În iulie 1992, pe atunci Yannis Kazakos, profesor de engleză în Patras, nou venit din Toronto, Canada, l-am întâlnit pe Sfântul Paisie în Panaguda, pe Muntele Athos.

M-a impresionat faptul că mult timp ne-a vorbit despre focuri, focuri și incendii provocate în Grecia.

M-am întrebat în sinea mea: Oare de ce se concentrează atât de mult pe acest subiect?

Pe atunci nu aveam acest fenomen tragic, atât de intens.

Nu a menționat absolut nimic despre schimbările climatice! Spunea:

“Nu va mai rămâne pădure peste pădure în țara noastră! Nu vor lăsa verde peste verde! Incendiile vor fi puse și din interior și din exterior! Și pentru interesele “unora” de aici, din Grecia, dar și de la necredincioși. Va fi de la necredincioșii din interiorul Greciei, și din “țara vecină” cu raze laser & “mijloace tehnologice moderne”, dar și de la grecii din interiorul patriei noastre, ateii trădători! Toate acestea vor sluji drumul către Antihrist, pentru ca oamenii să nu se poată ascunde în păduri în vremuri de prigoană. Clorofila frunzelor te împiedică să vezi sub copaci cu tehnologia și laserele dacă oamenii se ascund! Așa că, vor arde totul pentru a avea vizibilitate peste tot pentru a controla universul!”

Am auzit aceste cuvinte în întregime de pe buzele Sfântului Paisie de la Muntele Athos în iulie 1992.

Ele nu sunt ale mele. Sunt cele pe care ni le-a spus Sfântul și care sunt atât de relevante acum, astăzi!

Arhimandrit Ignatie Kazakos

În această zi, Biserica pomenește viața și mucenicia Sfântului Pantelimon, după sinaxar.

Sfântul a fost fiul idolatrului Eustorgios și al unei mame creștine pe nume Euvouli, care l-a învățat Sfintele Scripturi. S

fântul Pantelimon a studiat medicina și a fost numit inițial Panteleon, dar Bătrânul Ermolae l-a botezat Pantelimon.

A fost un vindecător fără de arginți, propovăduindu-l pe Hristos.

De asemenea, a vindecat un orb, dându-i vederea, și i-a spus că Pantoleon l-a vindecat.

L-a mărturisit pe Hristos și a suferit moarte mucenicească, tăindu-i-se capul în timpul domniei lui Maximian, în anul 305 d.Hr. și a fost adăugat milioanelor de mucenici ai lui Hristos.

Rugăciunea Preasfinţitului Eremei (Schimnicul)
către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon - vindecătorul de boli

O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o, Sfinte Pantelimon...

Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule al Sfântului Athos şi al întregii lumi!

Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii noştri de privirile păcătoase...

Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, al cuvintelor rele, defăimătoare.

Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive!

Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare. Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu. Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, Pătimirile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi. În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.

Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămăduieşte-ne cu puterea harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.

"Există boli, dar se profită mult de ele, pentru a ține lumea în robie.

Oamenii sunt speriați pentru că toată ziua stau la televizor și ascultă știrile lor.

Trebuie să ne spovedim și să ne cuminecăm cât mai des.

Sfinția voastră faceți bine ceea ce faceți și ceea ce spuneți, pentru că luptați pentru adevăr.

Nu avem nimic cu străinii, dar un turc să zicem, nu poate simți niciodată ceea ce simte un român.

Să fiți liberi în biserici, că nu se îmbolnăvește nimeni acolo.

Măștile sunt doar așa de ochii lumii, ca să dea și ei o măsură. Dar nu prea ajută.

Fiți așa cum sunteți. Nu vă temeți.

Eu zic că până la urmă criza va trece și Dumnezeu îi va rușina pe cei ce ne vor răul.

Vă binecuvintez pe toți cei ce sunteți în luptă!''

Părintele Ioanichie Popescu - Stareţul cel minunat - Mănăstirea Frăsinei

1. De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n'am iubire făcutu-m'am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor.

2. Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta şi munţii, dar dacă n'am iubire, nimic nu sunt.

3. Şi toate averile mele de le-aş împărţi şi trupul meu de mi l-aş da să-l ardă, dar dacă n'am iubire, nimic nu-mi foloseşte.

4. Iubirea rabdă'ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă;

5. ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ţine'n seamă răul,

6. nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură;

7. pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă;

8. iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va.

9. Că'n parte cunoaştem şi'n parte profeţim.

10. Dar când va veni ceea ce-i desăvârşit, atunci ceea ce-i în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când am devenit bărbat, le-am desfiinţat pe cele ale copilului.

12. Căci acum vedem prin oglindă, ca'n ghicitură; dar atunci, faţă către faţă. Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaşte, aşa cum şi eu deplin sunt cunoscut.

13. Şi acum rămân: credinţa, nădejdea, iubirea, acestea trei; dar cea mai mare din ele este iubirea.

Dan Ciprian Grăjdeanu, șeful Frăției Ortodoxe a fost rănit grav în lupta pentru Transilvania de la Băile Tușnad! Astăzi va fi operat de urgentă la coloana vertebrală de către domnul doctor Ștefan Mindea. Să vă rugați fraților pentru camaradul nostru și pentru doctorul care cu ajutorul lui Dumnezeu îi va salva sănătatea!

Unui român i-au fost sfărâmate vertebrele pentru că a ridicat Drapelul României în fața unui prim ministru al unui stat străin care a venit în România să scuipe pe acest Drapel prin declarațiile sale iredentiste, prin toate atacurile lui împotriva Art. 1 din Constituția României! Unui român i-au fost zdrobite oasele de către forțele de ordine care au executat un ordin venit de la cel mai mare nivel, de la guvernul unui stat care se sinucide în fața Ungariei.

Dan Grăjdeanu nu a fost în niciun fel violent, dimpotrivă a îndemnat lumea să nu răspundă la niciun fel de provocări. În momentul în care însă, coloana oficială a lui Viktor Orban a ieșit din așa zisă universitate de vară de la Băile Tușnad, s-a primit "porunca" ca românii să fie îndepărtați cu violență din calea ei. Jandarmii și trupele speciale si-au făcut treaba cu o forță de nedescris. Atât Dan, cât și eu personal le-am solicitat înainte să ne permită accesul la conferința PUBLICĂ unde a vorbit Orban, sub cuvânt de onoare că nu o vom tulbura prin scandări, ci "doar" prin steaguri tricolore și două bannere. Nu am avut cu cine dialoga. Cei de la "dialog" jandarmerie au fost doar de decor...erau depășiți de situație. Seful de cabinet al lui Viktor Orban care s-a ocupat de vizita lui și de organizarea "universității" iredentiste este șeful serviciului de informații al Ungariei. Nu prea s-a spus acest lucru...deși acest aspect spune atât de multe...cam totul.

La Băile Tușnad s-a exercitat puterea unui stat străin pe teritoriul României. La Băile Tușnad a fost un stat în stat, iar autoritățile competente ale statului român nu numai că nu au oprit acest fapt, ci au si reacționat total abuziv împotriva noastră. Nu au nicio scuză.

