Cu câteva zile înainte de adormirea sa, privea spre Cer, și cu lacrimi fierbinți a spus:

"Dumnezeul meu, atâta bogăție cerească și nu este nimeni care să o dorească! Există o întreagă visterie și o bogăție nemărginită, dar nu sunt oameni care să o moștenească." - Sf Iosif Isihastul

L-am întrebat pe părintele Kirill: „Se va ridica Rusia?” La care Starețul a spus:

- Abia după trecerea multor suferințe. Vechea generație nu mai este în stare să schimbe nimic. Tinerii trebuie să fie curățiți prin necazuri, și să se întoarcă la Dumnezeu.P

Am întrebat din nou: „Va fi curând?” Părintele Kiril a răspuns:

- Multe va trebui încă de indurat, dar Biserica va rezista - porțile iadului nu o vor birui .. și Russia va rezista, deși nu fără pierderi. Va fi mai mică decât acum. Toate forțele iadului vor fi îndreptate împotriva ei. Aici, în Russia, va avea loc bătălia principală cu Antihrist.

Părintelui Kirill i s-a dezvăluit cât de mult va scădea Patria noastră îndelungată de suferință. Mi-a povestit odată despre asta, dar nu a numit nicio cifră. Aparent, nu ne este de folos să știm totul și numai Domnul Însuși știe vremurile și datele.

Din cartea Comp. A. Kuzmin „Vindecarea prin duh: biografia arhimandrit Kirill (Borodin)”

Frați și surori! Vă rog cu rugăciune să protejați inima Ucrainei - Lavra Peșterilor din Kiev! Păstrați credința lui Hristos și devotamentul față de Biserica Ortodoxă - canonică, cea care este adevărata noastră mamă! Binecuvântarea lui Dumnezeu, pace și iubire vouă și familiilor voastre! - Mitropolitul Longhin de la Bănceni

A fost o vreme când l-am crezut pe Bănescu, Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, un intelectual cu complexul teologiei sau, la fel de bine, un teolog cu complexul intelectualului. Nici teolog și nici intelectual, un specimen rătăcit între cele două lumi, străine lui, dar cu bună credință.

Ziceam că e în căutare de limbaj, cel teologal fiind o chestiune foarte dificilă. Cine observă limbajul teologal și al misticilor înțelege că nu se poate vorbi despre Dumnezeu fără Duh, limbaj de o simplitate și inocență desăvârșite, lipsit de metafizică. Dacă-l ascultăm pe Părintele Ilie Cleopa sau Părintele Proclu doar din perspectivă gramaticală și semantică, aflăm un limbaj pe care nu-l pot articula decât misticii, experiență a logosului, ”cuvinte vii”.

Marea majoritate a preoților, cei care săvârșesc liturghia, folosesc și ei limbajul teologal, învățat la ”școală”, cum oamenii de drept, medicii sau oamenii de știință au limbajul specific. Nu se poate vorbi despre Dumnezeu decât teologal, în termenii ”științei despre Dumnezeu”.

Bănescu nu controlează limbajul teologal de bază, nefiind preot și pentru că ”nu se roagă”. Este evident că ”nu se roagă”. Dacă s-ar ruga, n-ar folosi un asemenea limbaj schimonosit, escamotat într-un pseudo-limbaj ”intelectualo-filosofic”. De aceea, cine merge mai profund în mintea lui, va descoperi, fără greș, absoluta neînțelegere a noțiunilor elementare de teologie și orgoliul de a-și impune limbajul necreștin. Aceasta este o formă de apostazie, de negare a credinței și a lui Iisus Hristos, Teologul absolut.

Limbajul mincinos folosit de Bănescu aparține curentului ”dilematicilor”, o formă de subcultură unde se amestecă ”ecumenic” limbajul eseului, jurnalismului, pamfletului, pretins filosofic și teologal. În esență un hibrid, definitoriu pentru gândirea ”nouă”, o formă extremă a ideologiei ”cancel culture”. Raportat la teologie, este vorba despre apostazie.

Ultima ”idee” a dlui Bănescu, că expresia ”Doamne-ajută” este o batjocorire a numelui lui Dumnezeu, fiind automatism verbal, nu este întămplătoare. Rugăciunea simplificată ”Doamne-ajută” - ”Te rog Doamne, să mă ajuți” -, însoțită de cele mai multe ori de semnul crucii, a fost răstălmăcită ca insultă la adresa lui Dumnezeu!

Apelul dlui Bănescu către poporul român drept credincios să nu-l mai invoce pe Dumnezeu de câte ori simte nevoia prezenței Sale, este apostazie. Acesta nu este un joc, ci răstălmăcire apostatică împotriva lui Dumnezeu.

Sursa: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid07FyUEcChWhxvWCNMn9inotkVTN57awYvregoFxzdYSTQvLXmdW9gDNu1CEFqvG1Hl&id=100010228020447

Acum este așa o vreme - există o liniște înainte de furtună. Domnul așteaptă ca noi să ne pocăim, așteaptă să ne îmbarcăm pe calea mântuitoare a vieții. Domnul ne-a dat timp pentru pocăință și trebuie să trăim acest timp după Voia Lui Dumnezeu.

Roagă-te acasă, mai bine seara și noaptea, mergeți la biserică, spovediți-vă și împărtășiți-vă. Iubește-ți aproapele. Cine nu-și iubește aproapele va fi ars imediat. Dumnezeu a pregătit deja Raiul. El va fi coborât pe Pământ într-o clipă. Și înainte de aceasta, Enoh și Ilie vor fi precursorii Judecății de Apoi și vor fi uciși cu pietre. Și Sfântul Serafim de Sarov va demasca preoțimea - drumul spre iad va fi pavat cu veșminte episcopale. Vor face competiție: cine primul să arunce aurul și argintul - dar va fi prea târziu! Îngerul își va flutura aripile și tot aurul și argintul lor vor sta înaintea Tronului lui Dumnezeu.

Ieronim din Sanaksar

Citesc zilnic presa, site-urile de știri, vorbesc constant cu oameni experimentați din mediul de presă și mă îngrozesc.

Redactorii ăștia mici au ajuns la un asemenea hal de lene încât pur și simplu traduc un articol cu Google Translate și îl postează pe site.

Așa se ajunge ca pe ditamai site-ul EVZ să vezi formulări de tipul „au vizitat tragedia scufundată la 3.800 de metri sub apă”. „Tragedia scufundată”. Așa a tradus Google, așa a postat redactorul.

Mă gândesc la redactorii șefi, la gazetarii cu experiență, ce părere or avea când realizează că ei plătesc oameni pentru articole preluate via Google Translate sau scrise de ChatGPT?

Era o vreme când, pentru a lucra în presă, trebuia să cunoști la virgulă tot ce mișcă în raport cu secția ta (politic, social, eveniment, monden, sport), să ai surse, să faci anchete, să te documentezi cu acribie, să înveți să sintetizezi și să scrii într-un mod atrăgător, să pui titluri inventive.

Azi, în presă, burtierele și titlurile sunt toate la fel! Deschideți orice site: Ce nu e „halucinant” sigur e „delirant”, când nu e „șocant”, e „tulburător”. Redactorii și reporterii recită aceleași formulări clișeice, majoritatea pleonastice sau lipsite de orice sens („oamenii legii”, „crimă înfiorătoare” – există crime mișto?, „declarații halucinante”, „ne topim de cald”, „au înghețat de frig” ș.a.m.d.).

