ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ 12 poveţe ale Părintelui Justin Pârvu

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Părintele Iustin Pârvu

  1. Să-i iubeşti, mângâi și ajuți după puteri, şi să pătimeşti împreună cu cei săraci, ca şi tu să fii miluit de Dumnezeu.

  2. Să nu-i mustri pe cei care au întristare în inimă, ca să nu fii pedepsit cu acelaşi toiag şi căutând pe cineva care să te mângâie, să nu afli pe nimeni.

  3. Mai bine să fii dispreţuit, decât să dispreţuieşti pe altul. Mai bine să fii nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti. Rabdă, lasă, iartă și încrede-te în Dumnezeu!

  4. Cel care fuge de slava cea deşartă a lumii, unul ca acesta simte în sufletul său slava veacului ce va să fie.

  5. Fereşte-te de întâlnirile cele multe și nefolositoare, de multa vorbărie în deșert, şi îngrijeşte-te de sufletul tău, ca să-ţi păstrezi liniştea și buna rânduială sufletească!

  6. Păzeşte-te de păcatele cele mici, ca să nu cazi cu ușurință în cele mari!

  7. Îţi este mai de folos să înviezi sufletul tău din patimi, cugetând la cele dumnezeieşti, decât să înviezi morţi.

  8. Mai bine să fiii prigonit, decât să prigoneşti; să fii răstignit, decât să răstigneşti; să fii nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti; să fii clevetit, decât să cleveteşti.

  9. Dacă iubeşti blândeţea, vei avea pace în sufletul tău. Iar dacă te vei învrednici să dobândeşti pacea, te vei bucura în orice ispită sau încercare.

  10. Dumnezeu rabdă toate neputinţele noastre, însă nu-l suferă pe cel care tot timpul cârteşte, ci îl pedepseşte ca să se smerească și să-l îndrepte.

  11. Gura şi inima, care în fiecare încercare Îi mulţumesc Lui Dumnezeu, primesc binecuvântarea Lui şi harul dumnezeiesc.

  12. Atunci când viaţa ta este după Dumnezeu, să nu te întristezi pentru necazurile şi relele tale pătimiri, căci Dumnezeu ţi le va ridica într-o bună zi și te va mântui. Să nu te temi nici de moarte, pentru că Dumnezeu a pregătit bunătăţile cele viitoare ca să te facă mai presus de moarte, iar moartea trupului e doar o trecere către Împărăția Veșniciei Fericite fără margini sau sfârșit, deci Bucuria întâlnirii cu Cel mult dorit, pentru toți cei care L-au iubit și ascultat pe Dumnezeu!

Părintele Iustin Pârvu

✝️ Patriarhul Pavle al Serbiei: Hristos a ştiut cum vor fi vremurile şi ne-a înştiinţat din timp, ca să ne pregătim şi să nu ne ducem şi noi după cei mulţi care merg spre prăpastie.

- Posted in Lupta cea bună by

"Cu cât vom înainta în timp, cu atât va fi din ce în ce mai greu. Hristos a ştiut cum vor fi vremurile şi ne-a înştiinţat din timp, ca să ne pregătim şi să nu ne ducem şi noi după cei mulţi care merg spre prăpastie. Al nostru este a ne strădui să fim cu adevărat oameni, pregătiţi să rămânem oile lui Hristos şi printre lupi.
Dumnezeu ne trimite lupii ca să-i iubim şi pe ei, pentru că şi ei, văzând viaţa şi credinţa noastră, să-şi dorească să ajungă oi ale lui Hristos. Dar, în orice caz, cel mai important e ca noi să nu ajungem lupi. Acest gând ne va ține şi trupeşte şi sufleteşte. Iar dacă va trebui sa pierim, să pierim ca oameni!
"
Patriarhul Pavle al Serbiei

🔴 Ioan Aurel Pop — Președintele Academiei Române: Identitatea românească este felul de a te simți român, iar această simțire vine prin limbă, credință, origine, nume, tradiție, obicei, strai, pământ și cer etc. Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui.

- Posted in România Profundă by

Înaintașii de acum 100 de ani și de mai înainte au trăit o apoteoză a unirii, au avut o obsesie a unirii și au avut conștiința că făuresc o Românie nouă pentru eternitate. Noi ne-am cam blazat și credem că toate ni se cuvin fără eforturi mari. Romanii, din care ne tragem, cel puțin în parte, aveau o vorbă: Nihil homini natura sine magno labore dat, adică “Natura nu dă nimic omului fără mare stăruință”. O țară și o națiune nu se fac o dată pentru totdeauna, ci se construiesc și se primenesc mereu.

Poate că suntem mai uniți decât acum un secol, dar adesea doar prin declarații bombastice, uitând de unirea cotidiană, de binele zilnic pe care se cuvine să-l facem în numele unirii, de credință, de adevăr și de dreptate. Mulți dintre noi, în loc să facem binele aici, la noi, prin profesionalism, prin zbateri continue, prin luptă, ne ducem pe alte meridiane și ne punem experiența în slujba altor “uniri” și a altor “patrii”.

De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Siret și pe Nistru, și asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și nechivernisit. De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe aceste locuri. Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile. Așa, vom înțelege mai bine, poate, de ce “lacul codrilor albastru” este încărcat de “nuferi galbeni”, sau cum au reușit arhitecții de la 1500 să facă minunea de Mănăstire a Argeșului, înveșnicită, în credința populară, prin sacrificiul Anei și al Meșterului Manole, sau cum ajunge un om matur ca Ion al Glanetașului să se închine și să sărute pământul reavăn, descoperindu-se ca la rugăciunea de dinaintea icoanei. Gesturi similare fac toți oamenii, de oriunde și de oricând, dar aura care le însoțește pe cele mai sus evocate se-arată numai la acest popor și numai pe acest pământ, semn că românii și România au un fel al lor de a fi. Secolul trecut de la Marea Unire este un bun prilej de a-i face și pe alții - prieteni, neprieteni sau indiferenți - să ne vadă, să ne cunoască și să ne înțeleagă, cu identitatea noastră de români.

Simplu spus, identitatea românească este felul de a te simți român, iar această simțire vine prin limbă, credință, origine, nume, tradiție, obicei, strai, pământ și cer etc. Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui. La unele popoare, naționalitatea se confundă cu cetățenia și nu te poți bucura de nimic pe lumea asta dacă nu ai identitate națională.