Dacă ni se permitea accesul și dacă tulburam verbal sau fizic , în orice mod discursul lui Viktor Orban, de-abia atunci ar fi putut să intervină. Nu ar fi fost cazul. Le-a fost teamă că steagurile tricolore românești ar fi tulburat mulțimea adunată să-l aclame pe Orban. Le-a fost teamă că Transilvania, pământ românesc îi deranjează la culme pe "studenții" universității și mai ales pe șeful statului străin. Și pentru asta ne-au blocat și pentru asta i-au frânt vertebrele lui Dan Grăjdeanu și pentru asta Ministerul de Interne a protejat o activitate antiromânescă. Repet, aici nu este vorba de protecția unui demnitar străin aflat pe teritoriul României, căci nu era amenințat în niciun fel. Toate structurile informative din România au știut (prin monitorizarea care se face asupra noastră) că NU aveam nicio intenție de violență, nici măcar verbală, dacă ni se permitea audierea discursului lui Viktor Orban. Atunci pentru ce a fost nevoie să ni se rupă Drapelul, pentru ce a fost nevoie să i se rupă oasele lui Dan Grăjdeanu?

Camaradul meu drag, să-ți dea Dumnezeu sănătate! Brazii nu se îndoiesc, ci se frâng. Tu nu te-ai îndoit! Iar Bunul Dumnezeu va face ca dreapta ta coloană să fie din nou ce a fost si mai mult decât atât! Iar data viitoare, în spatele ei vor fi mai mulți români frate, pentru ca niciun gard de metal, niciun vrăjmaș să nu te mai poată atinge!

Iată, binecuvântat cu jertfă, mergi cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Sursa: https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/pfbid02awGP6gyuDFEXRJxDpJcYpFTYYLPvegVjUt62prZR7e89qfop5uq3knqkK8hKnE4Vl

„Worldcoin” este aici: scanează-ți ochii de „The Orb” și îți va fi eliberat noul tău „ID mondial”!

...

Cei care au creat Worldcoin intenționează ca acesta să fie „o nouă identitate și rețea financiară” care este deținută de toată lumea de pe întreaga planetă.

....

Odată ce vă înscrieți pentru Worldcoin, vi se va emite noul „ID mondial”.

În cele din urmă, scopul este ca întregul Internet să înceapă să folosească acest nou sistem „World ID” ...

Worldcoin constă dintr-o identitate digitală care păstrează confidențialitatea (World ID) și, acolo unde legile permit, o monedă digitală (WLD).

Scopul este simplu și modest: să creeze un sistem care, în cele din urmă, va distribui gratuit jetoane tuturor celor opt miliarde de oameni de pe planetă, ca formă de venit de bază universal (UBI).

....

Planul este ca „The Orb” să scaneze în cele din urmă globii oculari ai fiecărei persoane din întreaga lume.

Compania Worldcoin, care vrea ca miliarde de oameni să-și scaneze irisul, are scopul de a introduce venitul de bază universal global

Worldcoin este dezvoltat de doi arhitehnocrați, Sam Altman și Alex Blania. Altman este un susținător înflăcărat al venitului de bază universal (UBI), astfel că nu este surprinzător faptul că un articol din IndianExpress scrie: «Worldcoin își propune să aducă maselor, în cele din urmă, venitul de bază universal». Aceasta este tehnocrație pură, nu comunism sau socialism.

Pentru a obține serviciile Worldcoin gratuite, tot ce trebuie să faceți este să vă scanați irisul folosind aplicația patentată „Orb”, care înregistrează un ID permanent pe care îl puteți utiliza în tranzacțiile viitoare. Nu există mai multe detalii, deoarece întregul program este încă în testare beta.” (Patrick Wood)

Scanere biometrice pentru iris sunt în curs de a fi implementate în întreaga Europă de Sud. Un precursor al unui sistem global de identificare digitală care este introdus pentru cetățenii din întreaga lume, indiferent dacă le place sau nu, a spus CEO-ul tehnocrat al noii companii care intenționează să scaneze globii oculari ai fiecărui om de pe planetă, scrie leohohmann.com.

De aproape trei ani ei spun că un astfel de sistem se bazează pe faptul că oamenii din lume acceptă două elemente tehnologice oferite de către elitele globaliste luciferiene: un ID digital recunoscut la nivel global, care va înlocui cardurile din portofel, și bani digitali recunoscuți la nivel global, care vor înlocui numerarul. Cele două elemente combinate vor constitui fundamentul sistemului global coercitiv.

Dintr-un articol din Slay News, aflăm că CEO-ul Worldcoin a avertizat că un sistem global de identificare digitală va fi introdus pentru cetățenii din întreaga lume, indiferent dacă „le place sau nu”.

Worldcoin a dezvoltat un sistem pe care îl prezintă drept „cea mai mare rețea publică financiară și de identitate din lume”.

Compania a creat o bază de date care conectează monedele digitale ale băncii centrale, sub formă de bani digitali (înlocuitori ai numerarului), cu un sistem de identitate digitală. Compania și-a creat propria formă de bani digitali denumită „token Worldcoin” (WLD).

Legat de monedele Worldcoin este un alt produs Worldcoin: World ID.

World ID este un sistem de identitate digitală care colectează date biometrice de la persoane fizice și le păstrează într-o bază de date care face legătura cu tranzacțiile cu monede Worldcoin.

Monedele Worldcoin și World ID sunt conectate și accesate prin intermediul aplicației World a companiei.

Atunci când totul va fi implementat și nu va mai fi „voluntar”, aceste tehnologii vor fi folosite pentru a crea și a pune în funcțiune orașele de 15 minute, spune europarlamentarul german Christine Anderson.

Vlădica Longhin este încă sub perfuzii, și abia poate mișca mâinile și piciorul drept!

Din informațiile care ne parvin, am aflat că AVC-ul a fost urmarea terorii la care a fost supus de poliția secretă ucraineană!

Foarte multi romani din Ucraina sunt terorizați de Gestapoul nazist ucrainean!

Vlădica Longhin — 25-Iulie-2023

Părintele Selafiil l-a cunoscut pe Sfântul Kukşa al Odesei când era tânăr. Sfântul l-a primit, deși era târziu (și in mod normal nu se mai întâlnea cu nimeni la acea oră), spunându-i să se roage pentru el.

Părintele spunea că vremea este aproape: "O să înceapă mare învălmășeală în Biserică, eu n-o s-o prind, dar voi o s-o prindeți."

Mai spunea că "e aproape timpul cînd cărţile ortodoxe vor fi nesemnate şi se vor răspîndi din mînă în mînă".

Atunci vor propovădui femeile, ca pe vremea sfinţilor apostoli, deoarece preoţii nu o vor putea face.

Dreapta credinţă va fi păstrată prin epistole răspândite printre credincioși, deoarece partea oficială a Bisericii nu va mai propovădui adevărul. Cu toate acestea, părintele spunea "să mergem aşa înainte, fără să ne rupem de episcopi."

Parintele Selafiil de la Noul Neamț, “Dragostea care nu cade niciodată”, Editura Cathisma

Părintele este un Sfânt! A murit în 2005, iar marea învălmășeală de care vorbește este pseudo-sinodul de la Creta.

Deja la magazinul Mitropoliei se găsesc cărți cu autori anonimi (nesemnate)!

Asta nu înseamnă să nu trebuie să criticăm abaterile și rătăcirile ierarhilor și să nu luăm atitudine ... din contră, suntem datori să mărturisim Adevărul ... că de nu o vom face noi, atunci pietrele vor vorbi!