Articolele sunt pline de greșeli gramaticale. Da, toți greșim, vorba aia, să nu fim „grammar-nazi”, dar mulți autori par a nu stăpâni noțiuni de bază precum forma corectă a verbelor, acordul subiectului cu predicatul. Virgulele au devenit aproape inexistente în articole, e ca în bancul ăla cu Bulă: Pune toate semnele de punctuație la final și le spune „Acum treceți voi la locurile voastre”.

Într-adevăr, când e vorba de virgule, decât să pui o virgulă unde nu îi e locul, mai bine nu o pui deloc. Dar e ciudat să ai paragrafe întregi fără niciun alt semn de punctuație în afară de punct. Plus că e o diferență mare între „Hai să mâncăm bunica!” și „Hai să mâncăm, bunica!”.

Un redactor șef de la un site de știri mi-a povestit recent cum le-a dat unor tineri absolvenți(!) de jurnalism un test grilă.

Una dintre întrebări era „Care din următoarele cuvinte este sinonim pentru „mentor”?, iar variantele erau:

a) mentă, b) îndrumător, c) mentosană. Nu o să vă țin în suspans, a apărut bifat răspunsul „mentă”. Logic, nu? Ce, voi n-ați băut ceai de mentor până acum?

În altă situație, un tânăr aflat la interviul pentru un post de reporter al secției „politic” a afirmat că actualul premier al României este Victor Ponta. Problema e că afirmația asta a făcut-o în anul de grație 2023. Repet, vorbim de absolvenți de facultate, de ditamai licențiații în Jurnalism.

Dacă în anii ’90 te-ai fi dus să te angajezi la Ion Cristoiu și, în cadrul interviului, afirmai că mentor e sinonim pentru mentă, nu numai că zburai cu viteza luminii din redacția aia, dar probabil deveneai și subiect de tărbacă în următorul editorial. Doar că atunci proștii nu aveau atâta tupeu (pompat de „speakerii motivaționali”), iar conceptul de meritocrație încă nu sucombase peste tot.

Astăzi nu mai poți să fii exigent, căci nu ai alternative. Cum poți să mai filtrezi oamenii?

Înainte, pentru a absolvi o facultate, în primul rând trebuia să treci de o admitere dificilă (unde intrai în competiție cu zeci sau sute de oameni pe un loc), să absorbi informații de la profesori, să susții numeroase examene, să ai o lucrare cu caracter științific.

Azi, sunt absolvenți de facultate care au călcat în campusul universitar doar ca să se înscrie și să-și ridice diploma. Atât. Vă rog să nu percepeți afirmația asta ca pe o exagerare, căci nu e.

Trăim în lumea unde oamenii care vorbesc elevat sunt percepuți ca pedanți sau gomoși, unde diverse voci se burzuluiesc la tine că scrii texte „prea lungi” – după standardele cui/în raport cu ce?, unde cei care au viziune trebuie să aibă grijă să nu-i deranjeze pe superiorii promovați în funcții de conducere pe baza unor criterii… subiective, lumea în care, dacă înțelegi cum merg lucrurile, ai face bine să îți păstrezi informațiile, revelațiile și demonstrațiile pentru tine, căci altfel ești blamat pentru că gândești cu mintea ta (deci liber) și refuzi să răcnești aceleași lozinci obosite și să fugi după orice fentă.

În lumea asta a presei de azi, mai e loc doar pentru „jurnaliștii” cu epoleți, cei care primesc pe mail articole gata scrise sau le preiau de pe bine-cunoscutele site-uri de propagandă, pentru „jurnaliștii” executanți, care nu trebuie să aibă păreri, ci doar o coloană vertebrală cât mai pliabilă și o limbă lungă, lungă, să ajungă adânc, cât mai adânc în anusurile potrivite, dar și pentru „jurnaliștii” care sunt suficient de capabili încât să dea „translate” la un articol de pe un site străin și să-l posteze pe site-ul la care lucrează, dar care uită să verifice dacă textul este tradus corect.

Pentru ei e loc destul. Căci restul au plecat demult din acest domeniu. Unii s-au pensionat, alții s-au reorientat, fiindcă n-au vrut să facă pactul cu securiștii sau politicienii – care adesea sunt totuna.

În lumina acestor fapte, mie mi se pare o veste bună că Inteligența Artificială va fi folosită de tot mai multe redacții. Oricum jurnaliștii de azi (și majoritatea celor de ieri) și-au bătut joc de meseria asta în asemenea hal încât încrederea publicului în mass-media a ajuns la cel mai scăzut nivel din istorie.

În final, sincer vorbind, au și patronii dreptate: Dacă voi ați fi proprietari de trust media, de ce ați mai plăti un angajat care scrie la comandă (difuzând propagandă) sau își bate joc de meserie preluând articole neverificate (prin „translate-copy-paste”), când aveți la dispoziție un algoritm inteligent care poate face asta pe daiboj?

Deja majoritatea articolelor pe care le vedeți pe site-urile de știri sunt scrise de ChatGPT, căci redactorii nu mai au chef să se documenteze o oră pentru a publica un material, plus că mulți sunt plătiți la kil (contează numărul de articole publicate/zi, nu calitatea lor).

Majoritatea iau bani ca să inunde internetul cu articole fușerite, articole copy-paste trântite în dorul lelii, dar repede, să dea bine la SEO.

În schimb, eu scriu aici pe gratis analize pentru care, pe vremuri, cotidienele ar fi plătit ceva arginți. Și nici nu-s genul ăla de texte pe care le-ar putea genera acum vreun algoritm smart (încă). Cu toate astea, culmea, mi se reproșează din vreme în vreme că scriu prea mult (ca și cum aș obliga pe cineva să lectureze)…

De fapt, dacă mă gândesc mai bine, în lumea asta, cel imbecil sunt eu. Cu această concluzie, e cazul să merg să mă dojenesc privindu-mă în oglindă: Sunt un prost, băi, prostule ce sunt!

PS: Bine, totuși știți vorba lui Creangă: „Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj”.

Autor: Dinu Popescu

Sursa: https://anonimus.ro/2023/06/increderea-publicului-in-mass-media-a-ajuns-la-cel-mai-scazut-nivel-din-istorie/

Dezlipindu-ne de toate cele lumești, să ne afierosim lui Hristos ca, după cuvântul Lui, să ajungem întocmai cu apostolii și să ne bucurăm de viața veșnică, pe care facă Dumnezeu ca noi toți să o dobândim cu harul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfântul Apostol Petru, mai marele apostolilor, râvnitorul cel fierbinte după Domnul și slăvitul mărturisitor al numelui Său cel Sfânt, care a zis: Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu a fost frate cu Andrei cel întâi chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din seminția lui Simeon. El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele pescărești la apostolie și de la vânarea peștilor la vânarea oamenilor, a câștigat Biserica în loc de corabie, iar în loc de vâslă, cheile împărăției cerului. Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia mai întâi în Iudeea; apoi în Antiohia, în Pont, în Galatia, în Capadochia, în Asia, în Bitinia și în Iliric. S-a pogorât și până la Roma și a bine vestit Cuvântul lui Dumnezeu în toată Italia. Pe Simon vrăjitorul l-a biruit în mijlocul cetății Romei, cu puterea lui Hristos, surpându-l jos din înălțimea văzduhului. Iar mai pe urmă, Petru a fost răstignit pe cruce cu capul în jos de împăratul Nero și s-a dus la cele cerești.

Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, a fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și a mers cel dintâi în urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii. Era fratele Sfântului Apostol Petru, pe care l-a și adus la Hristos. După primirea Sfântului Duh, el a propovăduit pe Hristos în Bitinia și în toate țările de pe lângă Marea Neagră, în Herson și în Rusia. Ajungând aici, cu rânduiala lui Dumnezeu, a înfipt o cruce pe dealurile Kievului, vestind înainte încredințarea neamului aceluia din scaunul său cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propovăduind în Sciția cea Mare, în Sinopi și în Miotia, s-a întors în Tracia și s-a pogorât în Elada și în Pelopones, unde a fost răstignit de antipatul Egheat în cetatea Patras din Ahaia.

Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul Boanerghes, adică „fiii tunetului”, era fratele Sfântului Ioan Cuvântă­torul de Dumnezeu, care a văzut slava Schimbării la Față a Domnului în Muntele Tabor. După înălțarea Domnului, a tunat ca un tunet până la marginile pământului; pentru că a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu mai întâi prin toată Iudeea și, după aceea, în Spania. Apoi, întorcându-se iarăși la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredincioșii evrei, arătându-le din dumnezeiasca Scriptură că Iisus Hristos este adevăratul Mesia. Acest lucru nesuferindu-l evreii, au întărâtat împotriva lui pe împăratul Irod, care se numea Agripa, și Sfântul Apostol Iacov a băut paharul pătimirii pentru Hristos, pe care a făgăduit să-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, a fost apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui și a stat lângă Sfânta Cruce cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. EI s-a învrednicit a se numi fiu al Maicii Domnului, iar în vremea cinstitei ei adormiri, Sfântul Apostol Ioan a dus înaintea patului ei stâlparea cea din Rai, dată de îngerul Gavriil. El a propovăduit Evan­ghelia lui Hristos în Efes și în toată Asia. Deci, fiind în insula ce se numește Patmos, s-a învrednicit de negrăite descoperiri dumnezeiești care sunt scrise în Sfânta Scriptură. întorcându-se în Efes și aducând la Hristos multe popoare din părțile Asiei, s-a odihnit în pace, fiind îngropat de viu la adânci bătrâneți.

Sfântul Apostol Filip era din aceeași cetate cu Petru și cu Andrei. El era știutor iscusit al cărților proorocești și al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail, zicând: Am aflat pe Hristos, despre care au scris Moise în Lege și proorocii. Vino și vezi! Sfântul Apostol Filip a propovăduit pe Hristos în părțile Asiei, împre­ună cu Sfântul Apostol Vartolomeu și cu Maria, sora sa. El a fost ucis de păgâni în Ierapoli din Frigia, fiind răstignit cu capul în jos.

Sfântul Apostol Vartolomeu era de neam din Galaad. El a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria și în Asia de sus, uneori împreună cu Sfântul Filip, iar alteori, singur, ajutându-le lor câteo­dată și Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Apoi, după sfârșitul lui Filip, s-a dus în India, care se numește binenorocită, și petrecând acolo multă vreme întru buna vestire, întorcând pe mulți la Hristos și tălmăcind Evanghelia scrisă de Sfântul Evanghelist Matei, în limba indiană. De acolo s-a dus în Armenia cea Mare și în Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost răstignit pe cruce cu capul în jos, iar pielea trupului său a fost jupuită și, tăindu-i-se capul, s-a încununat. Trupul lui, punându-se în raclă de plumb și aruncându-se în mare, a plutit ușor pe apă ca o luntre, până a sosit la insula ce se numește Lipar.

Sfântul Apostol Toma, care s-a numit și „geamăn”, era din Paneiada, cetatea Galileei. El a fost acela care a pipăit rănile Domnului după învierea Lui. El a propovăduit pe Hristos partenilor, midenilor, perșilor, ircanilor, bactrilor și brahmanilor, până la cele de pe urmă părți ale Indiei. Iar în părțile Calamidului, împungându-se cu sulițele, a murit pentru Hristos.

Sfântul Apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vamă. El a fost întâiul scriitor al vieții lui Hristos, scriind Sfânta Evanghelie în limba evreiască. El a propovăduit pe Hristos în toată Etiopia și în părțile mâncătorilor de oameni, unde, în cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut mucenicește din viața aceasta.

Sfântul Iacov al lui Alfeu, a fost fratele Sfântului Apostol Matei și a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în diferite țări și la felurite popoare închinătoare de idoli. Deci, aducând la Hristos multe popoare, și-a săvârșit pătimirea fiind răstignit pe cruce și a fost numit „sămânță dumnezeiască” de neamurile care se întorseseră.

Sfântul Apostol Iuda, fiul Sfântului Iosif logodnicul, teslarul din Nazaret, este numit de Luca „al lui Iacov”, căci era fratele lui Iacov, întâiul episcop al Ierusalimului, care a fost numit „fratele Domnului”. Iar de Matei și de Marcu a fost numit Levi și Tadeu. El a propo­văduit pe Hristos în Iudeea, în Galileea, în Samaria, în Idumeea, în Arabia, în Siria și în Mesopotamia. Iar în părțile Araratului el a fost spânzurat pe o cruce de lemn, de către închinătorii de idoli și, fiind străpuns de săgeți, și-a dat sufletul său pentru Domnul.

Sfântul Apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a cărui nuntă Iisus Hristos a prefăcut apa în vin, a fost numit Zilot, pentru râvna sa pentru Hristos Dumnezeu, și a binevestit cuvântul mântuirii în Mauritania și în Africa. Apoi, fiind răstignit de necredincioși în Britania, și-a dat duhul său în mâinile lui Dumnezeu.

Sfântul Matia, care s-a numărat în rândul Sfinților Apostoli, în locul lui Iuda vânzătorul, a propovăduit pe Hristos în Etiopia cea mai din afară, și acolo suferind multe pătimiri, s-a sfârșit mucenicește.

Sfântul și Marele Apostol Pavel, care, mai târziu decât toți, a fost chemat de sus de Domnul la apostolie, arătându-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovăduit pe El înaintea neamurilor și împăraților, începând de la Ierusalim până la Roma, fiind învățător la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de către împăratul Nero și astfel și-a sfârșit nevoința alergării sale. Acest sfânt Apostol, aseme­nea cu Sfântul Apostol Petru, se cinstește de Biserică ca cel care s-a ostenit mai mult decât alți apostoli pentru buna vestire a lui Hristos.

Imagine: doxologia.ro

"Domnilor studenți, când mergeți la bolnavi, să nu-i îngrijiți ca pe niște oameni mizerabili, nenorociți. Să nu-i îngrijiți nici măcar ca pe niște bolnavi! Să-i îngrijiți ca și cum acolo ar fi Hristos, pentru că în fiecare din ei suferă Hristos!" - Nicolae Paulescu (1859 -1931) - inventatorul insulinei.