Toate popoarele se raportează la identitatea lor, iar unele o fac chiar în mod ostentativ, atrăgându-ți atenția că ele există, că au un mesaj de dat lumii, că nu se lasă în voia sorții. Americanii se laudă de multe ori că ei sunt universaliști și nu naționaliști. Este însă de ajuns să vezi anumite manifestări ale vieții cotidiene și să te convingi de contrariu. Astfel, circulă lozinci de genul Buy only American! (“Cumpără numai ceea ce este american”), la școală se vorbește zilnic despre “părinții patriei”, toate sărbătorile sunt americane, de la Columbus Day până la Thanksgiving etc. Polonezii se caracterizează prin Biserică și prin Chopin, sârbii prin sacrificiul de la Kossovopolje (1389), italienii prin Risorgimento etc.

Am întâlnit mereu intelectuali străini care să vorbească despre identitatea proprie, care să critice “naționalismul” altora, dar nu am întâlnit niciodată polonezi, unguri, americani, francezi ori germani care să se critice pe sine în felul în care o fac românii. În rest, identitatea popoarelor este o realitate foarte puternică astăzi, chiar și atunci când acest lucru este negat sau nu este recunoscut pe față.

“Satul global”, despre care scria McLuhan, ne-a apropiat, dar ne-a și îndepărtat unii de alții în același timp. Suntem mai vecini și mai străini concomitent, mai aproape și mai departe… Ne ducem să ne vedem rudele și prietenii în Australia sau în America, dar nu ne vedem cu vecinii de scară și nu vorbim cu colegii de grupă. Sau vorbim - dar pe net, prin Facebook!

Românii sunt și ei prinși în acest vârtej. Generația mea, care a prins și alte vremuri, încearcă să redeștepte anumite cutume, anumite valori ale tradiției, dar se lovește uneori de un zid dur. Dacă, de exemplu, încerc să le explic adolescenților, tinerilor, taina muncii tăcute la câmp, la seceră și la coasă, a țăranilor de odinioară, horele din sat, doina și jalea, nuntitul și prohoditul etc. îmi dau seama că ei nu au cum să înțeleagă toate astea. Motivele sunt legate, firește, de globalizare, de accelerarea ritmului Planetei, de modernizare. Sunt însă și motive mai profunde. Generația mea, chiar dacă nu a fost toată rurală, a avut șansa să mai miroasă pământul reavăn, să simtă fânul proaspăt cosit, să vadă curgând sudoarea muncii fizice, sub soare dogoritor ori sub vânt și viscol.

În plus, a mai avut o șansă, anume aceea de a se împărtăși din toată experiența universală prin lecturi solide și prin dascăli de excepție, dăruiți școlii și națiunii. Azi toate acestea s-au pierdut. Zestrea omenirii zace în cărți, pe care nu le mai citește nimeni. Necazul este că nu se citesc integral nici e-book-urile sau cărțile electronice. Prin urmare, dacă nu luăm măsuri, riscăm să devenim toți otova, cu mințile odihnite și goale, instrumente bune de manipulat de către forțe malefice, care stăpânesc comunicarea și care au puterea să ne îndrepte pe calea dorită de ele.

Din păcate, întâlnim foarte des un sentiment de respingere față de țară, mai ales atunci când vorbim de civilizație (…). Legarea solidă de țară, sentimentul apartenenței la familie, la comunitate, la națiune și la credința oamenilor țării este primejdios pentru globaliști, pentru că îi face pe oameni profunzi, critici, circumspecți, fideli. Românii sunt un popor deschis și primitor și s-au lăsat ușor antrenați în acest proces dirijat, de “deschidere” fără limite.

Pe de altă parte, noi am trecut prin mai bine de patru decenii de comunism, care a fost demonizat pe bună dreptate și care ne-a făcut să ne simțim vinovați, înjosiți, victime etc. Nu-i vorbă, nici în trecut nu am dus-o foarte bine, aici, ca “enclavă latină la porțile Orientului”, bântuită de inamici, jefuită de regate și imperii orgolioase, ciuntită mereu de oameni și teritorii. Țara nu a prea fost a noastră, pentru că ne-o luaseră alții demult și ne-am refăcut-o cu greu. Pentru că nu am fost în rând cu marile puteri și nici nu am gustat din sentimentul elitei, ne-am lăsat ușor amăgiți și ne-am dezgustat de noi înșine. A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, pentru că ce este țara fără oameni, fără români? Or, noi nu găsim nimic mai bun să facem decât să hulim România așa de mult cum nici un inamic străin nu reușește! Firește, ne apucă uneori remușcările și dorul, ne ceartă parcă părinții și bunicii deveniți țărână, ne mustră icoanele din “casa dinainte” sau de pe tâmpla bisericii, dar ne “revenim” repede și nu facem nimic ca să îndreptăm situația.

Dimpotrivă, în loc să ne purtăm crucea și să spunem străinilor cine suntem și de ce vorbim românește, de ce credem în Dumnezeu colindând și de ce mai strângem fânul doinind, ne declarăm altceva decât români și trecem mai departe. Sunt neamuri mult mai oropsite și mai umilite de soartă decât al nostru, dar nu-și declină identitatea, originea, tradiția. — Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române

enter image description here
Sursa și textul integral: familiaortodoxa.ro

⚛️ Ernest Bernea: Omul vremurilor noastre a pierdut legătura cu tradiţia, cu tradiţia vie în sens de valoare permanentă.

🔴 Peter Hurley: "Dacă ar veni potopul peste Europa, renașterea ar izvorî din România"

📜 Părintele Justin Pârvu: „NOI, ROMÂNII, VOM AVEA ACEASTĂ SOARTĂ A UNUI POPOR DE JERTFĂ” →

✝️ Părintele Ioanichie Bălan: Treziți-vă! Întoarceți-vă la Ortodoxie, la Biserică, la ținuta morală decentă, cinstită, curată, a românilor dintotdeauna.

🔴 Părintele Ioan de la Mănăstirea Sihăstria Rarău ne îndeamnă să ne păstrăm dreapta credință ortodoxă.

❤️ Cătălin Amieroaie: România mai are o șansă!