Bătrînul Selafiil a fost o comoară du­hov­nicească de nepreţuit pentru obştea de la Noul Neamţ, alcătuită iniţial nu­mai din călugări tineri. Prin sfaturile şi pil­da sa de viaţă, alături de ceilalţi cîţiva bă­trîni care au revenit după prigoana co­munistă, părintele Selafiil a restabilit con­tinuitatea, după ruptura de treizeci de ani produsă în monahismul basa­ra­bean. La rugăciunile bătrînului mulţi fraţi s‑au iz­băvit de pa­timile şi gîndurile care îi chi­nuiau, iar alţii pot povesti cazuri mi­nu­nate pe care Dumnezeu le‑a săvîrşit prin smeritul pă­rinte. Odată părintele i-a măr­turisit unui ucenic de chilie: „Viaţa mea s‑a terminat demult, dar Dumnezeu mă mai lasă să trăiesc pentru alţii”.

1977, o fotografie rară cu cei doi cuvioși... și un dialog de scris pe inimă.

..."Dacă aţi venit să întrebaţi ceva, întrebaţi, că vorbesc…

..."Ne-a dus într-un pridvoraş aşa, cam de doi metri, unde era o măsuţă şi un scaun. Ne-a pus pe masă câte un pahar cu apă. Dar noi, cum ne era sete, ce era pentru noi apa rece?

Zice Evanghelia: Nici pentru un pahar de apă rece nu-ţi vei pierde plata. Apoi atunci vezi cât costă un pahar cu apă rece, când mori de sete, că noi veniserăm aproape 20 km. pe jos de la Careia. Ne-a pus pe masă câte un pahar cu apă rece, câte două smochine şi dulceaţă de cireşe.

– Oriste, oriste! L-am întrebat:

– Mai ai apă? Nimic nu ne mai trebuia! După aceea, el ne-a spus pe nume la toţi:

– Părintele stareţ Victorin de la Sihăstria, părintele Ioanichie, părintele Vartolomeu Florea, părinte arhimandrit Cleopa Ilie, bine aţi venit! Ne-a zis pe nume la fiecare, deşi nu ne-a mai văzut şi nici noi nu l-am mai văzut, dar nici n-o să-l mai vedem, decât pe lumea cealaltă.

– Ce zice?

– V-a zis pe nume la toţi, cum vă cheamă, ne-a spus translatorul.

Şi eu am întrebat:

– Părinte Paisie, unde se mântuieşte omul? Aici, în prăpastia asta, cu toate stâncile deasupra lui, şi de cealaltă parte de pârâu şi dincoace? Aici sau în mănăstirea cu viaţa cea de obşte, sau în cele cu viaţa de sine? Sau în oraş, sau în sat, unde se mântuiesc oamenii?

Ah, ce înţelepţeşte a răspuns! Zice:

– Dragii mei, cine are trei lucruri: credinţă dreaptă în Dumnezeu, smerenie şi fapte bune, se mântuieşte oriunde. Cine n-are acestea, nicăieri nu se mântuieşte.

Aşa ne-a spus. Adevărat: fapte bune, smerenie – ca să nu socoţi că ai făcut ceva bun în faţa lui Dumnezeu…

Ne-am minunat. Şi pe urmă a întrebat Ioanichie:

– Părinte Paisie, noi am vrea să întrebăm, că părintele Cleopa ar vrea să rămâie în Sfântul Munte, ce zici mata, să rămâie aici?

M-a pârât pe mine, că eu le-am spus că rămân acolo, nu mă mai duc, că am doi moşi acolo, unu-i moşu Varlaam Vântu, care a trăit 100 de ani, am fost la mormântul lui.

Şi i-am zis:

– Ioanichie, cine te-a pus să întrebi asta?

Că el tot stătea împotrivă să nu rămân eu acolo, să vin la ţară. Şi a răspuns pustnicul Paisie Aghioritul:

– Mănăstirea voastră e misionară, unde vin multe suflete. (El ştia tot). Părintele Cleopa dacă vine în Sfântul Munte se mântuieşte ca simplu monah, iar dacă o să stea acolo şi o să aibă multă răbdare, se mântuieşte ca un apostol.

Asta i-a spus lui Ioanichie, că el a întrebat de soarta mea. Şi i-a mai zis:

– Dumneata ai venit ca să faci însemnări ca să scrii o carte, dar să şi faci câte ceva din ceea ce scrii.

Iar părintelui Vartolomeu i-a spus:

– Părinte, ai venit să vezi picturile Sfântului Munte?

Că el de aceea a şi venit. Acolo sunt frumoase picturi. Si zice:

– Bine este a-i picta pe sfinţi, dar mai bine este a ne face sfinţi.

Stareţul a întrebat:

– Părinte, eu ce să fac?

– Dumneata eşti stareţul. Să conduci mănăstirea cu blândeţe şi îndelungă răbdare dacă vrei să câştigi mai mult.

Aşa ne-a spus Paisie. Mi-aduc aminte la fiecare. Şi puţin ce-a vorbit. Şi a zis:

– Dumneavoastră aţi venit la noi şi v-aţi rătăcit. Şi v-aţi ostenit. Dar osteneala voastră e scrisă în ceruri, pentru că aţi făcut-o pentru cuvântul Domnului. Să nu vă temeţi.

Noi eram osteniţi. Câtă apă am băut!

Şi a luat el un băţişor, cu capul gol şi desculţ, şi ne-a dus peste un pârâu, de-a dreptul. Nu ştiu dacă am mers o jumătate de ceas şi am ajuns drept în poarta mănăstirii. Ne-am luat rămas bun. A făcut metanie până la pământ şi s-a dus în treaba lui.

Sursa: „Ne vorbeste Parintele Cleopa"

Herniile spinale apar din cauza unei ciuperci care mănâncă membrana celulară.

Artrita reumatoidă este o leziune cu streptococ beta-hemolitic în sistemul limfatic.

Diabetul zaharat - paraziții trăiesc în ficat. Pierderea vederii, probleme la nivelul capului - paraziți în creier.

Eczeme, psoriazis - boli fungice.

Obezitatea este, de asemenea, parazitologie.

Ce sunt chisturile? Sunt paraziți.

Ce sunt cancerele? Ele sunt cel mai adesea colonii de ciuperci pe care organismul le încapsulează.

Dacă luați o picătură de sânge și o examinați la microscop - în loc de hemoglobină, oamenii au viermi care încapsulează moleculele de hemoglobină și sug nutrienții din ele.

Iar prin sânge se duc peste tot: oase, creier, ochi, mușchi, circulă prin tot corpul.

Dacă o picătură de sânge conține o mie de paraziți atunci câți sunt în organism?

Ei trăiesc în inimă, în plămâni, în mușchi, în ochi, în limfă se acumulează.

Tamara Yakovlevna Svishcheva, un chimist cercetător, a descoperit 300 de specii de protozoare care trăiesc în organism.

Ea descrie cum a luat o probă de sânge și a constatat că trichomonadele trăiesc în fiecare persoană, se deghizează în globule albe și provoacă boli. Iar aceștia sunt paraziți.

De unde vin în asemenea cantități în organism?

În prezent, consumăm alimente care fac ca paraziții să crească și să se înmulțească în organism.

Acestea sunt toate alimentele artificiale rafinate, zahărul rafinat, făina rafinată, băuturile carbogazoase și produsele pe bază de drojdie, pește infectat, carne neprocesată, etc. Creșterea puternică a paraziților este provocată și de antibioticele de sinteza, care sunt prescrise acum de medici chiar și pentru cele mai simple boli.

Bunicii și bunicile noastre obișnuiau să mănânce pelin, tătăneasă, semințe de dovleac, ierburi amare, hrean, ridiche - toate acestea ucid paraziții. Și se tratau cu ierburi naturale.

