• Nu se poate să devenim desăvârşiţi fără suferinţă – mai ales atunci când boala survine pe neaşteptate –, care ne smereşte în faţa celorlalţi tocmai prin faptul că avem nevoie de ajutorul lor, neputând trăi izolaţi.

• Aşadar, atunci când ne îmbolnăvim, să cunoaştem că aceasta este încercarea noastră, scara noastră către cer şi că este necesar să ne „tocim” pe noi înşine şi, atât cât putem, să nu cerem ajutorul celorlalţi.

• Să ne asemănăm Domnului şi sfinţilor care nici mângâiere nu au căutat, nici uşurare în greutatea suferinţei lor. De asemenea, să fim adevăraţi atleţi ai postului. Să nu cerem uşor dezlegare ori mâncăruri alese pe care niciodată nu le-am gustat. Trebuie să fim foarte atenţi, ca nu cumva, în loc să ne sfinţim, să cădem în prăpastie şi să ieşim fără cununa biruinţei.

Arhimandrit Emilianos Simonopetritul

Când au venit la Starețul Kirill Pavlov și au început să spună că acum sunt mulți oameni în biserici și se poate spera că credința oamenilor a început să se întărească, părintele Kirill a cerut să scoată o găleată plină cu apă. Când a fost chemat, a spus: „Acesta este numărul de oameni care merg acum la Biserică”. Atunci starețul a cerut să verse apa... Și când au vărsat-o doar trei picături au fost turnate înapoi în pahar. Starețul Kiril a explicat: „Aceștia sunt cei care se mântuiesc acum."

Spre nedumerirea celor prezenți, el a răspuns: „Majoritatea oamenilor merg la biserică cu cuvântul „Dă”. Dă-mi sănătate, Doamne, dă-mi bunăstare financiară, dă-mi o familie, dă-mi copii... Foarte puțini oameni vin la biserică cu cuvintele: „Iartă-mă, Doamne! am păcătuit; îmi pare rău că nu te-am  iubit; îmi pare rău că te-am uitat". Și, din păcate, majoritatea acestor cuvinte nu se pronunță niciodată.

"Se observă, din toate aceste patimi, atât de frecvente și predominante în contemporaneitate, că stăruirea în pomenirea ierarhilor căzuți în erezie (dar necaterisiți și nejudecați personal de arhierei ortodocși în sensul acesta) este tocmai calea de mijloc recomandabilă ca leac pentru zilele noastre, când discernământul nostru este grav alterat de patimi, mentalități greșite și exagerări, din cauza duhului modern care i-a cuprins pe toți și pe toate, afectat de revolta revoluționară luciferică, în care nu se mai respectă nici revelația, nici înțelegerea revelată a revelației, nici tradiția, nici ierarhia, ci e pus la mare preț teribilismul revoluționar, considerat eroism.” - Despre eresul nepomenitorilor; s.n.

"Căci ei [cei ce nu pomenesc ierarhii eretici, n.n.] nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi și pe pseudoînvățători și nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări.” - Canonul 15 I-II Constantinopol)

Introducere

Tabloul contrastant pe care îl zugrăvesc cele două mottouri, primul, un pasaj din cartea autorului pe care îl analizăm în acest studiu, iar al doilea, ultima teză a canonului 15 I-II, ar trebui să mă scutească de a mai scrie măcar un cuvânt în plus, sintetizând perfect decalajul dintre gândirea celui ce a scris cartea căreia îi răspund și realitatea canonică.

Citește în continuare: https://www.marturisireaortodoxa.ro/temeiuri-dogmatice-canonice-si-patristice-pentru-care-nepomenitorii-nu-sunt-eretici-sau-schismatici-raspuns-la-o-scriere-despre-eresul-nepomenitorilor/

Ev. Matei 8, 28-34:

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.

Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?

Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.

Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.

Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.

Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.

Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

O postare a Părintelui Savatie Baștovoi legată de Evanghelia vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei

De ce s-au aruncat porcii în mare și de ce gadarenii L-au alungat pe Hristos, rugîndu-L să nu intre în cetatea lor? Cineva a zis că porcii s-au "sinucis" pentru a evita jugul diavolilor, dintr-un fel de demnitate porcească. Altcineva, tot doctor în teologie, crede că gadarenii L-au alungat pe Hristos din cauza pagubei pe care au suferit-o prin înecarea unei turme atît de mari de porci. Dar ce s-a întîmplat, de fapt? Ne răspunde Sfîntul Ioan Gură de Aur.

Porcii nu s-au sinucis, ci au fost uciși de către diavoli. Prin aruncarea, în aceeași clipă, a turmei de porci în mare, diavolii au arătat adevărata intenție pe care o au cu fiecare din noi, aceea de a ne ucide. Iar faptul că pe cei doi îndrăciți nu i-au putut ucide, arată că Dumnezeu ne păzește prin îngerii Săi și că diavolul nu are putere absolută asupra omului posedat, ci doar atît cît îngăduie Dumnezeu.

De ce proprietarii porcilor nu au cerut socoteală de la Hristos pentru marea lor pagubă și nici nu au pomenit nimic de porci? Au ieșit în fugă la marginea cetății și L-au rugat să nu intre în ținutul lor. Au făcut asta nu pentru pierderea porcilor, pe care au considerat-o neînsemnată, (nici măcar de a fi pomenită), ci pentru că se temeau că Hristos va descoperi și alte păcate, pe lîngă fapta de a crește porci împotriva poruncii date lui Moise. Gadarenii, fiind iudei, creșteau porci și făceau din asta venit, încălcînd porunca, de aceea, cînd Hristos, în care ei au recunoscut un proroc, le-a aruncat porcii în mare în chip minunat (credeau ei), aceștia s-au speriat și de alte pedepse ce ar fi putut să le îndure. Așa se explică faptul că proprietarii unei turme atît de mari de porci nu au avut nimic de reproșat și nici nu au cerut despăgubiri, ci doar L-au rugat să nu intre în cetatea lor.

Sursa postării: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02zWT9iNQDvWNqMzecb8Xcxjw9xk8oATbBC27qGcTrGE356BYD9fPUwgJwiePzT2zl/

https://ortodoxinfo.ro/2023/07/01/a-aparut-ziarul-tara-mea-editat-de-familia-ortodoxa-se-distribuie-gratuit/

Documentul 125742_S1_M4_4.2.1 vr vtr 10741.pdf publicat de Food and Drug Administration (FDA), la ordinul judecătorului federal Mark Pittman, confirmă existența oxidului de grafen (GO) toxic în vaccinurile COVID.

Studiul realizat de Pfizer pentru a obține autorizația de utilizare în regim de urgență (Emergency Use Authorization - EUA) a urmărit să înțeleagă modul în care funcționează vaccinul prin utilizarea ARNm pentru a instrui celulele în vederea producerii unei proteine de tip spike numită P2 S, care seamănă cu presupusul virus COVID-19.

Cu toate acestea, pagina 7 a studiului a dezvăluit că "oxidul de grafen proaspăt suprapus" este necesar în procesul de fabricare a vaccinului Pfizer COVID-19. Această ascundere intenționată de către autorități și mass-media mainstream evidențiază angajamentul acestora de a-și promova agenda, suprimând în același timp informațiile vitale care ar putea pune la îndoială puterea și controlul lor.

Citește în continuare: https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/noi-probe-despre-nanobo-i-de-grafen-descoperi-i-n-vaccinurile-pfizer-covid-19-video-1577356

"Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor!" - Sfântul Ignatie al Antiohiei / Epistola către Sf. Policarp al Smirnei

"Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă!" - Părintele Serafim Rose

"Când condamni un om căzut, Îl condamni pe Dumnezeu. Dacă vezi un tâlhar, un desfrânat, o desfrânată, un bețiv întins pe stradă, nu-i condamna, fiindcă le îngăduie Domnul patimile. Poate așa ar trebui să găsească calea către Dumnezeu, ca să se smerească și să-și vadă slăbiciunea, să-L cunoască pe Domnul și să se pocăiască. Te simți bine? Aceasta înseamnă că Domnul îți înfrânează patimile. Că dacă le va îngădui, vei cădea în păcate și mai mari, și te vei rătăci." - Sfântul Gavriil Giorgianul

Egumena Ketevan din Samtavro istorisea:

„Părintele Gavriil era înzestrat cu o mare îngăduinţă. În toţi oamenii, fără deosebire, vedea chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Se făcea părtaș la simţirile celorlalţi și suferea pentru suferinţele lor. Era atât de smerit, că se socotea pe sine cel mai mare păcătos. Ne îndemna să fim blânde și smerite și să ne ferim a-l osândi pe aproapele.”

