat pe mai departe de cei ruşi după 1991.

• Autor: Nicolae Popescu

• Sursa: foaienationala.ro

Mai ales Antihrist însuşi va izvori minuni cu îmbelşugare, uimind şi satisfăcând prin ele cugetarea trupească şi neştiinţa: el le va da semnul din cer pe care acestea îl aşteaptă şi de care însetează.

Venirea lui, grăieşte Sfântul Apostol Pavel, se va săvârşi prin lucrarea satanei, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni ale minciunii şi întru toată amăgirea nedreptăţii întru cei pieritori: pentru că dragostea adevărului n-au primit, ca să se mântuiască (II Tesaloniceni 2; 6-10).

Neştiinţa şi cugetarea trupească, văzând acele minuni, nu vor sta câtuşi de puţin să chibzuiască: le vor primi fără întârziere, potrivit înrudirii duhului propriu cu duhul acelor minuni, potrivit orbirii lor, vor socoti şi mărturisi lucrarea satanei drept lucrare cât se poate de mare a puterii lui Dumnezeu.

Antihrist va fi primit foarte grabnic, fără chibzuinţă. Oamenii nu vor pricepe că minunile lui nu au nici un scop bun, raţional, nici un înţeles bine hotărnicit, că ele sunt străine de adevăr, sunt preapline de minciună, că sunt o comedie monstruoasă, atotrăutăcioasă, fără noimă, care se străduieşte să uluiască, să-i aducă pe oameni într-o stare de nedumerire şi uitare de sine, să-i amăgească, să îi înşele, să îi atragă fermecându-i prin efecte fastuoase, deşarte, prosteşti.

Nu e ciudat faptul că minunile lui Antihrist vor fi primite fără împotrivire şi cu entuziasm de către cei apostaziaţi de la creştinism, de către vrăjmaşii adevărului, vrăjmaşii lui Dumnezeu: aceştia s-au pregătit pe sine pentru primirea pe faţă, cu lucrul, a trimisului şi uneltei satanei, a învăţăturii lui, a tuturor lucrărilor lui, după ce au intrat dinainte în împărtăşire după duh cu satana.

Este vrednic de adâncă luare-aminte şi tânguire faptul că minunile şi lucrările lui Antihrist vor pune în încurcătură pe înşişi aleşii lui Dumnezeu.

Pricina puternicei înrâuriri a lui Antihrist asupra oamenilor va sta în viclenia şi făţărnicia lui satanică, prin care va ascunde cu iscusinţă cea mai cumplită răutate, în neînfrânata şi neruşinata lui obrăznicie, în preaîmbelşugata împreună-lucrare cu el a duhurilor căzute; în fine, în putinţa de a face minuni, deşi mincinoase, însă uluitoare.

Închipuirea omenească este neputincioasă a-şi zugrăvi un răufăcător cum va fi Antihrist; nu este propriu inimii omeneşti, fie ea şi stricată [pervertită], să creadă că răul poate atinge acea treaptă pe care o va atinge în Antihrist.

El va trâmbiţa despre sine precum au trâmbiţat înainte-mergătorii şi icoanele sale, se va numi pe sine propovăduitor şi restaurator al adevăratei cunoaşteri de Dumnezeu: cei care nu înţeleg creştinismul vor vedea în el reprezentantul şi apărătorul religiei, se vor uni cu el. El va trâmbiţa despre sine că este şi se va numi pe sine Mesia cel făgăduit: ieşind întru întâmpinarea lui, fiii cugetării trupeşti vor striga osanale; văzându-i slava, puterea, capacităţile geniale, dezvoltarea cât se poate de cuprinzătoare după stihiile lumii, îl vor proclama dumnezeu, se vor face ajutoare ale lui.

Antihrist se va arăta blând, milostiv, plin de dragoste, împlinitor a toată virtutea: îl vor socoti astfel şi i se vor închina pe temeiul preaînaltei sale virtuţi cei ce socot că dreptatea omului este dreptatea căzută şi nu s-au lepădat de aceasta pentru Evanghelie.

Antihrist va îmbia omenirea cu realizarea celei mai înalte bunăstări şi prosperităţi pământeşti, va îmbia cu cinstire, bogăţie, măreţie, înlesniri [comodităţi] şi plăceri trupeşti: căutătorii de cele pământeşti îl vor primi pe Antihrist, îl vor numi stăpân al lor.

Antihrist va înfăţişa omenirii, asemenea meşteşugitelor reprezentaţii de teatru, o privelişte de minuni cu neputinţă de explicat de către ştiinţa vremii; el va înfricoşa prin caracterul înspăimântător şi neobişnuit al minunilor sale, va satisface prin ele curiozitatea nechibzuită şi neştiinţa grosolană, va satisface slava deşartă, va satisface superstiţia, va descumpăni ştiinţa omenească: toţi oamenii ce se călăuzesc după lumina firii lor căzute, ce s-au înstrăinat de călăuzirea după lumina lui Dumnezeu, vor fi atraşi sub stăpânirea amăgitorului (Apocalipsa 13, 8 ).

Semnele lui Antihrist se vor arăta cu precădere în văzduh: acolo domneşte cu precădere satana (Efeseni 2, 2; 6, 12). Semnele vor lucra mai ales asupra văzului, vrăjindu-l şi înşelându-l.

Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, văzând duhovniceşte, întru descoperire, întâmplările care trebuie să premeargă sfârşitului lumii, spune că Antihrist va săvârşi lucruri mari, ca şi foc să facă se se pogoare din cer pe pământ înaintea oamenilor (Apocalipsa 13, 13). Acest semn este arătat de Scriptură ca cel mai înalt dintre semnele lui Antihrist, si locul acestui semn va fi văzduhul: el va alcătui o privelişte minunată şi înfricoşătoare. Semnele lui Antihrist vor completa lucrările purtării lui viclean meşteşugite: ele vor vâna spre urmarea lui pe cei mai mulţi dintre oameni.

Potrivnicii lui Antihrist vor fi socotiţi făcători de tulburare, vrăjmaşi ai binelui obştesc şi ai rânduielii sociale, vor fi supuşi prigoanei pe faţă şi într-ascuns, vor fi supuşi la cazne şi pedepse. Duhurile viclene, răspândite prin lume, vor stârni în oameni o părere de obşte cât se poate de înaltă despre Antihrist, un entuziasm general, o atracţie de nebiruit către el.

În multe trăsături a zugrăvit Scriptura greutatea celei din urmă prigoane asupra creştinismului şi încrâncenarea prigonitorului. Drept trăsătură hotărâtoare şi definitorie slujeşte numele care este dat de către Scriptură acestui om cumplit: el este numit fiara (Apocalipsa 13, 1), aşa cum îngerul căzut este numit şarpe (Facerea 3, 1; Apocalipsa 12, 3).

Amândouă numirile zugrăvesc fără greş caracterul ambilor vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Unul lucrează în chip mai ascuns, celălalt mai pe faţă; şi fiara aceasta are asemănare cu toate fiarele (Apocalipsa 13, 2 – şi fiara pe care am văzut-o era asemenea pardosului, şi picioarele ei ca şi ale ursului, şi gura ei ca gura leului).