Asiaticii și africanii mănâncă mâncare picantă foarte condimentată, care omoară paraziții. Chinezii au multe feluri de salate.

De aceea, în țările estice, rata cancerului, a diabetului și a altor boli grave este foarte scăzută, iar speranța de viață este mare.

Așadar, primul lucru pentru a începe recuperarea este să scăpați de paraziți.

Și apoi să vă supuneți unei cure antiparazitare, antifungice și antihelmintice.

Curățările antiparazitare dau rezultate uimitoare.

După tratamentul de cură antiparazitară, omul arată mai tânăr cu 5-10 ani, pigmentațiile pielii, alunițele, erupțiile și diverse boli pleacă - chiar și cele incurabile.

Dar, pentru a împiedica apariția și înmulțirea paraziților în organism, este necesar să vă schimbați dieta.

Și să mâncați ceea ce nu pot mânca paraziții.

Adică multe verdețuri, mai ales cele condimentate: coriandru, busuioc, pătrunjel etc., multe uleiuri presate la rece, de chimen negru, de dovleac, susan, in. Mâncați fructe și legume proaspete, decât alimente rafinate și prelucrate din pungi. Eliminați alimentele făcute din făină albă, zahăr alb, drojdii termofile, conservanți și alte substanțe chimice. Beți sucuri proaspăt stoarse, mâncați nuci și cereale germinate. Atunci, mâncarea va fi medicamentul tău. Și nu medicamentul, mâncarea ta.

Iar paraziții pur și simplu nu pot trăi în corpul tău cu această dietă.

Așadar, dacă vreți să vă recăpătați sănătatea, începeți prin a vă curăța corpul de paraziți.

Programele de detoxifiere și deparazitare a organismului vor da rezultate, doar dacă îți dorești să începi recuperarea sănătății ...

„Pentru ce, omule, urăști pe păcătos? Pentru că nu-i așa drept ca tine? De ce n-ai plâns, mai bine, pentru el, ci îl gonești? Cei ce gândesc despre sine că judecă sănătos despre faptele păcătoșilor și se mânie pe ei, lucrează astfel din nesocotință.” - Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov

Dobândind darul lacrimilor, al smereniei și al sfintei rugăciuni cea din inimă, Cuviosul Ignatie a adunat în jurul său multe suflete cu viață aleasă, arzând ca o făclie nestinsă în mijlocul lor, fiind căutat de toți ca un mare dascăl al rugăciunii lui Iisus. Încă a scris cu mare înțelepciune și câteva cărți de zidire duhovnicească, arătând tuturor calea dobândirii sfintei rugăciuni a inimii.

Rugăciunea celui prigonit de oameni - a Sfântului Ignatie Briancianinov

Îți mulțumesc Ție, Domnul și Dumnezeul meu, pentru toate cele ce se săvârșesc asupra mea! Îți mulțumesc Ție pentru toate suferințele și ispitele pe care Tu mi le-ai trimis spre curățirea și vindecarea sufletului și a trupului meu, care au fost pângărite și rănite de păcate! Miluiește și mântuiește acele unelte pe care le-ai folosit pentru lecuirea mea, pe acei oameni care mi-au adus jigniri. Binecuvântează-i pe ei în veacul de acum și în cel ce va să fie! Socotește-le lor drept virtute ceea ce au făcut pentru mine! Dă-le lor dintru vistieriile Tale cele veșnice răsplată îmbelșugată. Ce Ți-am adus eu Ție? Oare vreo jertfă bineplăcută? Eu Ți-am adus doar păcate, doar călcări ale dumnezeieștilor Tale porunci. Iartă-mă, Doamne, iartă-mă pe mine, cel vinovat înaintea Ta și înaintea oamenilor! Iartă-mă pe mine, cel fără de răspuns! Dăruiește-mi să mă încredințez și întru adevăr să cunosc că sunt păcătos! Dăruiește-mi să mă lepăd de îndreptățirile cele înșelătoare! Dăruiește-mi pocăință! Dăruiește-mi blândețe și smerenie! Dăruiește-mi dragoste către aproapele, atât către cei prin care Tu mă mângâi, cât și către cei care mă ocărăsc! Dăruiește-mi răbdare întru suferințele mele! Omoară-mă pentru lume! Taie de la mine voia mea cea păcătoasă și sădește în inima mea voia Ta cea sfântă, ca numai pe aceasta să o împlinesc cu faptele, cu cuvintele, cu gândurile și cu simțurile mele. Ție Ți se cade slavă pentru toate! Ție Unuia Ți se cuvine slava! Singura mea avere este rușinarea feței și tăcerea buzelor! Stând înaintea feței Judecății Tale întru stricăcioasa mea rugăciune, nu găsesc întru mine nici un lucru vrednic, ci din toate părțile sunt cuprins de mulțimea nenumărată a păcatelor mele, ca de un nor des și ca de o pâclă, având numai această singură mângâiere în sufletul meu: nădejdea întru mila și bunătatea Ta nemărginită. Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov

O, mare, prea minunate şi bine plăcutule al lui Hristos, Părinte Ierarhe Ignatie! Primeşte cu milostivire rugăciunile pe care cu dragoste şi recunoştinţă ţi le aducem! Auzi-ne pe noi, cei sărmani şi neajutoraţi, care cu credinţă şi iubire la tine cădem şi cerem călduroasa ta solire pentru noi înaintea Scaunului Domnului Slavei. Ştim că mult poate rugăciunea dreptului, care milostiv face pe Stăpânul. Tu, din anii prunciei tale, pe Domnul cu înflăcărare L-ai iubit şi numai Lui a-I sluji voind, toate cele frumoase ale lumii acesteia întru nimica le-ai socotit. Tu, lepădându-te de tine şi luându-ţi crucea ai urmat lui Hristos. Tu de voie ai ales calea cea stramtă şi mâhnicioasă a vieţii monahiceşti şi pe această cale virtuţi mari ai dobândit. Tu, prin scrierile tale, inimile oamenilor de cea mai adâncă evlavie şi supunere către Atotputernicul Ziditor le-ai umplut, iar pe păcătoşii cei căzuti cu înţeleptele tale cuvinte a-şi cunoaşte nimicnicia şi a alerga întru pocăinţă şi smerenie la Dumnezeu, afară nicicând nu i-ai scos, ci părinte iubitor de fii şi bun păstor tuturor le-ai fost; nici acum nu ne părăsi pe noi, care ţie cu osârdie ne rugăm şi ajutorul şi la acoperământul tău scăpăm. Cere pentru noi de la Domnul Cel iubitor de oameni, sănătate trupului şi sufletului; neclintită fă credinţa noastră, întăreşte puterile noastre care slăbesc întru ispitele şi întristările veacului acestuia, încălzeşte cu focul rugăciunii sufletele noastre cele reci, ajută-ne ca prin pocăinţă fiind curăţiţi, sfârşit creştinesc vieţii noastre să primim şi în cămara cea prea împodobită a Mântuitorului să intrăm dimpreună cu toţi cei aleşi, şi împreună cu tine să ne închinăm Tatalui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin!

Stareţul Serafim din Viriţa (numele laic Vasili Nikolaevici Muraviov, 1866–1949) – un nevoitor deosebit, care s-a proslăvit prin multe daruri duhovniceşti: al înainte-vederii, al facerii de minuni, al tămăduirii bolilor. A fost canonizat în anul 1998.