„... Pentru Nicolae Paulescu, naţionalismul este adevărul natural, iar creştinismul este adevărul supranatural. Cum e şi firesc din punct de vedere ortodox, pentru el aceste două adevăruri nu constituie o antinomie. Naturalul şi supranaturalul nu se exclud, ci se completează; Hristos n-a venit să strice natura, ci s-o desăvârşească. Căci natura e creaţia lui Dumnezeu, iar creştinismul e revelaţia aceluiaşi Dumnezeu ...” - Nichifor Crainic)

În valul mereu curgător al vieţii, răsar bărbaţi, care în durata unor zile mai puţine „trăiesc mult”, strălucind la locul unde providenţa divină şi vrednicia lor i-a aşezat prin înţelepciunea minţii, prin frumuseţea caracterului şi bogăţia faptelor bune.

Din sânul poporului român în decursul timpului s-au ridicat oameni de seamă, adevărate genii, comori de gândire şi de frumuseţe morală. Caracteristica dominantă a adevăratului om de cultură, de ştiinţă, a fost religiozitatea - au crezut în Dumnezeu.

De la Eminescu , V. V. Voiculescu, C. Brâncuşi, la N. Titulescu , G. Enescu, N. Iorga, L. Blaga şi alte mari personalităţi româneşti - au fost „oameni religioşi”. Dumnezeu vorbeşte prin creaţiile mintii, a mâinilor şi descoperirilor lor.

Indiferent de vârstă, formaţie intelectuală, omul, - mai ales în zilele noastre —, are nevoie de modele de urmat, oameni morali, modeşti, toleranţi. Oameni care la rândul lor au avut ca modele pe Hristos şi învăţătura Sa.

Drum greu de urmat, cale spinoasă, aspră, să nu te abaţi nici la stânga, nici la dreapta. Satisfacţiile sunt numai pentru acei ce urmează acest drum, pentru acel care îşi împleteşte aspiraţiile vieţii cu credinţa în Dumnezeu.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu, model demn de urmat pentru omul iubitor de cultură.

Om de ştiinţă, savant român, flacăra nestinsă de credinţă în duh românesc.

Istoricul Nicolae Iorga astfel îl caracterizează pe prof. Paulescu: „A trăit ca un mucenic şi a murit ca un sfânt. Înfăţişează în chipul cel mai expresiv pe învăţatul român, aşa cum îl fac cele mai bune tradiţii ale ţării noastre”. Icoană a adevăratului „Om” pentru care ştiinţa este scara către Dumnezeu şi oglindirea duhului românesc în lucrurile Adevărului.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu face parte din elitele intelectuale şi morale ale tării noastre, înzestrat cu o inteligentă pătrunzătoare, o mare putere de muncă, încă din anii de şcoală s-a impus prin însuşirile sale excepţionale.

Primul care a găsit în El „genialitatea” a fost prof. Lancereaux - una din gloriile ştiinţei medicale franceze, clinician incomparabil şi neîntrecut astmo-patologist, pe lângă care s-a format şi despre care s-a spus „că omenirea n-a avut medic mai mare ca Lancereaux”.

Nicolae Paulescu a lucrat ca medic internist - alături de marele maestru. A susţinut trei doctorate: în Medicină (1897), în Ştiinţele Naturale (1899) şi în Chimie organică (1901). Refuzând o catedră la Universitatea din Freiburg, se întoarce la Bucureşti , fiind numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină din capitala ţării.

Opera lui ştiinţifică se sintetizează în două tratate de mare răsunet în lumea medicală: Traite Medicine - 5 vol. şi Trăite de Psychologie medicale - 3 vol. A publicat lucrări de popularitate, spre ex.: Cele patru patimi şi remediile lor, Instincte sociale, Patimi şi conflicte,

Prof. Dr. Nicolae Paulescu este cel care a descoperit tratamentul ştiinţific al diabetului care este insulina, folosit şi azi ca medicament. Acesta i-a adus satisfacţii dar şi amărăciuni sufletului său. Noul preparat, descoperirea românească a insulinei, şi-au însuşit-o trei medici biochimişti canadieni care au primit în anul 1923 premiul Nobel pentru Chimie - furând savantului român marea descoperire.

Oamenii de specialitate au recunoscut, după 50 de ani prioritatea şi paternitatea acestei epocale descoperiri şi extraordinara ei valoare ştiinţifico-medicală.

Treizeci şi unu de ani prof. Nicolae Paulescu s-a mistuit pe altarul ştiinţei medicale româneşti, împărtăşind învăţăceilor săi cunoştinţele şi înflăcărarea inimii sale spre a-i forma ca tămăduitori ai trupurilor,

Orele lui de curs aveau seriozitatea, demnitatea şi măreţia unui oficiu sacerdotal. Era sever, dar drept şi imparţial cu studenţii pe care îi iubea ca pe copiii săi.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu a fost savant, om de ştiinţă în sensul cel mai autentic, dar mai presus de toate „un Om de o aleasă ţinută morală”.

Viaţa lui pământească a fost fără prihană - viaţă de anahoret, închinată desăvârşirii intelectuale şi morale.

În cursurile sale la Facultate , cu o severă, dar ştiinţifică critică, arăta netemeinicia materialismului, a darwinismului.

Convins de dumnezeirea lui Iisus a trăit intens sub revărsarea harică a Bisericii strămoşeşti - Biserica Ortodoxă. Mărturisea: „Nu e Duminică şi nu e sărbătoare în care să nu mă duc la o modestă bisericuţă ortodoxă, ascult predica des la „Biserica Ene” şi acolo răpit de frumuseţea sublimei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur - să asist la jertfa Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”. Nu se ruşina să se plece sub patrafirul preotului spre mărturisirea sfântă. Se împărtăşea cu Trupul şi Sângele Domnului spre iertarea păcatelor şi viaţa de veci. Prezenţa mea în biserică înseamnă „Unirea desăvârşită ce trebuie să existe între religie şi ştiinţă”, Unire pe care materialismul ateu a încercat în zadar s-o schimbe într-o infamă şi dezastruoasă duşmănie. Vin deci să aduc înţelepciunii infinite prinosul de adoraţie, al ştiinţei vieţii.

Umbla în haine albe, simbol al curăţiei şi sfinţeniei creştine. Nu a fost căsătorit.

Atât în fata studenţilor la facultate cât şi a credincioşilor la biserică, cuvântul său avea putere - trăire.

Redăm doar câteva mărturisiri din gândirea „Paulesciană” – actuale şi în zilele noastre - demne de urmat:

• Educaţia creştină a tineretului este unica salvare a neamului;

• Creştinul trebuie să citească cel puţin o dată pe an, cartea sfântă a Evangheliilor;

• Viaţa cu toate splendorile este un Imn închinat Creatorului - ştiinţa vieţii - cu toate luminile ei. Este o punte de lumină către Dumnezeu. Ştiinţa descoperă ceea ce a creat Dumnezeu. Ea nu creează, ci luminează. Omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să zică; „Credo în Deum”. El trebuie să afirme: „Scio Deum esse”;

• Ştiinţa este îngenuncherea smerită a creaturii în fata Creatorului;

• Cel mai mare păcătos poate deveni o icoană de virtute, numai să vrea să îngenuncheze sub zarea înlăcrimată a pocăinţei — în luminişul de cer şi taină al iubirii divine. Dacă Omul şi-ar da numai puţină osteneală să experimenteze trăirea spiritului în Dumnezeu prin credinţă - toţi cei ce astăzi se îndoiesc de existenta lui Dumnezeu şi a sufletului lor, ar culege roadele unor fericite certitudini, şi-ar da seama câtă deşertăciune e în viaţa de ţărână ce-o trăim şi câtă uscăciune fără sens e în toate halucinaţiile materialiste şi atee;