Pentru sfinţii lui Dumnezeu va veni o încercare cumplită: viclenia, făţărnicia, minunile prigonitorului se vor sili să-i amăgească şi să-i înşele; prigoanele şi strâmtorările rafinate, calculate şi disimulate cu o vicleană inventivitate, puterea nelimitată a prigonitorului îi vor pune într-o situaţie cât se poate de grea; micul lor număr va părea nimicnic în faţa întregii omeniri, şi pe seama părerii lor se va pune o deosebită neputinţă; dispreţul obştesc, ura obştească, clevetirea, prigoana, moartea silnică vor deveni soarta lor.

Numai printr-o osebită împreună-lucrare a Harului Dumnezeiesc, sub călăuzirea lui, aleşii lui Dumnezeu se vor putea împotrivi vrăjmaşului lui Dumnezeu, vor putea mărturisi înaintea lui şi a tuturor oamenilor pe Domnul Iisus.

[…] Antihrist va veni la vremea sa, la vremea rânduită lui. Înaintea venirii lui va merge lepădarea majorităţii oamenilor de credinţa creştină. Prin lepădarea de Hristos, omenirea se va pregăti pentru primirea lui Antihrist, îl va primi în duhul său.

În însăşi întocmirea duhului omenesc va apărea cererea, chemarea lui Antihrist, împreună-simţirea cu el, aşa cum în starea de boală grea apare setea de o băutură ucigătoare. Poftirea va fi rostită! Va răsuna glasul chemător în societatea omenească, care va arăta stăruitor că are trebuinţă de un geniu al geniilor, care să ridice dezvoltarea şi propăşirea materială pe cea mai înaltă treaptă, care să încetăţenească pe pământ o asemenea bunăstare încât raiul şi cerul să devină de prisos pentru om. Antihrist va fi urmarea logică, îndreptăţită şi firească a orientării morale şi duhovniceşti a oamenilor.

— Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-1867)

Sursa: Predici, Sfântul Ignatie Briancianinov, editura Sophia, București, 2008

✝️ Sfântul Ignatie Briancianinov: Încearcă să-i ierți pe toți înainte de a te ruga. / Roagă-te ca un păcătos, nu ca un drept. Când rugăciunea nu este încurajată de pocăință, atunci Dumnezeu nu o va asculta. Încercați dacă este posibil să vă rugați în privat și în secret. Calitatea rugăciunii adevărate este atunci când mintea este atentă la cuvintele rugăciunii. Închide-ți mintea în cuvintele rostite ale rugăciunii. Respinge toate gândurile - chiar și cele mai bune! - care apar în timpul rugăciunii. Nu cereți în rugăciune nimic banal și zadarnic, aducând aminte de porunca Mântuitorului: "Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și adevărul lui, și toate aceste lucruri, adică toate nevoile vieții vremelnice, vi se vor adăuga vouă." Lasă împlinirea și neîmplinirea cererii tale în voia lui Dumnezeu. — Sfântul Ignatie Briancianinov

☦️ Sfântul Ignatie Briancianinov — Apostazia și Antihristul / un citat despre antihrist 🗯️ / “În vreme aceea, orice împotrivire organizată față de sistemul lui Antihrist va deveni cu neputință. Nu năzuiți să-l opriți pe Antihrist cu mâna voastră slabă. Retrageți-vă, păziți-vă de el; și aceasta vă va fi de ajuns.” — Sfântul Ignatie Briancianinov, „Apostazia și Antihristul”, Editura Sophia, 2014, pp. 181-182:

✝️ Feriţi-vă de eresurile cele împotrivitoare lui Dumnezeu deoarece prin însăşi natura lor, acestea sunt născociri diavoleşti ale şarpelui plin de toată răutatea / Erezia este o armă de temut în mâinile demonilor! Cu ajutorul ereziilor, aceştia au dus la pierzanie popoare întregi. Ereziile, fiind o lucrare trupească, rod al înţelepciunii trupeşti, sunt născoceli ale duhurilor necurate. — Sf. Ignatie Briancianinov

☦️ Sfântul Ignatie Briancianinov - Dar unde este dreptatea dacă nu ai dragoste?! / „Pentru ce, omule, urăști pe păcătos? Pentru că nu-i așa drept ca tine? De ce n-ai plâns, mai bine, pentru el, ci îl gonești? Cei ce gândesc despre sine că judecă sănătos despre faptele păcătoșilor și se mânie pe ei, lucrează astfel din nesocotință.” - Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov

☦️ Sfântul Ignatie Briancianinov: este foarte anevoioasă întoarcerea din erezie la Ortodoxie, cu mult mai grea decât întoarcerea din necredinţă şi idolatrie / „Au fost prinşi de erezie pentru o vreme Preacuvioşii Ioanichie cel Mare, Gherasim de la Iordan şi alţi câţiva bineplăcuţi lui Dumnezeu. Dacă sfinţii bărbaţi care şi-au dus viaţa numai şi numai cu grija mântuirii nu au putut pricepe dintr-o dată hula ascunsă sub o mască frumoasă, ce să mai spunem de cei care-şi duc viaţa în griji lumeşti, având despre credinţă o concepţie neîndestulătoare, cu totul neîndestulătoare? Cum să recunoască aceştia erezia aducătoare de moarte, dacă ea li se înfăţişează sub masca înţelepciunii, dreptăţii şi sfinţeniei? Iată pricina pentru care obşti creştine întregi şi popoare întregi s-au plecat lesne sub jugul ereziei! Din aceeaşi pricină este foarte anevoioasă întoarcerea din erezie la Ortodoxie, cu mult mai grea decât întoarcerea din necredinţă şi idolatrie. Ereziile care sunt mai aproape de ateism sunt mai lesne recunoscute şi oprite decât cele mai puţin îndepărtate de credinţa ortodoxă şi, ca atare, mai ascunse.” — Episcopul Ignatie Briancianinov

🛐 Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre mântuirea ereticilor - Mulţi chemaţi, puţini aleşi - Scrisoarea adresată de Sfântul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu acceptă că sunt „mulți chemați și puțini aleși” și că aleși sunt tocmai adevărații ortodocși. / Nu va jucați cu mântuirea, nu va jucați! Căci altfel veți plânge veșnic. Apucați-va de lectură Noului Testament și Sfinților Părinți ai Bisericii ortodoxe (…) studiați în scrierile Sfinților Părinți, cum trebuie înteleasa corect Scriptură, ce viețuire, ce gânduri și ce simțăminte se cuvine să aibă un creștin. Studiați din Scripturi și din credință vie pe Hristos și creștinismul. Mai înainte să bată ceasul, ceasul de spaima în care va trebui să va prezentați la judecată în față lui Dumnezeu, agonisiți-va îndreptatirea (achitarea) dată de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Creștinismului.