„Domnul are putere să renască nevoitori, dacă noi vom cere. Haideţi dar să ne rugăm şi să cerem şi Domnul atunci va face şi din pietre aleşi de-ai Săi”.

„Măcar o dată în viaţă trebuie de pus o lumânare pentru acei pe care i-am ofensat, i-am înşelat, de la care am furat, nu am întors datoria”. Când părintelui i se plângeau de bârfă şi învinuire pe nedrept, el le spunea: „Lăsaţi să ne vorbească pe noi de rău. Iar noi ne vom strădui să facem bine”. Stareţul zicea că va veni aşa o vreme când de fiecare credincios se vor agăţa patruzeci de oameni, ca el să-i scoată pe ei. „Domnul va aştepta o mie de ani ca măcar un singur om să se mântuiască şi să se împlinească numărul îngerilor căzuţi”. „În vremurile cele mai grele cu uşurinţă se va mântui acel care după puterile sale se va nevoi în rugăciunea minţii („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!”), înălţându-se prin pomenirea frecventă a numelui Fiului lui Dumnezeu spre rugăciunea neîncetată”.

Stareţul repeta nu o dată cât de necesară îi este creştinului rugăciunea pentru vrăjmaşi. Iată cuvintele lui: „Numai decât să te rogi pentru duşmani. Când nu te rogi parcă ai turna petrol în foc – flacăra se înteţeşte tot mai tare şi mai tare… Întotdeauna şi pentru toate, chiar şi pentru necazuri, mulţumeşte Domnului şi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Stareţul spunea că o parte din păcatele părinţilor şi a strămoşilor trec la noi. Şi noi trebuie să ne rugăm pentru părinţii şi străbunii noştri şi la mărturisire să aducem pocăinţă pentru ei. Ei aşteaptă rugăciunea noastră şi se bucură mult când ne rugăm pentru ei; iar cei care sunt de acum în Împărăţia Cerurilor ne ajută nouă.

Părintele a prezis cel de-al doilea Război Mondial, distrugerea Bisericii şi renaşterea credinţei în Rusia. Părintele vorbea despre renaşterea vechilor lăcaşuri – Lavrei Sf. Treimi şi a cuv, Serghie, mănăstirii din Diveevo, Lavrei Sf. Aleksandr Nevski, Lavrei Peşterilor din Kiev. Stareţul spunea că oraşului Leningrad i se va reda numele Sankt-Petersburg şi că va veni timpul când la radio vor putea fi ascultate cântări bisericeşti, predici şi învăţături duhovniceşti.

Despre adânca înainte-vedere a stareţului nu numai a viitorului unor oameni, ci şi a viitorului Bisericii şi al Patriei noastre mărturiseşte grăitor poezia compusă de el în anul 1939:

Va trece furtuna peste pământul rusesc,
Ierta-va Domnul păcatele poporului rus.
Şi Crucea cu Dumnezeiasca-i frumuseţe
Va străluci din nou deasupra bisericii lui Dumnezeu.
Şi întreaga noastră Sfântă Rusie al clopotelor răsunet
Din somnul păcatului spre mântuire o va trezi.
Lăcaşele sfinte vor fi deschise din nou
Şi credinţa în Dumnezeu pe toţi îi va uni.
Potolise-vor cumplitele necazuri,
Rusia îi va birui pe duşmanii săi
Şi numele marelui popor rus
Ca tunetul va răsuna în toată lumea.

Stareţul mai spunea că va sosi timpul când rândul întâi al poeziei îl vom cânta astfel: „Trecut-a furtuna peste pământul rusesc”. Această poezie a părintelui Serafim era transmisă din mână în mână, nimerind şi la cei din închisori şi din exil. Era citită şi cântată de mucenicii şi mărturisitorii Bisericii Ruse, întărindu-i în credinţa şi speranţa renaşterii vieţii duhovniceşti a Patriei lor. Fiind întrebat de fiul său duhovnicesc despre viitorul Rusiei, stareţul i-a propus să se apropie de geam şi să privească. Acela a văzut golful Finic şi o mulţime de corăbii sub diverse drapele.

– Cum să înţeleg aceasta? – îl întrebă el pe părinte.

– Va veni aşa o vreme, – i-a răspuns el, – când în Rusia va fi prosperare duhovnicească. Se vor deschide multe biserici şi mănăstiri, şi vor sosi oameni de altă credinţă pe astfel de corăbii pentru a se boteza. Însă aceasta nu va dura mult, vreo cincisprezece ani, apoi va veni antihristul. Zicea că atunci când Orientul se va fortifica, totul va deveni şubred. Ei nu numai că sunt mult mai numeroşi, ci sunt treji şi muncitori, iar la noi este atâta beţie…

Stareţul mai spunea: ”Orientul se va boteza în Rusia. Întreaga lume cerească se roagă pentru luminarea Orientului”. Vor veni timpuri când Rusia va fi sfâşiată în bucăţi. Mai întâi o vor împărţi, apoi o vor prăda. Occidentul în fel şi chip va contribui la distrugerea Rusiei şi va da, pentru un timp, Chinei, partea ei de est. Japonia va acapara Extremul Orient, iar Siberia va fi ocupată de chinezii, care se vor strămuta în Rusia, se vor căsători cu rusoaice şi, în sfârşit, prin viclenie şi perfidie vor pune mâna pe întregul teritoriu al Siberiei până la Urali. Iar atunci când China va dori să meargă mai departe, Occidentul se va opune şi nu-i va permite. Multe ţări se vor năpusti asupra Rusiei, însă ea va rezista, pierzând o bună parte a pământurilor sale. Acest război despre care povesteşte Sfânta Scriptură şi vorbesc proorocii va deveni cauza unificării omenirii. Oamenii îşi vor da seama că este imposibil de trăit aşa mai departe, pentru că altfel tot ce-i viu va pieri şi vor alege o singură conducere – aceasta va fi anticiparea întronării lui antihrist Apoi se va începe prigoana asupra creştinilor; când eşaloanele vor pleca din oraşe în adâncul Rusiei, va trebui de grăbit pentru a nimeri printre primii, fiindcă mulţi dintre cei ce vor rămâne, vor pieri. Soseşte împărăţia minciunii şi a răutăţii. Va fi atât de greu, atât de straşnic, încât să nu dea Domnul să mai ajungem până la acele vremuri. Noi cu voi nu vom ajunge. Nu mult după terminarea celui de-al doilea Război Mondial părintelui Serafim i-au spus:

– Dragă părinte! Cât de bine este acum – războiul s-a terminat, răsună clopotele de pe biserici…

Părintele a răspuns:

– Nu, aceasta încă nu e totul. Va fi un dezastru şi mai mare. Voi încă îl veţi întâmpina (războiul).

Foarte greu îi va veni tineretului să intre în mantale. Oare cine va supravieţui? Cine va rămâne în viaţă? Dar cei care vor supravieţui vor avea o viaţă bună…

Dacă oamenii lumii întregi, toţi până la unul, vor cădea în genunchi şi se vor ruga lui Dumnezeu măcar cinci minute pentru continuarea vieţii, ca Domnul să dăruiască tuturor vreme pentru pocăinţă… Dacă poporul rus nu se va pocăi, se poate întâmpla ca iarăşi fratele să meargă împotriva fratelui. Va veni o vreme când nu prigonirile, ci banii şi înşelările lumii acesteia îi vor despărţi pe oameni de Dumnezeu şi vor pieri cu mult mai multe suflete decât în vremurile prigoanei deschise. Pe de o parte se vor înălţa cruci şi se vor auri cupole, iar pe de altă parte se va instaura împărăţia minciunii şi a răului. Biserica cea adevărată va fi întotdeauna prigonită, iar mântuirea va fi prin scârbe şi boli, prigonirile însă vor căpăta un caracter foarte fin şi nebănuit. E îngrozitor să ajungi până la aceste vremuri”.