Părintele Gavriil nu-și impunea silnic voia când era vorba de călăuzirea oamenilor, respectându-le libertatea. Spunea:

„Omul trebuie să-și sfinţească viaţa prin hotărâri bine cumpănite. Calea și-o făurește prin faptele sale. Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu voie liberă. Cine sunt eu, ca să mă amestec în viaţa lui?”

Frica este arma vicleană prin care cel rău prinde în plasă pe cei mai mulți, mai ales în aceste vremuri în care oameni privesc și ascultă televizorul și stau departe de pocăință.

Sursa: https://youtu.be/Cc2cjp96W9Y

Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.

Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viaţa cea veşnică.

Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască.

Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.

• Sf. Paisie Aghioritul

„Este mai de folos ca toată viaţa ta să-ţi cercetezi şi să-ţi plângi păcatele decât să stai de vorbă cu îngerii.” - Sfântul Serafim de Sarov

,,Dintre toți sfinții, pe care trebuie să-i cinstiți, să cinstiți mai tare pe Maica Domnului!

Mult pot și sfinții lui Dumnezeu, dar niciunul cât Maica Domnului. Dacă nu era Maica Domnului în Ceruri, între Sfânta Treime și noi, lumea asta se pierdea demult. Ea pururea stă în genunchi și se roagă Preasfintei Treimi.

Miliarde de suflete care au credință și nădejde în Maica Domnului vor trece ușor vămile văzduhului și din moarte la viață pentru că au cinstit-o pe Maica Domnului.

Deci, vă rog, să nu vă lipsească din casă Acatistul Maicii Domnului, Paraclisul și alte rugăciuni către Maica Domnului! Și la icoana ei să ardă candela permanent."

Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 146

"Un sfânt spunea: „Doamne, dă-mi să ajut şi să nu fiu ajutat, să iubesc şi să nu fiu iubit, să înţeleg şi să nu fiu înţeles”. Iubirea, aşa cum ne-a învăţat Domnul, nu cea falsificată de oameni, este expresia jertfei, „miros de bună miresmă duhovnicească”, rodul inimii şi al jertfei de bunăvoie." - Părintele Efrem Filotheitul

“Diavolul este mult mai viclean. Prin suferinţă nouă ni s-au lămurit pe viu nişte chestiuni. Am văzut că este foarte uşor, şi în acelaşi timp foarte greu, să-ţi aperi demnitatea de creştin, de fiu al lui Hristos. Trebuie să dai dovadă de foarte mult curaj. Pentru asta trebuie să te rogi neîncetat ca Dumnezeu să-ţi dea putere, pentru că singur nu poţi. Vrăjmaşii au lovit foarte tare în România prin comunism şi au fost siguri că aici nu vor mai avea nicio rezistenţă. Şi asta îi obligă să ia măsuri.” - Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu

Problema cea mai mare, după Kolymbari (2016), este că nu avem în BOR reacție și atitudine printre preoți, monahi și mireni (cu foarte mici excepții).

Parcă toți se complac în această stare care tinde să devină un mod de existență pregătitor panereziei ecumenismului - prin tăcere și indolență. Mai ales că sunt mulți teologi care știu că sinodul din Creta produce efecte în viața bisericească. Ceea ce se întâmplă acum în biserici este rezultatul clătinării de pe urma apostaziei care se lucrează în Biserică.

Georgienii și-au dat seama că statutul de membru al CMB este incompatibil cu Ortodoxia. Ieșind din CMB (1997), au avut și tăria să refuze participarea la Kolymbari - Creta. Acum duc o luptă corectă și nu există nimic care să-i scoată din Ortodoxie.

La noi puterile sufletești slăbesc și măsurile de (ne)siguranță lumești se înmulțesc.