☦️ Sfântul Ignatie Briancianinov: Viețuirea întru Dumnezeu va deveni foarte anevoioasă / "Viețuirea întru Dumnezeu va deveni foarte anevoioasă. Va fi așa pentru că cel ce va trăi în mijlocul smintelilor și față către față cu ele, nu va putea să se sustragă înrâuririi acestora. Așa cum gheața sub acțiunea căldurii își pierde soliditatea și se face în apă fluidă, tot astfel și inima, plină de intenții bune supusă fiind influenței ispitelor în mod permanent, slăbește și se schimbă devenind nestatornică...!" — Sfântul Ignatie Briancianinov

"Bună seara.

Sf Parascheva m-a chemat la Iași. Fiica mea avea o tumoare sub piele după cap foarte dureroasă. În urmă cu 9 ani m-am decis cu medicul de familie să merg la Suceava pentru un control la ambulatoriul spitalului județean. Stând la rând m-am dus la baie, bineînțeles că și la baie era rând, vine înspre mine o femeie îmbrăcată în negru și mă întreabă ce caut eu la ambulatoriu, i-am explicat situația și urma să intru eu la baie la rând și acea femeie mi-a spus, dute la Iași și-ți operează copilul. Atât am vorbit, când am ieșit nu mai era nimeni, o întreb pe fiica mea unde este femeia cu care am stat de vorbă, iar ea îmi spune, mama dar nu ai vorbit cu nimeni. Și îi spun că era o femeie îmbrăcată în negru, din nou ea îmi zice, mama dar nu fost nici o femeie în negru aici, o altă doamnă îmi zice că nu a mai fost nimeni acolo. Voiam s-o întreb unde să mă duc la Iași și la ce spital mai ales că eu nu fusesem la Iași de când aveam 6 ani. Am intrat la rând la doctor și mi-a spus că fiica mea trebuie operată. S-a făcut internarea și mai apoi operația, totul în 3 zile. Azi a internat-o, mâine a operat-o și poimâine i-a dat drumul acasă fără nici un tratament, fără să ne cheme la vreun control doar să revin după rezultatul biopsiei peste 2 săptămâni și ce credeți mi-au spus? Ce rezultate, că doar nu a fost nevoie de așa ceva nu au mai făcut investigații. Mai rău că tumoarea a recidivat, la nici un an era la loc. Era în luna Martie și fiica mea urma să termine clasa a 8, deci avea examen și mult stres. Gândul meu era la acea femeie care mi-a zis să merg la Iași. Cineva, ceva mă ghida și am căutat pe internet un nr de telefon al spitalului, am sunat și m-au programat după 2 zile. Am acceptat mi-am luat copilul și am plecat la Iași cu microbuzul fără nici un bagaj, nici nu știam unde mergem, culmea a fost că în microbuz mai era o doamnă cu un copil care mergeau la control și când i-am spus unde mergem, ea a zis, lasă doamnă că vă duc eu. Nu-mi venea să cred parcă toate ușile se deschideau pentru noi. Doamna doctor părea că ne aștepta. A internat-o tot în acea zi, a fost nevoie de mai multe investigații unde a găsit și alte probleme iar doamna doctor mi-a zis așa. O să rezolvăm totul, dar începem de la mic la mare. Seara am plecat la o mătușa unde am stat 2 săptămâni. Dar înainte de a merge la mătușa mea am mers la Sf. Paraschiva, când am văzut-o în icoane am început să plâng, căci mi-am dat seama că ea era acea femeie care mă chema la Iași.

În 2 săptămâni cât am stat acolo mergem în fiecare seara la Sfânta și apoi la mătușa, dimineața din nou la spital. În ziua operației trebuia să fiu la ora 6 dimineața la spital, nu i se făcea nimic copilului meu, nimic, nici o injecție, nici o pastilă fără acordul meu. Doamna doctor mă aștepta atât de calmă și mi-a zis ca totul o să fie bine. După o operație ce a durat vreo 3 ore m-au chemat în reanimare să stau cu fiica mea și să încerc să o trezesc, iar ea parcă nu voia să se trezească, au încercat și asistentele, a venit din nou doamna doctor, a încercat și ea s-o trezească, nimic, țin minte că am început să plâng și am zis Sf. Paraschiva, tu ai fost cea care mai chemat la Iași, ajută-mi fiica să se trezească și să fie bine, iar după ce ieșim din spital, vin cu ia la tine la biserică. Parcă o văd și acum pe fiica mea că a deschis puțin ochii și am întrebat-o, draga mea trezește-te, știi cine sunt? Iar ea cu ochii pe jumătate deschiși îmi zice: Tu ești mama mea, de ce nu mă lași să dorm căci nu mai știu de când nu am mai dormit așa de bine. Doamne ce bucurie a fost să o aud, eu eram pierdută abia mă puteam ține pe picioare. Si-a revenit, au dus-o în salon iar eu seara am plecat din nou la Sfânta Parascheva sa-i mulțumesc.

După vreo 3 zile i-a dat drumul acasă. Am plecat spre mătușa unde am lăsat bagajele, iar apoi am mers la Sf. Paraschiva așa cum i-am promis. După câteva zile am primit și rezultatul biopsiei care era de tumoare canceroasă. Acum fiica mea este bine, este tot în Iași sub protecția Sf. Paraschiva, a terminat facultatea și mai are 1 an de master. Mulțumesc Sf Paraschiva pentru tot ajutorul acordat și pentru toate rugăciunile adresate nouă bunului Dumnezeu și Măicuța Domnului.

Țin să menționez că sfinții fac minuni în orice clipă, nu doar în preajma sărbătorilor lor trebuie doar să avem credință.

Doamne ajută!"

✝️ Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva

Troparul, glasul al 4-lea

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

❤️ Un alt motiv pentru care este frumoasă România: pașii pelerinilor ce aduc binecuvântare străzilor pe unde trec.

Stăm la coadă la Rai

❤️ Fotografia zilei - 13 Octombrie 2023: Liniștea Sfintei — O imagine mișcătoare dintr-un tren plini cu pelerini ajunși la Iași

Bătrâna și-a pus plasa lângă picior și haina groasă pe cuier. Doar busuiocul îl ținea ca atunci când a intrat în vagon. L-a ținut așa ore, cuminte, senină, răbdătoare. [...] Vagonul de tren s-a umplut cu miros de busuioc. Mai erau douăzeci de minute până la plecare. Ploaia se prelingea pe geam. Bătrâna s-a așezat lângă mine, însoțită de două tinere. În vagon, mulți veneau de la Mitropolie. Erau zgribuliți, scuturând umbrele sau pelerine. Pretutindeni, mâini cu busioc.

💦 Prin anii ’50, comuniştii au vrut s-o îngroape pe Cuvioasa, ca să nu-i mai deranjeze mulţimea de credincioşi care veneau să se închine zilnic.