Stareţul iubea foarte mult tineretul. Pe atunci tinerii aproape că nu mergeau la biserică şi se bucura foarte mult când ei veneau la dânsul. Părintele vorbea despre marele rol al tinerilor în viitoarea renaştere a Bisericii. El spunea că vor veni timpuri (şi deja vin!) când desfrâul şi decăderea morală vor atinge ultimele limite. Aproape că nu vor mai rămâne neatinşi de păcatul trupesc. Ei vor considera, vâzând că nu li se aplică nici o pedeapsă, că totul le este permis pentru satisfacerea capriciilor şi senzualităţii excesive. Se vor aduna în grupuri, bande, vor prăda, se vor desfrâna. Însă va veni timpul când se va auzi glasul lui Dumnezeu şi tineretul va înţelege că astfel nu se mai poate trăi şi va veni la credinţă pe diferite căi, se va întări chemarea spre nevoinţă. Acei care au fost păcătoşi, beţivi, vor umplea bisericile, vor simţi o mare sete pentru viaţa duhovnicească, mulţi vor deveni călugări, se vor deschide mănăstirile, bisericile vor fi pline de credincioşi. Atunci tinerii vor merge în pelerinaje pe la locurile sfinte – va fi o perioadă deosebită! Acei care astăzi păcătuiesc, se vor pocăi mai fierbinte. Astfel, viaţa Bisericii e asemeni lumânării, care, înainte de a se stinge, izbucneşte cu o nouă putere, luminând totul în jur. Şi vremurile acestea sunt aproape.

Câte daruri a dat Domnul Rusiei, ce păduri, lacuri, râuri, bogăţii subterane! Însă noi trăim fără de Dumnezeu, iar pământul este maica noastră, care ne dă pâine şi viaţă. Vrăjmaşii noştri şi puterea împotrivitoare lui Dumnezeu o vreme îndelungată nu le vor permite oamenilor să se întoarcă la pământ. Astfel, toţi ar putea fi hrăniţi şi totul ar putea să se aranjeze, însă aceasta nu le convine duşmanilor – lor le este frică de Rusia renăscută. Şi, totuşi, Rusia se va hrăni din pământul său. „Mântuirea lumii se va face de la Rusia, iar Petersburgul va deveni centrul duhovnicesc al ţării. ÎnRusia se vor mai întâmpla încă mari evenimente – aflarea şi proslăvirea moaştelor în Petersburg, care va fi obucurie mare pentru întreaga lume”. Despre calea din Petersburg la Vâriţa părintele zicea aşa: „Acum locomotiva cu aburi face două ore şi jumătate, chiar trei, iar mai târziu vor circula trenuri electrice, care vor ajunge mai repede, apoi va veni timpul când, hop – şi altul deja zboară”.

După război părintele îi vorbea fiicei sale duhovniceşti: „Va sosi vremea când iarăşi Drumul Crucii va trece de la catedrala Kazansk până în Lavră. Tu vei ajunge până atunci”.

(Era de necrezut, dar aşa s-a întâmplat! Pentru toţi creştinii este memorabil Drumul Crucii spre Lavra Sf. Aleksandr Nevski cu nou-aflatele moaşte ale Cuviosului Serafim din Sarov).

„Ierusalimul va deveni capitala Israelului, iar cu timpul – şi al întregii lumi. Fiindcă acolo este centrul pământului, acolo a fost răstignit şi a înviat Mântuitorul lumii”. Stareţul a prezis că catolicii vor avea un papă de origine slavă. Spunea părintele Serafim despre apropiata sa proslăvire, adăugând însă la acestea: „Nu vă grăbiţi să-mi dezgropaţi trupul. Lăsaţi în voia Domnului… Nu vreau să se facă târguială cu trupul meu”.

Extras din „Stareții despre vremurile de pe urmă“, Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Petru-Voda, 2007

• "Nu raţiunea este potrivnică credinţei, ci inima destrăbălată."

• "Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă."

• "Cuvântul spus cu dragoste, nu întărâtă niciodată."

• "Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu."

• "Împlinirea fără tragere de inimă a rânduielilor Bisericii, asemeni rutinei lucrului de zi cu zi, nu e deloc un semn hotărâtor că viaţa creştină autentică ar fi prezentă în noi."

• "Este foarte primejdios pentru ostaș să-și pună nădejdea în el însuși, căci atunci războiul e ca și pierdut. Să se golească pe sine, ca și cum în inima lui ar fi nimicnicie, și atunci harul cel de viață făcător va crea totul din acea nimicnicie."

• "Tu silește-ți puțin gândul să se rupă de cele din afară și, aducându-te în inimă, trezește acolo adevărul Învierii, în toată lărgimea, adâncimea și înălțimea sa, ca să nu te arăți bucurându-te numai pe dinafară, ci și în tine însuți să porți duhul bucuriei care țâșnește dinlăuntru ca un izvor de apă luminoasă ce saltă din adâncurile pământului."

• "Intră în tine însuţi şi priveşte chipul gândurilor tale. Cercetează-ţi înclinările şi dispoziţiile: sunt ele, oare, aşa cum le cer de la tine Domnul şi Evanghelia?"

• "Intrând în Biserică, leapădă mintea ta şi vei deveni înţelept cu adevărat; leapădă lucrarea voii tale şi vei începe să lucrezi cu adevărat; leapădă-te de tine însuţi şi vei deveni cu adevărat propriul stăpân. Ah, de-ar pricepe lumea înţelepciunea asta!"

• "Un om care se pocăiește trăiește durerile unei femei care naște și, în simțurile inimii lui întâlnește, așa zicând, chinurile iadului."

• "Domnul dăruiește harul, dar El vrea ca omul sa Îl caute și să dorească a-L primi, închinându-se cu toate ale sale lui Dumnezeu."

• "Să-ți scrii pe inimă: cine se înstrăinează de Sfintele Taine, acela este fără har, adică nu Îl are pe Duhul Sfânt. Iar cine nu Îl are pe Duhul Sfânt, acela nu este al lui Hristos."

• "Dacă trupul se întărește, o face păgubind duhul, iar duhul nu poate spori decât pe socoteala odihnei și bunului plac trupesc. Niciun sfânt nu a avut o viață ușoară."

• "Greu, greu! Da, vă este greu, dar altfel ce-aţi avea de răbdat? Iar fără răbdare nu este mântuire. Iată că Domnul, care vă rânduieşte mântuirea, vă şi dă prilejuri să arătaţi răbdare şi să înaintaţi pe calea mântuirii. Un sfat pentru Dumneavoastră: când vă este greu, trebuie să vă întoarceţi către Dumnezeu atât cu graiul, cât şi cu simţirea, zicând: Slavă Ţie, Doamne!"

Sfântul Teofan Zăvorâtul / 1815 - 1891

Promotorii unor învăţături şi practici noi, exponenţi ai falsului misticism, străini de Tradiţia şi de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt adesea oameni nelămuriţi în probleme de morală, de credinţă şi de viaţă bisericească. Alteori însă ei sunt de-a dreptul impostori, care folosesc minciuna ca metodă de îmbogăţire materială şi de alterare a bunei credinţe a oamenilor cu care vin în legătură.