✝️ Părintele Ioan Istrati: Vă spun o taină. 90% din realitatea ființei e inaccesibilă simțurilor trupului. →

- Posted in România Profundă by

Părintele Ioan Istrati: Vă spun o taină. 90% din realitatea ființei e inaccesibilă simțurilor trupului.

Vă spun o taină. 90% din realitatea ființei e inaccesibilă simțurilor trupului.

Nevăzută de ochii somatici. Și aici nu vorbesc de virusuri, bacterii și organisme mici. Nici de leptonii de lumină din care e făurită materia.

Vorbesc de realitatea spirituală a lumii. Nu vedem din păcate îngerii, demonii, sufletele, nu auzim corurile heruvimilor, atingerea sfinților, nu simțim energia de lumină necreată a atotprezenței lui Dumnezeu, Harul.

Decât dacă iubim pe Dumnezeu și trăim viața Lui.

Universul e spiritual. Materia e o minoritate, o grădiniță a ființei care ne învață alfabetul spiritual.

Oamenii deplini adică sfinții vedeau și simțeau această lume gigantică a luminii.

Proorocii percepeau cu sufletul tainele viitoare la șoapta Duhului Sfânt.

Mucenicii vedeau lumea lui Dumnezeu și pentru El sacrificau totul, chiar și viața, și carnea și Sângele lor, pentru Trupul și Sângele lui Dumnezeu.

Cuvioșii simțeau foșnetul aripilor de înger, soboarele de Liturghie veșnică, și de aia lăsau totul pentru viața îngerească: monahismul.

Doctorii fără de arginți vedeau întunericul din om adus de păcat și extirpau prin rugăciune tumorile ființiale.

Preoții care se roagă mult simt în epicleză zbaterea de aripă a Porumbelului Dumnezeu, Duhul Sfânt, își pleacă fruntea pe pieptul Mielului Hristos și aud întru uimire bătăile inimii lui Dumnezeu.

Pruncii văd lumea Duhului Sfânt, văd pe îngeri și pe sfinți, văd lumina taborică, ce se revarsă din inima lui Dumnezeu peste univers.

Duhovnicii curați simt încrengătura de lumină sau de întuneric din penitenți din privirea lor. De aici expresia "văzător cu duhul".

Oamenii care se roagă mult înțeleg țesătura de lumină a lumii, cuibul de iubire al Împăratului, din fiecare inimă: chipul lui Dumnezeu. Văd puterea fiecărui om de a deveni Sfânt prin rugăciune și smerenie.

Oamenii rugători trăiesc deja în eonul cel fără de moarte. Asta nu îi scutește de atacurile întunericului, dimpotrivă. Dar văd mai clar cursele demonilor, ajutorul de har al sfinților, poverile îngerilor păzitori.

Și peste toate, simt în fiecare clipă Iubirea infinită a Celui răstignit cum caută El plângând fiecare suflet pe care l-a zidit.


— Părintele Ioan Istrati

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid0h9vNg44NeJ7WdvSKkbw4aPMmSxHPTRMigSe3cPNK7vag4bCQtrgEPCyzzB8AiBokl

✉️ Scrisoarea unei studente românce din Anglia: „Am urât România până am văzut Anglia. VREAU ACASĂ!” 🏡

- Posted in Viață, Sănătate și Educație by

Acasa Mea

Dragii mei, eu nu am să mă lansez în contradicţiile şi dezbaterea asta care este şi va fi interminabilă din câte îmi pot da seama, pe tema scrisorii studentei romane în Anglia, dar am ceva de adăugat la ceea ce această fată a scris. Ţin să menţionez că nu sunt o fanatică a religiei, sunt o persona care se bazează în mod regulat pe ştiinţă pentru a explica anumite incidente şi lucruri, dar un aspect pe care lam învăţat de la bunicii şi părinţii mei şi de la comportamentul celor din jurul meu din România este bunătatea şi credinţa că dacă faci ceva bun, favorul ţi se va întoarce.

Locuiesc în Anglia de 4 ani, am făcut aici o facultate, un master şi am început o carieră. Dar ieri am fost scârbită până la refuz de incapacitatea englezilor de a fi oameni.

Acest articol a fost văzut de o comunitate de români din Southampton care s-au adunat cu mic, cu mare, pe Facebook să ofere donaţiide sânge, bani, canapeaua din sufragerie, etc. pentru nişte romani într-o situaţie nefastă:

Ce au primit înapoi? Refuzul şi batjocură englezilor şi replică: De ce ai ajuta dacă nici nu ştii cine e persoana pentru care suni. O amică a fost întâmpinată de întrebarea ironică ‘În calitate de ce suni tu aici?’ iar ea a dat un răspuns edificator pentru modul în care gândesc romanii cu principii şi educaţie: ‘In calitate de OM’.

Asta au uitat englezii să fie, oameni. Dacă te întreabă pe stradă în mod automat dintr-un obicei ‘ce faci?’, nu stau să asculte dacă le răspunzi că eşti pe moarte sau tocmai ce te-ai logodit. Oameni cu care ai lucrat şi care în fiecare zi te-au sufocat cu complimente şi atenţie, nu te mai salută pe stradă la 2 zile după ce ai terminat contractul de muncă.

Am tot ce îmi pot dori aici, un apartament la care îmi pot plăti chiria din salariul propriu, posibilitatea de a mă duce la cină la restaurant în fiecare seară dacă doresc, şifoniere îndesate cu haine, pantofi care nu mai au loc în sertare şi pe jos. Dar ştiţi ce nu am? Nu am siguranţa că mâine dacă voi leşina pe stradă de căldura, nu mă va călca cineva pe mâna trecând grăbit pe lângă mine. Da, e adevărat că în România parcă se baga lumea în sufletul tău şi vecinii toţi ştiu ce mănânci la prânz şi la ce oră faci duş pentru că sunt prea interesaţi de capră vecinului. Dar prefer asta, după ce am văzut reversul medaliei, pentru că în România există posibilitatea să întinzi o mână şi să apuci pe cineva de braţ, fie că îţi este străin, care te va ajuta la bătrâneţe să te ridici de pe scaunul din autobuz, şi nu te va da în judecată pentru hărţuire fizică. Este îngrijorător să ştiu că, deşi ne plângem de impresia pe care o au străinii de ţara noastră, avem cu toţii impresia că se datorează romilor care fură şi cerşesc.