S-au sfătuit în secret, într-o dimineaţă au trimis nişte oameni să sape groapa în cimitir. Când au început să sape, cerul, care până atunci era senin şi însorit, s-a întunecat cu nişte nori mari şi negri, a început un vânt năprasnic, cu ploaie şi gheaţă cât oul de porumbel, cu tunete şi fulgere, de credeai că-i rade Domnul de pe faţa pământului. Îngroziţi, oamenii au alergat cu mic cu mare la Mitropolie să se roage Cuvioasei Paraschiva să mijlocească ea la Bunul Dumnezeu ca să nu-i prăpădească. Au chemat preoţii, au tras clopotele şi au făcut cu toţii acatistul şi paraclisul Cuvioasei şi alte rugăciuni către Domnul şi Maica Domnului, încât toată biserica era numai lacrimi şi suspine. S-au rugat până târziu. Furtuna s-a potolit. Între timp au venit vreo şase bărbaţi care au povestit mulţimii unde au fost şi ce au vrut să facă edilii oraşului fără ştirea preoţilor şi a mitropolitului, dar Cuvioasa Paraschiva le-a arătat că nu ei conduc Iaşiul. Văzând minunea, mulţi s-au întors la Dumnezeu şi cu toţii au dat slavă lui Dumnezeu şi au mulţumit Cuvioasei că a rămas în mijlocul lor, să le fie ajutătoare şi grabnic folositoare în necazuri.

— Părintele Ilie Cleopa

☀️ Minuni ale Sfintei Cuvioase Parascheva, consemnate de Sfântul Nicolae Velimirovici

[...]

Foarte important, la fel ca în cazul deciziei BEC în cazul lui Iohannis, care a fost dată riguros exact în presă cu vreo 5 ore înainte să fie luată, și despre decizia de ieri s-a aflat în mediile de presă cu vreo două ceasuri înainte să înceapă ședința CCR. Ion Cristoiu, bunăoară, a fost solicitat de trustul Gândul, conform propriei dezvăluiri, să furnizeze un comentariu legat de respingerea Dianei Șoșoacă într-un moment cînd nici nu ce începuse amintita ședință.

Cum e posibil așa ceva?

În pofida aparențelor, PSD și Ciolacu nu sunt marii cîștigători, ci foarte marii perdanți ai eliminării Șoșoacăi. Decizia prea a părut pusă cu mîna pentru a exista posibilitatea unei dezmințiri.

În opinia noastră, ieri s-a înscenat crima perfectă. Unii observatori omit un mic amănunt: în ultimul sfert de secol, magistrații CCR vor fi fiind ei propuși de partide ori de președinte, dar controlul a fost mereu la serviciile secrete. Curtea are o putere prea mare pentru a fi lăsată de ”izbeliște”, doar ne amintim de scandalul judecătorilor CCR șantajați de Coldea cu fosta colaborare cu Securitatea ori de mobilizarea de la suspendarea din 2012 pentru a se da legendara erată la decizia CCR care l-a păstrat pe Băsescu președinte, la intervenția directă a americanilor.

Eliminarea Șoșoacăi este, pentru PSD, echivalentul urnelor de vot lipsă din diaspora, în anul 2014. Un scandal orchestrat abil din umbră, menit să creeze emoția necesară lichidării șanselor candidatului PSD, partidul care nu trebuie, prin definiție, să aibă președintele țării.

De ieri, toate sondajele se resetează, iar Ciolacu are șanse să rateze chiar și calificarea în finală. Nu mai vorbim că și scorul parlamentar al PSD riscă să mai coboare cîteva procente. Rapiditatea cu care întreaga dreaptă, cu Ciucă în frunte, s-a mobilizat ieri împotriva social-democraților e grăitoare.

Și povestea nici măcar nu s-a terminat.

[...]

Citește întreg articolul pe site-ul CANAL33: https://canal33.ro/scandalul-sosoaca-si-o-concluzie-cine-i-a-tras-o-psd-i-a-tras-o-bine

📃 Actualizare - 8 Octombrie 2024, dimineața:

Legat de acest subiect, am remarcat o postare a Domnului Dan Diaconu pe Telegram:

Ăștia de la CCR sunt de-a dreptul cretini! O asemenea motivare nu merge nici la grupa mică de la grădiniță. Auziți ce enormitate au putut să scoată: „doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă, în calitate de candidat la funcția de Președinte al României, pune la îndoială și desconsideră obligația de respectarea Constituției prin discursul său public referitor la înlăturarea unor garanții esențiale ale valorilor și opțiunilor fundamentale ale statului, respectiv calitatea de stat membru al UE și al NATO”.

Cu alte cuvinte, idioții ăștia statutează ilegalitatea contestării apartenenței noastre la UE&NATO. După logica lor cretină, ăia din Anglia nu aveau voie să facă Brexitul pentru că își înlăturau „garanțiile esențiale ale valorilor și opțiunilor fundamentale ale statului”. Băi fraților, mergeți bre la sapă că sunteți proști ca noaptea. Hai să facem o presupunere: dacă mâine UE sau NATO se desființează noi ce facem? Rămânem în ele deoarece așa au gândit-o niște unii cu capete pătrate din CCO. Dacă, prin absurd, Rusia intră în UE, iar celelalte state părăsesc UE, România trebuie să rămână acolo? Dacă SUA părăsesc NATO și în NATO intră China, România trebuie să rămână acolo?

Nu mai vorbesc de faptul că motivarea nu face nimic altceva decât un proces de intenție. Șoșoacă putea spune la beție sau în glumă că nu respectă Constituția. Asta nu înseamnă că intenționează să nu o respecte. Chestia asta o știe și un student în anul I de la Drept! Aceeași curte uită că băsescu, Ponta, Plăvanul și alții au avut intenția de a schimba Constituția. Din punctul lor de vedere asta e ilegal???

Am ajuns să fim conduși de niște proști notorii care nici măcar nu-și dau seama de penibilul în care se scaldă. Trimiteți-i, frate, la vacă! Actuala motivație e un cretinism în stare pură.

Sursa: https://t.me/DanDiaconu/4340

📃 Actualizare [1] - 8 Octombrie 2024, seara:

Judecătoarea CCR Iuliana Scântei, care a făcut opinie separată în cazul Dianei Șoșoacă, rupe tăcerea: ”CCR nu poate privi comportamente, discursuri, calificări politice sau acte de propagandă electorală”

Curtea Constituţională nu are atribuţia de a verifica comportamentul, opiniile, afirmaţiile sau atitudinile unui candidat la alegerile prezidenţiale, toate acestea fiind aspecte de natură subiectivă care fac parte din sfera libertăţii de exprimare, susţine judecătoarea Iuliana Scântei, într-o opinie separată la decizia CCR prin care a fost respinsă candidatura Dianei Şoşoacă.

„Contenciosul electoral privind alegerile prezidenţiale este un contencios obiectiv şi abstract şi nu poate privi comportamente, discursuri, calificări politice sau acte de propagandă electorală, specifice unui contencios electoral subiectiv şi concret. (…) Atribuţia Curţii este de a verifica îndeplinirea sau neîndeplinirea unor condiţii legale obiective (cu titlu de exemplu, respectarea termenului de depunere a propunerii de candidatură, numărul minim al semnăturilor susţinătorilor, documentele care trebuie să însoţească propunerea de candidatură, eventuale cazuri de interdicţie limitativ prevăzute de Constituţie şi lege, la depunerea candidaturii). Prin esenţa lor, aceste condiţii nu privesc comportamentul, opiniile, afirmaţiile sau atitudinile persoanei care îşi depune candidatura pentru alegerea preşedintelui României în condiţiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 370/2004, toate aceste aspecte de natură subiectivă făcând parte din sfera libertăţii de exprimare a celor care candidează”, susţine Iuliana Scântei, care este în dezacord cu colegii ei de la CCR.