• Chemarea lui Hristos răsună şi azi peste zbuciumul neamurilor „cel ce vrea să vină după mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze mie”. Crucea, adică lupta cu patimile;

• Dumnezeu este iubire. Iubirea trebuie să stea în inima vieţii umane ca paradisul visurilor noastre să devină realitate. Prin iubirea plăcerii ne robim, prin iubirea lui Dumnezeu ne eliberăm. Iubirea este călăuza voinţei; ea e puterea ce ne uneşte cu Dumnezeu, ne face asemenea Lui, ea e cheagul şi temelia oricărei societăţi umane;

• Iisus Hristos este mai adânc decât toţi filosofii, mai divin decât toţi întemeietorii de religii, mai sublim decât toţi moraliştii, mai puternic decât toţi conducătorii de popoare. Om desăvârşit şi pur ca o lacrimă de rouă a zorilor, a cărui neprihănire atinge cerul. Asemenea Lui nu a fost Om pe pământ;

• Ştiinţa fără Dumnezeu se năruie-n haos; e o mărturie a neputinţei şi a nefiinţei;

• Viaţa care nu simte prezenta lui Dumnezeu în lume se afirmă în anarhie. Dumnezeu e temelia şi încoronarea ştiinţei şi vieţii umane;

• Şcoala trebuie să fie un sanctuar unde slujesc cele mai reprezentative figuri de savanţi, zămisliţi din plămada duhului românesc; nu azil pentru concepţiile oloage ale unei pseudo-ştiinţe îmbolnăvite de ateism. Ştiinţa românească lipsită de respiraţia marilor orizonturi, n-are nici o aderenţă roditoare cu sufletul Ţării. Ea falsifică generaţiile neamului, acele generaţii care trebuie să ştie că: Natura e un templu pe lespezile căruia poţi săruta urmele paşilor lui Dumnezeu;

• Adevărata civilizaţie nu poate fi decât creştină. Credinţa în Hristos e singura în stare să civilizeze pe om;

• Civilizaţia română? Hristos este piatra de temelie a istoriei noastre. Creştinismul este unica zare care deschide istoriei româneşti porţile veşniciei.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu a fost savant, om de ştiinţă în sensul cel mai autentic al cuvântului, dar mai presus de toate om de o aleasă factură morală.

Frumuseţea sufletului său - urmarea lui Hristos-prin cuvânt şi fapte şi-a manifestat-o iertând pe cei care i-au furat descoperirea vieţii sale - insulina - pe numeroşii săi vrăjmaşi prin cuvintele biblice: „Iartă-le lor, Doamne”!

S-a stins din viaţă la 19 iulie 1931. A fost îngropat în cimitirul Bellu din Bucureşti, în murmur de rugăciune cu „tricolorul românesc şi Sfânta Cruce la cap”, conform dorinţei sale.

Biserica Ortodoxă, omul de ştiinţă în care bate o inimă de român şi creştin îi cinsteşte memoria.

Din pilda vieţii lui, din gândirea lui se adapă generaţiile neamului.

De sus, din lumea de fericire şi lumină divină duhul celui ce a fost Prof. Dr. Nicolae Paulescu priveşte surâzător peste veacuri.

Ctitor al ştiinţei româneşti, creştin de elită al Bisericii Ortodoxe - icoană în veac a savantului român - flacără de duh românesc,

Pr. Eugen GOIA

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Pr. Dr. Nicolae Mladin, Doctrina despre viaţă a Prof. Nicolae Paulescu, reeditată, 1997, Iaşi.

2. Pr. Prof. Ioan Bunea, Prof. Dr. Nicolae Paulescu, îndrumător Bis., Cluj, 1982.

3. Dicţionar Enciclopedic Român, vol. III, Bucureşti, 1965, p.687.

4. Pr. Gheorghe Băbuţ, Pelerinul Român, Oradea, 1991.

5. Nicolae C. Paulescu, Instincte, Patimi şi Conflicte, ediţie îngrijită de Răzvan Codrescu, Bucureşti, 1995.

"Nu alergați ca nebunii să vă luați mai întâi cătușele-portofelele și ID digitale - pentru că vine marele război mondial, astfel încât s-ar putea să nu le mai luați niciodată!" - Mitropolitul Neofit de Morfou

SITUAȚIA REALĂ A HIDROCENTRALEI DIN KIEV ESTE ALARMANTĂ

Lacul Kiev se întinde la doar 12 km în sus pe Nipru de capitala Ucrainei. Aceasta vecinătate, potrivit unor experți, reprezintă o amenințare nu numai pentru Kiev, ci și pentru întregul teritoriu al Ucrainei. Dacă barajul hidrocentralei Kiev se va sparge, atunci malul stâng va fi inundat.

„Ca urmare a unui astfel de dezastru catastrofal, 15 milioane de oameni vor muri, 27 de orașe vor fi distruse, precum și centrala nucleară Zaporozhye”, această prognoză apocaliptică a fost făcută la sfârșitul lunii mai anul 2022 de către experți independenți și publicat în mass-media.

În special, șeful unui grup internațional independent de oameni de știință, pentru a prezice consecințele dezastrelor, Vasily Kredo, a declarat, că „lacul de acumulare Kiev este cel mai periculos loc de pe planetă”. Potrivit acestuia, rata de accidentare a barajului este de 93%. Există aproximativ 500 de milioane de tone de straturi de mâl foarte radioactive în rezervorul de la Kiev.

Dacă centrala hidroelectrică de la Kiev suferă, ceea ce este posibil, de exemplu, ca urmare a chiar și a unui cutremur foarte mic, atunci barajul de pământ nu va rezista, iar un tsunami radioactiv din Marea Kiev se va revărsa în Obolon, Troyeshchyna, și apoi în toată Ucraina.

"Mi-am sfâşiat sufletul pentru voi! De ce nu vă veniţi în fire? ... Ce vă oprește să fiți sfinți? Sunt oameni la fel ca voi. Au vrut și ei să mănânce, să bea și să doarmă. Dar pentru a-și smeri trupul și a birui patimile, și-au impus fapte deosebite. Au târât lanțuri de fier, au purtat pânze de sac, s-au îngropat în pământ. De la tine în vremurile din urmă asemenea fapte nu se cer. Doar ieși din sistemul satanic, renunță la toate actele sale ticăloase și murdare. Și înainte către Domnul! Timpul pentru a mânca, a bea, a dormi și a plăcea trupului a luat sfârșit. Nu știm să ne rugăm, să iubim, să iertăm și nici să postim. Mai rămâne un singur lucru pentru ca noi să fim mântuiți – să stăm în adevărul credinței ortodoxe, până la moarte!"

„Azi dimineață, pe ascuns, s-au demolat Crucile Eroilor Români de la Valea Uzului! Lupta de-abia acum începe cu adevărat, Eroii noștri nu vor fi lăsați fără cruci! Sunt în drum spre Valea Uzului!” - a anunțat Mihai Tîrnoveanu de la Calea Neamului și Mișcarea Națională.

Într-adevăr, potrivit presei locale, Constantin Toma, primarul orașului Dărmănești, a trimis noaptea trecută Cimitirul Valea Uzului o echipă, ca să demoleze crucile amplasate în 2019. Presa din zonă susține că aceasta s-ar fi făcut cu buldozerul. Autoritățile din Dărmănești au pierdut procesele intentate de extremiștii păgâni din UDMR.

Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Andrei cel întâi chemat, Evangheliștilor Matei, Marcu, Luca și Ioan Teologul dimpreună cu Iacov cel Mare, Filip, Bartolomeu, Toma, Iacov al lui Alfeu, Iuda Tadeul (numit și Levi), Simon Zelotul (numit și Natanael), Matia, Iacov cel Mic, Cleopa, Lazăr, Zaheu, Timotei, Tit, Filimon, Arhip, Onisim, Barnaba, Sila, Silvan, Crescent, Epenet, Andronic, Acvila, Anania, Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena, cu toți sfinții apostoli și cu toți cei întocmai cu apostolii, rugați-vă Preamilostivului Dumnezeu ca să dea iertare de păcate, sufletelor noastre!

Voi, cei ce sunteți stâlpii Bisericii întemeiate pe piatra Hristos, luați aminte la rugăciunea noastră pe care cu umilință o aducem înaintea voastră! Cei care v-ați pus sufletul pentru turma pe care ați păstorit-o pentru Hristos și întru Acesta v-ați îmbogățit sărăcind lumii, luați aminte și la starea noastră a creștinilor din aceste vremuri de pe urmă! Întăriți pe păstorii noștri duhovnicești și întru cinste îi păziți, pe monahi și monahii întru curată nevoință îi ajutați, iar poporului cel evlavios, vă rugăm, credință și pocăință să îi insuflați. Apărați-ne de bântuiala ereziilor, de sminteli și de rătăciri, de schisme și de dezbinări, de răcirea credinței și a dragostei dintre noi. Trezvie duhovnicească ne dăruiți și de duhul lui antihrist ne păziți, ca să nu ne prindă înșelătorul în cursele sale cele viclene. Astfel încât, prin rugăciunile voastre, să aflăm milă de la Hristos, Dumnezeul nostru, și mântuire să dobândim. Amin.

Note:

1 Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți la 29 iunie. Capul Sfântului Apostol Petru se păstrează la Roma, în Catedrala San Giovanni in Laterano, iar alte fragmente din moaștele sale se află în Basilica San Pietro de la Vatican. Capul Sfântului Apostol Pavel se păstrează la San Giovanni in Laterano, iar cea mai mare parte din moaștele sale se află la Roma, în Catedrala San Paolo fuori le Mura. Soborul Sfinților 12 Apostoli se sărbătorește la 30 iunie, iar Soborul Sfinților 70 de Apostoli se sărbătorește pe 4 ianuarie.

[2] Sfinții Apostoli, menționați cu numele în această rugăciune, sunt sărbătoriți astfel: Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolat (30 noiembrie); Sfinții Apostoli, fiii lui Zevedeu, Iacov cel Mare (30 aprilie) și Ioan Evanghelistul (8 mai și 26 septembrie); Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, numit și Vameșul sau Levi (16 noiembrie); Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu (25 aprilie); Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (18 octombrie); Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie); Sfântul Apostol Bartolomeu (11 iunie și 25 august); Sfântul Apostol Toma, numit și Geamănul (6 octombrie); Sfântul Apostol Iacov a lui Alfeu (9 octombrie); Sfântul Apostol Iuda Tadeul, rudenia Domnului, numit și Levi (19 iunie); Sfântul Apostol Simon Zelotul, numit și Natanael, mirele din Cana Galileei (10 mai); Sfântul Apostol Matia (9 august); Sfântul Apostol Iacov cel Mic, rudenia Domnului, fiul Dreptului Iosif, logodnicul Maicii Domnului (23 octombrie); Sfântul Apostol Cleopa, călătorul spre Emaus (30 octombrie); Sfântul și Dreptul Lazăr Apostolul, prietenul Domnului din Betania, cel înviat a patra zi din morți (Sâmbăta din ajunul Duminicii Intrării Domnului în Ierusalim și 17 octombrie); Sfântul Apostol Zaheu Vameșul din Ierihon (20 aprilie); Sfântul Apostol Timotei (22 ianuarie); Sfântul Apostol Tit (25 august); Sfinții Apostoli Filimon, Arhip și Onisim (22 noiembrie și 19 februarie); Sfântul Apostol Barnaba, numit și Iosif (11 iunie); Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet și Andronic (30 iulie); Sfântul Apostol Acvila (13 februarie și 14 iulie); Sfântul Apostol Anania din Damasc (1 octombrie); Sfinții Apostoli și Diaconi Ștefan (27 decembrie și 2 august); Filip (11 octombrie); Pro-hor, Nicanor, Timon și Parmena (28 iulie).

✝️ Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Sfântul Apostol Petru, care mai înainte de apostolie se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, dintr-o cetate mică şi neslăvită, care se numeşte Betsaida. El era fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon, şi frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.

Sfântul Apostol Pavel, care mai înainte de apostolie se numea Saul, era de neam iudeu din seminţia lui Veniamin. El s-a născut în Tarsul Ciliciei, din părinţi cinstiţi, care mai înainte au petrecut în Roma, apoi s-au mutat în Tarsul Ciliciei cu cinstitul titlu de cetăţeni romani, pentru care Pavel după aceea s-a numit şi roman.

Apostol
II Corinteni 11, 21-30; 12, 1-9

Fraţilor, în orice ar cuteza cineva – întru neînţelepţie zic – cutez şi eu! Sunt ei evrei? Evreu sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Sunt şi eu. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: Eu sunt mai mult decât ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării; în călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la neamuri, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; în osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile. Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard? Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele! Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda, decât numai în slăbiciunile mele. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Şi, pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta, de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine, şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.

Evanghelie
Ev. Matei 16, 13-19

În vremea aceea, venind în părţile Cezareii lui Filip, a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicând: cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns Lui: unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Atunci Iisus le-a zis: dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Şi răspunzând Simon Petru, a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu. Iar Iisus răspunzând, i-a zis: fericit eşti tu Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, cel din ceruri. Şi Eu îţi spun ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi-ţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ, va fi legat şi în ceruri; şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri.

Rugăciune către Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Pe Voi, Apostoli slăviţi ai Lui Iisus, Mântuitorul v-a rânduit să fiţi stâlpi ai Bisericii pe care a întemeiat-o.

Pe tine, Sfinte Petre, Mântuitorul te-a ales să fii piatra de temelie a Sfintei Biserici şi ţi-a dăruit harul să-i întăreşti în credinţă pe toţi fraţii tăi.

Pe tine, Sfinte Pavele, Mântuitorul te-a făcut din duşman un ales prieten, iar Duhul Sfânt te-a numit să le arăţi neamurilor toate comorile învăţăturii creştine.

Sfinte Petre şi Sfinte Pavele, amândoi aţi lucrat cu neobosită însufleţire la răspândirea Împărăţiei lui Hristos, pecetluind mărturia devotamentului pentru Mântuitor cu sângele vostru.

La Voi ne rugăm, când osânda unei judecăţi nedrepte se abate asupra vieţii noastre, să-i îndepărtaţi pe farisei din drumul nostru, luându-le cheile puterii, iar cuvântul lor să nu fie lucrător împotriva noastră. Amin.