Nu toţi străinii sunt nişte inculţi incapabili să discerne între cele două categorii de oameni, însă toţi par să aibă aceiaşi impresie eronată că stăm într-o ţară fără apă curentă şi pentru români un calculator e ceva rar întâlnit. Dar ştiţi ce am observant din ce în ce mai des? Că românii veniţi la studii, muncă sau în vacanţă, deschid gura să spună lucruri negative despre ţara din care provin. Suntem singurul neam care are mânia asta.

Englezii au o ţară cu nenumărate hibe: sistemul medical e la pământ, educaţia este ultima activitate pe lista de priorităţi a tinerilor (consumul excesiv de alcool şi droguri fiind prima), lipsa de fonduri ale guvernului care întreţine drogaţi şi mame de 15 ani (ori leneşi care nu au chef să găsească un loc de muncă) se înrăutăţeşte în fiecare an., s.a.m.d. Dar ştiţi ce spun ei despre ţara lor? “Marea Britanie este singura ţară din lume care are cuvântul GREAT (evident, de la Great Britain) în numele ei, suntem atât de norocoşi că ne-am născut aici.” Şi ştii ceva? Nu sunt… Pentru că eu am trăit şi lucrat în ambele țări şi ştii ce? Consideraţi-vă norocoşi că v-aţi născut în România. Şi dacă nu vă place, partea bună este că puteţi să plecaţi. Nu mai este o ţară comunistă, a intrat în Uniunea Europeană, vize către America se obţin mai uşor. Luaţi-vă bagajul şi urcaţi-vă în primul avion către ţara pe care o visaţi şi pe care o consideraţi grozavă, dar am o singură rugăminte: când ajungeţi acolo şi vă întreabă cineva de ţară din care veniţi, spuneţi că bunicii vă aşteaptă cu pâine caldă de casă când îi vizitaţi, că patiseriile şi cofetăriile din România sunt grozave, că avem nişte fete cu gene frumoase şi că ne tragem din latini, şi de aia suntem aşa de pasionaţi de muzică şi de reuniuni de familie mari. Spuneţi orice altceva va trece prin cap, dar nu de rău. Până la urmă dacă aţi plecat din România, nu vă blamaţi familia, părinţii şi eventual următoarea generaţie prin a spune lucruri rele (şi de cele mai multe ori exagerate şi scoase din context) despre ţara noastră.

Atât am avut de spus oameni buni. Şi dacă vreţi să ştiţi mai departe chiar ce cred aceşti englezi de ţara noastră şi cât de greşit este asta, citiţi acest rezumat, în engleză, dedicat problemelor ridicate de UK în legătură cu românii:

Fiţi mai buni şi mai înţelegători.

Cu drag, o româncă ce a urât România până a văzut Anglia, iar acum tot ce vrea e să se întoarcă.


— Sursa: foaienationala.ro

☦️ Pr. Savatie Baștovoi: Oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfânt care este în ei →

- Posted in Teologie și Învăţături Ortodoxe by

Părintele Savatie Baștovoi

Biserica a fost întemeiată la Cina cea de taină, nu în piață, nu pe balconul imperatorului. Hristos a rupt Pîinea Trupului Său și a dat celor doisprezece aleși ai Săi, între care era și trădătorul.

Hristos a venit în lume nu ca să facă ordine în ea, ci ca să ne scoată din lume pe cei pe care I-a dorit. Ne place, nu ne place, dar Hristos nu a dorit să-l convertească pe Pilat. Nici măcar nu i-a răspuns la întrebare atunci cînd Pilat L-a provocat să îi vorbească despre adevăr.

Răspunsul lui Hristos la inițiativele mai marilor acestei lumi este tăcerea.

Cei care reproșează Bisericii Ortodoxe că nu este în pas cu vremea, aduc cel mai bun argument că Ortodoxia este Biserica lui Hristos. Sîntem acuzați că am rămas în Bizanț, că trăim după canoane de acum 1800 de ani? Ba mai mult, avem și canoanele apostolilor pe care au și fost formulate toate celelalte.

Așadar, chiar cei care ne acuză de vechime, ne spun să renunțăm la tot ce sîntem și să ne alipim celor care nu mai au nici o legătură cu apostolii, deci nici o legătură cu Hristos.

Însăși dorința lor de a se schimba mereu după placul Pilaților și de a sta la masă cu ei, încurcînd vorbele despre adevăr numai ca să nu tacă, arată că nu sînt urmașii Celui care a tăcut cu prețul morții.

Fraților, canoanele sînt o mare bogăție cerească dăruită nouă de sfinții lui Hristos, cei care stau la masă cu El și aud vorbele Lui pe care lumea nu le aude. Blîndețea și înțelepciunea sfinților topește toată răutatea, alungă deznădejdea, înțelepțește pruncii.

Oare chiar crede cineva că sfinții au făcut acele canoane aspre ca să ne piardă pe noi, păcătoșii, sau ca să ne despartă de Biserică? Cine a văzut vreodată un sfînt, iar eu am văzut, cunoaște că asprimea lor este măsura desăvîrșirii spre care trebuie să tindem.

Nici Hristos nu a venit să strice Legea sau prorocii, ci ca să le plinească prin mila Sa. Căci dacă vom coborî masura la nivelul nostru, al păcătoșilor, numind virtute ceea ce este păcat, la ce ne mai trebuiește Mîntuitor, că noi înșine, cu mintea noastră ne-am și mîntuit.

Toate cîte ne-au lăsat sfintii nu sînt din lumea aceasta, ci măsură îngerească la care ei înșiși au ajuns. Cu adevărat, nici unul din sfinți nu a pus sarcini pe care el însuși nu le-a purtat. De aceea, a zis prorocul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!” Și oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfînt care este în ei.

Biserica lui Hristos este biserica sfinților, nu a revoluționarilor, reformatorilor și doctorilor. Acolo unde sfinții nu mai sînt autoritate și călăuză, acolo conduce mintea căzută, acolo totul este posibil, totul înafară de mîntuire.

Să se cerceteze fiecare în ce legătură este cu sfinții și cine este autoritate pentru el atunci cînd poartă o discuție. Așa vom cunoaște în ce legătură sîntem cu Hristos.