În opinia sa, sancţionarea încălcării limitelor libertăţii de exprimare cade în sarcina altor instituţii ale statului, după o procedură judiciară, nefiind o atribuţie recunoscută expres pentru Curtea Constituţională în realizarea competenţei de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea preşedintelui României.

Iuliana Scântei spune că hotărârea majoritară a colegilor de la CCR de a respinge candidatura Dianei Şoşoacă „nu se întemeiază pe niciuna dintre condiţiile obiective de fond şi de formă, reglementate expres prin Constituţie şi prin lege organică”.

Sursa: https://www.romaniatv.net/judecatoarea-ccr-iuliana-scantei-care-a-facut-opinie-separata-in-cazul-dianei-sosoaca-rupe-tacerea-ccr-nu-poate-privi-comportamente-discursuri-calificari-politice-sau-acte-de-propaganda_8544589.html

📃 Actualizare [2] - 8 Octombrie 2024, seara:

Dumitru Coarnă:

"Prin decizia CCR de a invalida candidatura Dianei Iovanovici Șoșoacă, Constituția României și democrația au fost ucise!"

Crezi că ești smerit? Pune-te singur la încercare!

Cel ce este cu adevărat smerit, atunci când este nedreptățit, nu se tulbură, nici nu se apără în privința acestui lucru, de care a fost nedreptățit; ci primește clevetirile ca și cum ar fi adevărate și nu se îngrijește să-i convingă pe oameni că a fost clevetit, ci își cere iertare.

Că unii și-au atras asupră-le numele de „neastâmpărați”, deși în realitate nu erau așa; iară alții au răbdat să fie numiți curvari, deși erau departe de curvie, iar rodul păcatului, pe care nu-l făcuseră, cu lacrimi l-au mărturisit în public și cereau iertare pentru o nelegiuire pe care n-o făptuiseră − deși erau cununați cu toată curăția și nevinovăția în sufletele lor −, cu plângere, de la cei ce-l nedreptățiseră. Și alții iarăși, ca să nu fie lăudați pentru viața îmbunătățită care era în ei, se prefăceau nebuni, fiind îndulciți cu sarea (înțelepciunea) dumnezeiască și adânciți în liniștea lor, încât ajungând în culmea desăvârșirii, au avut de crainici ai bărbăției lor pe Sfinții Îngeri.

Tu crezi că ai smerenie; alții se învinovățesc pe sine-și, tu însă nu suferi nici când alții te învinovățesc, și te declari plin de smerenie.

Dacă ești smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare, și vezi de poți răbda nedreptatea, fără să te tulburi.

— Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 253-254

✝️ Sfântul Isaac Sirul: "Oricine simte păcatele lui proprii este mai presus decât acela care învie morții cu rugăciunea.

✝️ Sfântul Isaac Sirul ne oferă 30 de îndemnuri ​despre bucuria smereniei

✝️ Sfântul Isaac Sirul: Orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării şi povăţuirii celei de la Dumnezeu

• 🗨️ "Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta." — Citat de Nicolae Steinhardt despre luptă

• ✝️ Părintele Nicolae Steinhardt: Cerurile se cuceresc❗

  „Dumnezeu seceră şi unde n-a semănat: înseamnă că trebuie să dăm de la noi, să ne străduim, să dăm cu împrumut, să luăm iniţiative.
  
  Atitudinea de: parcă ce rău am făcut eu! eu n-am făcut rău nimănui! fac şi eu ce pot! dacă nu pot mai mult! este — vorba lor — o atitudine de gură-cască, se află în contradicţie cu parabola talanţilor şi vădeşte că n-am înţeles cât de grav e păcatul de lenevire şi cât de concret consideră Dumnezeu îndemnul: cerurile se cuceresc!
  
  Nici cât de grav, de stârnitor ni se cer efortul şi năzuinţa spre imposibil, de nu chiar imposibilul însuşi.
  
  Cu Dumnezeu nu-i de glumit: „Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta şi din casa tatălui tău”, „la-ţi crucea ta”, „Vino după mine”, „Vegheaţi dar”, „Spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!”, „Du-te şi strigă”, „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”.
  
  Nu se stă locului; nu-i rost de încropire, de confort, de moale visare; Oblomov e osândit; în lene, boală şi nebunie nu-şi poate nimeni găsi pretext. (Şi nici măcar în dreptate: smochinul.)”
  
  — Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii

• ❗️Părintele Nicolae Steinhardt: "Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul."

  „Soluția in fata injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci, să vorbești, să lupți, să te afli în treabă. (Să nu-ți vezi de treburile tale, ci de treaba dreptății, care-i adevărata treabă a fiecăruia.) Restul e verbalism, spaimă, nimicnicie.” — Nicolae Steinhardt

• Sursa video: Ieromonahul Macarie Banu - Predică la Duminica a 20-a după Rusalii (6 octombrie 2024)

• În loc de comentariu:

  „Graiuri profetice”
  
  „La anii veacului din urmă,
  Păstorii cei duhovniceşti
  Se vor abate de la turmă
  Urmând curentele lumeşti.
  
  Păşi-vor ei pe calea strâmbă,
  Lăsându-şi drumul părintesc
  Şi vor cânta la oi din „drâmbă”,
  Iar nu din „fluier păstoresc”.
  
  Vor face focul cu „progresul”
  În „staulul duhovnicesc”
  Şi fumul va sârni eresul
  Rătezului papistăşesc.”
  
  [...]
  
  — Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

  • ✝️ Sfântul Ioan Iacob de la Neamț: Acuma este nevoie de mai multă unire şi de frăţească sprijinire. / „Gândiţi-vă că trăim în vremurile cele mai grele şi mai primejdioase pentru mântuirea sufletului! Gândiţi-vă că toţi am rămas ca nişte orfani de părinţi, înstrăinaţi de ţară şi lipsiţi de sufletească hrană! Gândiţi-vă că vrăjmaşii credinţii noastre s-au înmulţit mai tare ca altă dată şi mântuirea noastră este mai primejduită: de suntem răniţi la suflet n-are cine să ne vindece, iar de suntem în cădere, nu mai are cine să ne ridice! Acuma este nevoie de mai multă unire şi de frăţească sprijinire. Chiar dacă nu suntem cu toţii la un loc, dar cel puţin sufleteşte să fim uniţi şi să ne purtăm neputinţele unul altuia cu îndurare”. Sfântul Ioan Iacob de la Neamț