Acesta este rezultatul apostaziei!

Gândul îmi spune că apostazia nu se va opri până ce credincioșii nu vor înțelege că trebuie să ridice zidul nepomenirii, singurul care poate opri erezia să se întindă în Trupul Bisericii.

Sursa: https://www.facebook.com/100023362241083/posts/pfbid029s1iMrJMDTmowwbVN4ieSsoHSHkD6r9PFQH1gzD1dtdN5KiLUFKmFKR1AgMeskPRl/

Bună ziua guvern!

Bună ziua media!

Buna ziua politicieni!

De ce nu ne spuneți adevărul?

Nu poate fi o pălăvrăgeală de telegramă, pentru că puteți găsi totul pe Internet.🔥

Măștile încep să cadă!😈

Laboratorul biologic chinez din Wuhan este deținut de GlaxoSmithKline, care (din neatenție) deține Pfizer! {cine face vaccinul împotriva virusului, care a început (accidental) în laboratorul biologic din Wuhan și care a fost finanțat (accidental) de Dr. Fauci, care promovează (accidental) vaccinul!}

GlaxoSmithKline este (din neatenție) administrată de departamentul financiar al Black Rock, care gestionează (din neatenție) finanțele Open Foundation Company (Fundația Soros), care gestionează (din neatenție) AXA din Franța!

Soros deține (întâmplător) compania germană Winterthur, care (coincidență) a construit un laborator chinez în Wuhan și a fost cumpărată de Alianța Germană, care (coincidență) are Vanguard ca acționar, care (coincidență) este acționar al Black Rock, care (coincidență) controlează băncile centrale și gestionează aproximativ o treime din capitalul de investiții mondial.

"Black Rock" este, de asemenea, (coincidență) un acționar majoritar al MICROSOFT, care este deținut de Bill Gates, care (coincidență) este acționar al Pfizer (care - amintiți-vă - vinde un vaccin miraculos) și (coincidență) este acum primul sponsor al OMS!

Acum înțelegeți cum un liliac mort vândut într-o piață umedă din China a infectat întreaga planetă!

Acum cunoașteți adevărul, dă-l mai departe... lumea trebuie trezită!🔥

❤️🙏🏻

Monahul Gavriil de la Cutlumus, ucenicul Sf. Cuv. Paisie Aghioritul

Întrebare: Nepomenirea, în caz de erezie, este de la Duhul Sfânt sau de la oameni?

Răspuns: Atunci când în Biserică se propovăduiește erezia cu "capul descoperit", adică public, este nevoie de reacție mărturisitoare din partea pliromei, de "protest lecuitor", pentru a apăra Biserica de schismă, așa cum ne arată Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol. A spune că cei care întrerup pomenirea pseudoepiscopilor sunt schismatici este - o spunem fără să greșim - păcat împotriva Duhului Sfânt prin care s-a statornicit, în Sfintele Canoane, modul în care trebuie dusă lupta împotriva ereziei. Avem exemplul Sfinților!

Este ca și cum cineva s-ar împotrivi pentru vindecarea unui bolnav, deși există remediul potrivit, sau este ceva similar cu ascunderea tratamentului și oprirea medicamentelor care aduc vindecarea celor bolnavi sau, după caz, în profilaxie.

Boala ereziei este cu mult mai cumplită decât bolile trupului, pentru că îmbolnăvește sufletul și îl duce în adâncul iadului. Erezia este virusul demonilor care îmbolnăvește chiar și mădularele sănătoase din Biserică, atunci când nu există împotrivire și reacție de curățire prin "sistemul imunitar" al preoților, monahilor și mirenilor.

Bineînțeles, poate exista și o reacție greșită a unor nepomenitori, un "malpraxis" duhovnicesc, atunci când nu se respectă și nu se urmează corect învățăturile Sfinților Părinți și se iau decizii greșite, fie pentru crearea unei structuri paralele în Biserică, fie prin schimbarea calendarului și/sau negarea Harului la cei neîngrădiți de erezie și numirea lor ca eretici pentru că nu s-au îngrădit de erezie. Aceasta este o cale greșită, nicidecum nu este de la Duhul Sfânt!