— Pr. Savatie Baștovoi

Sursa: https://www.facebook.com/savatie/posts/pfbid0pqcATuVXUfUu5cRFdgVorJgbDBmDQaS2CLo7JiVXex3bbMTCdgJoCgTyp6kUHf6Jl


💛 G-ral maior (rez) Cristian Marian Gomoi: O sinteză a unicității Limbii Române

Emil Cioran zicea, mai în glumă - mai în serios: ...ca să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract.

enter image description here

De ce e limba română așa o limbă unică?

Așadar, să auzim 11 motive, care saltă limba de baștină a lui Brâncuși pe podiumul “pietrelor” rare ale omenirii.

  1. Română este singura, din grupul de limbi romanice, care a supraviețuit în părțile acestea ale Europei. Rămâne un mister: cum de s-a întâmplat așa, în condițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau uralice (din nordul Eurasiei).

  2. Româna-i veche de 1700 de ani. Și că-i veche n-ar fi cine știe ce motiv de lauri, dar e veche în acel fel în care, de-am călători în timp în Țara Românească acum 600 de ani, nu ne-ar fi chiar atât de deosebit de greu să înțelegem ce le spunea unul ca Mircea cel Bătrân ostașilor săi.
    Poate vă pare de la sine înțeles, dar adevărul e că foarte puține limbi din lume și-au păstrat “trunchiul” întreg. Limba lui Shakespeare sau cea a lui Napoleon nu se pot lăuda cu așa o stare de conservare.

  3. Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât “enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Spunem “fata”, “băiatul”, “tabloul”, și nu “la fille”, “le garçon”, “le tableau”, cum ar fi în franceză.
    Chestia asta ne conferă o melodicitate intrinsecă-n grai, plus o concizie-n exprimare. Practic, ne e de-ajuns un singur cuvânt, ca să ne facem înțeleși atunci, când ne referim la un obiect sau la o ființă anume. Ei, majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.

  4. “Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, dar vine la pachet cu sute de particularități de pronunție pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor, natural, fără să le pritocim.
    N-avem nevoie de manualul de fonetică la capul patului, pentru ca organul din cavitatea bucală să se miște într-un fel când rostim “ceapă”, și în alt fel când rostim “ea”. Chiar dacă grupul de vocale e același. Pentru vorbitorii de arabă, de pildă, regula asta se învață cu creionul sub limbă – sunt dintre cei cărora le vine greu.

  5. Lingviștii spun că, cel mai și cel mai bine, româna s-ar asemăna cu dalmata, din care istoria păstrează doar câteva sute de cuvinte și propoziții. Problema cu dalmata e că nu mai circulă. Sunt 0 vorbitori de dalmată pe Terra în acest moment, și probabil c-așa vor rămâne până la finalul veacurilor.

    Dalmata a fost declarată limbă moartă pe 10 iunie 1898. Este data decesului ultimului ei vorbitor, croatul Tuone Udaina, care o stăpânea parțial. Înainte să moară, Udaina a mărturisit, că limba îi e familiară încă din mica copilărie, că și-i amintește “ca prin vis” pe părinții lui conversând, uneori, în această limbă.

  6. Româna e limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa.
    “PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ”, 44 de litere. Definește o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e, că boala nu prea se face, deci nici cuvântul nu se folosește.

  7. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO, aidoma Barierei de Corali din Australia, Marelui Zid Chinezesc ori Statuii Libertății. Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. E vorba de dor și doină, două cuvinte intraductibile, concluzionează UNESCO.

    Dor și doină se comportă mai degrabă ca niște diamante roz, decât ca niște alăturări de sunete – exprimă emoții, într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte “glasuri” ar fi o contrafacere. Nu mai e nevoie să precizăm, că tot ele trec drept cele mai bogate în sens substantive din română.

  8. Alt aspect unic în lume, româna “dirijează” cuvintele latine după regulile balcanice. Vocabularul e, vorba vine, “italienesc”, dar rânduielile gramaticale sunt de tip slav. Apar și coabitări între cele două registre, latin și slav.
    Concret, cazurile dativ și genitiv au aceeași formă (ca-n latină), timpul viitor și perfect se formează după o regulă hibrid între latină și slavă, dar infinitivul se evită (ca-n limbile slave).

  9. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre puținele limbi în care “câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj “pe înțelesul tuturor”.
    Proverbele astea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza să fie scurtă. Să spui mult în foarte puține cuvinte (la asta se referea și Alecsandri în celebra românul s-a născut poet). Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb.

  10. La fel de luxuriantă se dovedește româna și-n ceea ce privește numărul de cuvinte. Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ne dă de înțeles că româna-i între primele 8 limbi ale lumii. Ultima ediție a “Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte. Asta-n condițiile în care autorii au lăsat de-o parte diminutivele, și alea vreo 30.000.

  11. La cât de veche e pe teritoriul european, româna ar trebui să aibă dialecte in interior, teritorial – adică limba locuitorilor din Banat, de pildă, să fie mult-diferită de cea a locuitorilor din Maramureș (vezi triada spaniolă-bască-catalană din Spania).

    Și totuși, nu-i cazul limbii române, în “curtea” căreia există graiuri și regionalisme, însă nu dialecte. Filologi ca Alexandru Philippide și Alf Lombard susțin că, iarăși, din punctul ăsta de vedere, româna e un fenomen fără precedent în lume”

Cu deosebit respect G-ral maior rez Cristian Marian Gomoi


✝️ Părintele Arsenie Boca: Voi vă rugați de Dumnezeu să vă dea una sau alta, să vă împlinească o dorință, iar El Se roagă de noi să ne schimbam purtările. Adică purtarea rea, negativă, s-o schimbăm cu virtutea, cu faptele bune. Judecați și voi care de cine să asculte mai întâi? Noi de Dumnezeu sau Dumnezeu de noi?!...