  • ✝️ Sfântul Ioan Iacob Hozevitul: Pericolul vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși cu atât mai periculoși, cu cât cred că ei sunt frați curați. / "Pericolul vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși cu atât mai periculoși, cu cât cred că ei sunt frați curați. Predică și ei ortodoxia, dar oarecum schimbată și prefacută după placul lumii acesteia și al stăpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrană prielnică care a început să se strice și în loc să hrănească, otrăvește pe cei care o mănâncă(…) De aceea, Sfintele Canoane ale Sfinților ei le calcă în picioare, dar predică sus și tare că sunt ortodocși." – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

  • ✝️ Cine face ascultare de Preoți care slujesc Domnului Hristos în Adevărul Credinței, îndeplinește cuvintele Mântuitorului care spune: “cine ascultă de voi, de Mine ascultă!” / "Trăim în veacul cel de pe urmă și vrăjmașul mântuirii se silește mai tare cu meșteșugul lui văzând că se aproprie sfârșitul. Sunt zilele smintelilor și este mare secetă de cuvântul Lui Dumnezeu, lipsește povața cea sănătoasă pentru mântuire!" — Sfântul Ioan Iacob Hozevitul / După învățăturile Sfinților Părinți și după canoanele Bisericii ortodoxe, ascultarea de Păstori se face până la erezie! Iar cine face ascultare de Preoți care slujesc Domnului Hristos în adevărul credinței, îndeplinește cuvintele Mântuitorului care spune: "cine ascultă de voi, de Mine ascultă"!

• ❗Important / Blogul SACCSIV: Biserica Ortodoxă Rusă a publicat proiectul „Cu privire la problemele legate de rugăciunea împreună cu creștinii non-ortodocși” pentru dezbateri publice / Biserica Ortodoxă Rusă a trimis eparhiilor sale proiectul de document ‘Cu privire la problemele legate de rugăciunea împreună cu creștinii non-ortodocși’, pentru dezbateri publice. De asemenea, acesta a fost publicat pentru discuții pe pagina de internet a parohiilor, unde oricine dorește poate lăsa comentarii. Proiectul a fost alcătuit de comisia Prezidiului Interconciliar de Drept Bisericesc în conformitate cu instrucțiunile date de ierarhia Bisericii în 2018. Acest document prezintă poziția Bisericii Ortodoxe Ruse privind rugăciunea și interacțiunile cu creștinii non-ortodocși. Acesta subliniază interzicerea rugăciunii comune și a slujirii împreună cu ereticii sau cu cei non-ortodocși, pe baza canoanelor apostolice și a altor canoane. Documentul oferă orientări pentru diferite situații, inclusiv prezența non-ortodocșilor la slujbele ortodoxe sau a clerului ortodox la adunările non-ortodoxe și cinstirea altarelor creștine comune.

• 📧Mesaj către Patriarhia Română și Sinodul Bisericii Ortodoxe Române: Ieșirea de urgență din Consiliul Mondial al Bisericilor
  

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.

Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.

Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Doina, de Mihai Eminescu

S-a întâmplat în 5 iunie 1883: În această zi, ajuns la Iași pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, Mihai Eminescu citește, la sediul „Junimii", poemul „Doina". Se știe de la Iacob Negruzzi că „Doina” a fost ultima lectură a lui Eminescu la „Junimea”.

În esență, „Doina” era strigătul de durere al poetului pentru soarta neamului său. Concepută în 1878, după pierderea, încă o dată, a Basarabiei prin Tratatul de la Berlin, a fost definitivată în 1883 la Iași cu prilejul dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare.

Iată ce spunea Iacob Negruzzi:

„La 5 iunie 1883 se făcu în Iași cu mare pompă inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare. Profitând de împrejurarea că un număr mare de membri ai societății literare, printre care și Eminescu, Junimea ținu o întrunire. În acea seară Eminescu ne citi cunoscuta sa „Doină”. Efectul acestor versuri pesimiste: un tunet de aplauze izbucni la sfârșitul citirii. Această citire a fost cea de pe urmă a lui Eminescu la „Junimea”, un cântec de lebădă al poetului”.

Finalizarea poeziei „Doina" ar fi fost făcută în primăvara anului 1883. Pe 5 iunie, Eminescu, ca reprezentant oficial al ziarului „Timpul" din București, a mers la Iași unde se dezvelea Monumentul ecvestru al lui Ștefan cel Mare, în fața Palatului Domnesc, astăzi Palatul Culturii, operă a sculptorului francez Emanuel Frémiet (cel care realizase și statuia lui Mihai Viteazul, inaugurată în 1876 în fața clădirii Universității din București).

Ar fi vrut să citească poezia în fața mulțimii adunate la dezvelire, dar în ultimul moment s-a răzgândit, preferând să meargă cu amicul Ion Creangă, și probabil și alți câțiva prieteni, la „Bolta Rece”, la un pahar de vin. Totuși, seara, la o adunare ad-hoc al „Junimii" ieșene, Eminescu citește poezia „Doina".

„Efectul acestor versuri pesimiste care contrastau așa de mult cu toate celelalte ode ce se compusese cu ocaziunea acelei strălucite serbări fu adânc, indescriptibil. În contra obiceiului Junimii, căreia nu-i plăcea să-și manifeste entuziasmul, pentru întâia dată de 20 de ani de când există societatea, un tunet de aplausuri isbucni la sfârșitul cetirii și mai mulți dintre numeroșii membri prezenți îmbrățișează pe poet.", spunea Iacob Negruzzi, amfitrionul serii literare.

Poezia a apărut ulterior, pentru prima dată, la 1 iulie, în revista „Convorbiri literare". După ani, Octavian Goga la dezvelirea unui monument Eminescu, spunea: „Doina” nu este numai o capodoperă, dar și „cântecul năzuințelor noastre eterne: e cea mai categorică evanghelie politică a românismului”.

Poezia „Doina" de Mihai Eminescu a fost, încă de la nașterea ei, una dintre poeziile cele mai discutate și controversate, având acces liber la circulație sau fiind interzisă, în funcție de interesele politice și de tipurile de dictaturi ce s-au succedat la conducerea țării. Uneori s-a constatat că și în momentele de liberatate „supremă" a apărut „libertatea" de a critica și de a o pune „la index", pe motiv că „nu e acum momentul", „surescită spiritele naționaliștilor", „incită la xenofobie" etc. Cred că ceva asemănător trăim și astăzi, „Doina" fiind adoptată fără rezerve de patrioții luminați „pentru lirismul ei ardent și sarcastic" (acad. Eugen Simion), și deopotrivă respinsă, pe față sau tacit de oficiali, pentru „naționalismul exacerbat".„Toate-s vechi și nouă toate",ar spune , poate, chiar Mihai Eminescu.

Eminescu a scris mai multe versiuni ale „Doinei", cercetătorul D.A. Mazilu consemnând zece versiuni, iar Perpessicius (cel care a început, definitivând și publicând între 1939 și 1963 primele VI volume din integrala Eminescu - Opere) un număr de opt.