1. TIPUL PATOLOGIC

Tipul patologic, psihopatul, a cărui vocaţie mistică apare datorită unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, având numeroase „convorbiri cu Dumnezeu” şi „vedenii de sus”, prin care îşi alimentează mândria cu învestirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea întreagă. Între aceşti autointitulaţi „prooroci”, unii sunt psihopaţi confirmaţi de ştiinţa medicală, iar tratarea lor necesită şi o intervenţie clinică (tratament, internare în spital). Alţii însă, a căror boală nu e întotdeauna şi pentru toţi evidentă, se dau drept reprezentanţi ai unei spiritualităţi autentice, cucerindu-şi adepţii prin convingerea puternică în ceea ce spun, convingere susţinută şi prin manifestări exterioare agresive, uneori chiar ridicole şi prin „reţete” proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine drept mari personalităţi şi ţin neapărat să fie consideraţi ca atare, mergând uneori până la sacralizarea propriilor persoane şi obiecte (delir de grandoare). Au adesea „vedenii în duh” sau „convorbiri cu îngeri”, despre a căror importanță nu se consultă niciodată cu Biserica şi pe care niciodată nu le raportează la reperele dumnezeieşti ale Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii. Duhurile cu care comunică le dau un fel de autonomie în cele spirituale, întărindu-le convingerea propriei infailibilităţi astfel încât ajung să se propovăduiască pe ei înşişi şi nu pe Dumnezeu. Unii ca aceştia nu cunosc nimic despre smerenia adevărată, despre dreapta socotinţă, despre deosebirea duhurilor, virtuţi absolut necesare oricărui creştin drept-măritor.

Toţi aceşti „prooroci”, având „comunicări directe cu Dumnezeu“, se cred mai presus chiar şi de Sfânta Scriptură, pe care o folosesc ca să-şi argumenteze „misiunea”, făcând de obicei, propagandă de grup, sacrificând orice pentru grup, chiar logica, bunul simţ şi omenia, provocând mari crize sufleteşti în ascultătorii naivi şi nepregătiţi şi aproape terorizându-i cu propriile lor obsesii şi nelinişti. Lângă ei nu ai sentimentul seninătăţii, al odihnei şi al bucuriei pe care-l trăieşti la întâlnirea cu un om îmbunătăţit, ci o teribilă încrâncenare şi teamă; sunt făcători nu de pace, ci de panică. Apogeul dezechilibrului îl ating fanaticii, manevraţi clar din umbră de duhurile viclene, care-i aruncă în excese şi exagerări cu totul străine de viaţa Bisericii.

2. TIPUL PRIMITIV, CREDULUL

Tipul primitiv, credulul, este omul sănătos la minte şi la trup, dar care din motive de neputinţă intelectuală este aproape totdeauna ignorant; deseori se mulţumeşte cu „lămuriri” strâmbe şi poate fi ucenic credincios al unui „prooroc” de tipul întâi. Totuşi se poate îndrepta mai uşor, se poate educa prin cateheză.

În predicile lui, acordă prioritate unor lucruri minore, ca regulile de mâncare, de somn, de îmbrăcăminte, de respectare ad litteram a unor rânduieli bisericeşti; obsedat de tipic, are o credinţă neluminată de raţiune, consumând excesiv cărţi şi cărticele apocrife (gen Epistolia, Talismanul Mântuitorului, Visul Maicii Domnului, îndoielnica scriere Evanghelia după Toma etc). De aici, groaza aproape paralizantă care-l îndeamnă să execute, fără vreo cercetare lucidă, tot felul de „reţete sigure”, care circulă între cei de o stare cu el.

Credinciosul „primitiv” este robul formelor care fără Duh sunt moarte, fără sens; iar practicarea automată, exterioară, riguroasă şi fără cârtire a acestor reţete devine atunci un act de magie, în fond, atenţia omului îi este deviată de la întâlnirea conştientă şi vie cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos, la simple practici, care prin ele însele pot oferi senzaţia falsă a unei vieţi cât se poate de religioase. Astfel, omul se poate desfigura treptat, reducându-şi demersul duhovnicesc doar la repetarea exterior-formală a unor rânduieli (mai mult sau mai puţin bisericeşti), fără a-şi lumina gândirea cu înţelesul lor. Se crede lesne împăcat cu Dumnezeu prin execuţia corectă şi la timp a formulelor din reţetă, după care îşi poate lua libertăţi morale, apărat de faptul ca această împăcare e astfel sigură şi uşoară. Tipul primitiv, frecvent printre habotnici şi neinstruiţi, printre sectanţii extremişti şi adepţii vechiului calendar la noi, nu-i poate afecta totuşi pe oamenii care au o cultură şi pregătire religioasă cât de mică şi obişnuitul bun-simţ românesc. El poate antrena însă mulţimi rămase încă la o mentalitate înapoiată şi poate da mult de lucru slujitorilor Bisericii, deoarece deturnează cu totul spiritul larg, înţelegător şi iubitor al Ortodoxiei. „Dacă tipul patologic trebuie internat şi vindecat, tipul primitiv trebuie lămurit prin mijloacele pe care Biserica le are la îndemână”.

Deseori credincioşii cu cunoştinţe religioase reduse, mai ales femeile exaltate şi căutătorii de sfinţi la tot pasul, incapabili să discearnă duhurile, îl ajută pe un astfel de „propovăduitor” să ajungă „vedetă duhovnicească”, mai ales dacă cel urcat în „top” e călugăr. Reţetele lui sunt mult mai bine primite decât ale preoţilor mireni (chiar dacă aceştia sunt trăitori autentici, ireproşabili, ai Ortodoxiei), iar numele-i ajunge unitate de măsură a evlaviei.

3. IMPOSTORUL

Impostorul sau „misticul” mascat vine cu gândul precis de a induce în eroare asupra persoanei şi valorii sale, simulând sfinţenia pe care, de fapt, n-o poate realiza şi prin aceasta asemănându-se cu întâiul impostor, ocrotitorul lui (diavolul). Precum acela a vrut să fie ca Dumnezeu, aşa şi acesta vine ca (un) Hristos, ca profet, ca om sfânt şi luminat. Impostorul şi făţarnicul, „lupi îmbrăcaţi în haine de oi” (Matei 7, 15), simulează şi, totodată, deformează (discreditează) conţinutul doctrinar al Ortodoxiei, urmărind intenţionat înşelarea buneicredinţe a celorlalți. Resortul interior care-i stimulează în avânt şi în perseverenţă, uneori chiar în eforturi ascetice exagerate, e un orgoliu nemăsurat, o sete demonică de celebritate, pe lângă interese materiale, ce nu sunt deloc de neglijat. Prin felul de a vorbi, de a se mişca, de a simula minuni, de a profeţi, impostorul face „scamatorie” spirituală, dezbinând credinţa şi derutând pe credincioşi; el începe în Biserică, dar sfârşeşte în afara ei. Impostorul se foloseşte de Evanghelia lui Hristos nu pentru folosul Bisericii şi al credincioşilor, ci doar pentru folosul propriu.