Întrebare: Gheronda, cum vedeți viitorul Ortodoxiei, ținând cont de cele ce se întâmplă?

Răspuns: Dacă vrem să ne mântuim, atunci să condamnăm cu tărie Sinodul din Creta, care a fost eretic și tâlhăresc!

Tot părintele Gavriil a mai spus: Canoanele Bisericii au caracter soteriologic, adică mântuitor. Cei adunați în Creta au călcat în picioare aceste canoane, deci hotărârile acestui sinod nu trebuie acceptate. A adus ca argument și un citat din opera Sf. Gherman al Constantinopolului: ”cei care sunt de același gând cu ereticii vor avea parte de același iad ca aceștia, pentru că Îl hulesc împreună cu ei pe Hristos.”

Nu lăsa ca fericirea ta să depindă de lucruri de nimic!

Pleacă din locul unde există provocări care îți distrug sufletul și ferește-te de oamenii care au invidie și răutate!

"Dacă nu este IUBIRE, totul este un chin!"

Sfântul Siluan Athonitul

Nu ar trebui să ne trăim stările sufleteşti singuri, ci ar trebui să le împărtăşim cu Dumnezeu, cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Tocmai la aceasta ne îndeamnă Apostolul când zice: „De este cineva bucuros, să cânte. De este cineva trist, să se pocăiască“ (cf. Iacov 5,13).

Adică, putem să prefacem o energie sufletească într-una duhovnicească – nu doar energia tristeţii, ci şi a bucuriei.

Dacă suntem bucuroşi, să nu ne trăim bucuria doar la nivel omenesc, ci să ne ridicăm mintea la Dumnezeu şi să dăm slavă Marelui nostru Binefăcător, aducându-I mulţumire.

Dacă ni se umple inima de uimire, iarăşi să lăudăm pe atotînţeleptul nostru Ziditor.

Neîncetat să ne adresăm Lui şi această atitudine ne va fi de mare folos atunci când vom primi „grelele lovituri” ale vieţii, pentru că în asemenea momente de răscruce vom găsi o ieşire şi Dumnezeu ne va mângâia.

De multe ori ne rugăm şi Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunea, iar ispita sau greutatea nu se depărtează de la noi.

Dar se întâmplă un lucru care este mult mai însemnat decât izbăvirea de ispită: aflăm puterea de a ne ridica deasupra ei. Aceasta este o minune şi mai mare! Toţi vom ajunge în cele din urmă în pragul morţii, căci moartea este de neocolit, şi atunci va trebui să facem o alegere cât se poate de hotărâtă.

Dacă atunci când ne confruntăm cu moartea rămânem credincioşi lui Hristos şi îi urmăm Lui, punându-ne toată încrederea în cuvântul Său, aceasta înseamnă că credinţa noastră este mai puternică decât moartea care ne ameninţă, şi credinţa noastră biruieşte, prin urmare, moartea.

„Aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră“ (1 Ioan 5, 4), zice Sfântul Apostol Ioan.

Mai devreme sau mai târziu vom fi puşi în faţa unor situaţii limită care ne vor pune la încercare şi va trebui să luăm o hotărâre care va rămâne neschimbată în veşnicie. O asemenea hotărâre a fost reacţia îngerilor care nu i-au urmat lui Lucifer, ci au zis: „Să stăm bine. Să stăm cu frică”. Ei au rămas credincioşi lui Dumnezeu, în vreme ce îngerii cei răi au căzut. Totul s-a decis o dată pentru totdeauna, pentru că acest eveniment s-a petrecut în veşnicie. În vreme ce pentru noi, făpturi ce vieţuim în timp, totul este relativ. Noi suntem puşi la încercare cu adevărat numai atunci când ne confruntăm cu moartea. Dacă în clipa aceea ne hotărâm să-L urmăm pe Hristos fără şovăială, atunci hotărârea noastră va rămâne în veşnicie şi vom primi ca moştenire „o împărăţie neclintită”, precum citim în Epistola către Evrei (Evr. 12, 28).

Arhimandritul Zaharia Zaharou, “Omul cel tainic al inimii”, Editura Basilica, 2014