Același reputat eminescolog, Perpessicius, este de părere că poezia „Doina" ar avea perioada de „incubație” cu cinci ani mai devreme de când a fost publicată, prin 1878-1879, și ar fi continuarea poeziei „La arme" (publicată postum), „scrisă odată cu pierderea Basarabiei, după tratatul de la Berlin, din 1878" (după alți cercetători poezia „La arme" este din perioada vieneză), și că poezia „Doina", ar trebui citită (pentru înțelegerea contextului în care a fost scrisă) în tandem cu articolele lui Eminescu, din „Timpul", referitor la Basarabia și Bucovina.

Totuși, poezia poate fi ceva mai mult! Viziunea de ansamblu a poetului, dar și a poeziei, reiese și din versurile „Din Sătmar pân' în Săcele” și „Dela Turnu'n Dorohoi”, adică și pe axa Nord-Sud și nu numai pe cea Est-Vest („Dela` Nistru pân la Tisa..”), știind câtă compasiune avea Eminescu și pentru românii subjugați din Imperiul Austro-Ungar. Este, așadar, chiar o viziune a trecutului și o proiectare a viitorului nu prea îndepărtat, când spațiile celor două axe vor crea împreună România Mare!

Într-o altă variantă sunt amintite și alte două localități din „România de peste munți, Ardealul!", aflate în „mâini străine": „Din Brașov pân` la Arad/ Și-au făcut dușmanii vad".

Este de notorietate că s-a făcut închisoare pentru „Doina” lui Mihai Eminescu pe vremea comuniștilor.

Multe decenii a fost scoasă din manualele școlare, edițiile au apărut ciuntite, forfecate. După instaurarea regimului bolșevic în România, s-a impus o cenzură drastică a tuturor cărților care nu erau în consens cu noul regim. Cum era de așteptat, Mihai Eminescu, alături de Nicolae Iorga, au fost cu cele mai multe cărți cenzurate, scoase din circuitul lecturii. Era voie de la stăpânire de a se tipări doar două poezii eminesciene: „Viața” și „Împărat și proletar”.

Trebuie spus că acela care a avut curajul, aproape nebunesc, de a solicita reincluderea „Doinei” în circuitul public a fost Adrian Păunescu, care a mers la data de 25 august 1968 la Nicolae Ceaușescu spre a aproba restituirea în public a „Doinei”. După mărturisirea lui Adrian Păunescu, Nicolae Ceaușescu nu i-a dat aprobare în acest sens, spre a nu-i irita și mai mult pe sovietici.Totuși, Nicolae Ceaușescu n-a uitat această solicitare și, într-o zi de început de noiembrie 1984, Adrian Păunescu a fost chemat la București de către Nicu Ceaușescu, secretar al C.C. al U.T.C., sub egida căruia ființa Cenaclul „Flacăra”, inițiat și condus de Adrian Păunescu și i-a comunicat că s-a aprobat ceea ce a solicitat în 1968, fără să rostească subiectul.

Începând cu 13 noiembrie 1984, Adrian Păunescu a recitat îndată în cadrul Cenaclului celebra „Doina”. Glasul său a impresionat publicul și a recitat-o până la 15 iunie 1985, când a fost interzis cenaclul.

"Nu trebuie să nu primim Duminica Sfânta Împărtăşanie, fiindcă ne ştim păcătoşi, ci cu totul mai mult să ne grăbim dornici către ea, pentru vindecarea sufletului şi pentru curăţirea cea duhovnicească, cu acea umilire a minţii şi cu atâta credinţă, încât judecându-ne nevrednici de primirea marelui Har, să căutăm şi mai mult leacuri pentru rănile noastre.

N-am fi, dealtfel, vrednici să primim nici Împărtăşania anuală, dacă ne-am lua după unii care, stând în mănăstiri, în aşa fel măsoară vrednicia, sfinţenia şi meritul tainelor cereşti, încât socotesc că Împărtăşania nu trebuie luată decât de cei sfinţi şi nepătaţi şi nu mai degrabă, pentru ca această participare să ne facă sfinţi şi curaţi, aceştia fără îndoială cad într-o mai mare trufie decât cea de care se pare că se feresc, fiindcă cel puţin atunci când o primesc, ei se socotesc vrednici de a o primi.

Cu mult este mai drept ca, devreme ce în această umilinţă a inimii, în care credem şi mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit de acele Sfinte Taine, să o primim ca un leac al tristeţilor noastre în fiecare duminică, decât ca stăpâniţi de deşarta trufie şi stăruinţă a inimii, să credem că numai odată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine."

— Sfântul Ioan Casian

[...]

– Părinte, mai este oare vreo nădejde de mântuire?

– Sigur ca este. Rostește cât poți de des rugăciunea și le lasă pe toate în mâinile lui Dumnezeu.

– Dar care este folosul rugăciunii, dacă nu participă la ea și mintea și inima?

– Un folos uriaș. Se știe ca rugăciunea are mai multe trepte. De la rostirea simpla a cuvintelor rugăciunii până la rugăciunea făcătoare de minuni. Și chiar de ne-am afla pe treapta cea mai de jos a rugăciunii, dar și atunci ea ne este foarte folositoare si mântuitoare. Uneltirile vrăjmașului nostru se depărtează de la omul care rostește rugăciunea. Iar unul ca acesta cu siguranță se va mântui.

(Sfântul Varsanufie Starețul de la Optina)

Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, a fost vestitor al vieţii şi discipol al ucenicului iubit al lui Hristos. Harul care se revarsă din rugăciunea Sfântului ierarh este purtător de biruinţă, ajutător în boli şi suferinţe, întăritor al credinţei şi păstrător al învăţăturilor mântuitoare ale Bisericii. Autor al Epistolei către Filipeni, Sfântul Policarp era cunoscut pentru înțelepciunea și darurile sale, avându-i prieteni pe Sfântul Apostol Ioan Teologul și Ignatie al Antiohiei Teoforul. Crescut de o văduvă și îngrijind bolnavi încă din tinerețea sa, sfântul nu s-a dat în lături de la a pătimi pentru Hristos, ci și-a mărturisit cu tărie credința, fiind persecutat pentru aceasta.

Milostenia, ca mijloc de a-L întoarce pe Dumnezeu spre îndurare

Adevărata semnificaţie a milosteniei era cunoscută şi în Vechiul Testament. A face milostenie săra­cilor în timpul înmormântării este o tradiţie, ce-şi are obârşia din vremurile cele mai îndepărtate, care exista şi la evrei. Vorbind de însemnătatea milosteniei pentru cei adormiţi, o vedem lăudată de Tobie în învăţăturile sale către fiul său, de înţeleptul Sirah şi în proorocia lui Ieremia.

Cel dintâi zice:

„Miloste­nia izbăveşte de la moarte şi nu te lasă să te pogori în întuneric" (Tobit 4,10);

şi iarăşi:

„Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi” (Tobit 4,17).

Cel de al doilea zice:

„Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă, şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta" (Sirah 7,35).