Toate persoanele pseudoduhovniceşti care apar peste noapte, provocând şi promovând curente (mişcări) de evlavie falsă, se „recrutează”, în general, prin imitaţie; cei care cad victime învăţăturilor şi practicilor unor asemenea prooroci mincinoşi fac dovada credulităţii şi a comodităţii (leneviei) lor duhovniceşti, a necunoaşterii elementare a dreptei credinţe, a Tradiţiei ortodoxe autentice şi a netrăirii ei.

Ieromonahi Adrian Făgețeanu și Mihail Stanciu, De ce caută omul contemporan semne, minuni și vindecări paranormale.

Citiți cartea: 📜 Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie - de Dyonysios Farasiotis 🛐

Starețului Alexy din Penza - Rusia

Pocăiți-vă cei care încă se pot pocăi. Astăzi, pocăința își merită greutatea în aur, pentru că Domnul așteaptă cu nerăbdare și îți iartă cu bucurie păcatele – dacă s-ar converti. Doar întoarce-te și pocăiește-te. - Revelația egumenului Alexy din Penza (1930-2005) Rusia

Citește: ❤️ Viața Starețului Alexy din Penza - Rusia

PAPISTAȘII SĂ VINĂ LA ORTODOXIE PRIN BOTEZUL ORTODOX, NU PRIN MIRUNGERE!

"Vai de papistașii iubitori de inovații împotriva adevărului! În ce stare de rătăcire au ajuns, încălcând Botezul cel dumnezeiesc cu adevărat, sfânt și apostolic, și născocind vărsarea puținei ape doar pe creștet sau stropirea pe frunte cu peri de porc, încât negreșit sunt nebotezați, precum se și mărturisește despre ei. Deci cine ar putea spune că nu trebuie să se boteze cei nicidecum botezați, cei care vin din "Biserica catolică"? Fără îndoială, nimeni care nu și-a pierdut mintea și judecata. Iată de ce trebuie să se boteze negreșit, chiar dacă unii, mișcați mai curând de patimă decât de neștiință, voiesc încă și acum să se împotrivească, punând înainte rânduiala potrivit căreia cei care se întorc (la Ortodoxie) dintre latini pot fi primiți doar prin mirungere." - Sfântul Atanasie din Paros, Străjerii Ortodoxiei.

Rugăciunea în înălţarea ei, în creşterea ei, ea nu are sfârşit, pentru că se uneşte cu Dumnezeu Cel fără de margini. Prin rugăciune, omul câştigă har şi o înţelepciune duhovnicească nemărginită fiindcă se uneşte cu Cel nemărginit, cu Dumnezeu.

Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele nu vin pe altă cale în sufletul nostru, decât pe calea rugăciunii!

Dacă ai supărat pe cineva sau te-a supărat cineva şi începi să-l pomeneşti la rugăciune, numai vezi că, de la o vreme, se ridică ura din mijloc. Prin rugăciune se taie vrajba şi îndată îl câştigi pe acela şi îl aduci la înţelegere, la unire. De aceea spune Sfântul Maxim: "Când vei vedea pe cineva că te urăşte, sau te nedreptăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, începe să-l pomeneşti la rugăciune. Dar să nu-l pomeneşti, să-i fie lui vreun rău, că atunci cade pe tine. Să zici aşa: 'Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi pe fratele meu (cutare), că pentru păcatele mele s-a supărat pe mine. Pentru că fratele meu este oglinda mea şi el vede răutaţile mele'."

Aşa spune şi Sfântul Ioan Scărarul. „Să nu învinuieşti cumva pe fratele tău când te rogi pentru el, sau să-i ceri pedeapsă”, cum îi pun unii în pomelnice la vrăjmaşi. Nu-i voie! Chiar dacă îi puneţi pe unii la vrăjmaşi, Biserica ştiţi cum se roagă? Biserica se roagă pentru vrăjmaşi să-i înţelepţească, să le ierte păcatele, să-i aducă la cunoştinţa adevărului, să-i facă blânzi şi să-i întoarcă cu bine.

Aşa se roagă Biserica. Niciodată Biserica nu vrea să facă rău la nimeni. Că Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască… Iar noi, când avem o supărare, ni se pare că cutare ne urăşte. Dar Biserica nu! Ea nu face deosebire. Ea se roagă deopotrivă pentru toţi, ca să fie buni.

De aceea, vorbind despre sfânta rugăciune, v-am spus că ea se numeşte maica tuturor faptelor bune, pentru că ea aduce în sufletul nostru pe cea mai mare faptă bună: dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele.

Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 246

Iubiți credincioși, m-am întors nu de mult, dintr-un pelerinaj de la Sf. Munte Athos, din Grecia.

Și a rânduit Dumnezeu să putem să ajungem la chilia unui călugăr Gavriil foarte vârstnic, al carui Stareț a fost Sf. Paisie Aghioritul.

Monahul Gavriil de la Cutlumus, ucenicul Sf. Cuv. Paisie Aghioritul

El ne-a spus să vă transmitem dumneavoastră, tuturor credincioșilor, cele 6 lucruri, fără de care nu ne putem mântui sufletele noastre:

1. Frecventarea Bisericii. Fără de Biserică nu există mântuire. Cine nu are Biserica de mamă, Dumnezeu nu îi este Tată.

2. Deasa Spovedanie și deasa Împărtășanie cu Trupul și Sângele lui Hristos.

3. Postul de Miercuri și Vineri, fără de ulei.

4. Milostenie cât mai multă. Cine dă, lui își dă! Cine face, lui își face!

5. Rugăciune neîncetată:

   • “Doamne Iisuse Hristoase, milește-mă!” și
   • “Preasfânta Născătoare de Dumnezeu mântuiește-mă!”.

6. Citirea neîncetată a Sf. Scripturi (a Bibliei). În fiecare zi de citit cel puțin un capitol din Vechiul Testament și un capitol din Noul Testament. (Să avem fiecare în casele noastre Sf. Scriptură).

Bunul Dumnezeu să vă ajute să le puteți aplica în practica vieții dvs. și să puteți culege cât mai multe roade duhovnicești.

Transmiteti-le mai departe și celor dragi dvs.

Cu respect preotul Dimitrie Botlung.

– Gheronda, cum vedeți viitorul Ortodoxiei, ținând cont de cele ce se întâmplă? (nu era nevoie să spun prea multe, știm prin ce trece Biserica lui Hristos azi)

Răspuns: Dacă vrem să ne mântuim, atunci să condamnăm cu tărie Sinodul din Creta, care a fost eretic și tâlhăresc ! (poate a fost sau nu adevărată minunea despre Sfântul Paisie și îndemnul de a ne împotrivi adunării din Creta; scrisoarea vatopedinului Th. o numește ”înșelare demonică”, dar iată că un om în carne și oase spune răspicat același lucru, deci cu siguranță înșelarea se află în altă parte).

Tot părintele Gavriil a mai spus: Canoanele Bisericii au caracter soteriologic, adică mântuitor. Cei adunați în Creta au călcat în picioare aceste canoane, deci hotărârile acestui sinod nu trebuie acceptate.

A adus ca argument și un citat din opera Sf. Gherman al Constantinopolului: ”cei care sunt de același gând cu ereticii vor avea parte de același iad ca aceștia, pentru că Îl hulesc împreună cu ei pe Hristos.”

– Gheronda, unde mergeți acum la slujbă?

Răspuns: Eu merg la slujbă la un părinte vecin, care DEJA nu îl mai pomenește pe ereticul patriarh Bartolomeu.

Ascultă online: https://cuviosulgherontie.com/bucuria-bucuriilor-cd-ul-cuviosului-gherontie/