Acolo, în Împărăţia lui Dumnezeu, vă bucuraţi de vederea Lui în slava cerească. De Acolo, priviţi spre Biserica lui Hristos care călăuzeşte popoarele, pentru ca ele să vadă lumina Evangheliei şi să nu rătăcească drumul care duce la izvoarele tămăduitoare ale harului.

Ne închinăm Vouă, să-L rugaţi pe Mântuitorul nostru să-i lumineze şi să-i apere de orice necaz pe episcopi, pe preoţi şi întregul popor creştin.

Rugaţi-L pe Domnul secerişului să trimită lucrători sârguincioşi în ogorul Tău, pentru ca toţi oamenii de bunăcredinţă să aibă parte de binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu prin Sfânta Biserică. Slăviţi Apostoli Petru şi Pavel, să ascultaţi rugăciunea noastră, credincioşi încercaţi de cumplite necazuri, să fiţi milostivi şi să îndepărtaţi din viaţa noastră furia duşmanilor porniţi să ne doboare cu orice preţ.

Amin.

Viața Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Sfântul Apostol Petru, care mai înainte de apostolie se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, dintr-o cetate mică și neslăvită, care se numește Betsaida. El era fiul lui Iona, din seminția lui Simeon, și frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. El luând pe fiica lui Aristobol, care era frate cu Sfântul Apostol Varnava, a născut dintr-însa un fiu și o fiică. Petru era simplu la obicei și neînvățat, însă temător de Dumnezeu; căci păzea poruncile Lui și umbla înaintea Lui fără de prihană în toate lucrurile sale. Cu meșteșugul era pescar, căci, fiind sărac, își câștiga hrana casei sale din osteneala mâinilor, hrănindu-și femeia, pe copii, pe soacră și pe bătrânul său tată, Iona. Iar Andrei, fratele lui, trecând cu vederea deșertăciunile și gâlcevile lumii acesteia, și-a ales viața fără însoțire; și, ducându-se la Sfântul loan Botezătorul, care propovăduia pocăința la Iordan, s-a făcut ucenicul lui.

Citește în continuare

Arhiepiscopul Victor a spus că după culise, autoritățile nu pot înțelege de ce, în pofida presiunilor, Întâistătătorul BOUkr nu descurajează.

Reprezentanții celor mai înalte autorități ale Ucrainei sunt enervați de faptul că, în pofida presiunii enorme asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Mitropolit Onufrie încă zâmbește și nu descurajează, a spus arhiepiscopul Victor, arhiereul conducător de Hmelnițki, într-un interviu acordat „Vestitorului Ortodox”.

„Îi apăsăm constant, iar el zâmbește. Cum se poate?”, arhiepiscopul a transmis impresiile oficialilor. În același timp, el a notat că în spatele zâmbetului exterior se ascund sentimente interioare profunde și dragoste adresată credincioșilor.

„Știm că Preafericitul Mitropolit Onufrie în toate își pune nădejdea în Dumnezeu și duce o viață duhovnicească profundă. Și această viață duhovnicească este temelia pe care el se bazează în toate cuvintele și faptele sale. El nu va spune niciodată: „Eu conduc Biserica”. Nu, „Hristos conduce Biserica”. Dar el se roagă mereu ca prin el Hristos să dea deciziile corecte care să fie spre binele poporului credincios ortodox din Ucraina”, a spus arhiepiscopul.

Potrivit arhiereului, anume pentru aceasta Dumnezeu ne-a dat acum un astfel de Primat, care este un stâlp spiritual. „Pentru ca, ținându-ne de Hristos prin el, să trecem prin acele valuri furtunoase care ne lovesc din diferite părți. Ca să devenim mai puternici, să devenim mai desăvârșiți”, a notat arhiepiscopul.

UJO a scris mai devreme că potrivit mitropolitului Onufrie, o viață corectă este atunci când aduci slăvă lui Dumnezeu și nu ne proslăvim pe noi înșine.

Sursa: https://ortodox.md/autoritatile-ucrainene-se-enerveaza-ca-preafericitul-onufrie-mai-zambeste/

Documente „confidențiale” transmise de BioNTech Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) dezvăluie zeci de mii de evenimente adverse grave și mii de decese în rândul persoanelor (printre care un număr mare de copii și tineri) care au primit vaccinul Pfizer-BioNTech ARNm anti-COVID-19, într-o perioadă în care producătorii de vaccinuri au insistat că nu au constatat „semnale de alarmă privind siguranța”.

Documentele eliberate de BioNTech către Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) dezvăluie zeci de mii de evenimente adverse grave și mii de decese în rândul persoanelor care au primit vaccinul ARNm Pfizer-BioNTech anti- COVID-19, relatează childrenshealthdefense.org, care prezintă documentele.

Documentele, datate 19 decembrie 2021 și marcate „confidențial”, arată că, în mod cumulativ, în timpul studiilor clinice și în perioada post-comercializare, până la 18 iunie 2022, au fost înregistrate un total de 4.964.106 evenimente adverse. Documentele includ o anexă cu detalii suplimentare privitoare la specificul evenimentelor adverse identificate.

Printre copiii sub 17 ani, au fost raportate 189 de decese și mii de evenimente adverse grave.

Documentele prezintă date colectate între 19 decembrie 2021 și 18 iunie 2022 („perioada PSUR #3”), pe lângă datele cumulate privind evenimentele adverse și decesele care au avut loc în rândul celor care au primit vaccinul în timpul studiilor clinice și în timpul perioadei post-comercializare, începând din decembrie 2020 până la 18 iunie 2022.

În acest interval de timp, Pfizer-BioNTech a spus că nu a identificat aproape niciun semnal de alarmă privind siguranța și a susținut că vaccinul și-a demonstrat „eficacitate” de peste 91%.

Analizând documentele, Brian Hooker, Ph.D., P.E., director principal de știință și cercetare pentru Children’s Health Defence, a declarat pentru The Defender:

„Aceste rapoarte de evenimente adverse sunt «cu totul neobișnuite», cu rapoarte de miocardită de peste 10.000 și rapoartele de pericardită de peste 9.000. Din punct de vedere istoric, știm că aceasta ar fi o substabilire a cifrelor reale. Este criminal ca EMA să mențină acest vaccin pe piață.”

Potrivit unei analize a comentatorului și autorului Daniel Horowitz, procentul de evenimente adverse clasificate drept grave a fost „cu mult peste standardul pentru semnalele de siguranță, de obicei fixat la 15%”, iar femeile au raportat evenimente adverse cu o rată de trei ori mai mare decât bărbații.

60% din cazuri au fost raportate fie cu „rezultat necunoscut”, fie „nerecuperat”, sugerând că multe dintre vătămări „nu au fost tranzitorii”, a spus Horowitz.

Cel mai mare număr de cazuri a avut loc în grupa de vârstă 31-50 de ani, dintre care 92% nu au avut comorbidități, ceea ce face foarte probabil ca vaccinul să fie cel care provoacă „vătămări atât de răspândite și bruște”.

Au existat 3.280 de decese în rândul primitorilor de vaccin în perioada cumulată combinată, inclusiv în timpul studiilor clinice și după punerea pe piață, până la 18 iulie 2022.

Potrivit lui Horowitz, documentele „demonstrează că Pfizer a știut de la început despre un nivel revoltător de vătămări”, dar a continuat să-și distribuie vaccinul împotriva COVID-19.