Iar Ieremia vorbeşte despre milostenie aproape în acelaşi fel:

„Cu boală de moarte vor muri, nu vor fi jeliţi, nici nu se vor îngropa; spre pildă vor fi pe faţa pământului, cu sabie şi cu foamete se vor topi, şi stârvurile lor vor fi mâncare fiarelor pământului şi pasărilor cerului. Acestea zice Domnul: să nu intri în adunarea lor, şi să nu mergi să-i tânguieşti şi să-i jeleşti pe ei; că am depărtat pacea Mea de la poporul acesta, zice Domnul, mila şi milostivirile. Şi vor muri cei mari şi cei mici în pământul acesta; nu se vor îngropa, nici nu vor fi plânşi şi nu va fi tânguire pentru ei, şi nici tăieturi nu vor face, nici nu vor rade. Şi nu se va frânge pâine întru plângerea lor spre mângâiere pentru cel mort; şi nu va fi adăpat neştine (cineva, careva, oricine, fiecare, nimeni) cu pahar spre mângâiere pen­tru tatăl şi pentru mama lui; la casa ospăţului să nu intri tu, ca să şezi împreună cu ei, şi să mănânci şi să bei. Pentru că acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil" (Ieremia 16,3-7).

Milostenia, ca mijloc de a-L întoarce pe Dumnezeu spre îndurare către repausat, a trecut de la Vechiul Testament în lumea creştină. Potrivit învăţă­turii noului Testament, cel ce-şi pune sufletul său pentru salvarea prietenilor şi neprietenilor săi, dobândeşte mare trecere la Dumnezeu, dându-i celui ce o face cea mai mare răsplată, fericirea veşnică.

„Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7)

şi

„Fiţi milostivi precum Tatăl vostru Cel ceresc milostiv este" (Luca 6, 36).

Iată, cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos dovedind puterea milosteniei, care dăruieşte mântuire celui ce o face şi arătând prin aceasta că mila este un mijloc sigur de a dobândi Împărăţia cerurilor.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 212-213)

❤️ "Veronica" dăruiește sănătate — Susțineți Asociația Glasul Vieții❗/ VIDE⭕

• ORICE COPIL MERITĂ O ȘANSĂ SĂ ÎNVEȚE
  Construiește viitorul copiilor și ei vor construi viitorul nostru. Nu îi lăsa să se zbată în sărăcie. Ajută-i să meargă la școală. Încheie un contract de sponsorizare și redirecționează până la 20% din impozitul companiei tale pentru Asociația Glasul Vieții.

• DONEAZĂ: Asociația Glasul Vieții (CIF: 31539898),
  Cont: Banca Transilvania (COD SWIFT: BTRLRO 22)

  • RO64BTRLRONCRT00W8759401 (RON)

  • RO49BTRLEURCRT00W8759401 (EURO)

  • RO89BTRLUSDCRT00W8759401 (USD)

  • RO17BTRLGBPCRT00W8759401 (LIRE)

⛈️ Cutov Cristian-Ionut: E dezastru ce se întâmplă în satele inundate din Galați❗❗ →

E dezastru ce se întâmplă în satele inundate din Galați!!

Oamenii nu găsesc îngăduința nici la magazinul satului să le dea pe datorie pentru ca știu că nu au de unde înapoia!

Săracii oameni nu au parte de o masă caldă, iar ceea ce se face la urgență sunt conserve, pateuri, zacuscă, pâine, apa etc.

Însă bieții oameni ce fac după 3 zile de la dezastru după ce sunt uitați complet?!

Cine va mai fi alături de ei?!

Mă doare enorm că suntem mici de tot.

În umilința mea vă rog să ajutați pe sinistrați.

Banii nu mi-i dați mie.

Donați direct în contul parohiei Sfinte Ana din Galați, iar părintele paroh se va deplasa sa ajute:

PAROHIA SF ANA RO48 RNCB 0141 0328 8546 0001 RNCBROBU.

Pentru detalii sau să mă anunțați ca ați donat, mă puteți contacta pe Facebook la Cutov Cristian-Ionuț (nu îmi apar mesajele întotdeauna) sau cel mai sigur la nr de telefon 0768389591. Am si WhatsApp, Telegram!

Să fim oameni la durere!!

❤️ Cutov Cristian-Ionut: Această fetiță are 6 ani jumate și a fost salvată de la avort pe la începutul activității noastre 2016-2017! →

La Buzău, voluntara Cris Tina Tănase duce lupte eroice.

Noi doar privim minunile postate, însă nu știm munca din spate, presiunile, stresul, ispitele, faptul că ne răstignim familiile doar cu scopul ca în acest laborator de minuni să se continue salvarea copiilor de la avort!

Acum Cristina iar a ajuns depășită de situație.

Are nevoie pentru cazurile de la ACTIVITATEA PROVIAȚA BUZĂU de lapte praf Nan 1, 2, 3, scutece Pampers 3, 4, 5, 6, șervețele umede, biberoane etc.

Dacă te doare locul 1 al României în Europa la avorturi, puteți da comenzi online pe adresa voluntarei (Facebook Cris Tina Tanase) care coordonează Centrul PROVIAȚĂ Buzău: Tănase Cristina, Mun. Buzău, Str. Păcii Nr. 20, Jud. Buzău, CP 120195, Telefon 0737526726 (are și WhatsApp).

Daca nu aveți timpul necesar, puteți dona în următoarele CONTURI:

• LEI: RO32BTRL01001201W51348XX
  
  sau
  

• EURO: RO76BTRLEURCRT00W5134801,

• Titular: TĂNASE CRISTINA, urmând ca voluntarele să dea comanda.

Pentru detalii puteți să mă anunțați ca ați donat: mă puteți contacta pe Facebook la Cutov Cristian-Ionut (nu îmi apar mesajele întotdeauna) sau cel mai sigur la nr de telefon 0768389591, pe WhatsApp sau Telegram.

Tot pe pagina de Facebook Cutov Cristian-Ionut vedeți transparența și minunile care se petrec.

„Buna-cuviință înseamnă comuniune între persoane. Degeaba nu faci lucruri rele, degeaba ești ultraprotocolar dacă nu ai inima bună şi nu ai comuniune de iubire cu aproapele tău. Pofta, mânia, rațiunea, buna-cuviință, bunele maniere trebuie consacrate lui Dumnezeu. Trebuie să fii cu bună-cuviință în viața socială și de aici trebuie să treci la buna-cuviință şi la evlavia creștină ca să devii un om duhovnicesc, echilibrat. Numai un creștin le poate echilibra pe toate."

— Ieromonah Macarie Banu (extras din Predica din 28 septembrie 2024)

🚩 Fotografia zilei: Primăria Comunei Dobrești — Hristos a înviat! / Așa ceva nu am văzut nicăieri în Europa, să mergi pe drum și să vezi la intrarea într-un oraș/sat/comună "Hristos a înviat!"

🖼️ Fotografia zilei: Peretele unui bloc din Basarabia, pictat luna aceasta de un artist băștinaș. 🟦🟨🟥

💖 Fotografia zilei: Avem oameni extraordinari în România, oameni care sunt cu totul și cu totul speciali, oameni care merită tot respectul nostru.

✝️ Părintele Dumitru Stăniloae: Cu Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca orice neam. Cu Doamne ajută! răzbeşte prin orice.

❤️ George Topîrceanu: A fi patriot nu e un merit - e o datorie ❗