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

Părintele Arsenie Boca

Voi vă rugați de Dumnezeu să vă dea una sau alta, să vă împlinească o dorință, iar El se roagă de noi să ne schimbăm purtările. Adică purtarea rea, negativă, s-o schimbăm cu virtutea, cu faptele bune. Judecați și voi, care de cine să asculte mai întâi? Noi de Dumnezeu, sau Dumnezeu de noi?!…Părintele Arsenie Boca

Spunea că rugăciunile sunt ca niște scrisori trimise lui Dumnezeu. Unele sunt scrise cu lacrimi, cu mâhnire, cu durere. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte pentru tot ce am greșit, să ne ajute în necazurile pe care le avem, să fie cu noi, să ne lumineze mintea, să ne întărească, să ne dea putere din puterea Sa cea Dumnezeiască. Cu cât sunt mai mari încercările prin care trecem, cu atât să ne fie mai mare credința, și mai puternică rugăciunea. Cu atât mai mult trebuie să cerem de la Dumnezeu mila și ajutorul Lui. Și vom vedea că, cu cât ascultăm mai mult de Dumnezeu, cu atât ascultă și El rugăciunile noastre.

Neîncetata chemare a numelui lui Dumnezeu îl vindecă pe om de patimi. Când îl rostim, numele lui Iisus e ca un medicament care tămăduiește. El nu trebuie invocat numai când suntem bolnavi, sau avem ispite și probleme. El nu se rostește numai cu buzele sau în gând, ci și cu inima. Numele Lui e sfânt, preacurat, prea dorit, căci este Dumnezeu.

Să ne gândim la Iisus ca la Dumnezeu care are putere și poate face minuni cu puterea Sa. El ne vede și ne aude când ne rugăm, și văzând credința noastră, trimite harul Său, care face minuni.

Părintele Arsenie Boca spunea adesea despre cât de important este să conștientizăm și să ne deprindem cu prezența lui Dumnezeu. Fiecare om trebuie să știe că Dumnezeu este cu el în tot locul, în toată vremea. El este singurul care ne vede durerea și ne cunoaște gândurile, și tot El este singurul care ne aude plânsul și ne ajută în purtarea crucii pe care o avem de dus.

Când cineva se roagă lui Dumnezeu cu tărie, cu inima înfrântă și smerită, cu convingerea că Dumnezeu îl poate ajuta, atunci el se lasă în voia Lui și primește o putere vindecătoare, care este puterea Harului, sau a Duhului Sfânt.

Părintele Arsenie Boca îi îndemna pe credincioși să citească mai ales Acatistul Domnului Iisus Hristos, și Paraclisul Maicii Domnului.

— Preotul Ioan Sofonea, “Am auzit un sfânt vorbind: Părintele Arsenie Boca”



✝️ Părintele Cleopa Ilie: În fiecare zi să citiți Acatistul şi Paraclisul Maicii Domnului

- Posted in Părintele Cleopa Ilie by

Părintele Cleopa Ilie

"Dumnezeu primeşte pe om la pocăință până la ultima lui suflare, dacă se întoarce din toată inima şi cinsteşte pe Maica Domnului.

Să aveți mare evlavie către Ea, că fericită este casa şi familia care are în casă icoana Maicii Domnului.

În fiecare zi să citiți Acatistul şi Paraclisul Ei.

Dacă nu ar fi Maica Domnului în ceruri, lumea aceasta s-ar fi pierdut de două mii de ani.

Ea pururea stă în genunchi şi se roagă Preasfintei Treimi.

Ea este a patra față duhovnicească din ceruri."

Părintele Cleopa Ilie

✝️ Sfântul Teofan Zăvorâtul: Vorbirea deșartă ascunde semințele tuturor patimilor

- Posted in Abecedarul credinței by

"În lume este așa de răspândit răul și păcatul este așa de obișnuit, încât multe păcate nu sunt socotite drept păcate, și mai ales osândirea.

Limba celui ce osândește este mai rea ca iadul, că iadul primește doar pe cei răi, iar limba mănâncă și pe cei răi, și pe cei buni.

Alungă departe de tine duhul multei grăiri, că în el sunt tăinuite seminţele tuturor patimilor: acolo e minciuna, acolo e obrăznicia, acolo sunt osândirea şi clevetirea, acolo e vorbirea spurcată şi nebunească.

Râvnește pentru curăția sufletului și a trupului, că necurăția alungă departe pe îngeri și cheamă roi de diavoli, care întunecă și trag totul spre necurăție din ce în ce mai mare.
"

— Sfântul Teofan Zăvorâtul


✝️ Părintele Ilie Cleopa: Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei.

- Posted in Părintele Cleopa Ilie by

"Să ştiţi că cele mai multe suflete de creştini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinţei.

La cei tineri le spune: «Eşti tânăr. Acum vrei să te spovedeşti? Acum vrei să te rogi sau să posteşti? Nu-ţi pierde timpul acum cu acestea. Trăieşte-ţi viaţa! Ai timp să te pocăieşti mai târziu...».

Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă şi bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrâneţe...».

Iar către cei bătrâni zice: «Toată viaţa te-ai ostenit şi ai muncit. Mai eşti şi bolnav şi neputincios. Şi poate nu mori chiar acum. Mai ai timp...».

Şi în acest chip, amânând pocăinţa pe mâine, pe poimâine, la anul, la bătrâneţe, ne înşală vrăjmaşul mântuirii noastre cu amânarea.

Dar Dumnezeu spune: Astăzi de veţi auzi glasul Meu, să nu vă învârtosati inimile voastre..
"

— Părintele Cleopa, Patericul Românesc

🔥 Sfântul Mucenic TUNOM, Emir arab († 1579), care L-a mărturisit pe Hristos, văzând Sfânta Lumină, de Paşti, ţâşnind prin stâlpul de la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt, atunci când turcii i-au împiedicat pe ortodocşi să intre în Biserică şi aceştia au ţinut slujba afară, în faţa Bisericii.

Sfântul Mucenic Tunom

Întâmplarea a avut loc în contextul în care autoritățile otomane ale vremii au interzis Patriarhului Sofronie al IV-lea să oficieze slujba din Sâmbăta mare înăuntrul Bisericii.

Patriarhul și credincioșii ortodocși au rămas să se roage la intrare, lângă coloanele de piatră ale ușii. După lăsarea serii, una din coloane s-a crăpat, iar Lumina ieșea din interior.

În scurt timp, mulțimea credincioșilor s-a umplut de făclii, spre rușinea ereticilor și mirarea autorităților. La vederea acestei întâmplări, mai presus de fire, li s-a permis să intre în Sfântul Mormânt și li s-a acordat dreptul firesc de a sluji anual în Sfântul Mormânt, în Sâmbăta mare.