Citește în continuare

Vedeți că la următoarea plandemie din anul 2024 care se pregătește în mare secret de liderii globaliști în aceste luni, s-a decis că guvernele vor scoate milităria din pod la modul cel mai serios, mai ales atunci când oamenii vor dori să meargă dintr-o localitate în alta sau atunci când au un drum NEESENȚIAL.

De aceea e bine să stați întotdeauna în gardă, fiindcă data viitoare NU va mai fi la fel ca în urmă cu 3 ani.

Va fi muuult mai rău, mai ales că acum se știe foarte clar cine a mușcat momeala plandemică și cine a decis să înfrunte această caracatiță transnațională ca să salveze umanitatea.

Nu uitați tot ceea ce s-a întâmplat în trecut și amintiți-vă întotdeauna să NU credeți tot ceea ce auziți la TV și în presa scrisă.

V-au închis în case fără să fiți lăsați să vă plimbați liniștiți pe stradă,v-au terorizat copiii cu "școala" online timp de 2 ani, v-au obligat să vă injectați cu cel mai letal ser experimental din istorie, v-au ținut departe de sălile de sport, parcuri și de frizerii, v-au sufocat ani de zile cu botnițele împuțite, v-au închis teatrele, v-au montat garduri metalice în magazine ca să nu cumva să intrați în ele dacă nu sunteți injectați, v-au obligat să vă distanțați unii de ceilalți ca să vă transformați în niște roboței, v-au îngrădit accesul la tratamente în spitale și v-au amendat de v-au rupt atunci când ați ieșit în stradă sau când v-ați plimbat pe stradă fără declarația lui Arafat.

Poate că au trecut 2-3 ani de atunci, dar voi trebuie să NU uitați nicio secundă din calvarul pe care demenții ăștia vi l-au băgat pe gât ca să vă "salveze" de impactul cu carcalacul mincinos.

Fiți pe fază și data viitoare faceți ceea ce trebuie, când trebuie, unde trebuie și cu cine trebuie dacă mai vreți vreodată să respirați în LIBERTATE PURĂ FĂRĂ DICTATURĂ.🇷🇴

Dacă nu veți învăța din experiențele trecutului, va fi prea târziu pentru voi și copiii voștri, fiindcă nu o să vă mai puteți salva.

Noua plandemie va fi de 10 ori mai dură decât cea chinezească, fiindcă foametea și sărăcia vor fi extreme în marea majoritate a statelor.

După ce globaliștii se vor plictisi de "războiul" din Ucraina, atunci vă vor teroriza cu un nou virus care va fi cu siguranță muult mai periculos decât celelalte virusuri. Povestea o știm pe de rost, doar că ea trebuie exersată ca să o conștientizeze cât mai mulți români.

Pericolul stă la pândă, iar acum mă tem că nu o să vă faceți temele nici atunci când veți începe să trăiți cea mai brutală experiență MILITARĂ din viața voastră.

Legea marțială scrie pe voi, adormiților dacă mai dormiți în post, așa cum ați făcut-o în trecut!📢

https://www.national.ro/sanatate/pregatiri-halucinante-pentru-urmatoarea-pandemie-militarii-implicati-in-controlul-populatiei-797321.html

SCRIU LIBER PE CANALUL DE TELEGRAM la t.me/actiunepentrunatiune 🇷🇴!

Mă uităm la niște copii de la marginea unui sat, amărâți, cu haine rupte cum jucau fotbal cu ceilalți copii și cât de fericiți erau!

În fața copilăriei toți copiii sunt egali!

Nu există diferențe că un copil, chiar și din părinți fără posibilități, să nu se bucure de acest dar minunat VIAȚĂ!!

Numai noi oamenii mari, avem acest mare handicap, să credem că un copil trebuie adus pe lume doar atunci când hotărâm noi singuri, fără a lua în calcul și pe Dumnezeu.

Să ne privim trecutul și să ne amintim că noi am crescut fericiți chiar dacă trăiam cu cheia la gât, chiar dacă ne jucăm fără telefoane ca astăzi, chiar dacă poate în anumite familii cu posibilități exista abia un telefon și acela era fix cu rotiță .. iar la școală făceam schimburi de timbre și de surprize de gumă de mestecat Turbo. Stăteam toată ziua afară, ne cunoașteam - nu numai copiii din bloc, ci pe toți copii din cartier.

Era o altă viață. O altă copilărie .. și eram fericiți.

Nu erau terenuri de fotbal, jucăm pe cimentul sau pietrișul dintre blocuri direct. Nu ne gonea nimeni că le loveam mașinile. Și nici părinții noștri nu erau bogați. Dacă avea unul o Dacie, se adunau toți adulții în jurul ei și discutau despre ea, afară.

Azi dacă am vedea vreun copil cum am copilărit noi, ne-am pune mari întrebări!!! Credem că acel copil e total nefericit. Dar oare noi nu am fost fericiți așa săraci cum eram?!

Vă mai aduceți aminte cum părinții noștri, atunci, stăteau la coadă pentru o sticlă de lapte?!

Azi oricine își permite să dea 5-6 ron pentru un litru de lapte, dar numai că tot noi ne plângem că viață e grea și nu mai facem copii!

Va trebui o dată să tragem linie și să vedem ce am făcut pe lumea asta. Cel mai important va fi familia și copiii noștri. Dar o familie numeroasă de cele mai multe ori vine acolo unde mama e jertfelnică și trece de acest handicap al societății care spune că dacă ai mai mult de 1-2 copii, cum au majoritatea, îți distrugi viața.

Copiii sunt o comoară, pentru ei trăim și ne bucurăm de viață.

Fără copii nu există fericire!!

Să dăm naștere la prunci, căci în acest dar dat nouă e lucrarea lui Dumnezeu, e mâna Lui.

Dumnezeu ajută acolo unde sunt copii, pentru că acolo e mucenicie, e jertfă, e bucurie sfântă!!!

Moaștele Sfinților de la Lavra Peșterilor. Foto: site-ul Lavrei Kiev-Pechersk

Relicvele și obiectele de valoare vor fi mutate din Lavra Kievului în muzeele europene și Vatican sub pretextul „salvării de atacurile cu rachete rusești”.

Pe 26 iunie 2023, în presa rusă au apărut informații că moaștele Sfinților Părinți ai Peșterilor, precum și valorile creștine, au fost scoase din Lavra Kiev -Pechersk. Acest lucru, în special, a fost declarat de TASS cu referire la serviciul de informații străine al RF.

„Potrivit SVR, s-a ajuns la un acord între autoritățile de la Kiev și reprezentanții UNESCO cu privire la scoaterea obiectelor de valoare creștine, inclusiv a relicvelor sfinte, de pe teritoriul Lavrei Kiev-Pechersk, și transferul lor ulterior către muzeele din Italia, Franța, Germania și Vatican sub pretextul „salvarii din atacurile rusești cu rachete”, se spune în text. Se relatează că se presupune că „au fost deja alocate resurse financiare pentru transportul mărfurilor în Europa, au fost pregătite vehicule, dintre care unele sunt echipate cu unități frigorifice”.

Anterior, UOJ a scris că, potrivit șefului Etnopoliticii de Stat, Viktor Yelensky, peșterile Lavrei vor fi reconstruite.

Sursa: https://spzh.news/en/news/74497-rf-says-relics-of-the-venerables-were-taken-from-the-lavra-to-the-west