Un muezin musulman pe nume Tunom, care a văzut Minunea din minaretul moscheii de peste drum, când a văzut aprinderea coloanei a conștientizat autenticitatea Minunii şi a mărturisit musulmanilor Puterea lui Iisus Hristos.

Văzând minunea, el a strigat:

Mare este Credinţa creştinilor! Unu este Adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor! Cred în Hristos, Cel înviat din morţi. Mă închin lui ca Dumnezeu al meu!

După ce a discutat, cu ei, în contradictoriu, această mărturisire a lui a fost pricină de a fi decapitat şi de a i se da trupul focului spre ardere.

Astăzi el este socotit oficial drept Mucenic al Ortodoxiei, pomenirea lui se săvârșește la 18 Aprilie şi în Marţea luminată, iar Moaştele lui se află în Mănăstirea Megali Panaghia, din Ierusalim.

⭕ Referitor la întreruperea pomenirii în urma pseudo-sinodului din Creta 16-06-2016 (666) și lucrarea harului, Părintele Ghedeon, ne dă lămuriri: →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

📘 Aceste lămuriri sunt de mare folos nu numai pentru preoții ce au oprit pomenirea, dar și pentru preoții din Patriarhia Română, care merg în erezie și pot cerceta și dânșii în urma acestui material, și pot vedea, cât de periculoasă este situația prezentă ❗️

📕 Părintele ne spune mai jos, despre poziția în care se află Patriarhia Română la ora actuală conform învățăturilor de la Sfintele Sinoade Ecumenice și Sfintelor Canoane ❗️

📒 Tot odată Părintele ne mai spune, despre lucrarea harului bunului Dumnezeu la ora actuală la preoții ecumeniști, Sfintele Taine (ele sunt lucrătoare în continuare, dar spre întunecare la cei ce cunosc situația iar spre luminare, la cei nu au discernământ și la bătrâni, copii etc)❗️

📕Harul doar un Sfânt Sinod îl poate lua de la ei dar patriarhul, episcopul sau preotul ce nu se dezic de semnături și pomenire și nu mărturisesc în public, să spună că au greșit și nu se pocăiesc, din păcate, nu se vor mântui ❗️

📘 Una din dogmele ce a fost lovită la "sinodul" tâlhăresc din Creta, a fost dogma Bisericii la care face referire Crezul — au afirmat că există mai multe biserici, de exemplu: pe catolici îi consideră de atunci biserică, episcopii sunt semnatari, preoții îi pomenesc, deci le însușesc credința, iar oamenii ce se duc la ei, sunt părtași la același păcat ❗️

📒 Părintele ne îndeamnă să citim și să cercetăm cât mai amănunțit și cu multă rugăciune, situația cu oprirea pomenirii, să nu rămânem la ecumeniști dar nici să cădem în extreme, deoarece îl putem supăra pe Bunul Dumnezeu și vom da răspuns la judecată, cu atât mai mult pentru credință ❗️

Sursa: https://www.facebook.com/100070525560480/videos/1881803778915551/


📕 Sfântul Ioan Gura de Aur: Dacă preotul învață dreptatea lui Dumnezeu și cele ale Dreptei Credințe, nu căuta la viața lui. Iar dacă Preotul sau Episcopul învie morții dar nu are Drepta Credință, ferește-te de acela❗️

✝️ Valeriu Gafencu: Prin Hristos iubesc pe toți. Este o cale atât de greu înțeleasă și acceptată de oameni! Dar sunt convins că este singura care duce spre fericire…

- Posted in Sfinții Închisorilor by

"Și, dragă mamă, aș vrea să știi că am suferit mult. În prima iarnă mă trezeam noaptea din somn și în singurătatea celulei, în frig și foame, priveam întunericul și șopteam încet, ca să aud numai eu, dar așa de tare ca să audă Dumnezeu: „Mamă, mi-e frig, mi-e foame!”.

La început a fost greu de tot. Dumnezeu însă a fost mereu cu mine. Nu m-a părăsit nicio clipă. Am început să înfrunt suferințele trupului și încet-încet am început a gusta din bucuriile noi.

Am văzut că sunt un om păcătos. M-am cutremurat de păcatele mele, de neputința mea. Mi-am dat seama atunci că eu, care doream cu toată inima o lume ideală, eu însumi eram un păcătos.

Deci mai întâi trebuia să devin eu un om curat, un om nou. Și am început să mă lupt cu răul din mine.

Încet-încet a coborât peste mine lumina adevărului. Am început să trăiesc fericirea în suferință. Și golul din inima mea, pe care eu așteptam să-l umple iubirea iubitei mele, l-a umplut Hristos, Iubirea cea mare. Și am înțeles atunci că mare cu adevărat este cel care are o dragoste mare, mare cu adevărat este cel care se vede pe sine mic.

Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toți. Este o cale atât de greu înțeleasă și acceptată de oameni! Dar sunt convins că este singura care duce spre fericire…"


Valeriu Gafencu

✝️ Episcopul Mar Mari Emmanuel: Mesaj pentru liderii Bisericilor Creștine / VIDE⭕

- Posted in Uncategorized by

Mar Mari Emmanuel (născut la 19 iulie 1970) este un cleric creștin asirian care este în prezent episcopul Bisericii Hristos Bunul Păstor din Wakeley, New South Wales, Australia.

În 2011, a fost hirotonit episcop în Biserica Antică a Răsăritului, dar a fost suspendat în 2014.

Biserica Asiriană a Răsăritului

Biserica Asiriană Catolică Apostolică din Răsărit este o biserică izolată, care s-a separat de Biserica Ortodoxă după Sinodul de la Efes (anul 431 DH.).
Biserica Asiriană a Răsăritului (o biserică nestoriană) este considerată uneori o Biserică ortodoxă orientală, deşi nu este în comuniune cu acestea şi are o hristologie nestoriană sau asemănătoare cu nestoranismul, care diferă de declaraţia de la Sinodul de la Calcedon într-un mod opus faţă de monofiziţi.
Actualul întâistătător este Prea Sfinţitul Mar Dinkha al IV-lea, catolicos-patriarh.

Nestorianismul este o erezie hristologică care a apărut în Biserică în secolul al V-lea ca o încercare de a explica rațional și de a înțelege încarnarea Logosului divin, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, ca omul Iisus Hristos. Erezia nestoriană – susținută de patriarhul Nestorie – a fost condamnată de Sinodul III Ecumenic (Efes, 431).

Nestorianismul învață că cele două esențe divină și umană sunt separate și sunt două persoane: omul Iisus Hristos și Logosul divin, care locuiește în om – erezie cunoscută și sub numele de dioprosopism.

În virtutea acestui dioprosopism, nestorienii resping terminologia „Dumnezeu a suferit” sau „Dumnezeu a fost răstignit” în disputa despre theopashism, pentru că ei cred că doar omul Iisus Hristos a suferit.

În privința Maicii Domnului, nestorienii resping termenul Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat Fecioarei Maria, utilizând în schimb termenul Christotokos (Născătoare de Hristos) sau Anthropotokos (Născătoare de om). Nestorie susținea că deoarece în ființa lui Hristos ar exista două persoane deosebite (una dumnezeiască și cealaltă omenească), Sfânta Fecioară nu a născut decât pe Omul Hristos și deci nu poate fi numită „Născătoare de Dumnezeu“, ci numai „Născătoare de om“ (gr. ἀνθρωποτόκος — antropotokos) sau cel mult „Născătoare de Hristos” (gr. Christotokos).

Prin condamnarea ereziei nestoriene (dioprosopiste) se formulează doctrina marială ortodoxă a Bisericii, prin recunoașterea celor două atribute ale Sfintei Fecioare: θεοτόκία (gr. teotokia), adică meritul de a fi născut pe Dumnezeu în trup, și αειπάρθενος (gr. aipartenos), adică pururea-fecioria ei.

⏳ Episcopul Mar Mari Emmanuel (Biserica Asiriană a Răsăritului) a fost înjunghiat în timpul unei slujbe la Sydney.


Comentariul Ortodoxia.RO:

Titlul fișierului video este "Mesaj pentru liderii Bisericilor Creștine" — iar după cum bine știm, la Sinodul din Creta (Kolymbari - 2016) a fost introdusă o nouă dogmă schimbând Crezul în mod viclean. De aceea este bine să citim cu mare atenție articolul ✝️ Biserica Ortodoxă Bulgară: „Nu există altă credință în afară de cea ortodoxă. Restul sunt erezii.” și să ne însușim cele scrise și declarate acolo.

📆 18 Aprilie: Sfinții Noii Mucenici de la Optina — Trofim, Terapont și Vasile — uciși în 1993

Doamne, Tu mi-ai daruit iubire si m-ai schimbat intru totul, iar eu acum nu mai pot face altceva decat numai sa merg la chinuri spre mantuirea aproapelui meu. Suspin, plang, ma ingrozesc si nu pot face altceva, caci iubirea Ta ma calauzeste si nu voiesc sa ma despart de ea, pentru ca in ea imi gasesc nadejdea mantuirii si nu deznadajduiesc pana in sfarsit, vazand-o pe ea in mine”.Sf. Mc. Vasile de la Optina

Sfinții Noii Mucenici de la Optina — Trofim, Terapont și Vasile — uciși în 1993
Sfinții Noii Mucenici de la Optina — Trofim, Terapont și Vasile, uciși în 1993 — sunt pomeniți pe 18 aprilie.

✝️ Sfântul Amfilohie Makris din Patmos: "Lupta duhovnicească trebuie să fie pecetluită cu dragoste sinceră şi cu smerenia. Căci numai cel ce este îmbrăcat cu acestea nu ţine seamă nici de greutăţile acestei vieţi, nici de ura lui satana, nici de răutatea pe care o manifestă slugile lui."

- Posted in Abecedarul credinței by

"Prin harul lui Dumnezeu, omul a reușit să urce duhovnicește, se schimbă, devine un alt om, și frica îl părăsește. Nu se mai teme de moarte și considera viața actuală, oricât de bună ar fim ca o robie."

"Nu mă tem de moarte, nu pentru faptele mele, ci pentru că cred în mila lui Dumnezeu."

"Acolo unde nu există monahism ortodox, nu există Biserică, precum nu există țară fără armată și oraș bine administrat fără jandarmi. Călugării păzesc granițele Bisericii și le apără împotriva vrăjmașilor ei, care, în epoca noastră materialistă, se năpustesc ca niște lupi asupra ei pentru a o sfâșia."

"Rugăciunea făcuta cu stăruință, trezvie, pietate, credință și frângerea inimii, este bună și folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubește. Omul în rugaciune vorbește cu Dumnezeu și Ii cere bunuri duhovnicești și mântuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit."

"Rugăciunea trebuie însoțită de dragoste. O rugăciune fără dragoste este ca o pasăre fără aripi: i se pare că-i frumoasă, dar n-are aripi și nu poate zbura."

"Omul mândru nu atrage pe nimeni. Și dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura duhovnicească este indisolubilă numai când există suflet de copil, nevinovăție și sfințenie."

Părintele Amfilohie Makris din Patmos (1889 - 1970)

✝️ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia: Dispoziţia pe care o avem față de semeni este dispoziţia pe care o avem şi faţă de Dumnezeu.

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia

Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia (1914-2003)

Nu acorda prea multă importanță evenimentelor exterioare, concentrează-te în tine, în inima ta, în Domnul și părăsește evenimentele exterioare. Roagă-te neîncetat „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.

* * *

Oricine doreşte binele, va suferi mult în viaţă ca să dobândească iscusinţa duhovnicească de mare preţ.

* * *

Trebuie să ne schimbăm pe noi înşine, şi totul se va preschimba în jurul nostru pe temelia gândurilor.

* * *

Trebuie să ne rugăm Domnului ca să ne dea răbdare desăvârşită şi să iertăm toate; de îndată ce avem aceasta înlăuntru, vine şi armonia înlăuntrul nostru şi în jurul nostru.

* * *

Adeseori, cei cu care vorbim ne strică dispoziţia sufletească. Nu trebuie să ne spună dacă ne respectă sau nu, dacă ne iubesc sau nu, această trăsătură o poartă fiecare persoană în cuget şi noi o simţim.

* * *

Nu trebuie să ne îndeletnicim cu telepatia (citirea gândurilor străine). Gândurile sunt o putere şi o forţă uriaşă. Vedeţi ce fac gândurile nu numai în statul nostru, ci în lumea întreagă!


 


 

Page 17 of 103