ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

🛑 Părintele Claudiu Buză: S-au rezolvat problemele BOR...?! →

- Posted in Ortodoxie și Actualitate by

S-AU REZOLVAT PROBLEMELE BOR...?!

Oare cât de naivi ne consideră unii dintre "stăpânii și arhiereii noștri", cum că noi am crede că "destituirea" (lipsirea de puterea cuvântului oficial) purtătorului de cuvânt al Patriarhiei vindecă rănile sistemului bisericesc și pune capăt neînțelegerilor și dezbinărilor din Biserică? Cum putem să credem că din partea administrației bisericești se comunică ceva în spațiul public, prin purtătorul de cuvânt, fără știrea patriarhului și a membrilor sinodului sau că dl. Vasile Băsescu emite, pe cont propriu, propriile păreri fără girul mai marilor săi?! Exclus acest lucru! Dacă ar fi fost așa, Sinodul BOR nu ar fi așteptat ca opinia publică să se dezlănțuie împotriva purtătorului de cuvânt, găsindu-l vinovat pentru ideile și polemicile din spațiul public, ci ar fi luat atitudine la timp, reducându-l la tăcere pe "vorbitor", pentru câștigarea unui important capital de imagine.

Nu este exclus ca înșiși sinodalii să abată atenția publică, prin mijloace perfide și manipulatoare, de la o vinovăție comună și criză instituțională, la una singulară, izolată, în persoana purtătorului de cuvânt al Patriarhiei. Astfel, pe de o parte, prin această execuție publică a emisarului, se abate atenția de la adevăratele probleme din interior care nu pot fi rezolvate decât mergând la cauzele care le-au produs. Pe de altă parte, însă, asistăm, de fapt, la propria condamnare a celor reprezentați de cel condamnat care a fost atâta timp portavocea lor!

Iată, așadar, la o primă vedere și o scurtă analiză, o victorie importantă a sinodalilor, încununată cu iertarea oferită de aceștia ÎPS-ului Teodosie, dojenit la propriu, dar nu pedepsit, pentru îndrăzneala de a înfrunta sistemul bisericesc politic corect. Pliroma aplaudă la scenă deschisă această reușită, neînțelegând că adevăratele probleme se vor arăta curând, ca niște răni ce au fost în grabă acoperite, fără curățare și administrarea tratamentului vindecător!

Părintele Claudiu Buză

— Sursa: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid02DBuM4xm3T5Q9a6z3veufbboMPNhytEjCd6zCuH8b7kV8WUgMTzuadqfqTdvWRvNVl

📜 Foametea provocată în Basarabia de cotropitorii sovietici a condamnat la moarte sute de mii de oameni.

Pe 28 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, care aparțineau statului român la acel moment.

Din primele ore după ocupație, au început represiunile împotriva tuturor cetățenilor pe care regimul de ocupație îi considera periculoși pentru URSS, care au culminat cu deportarea în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a elitei intelectuale, a administrației române și a fețelor bisericești rămase pe teritoriile ocupate.

După câteva zile petrecute în vagoanele pentru vite, bărbații au fost despărțiți de soții și copii, fiind duși în închisorile Gulagului.

Femeile și cei mici au fost duși în Siberia sau Kazahstan, pentru a fi folosiți la munci fizice necalificate. Autoritățile sovietice nu au creat condiții pentru ca deportații să fie asigurați cu hrană și, în consecință, a crescut drastic mortalitatea printre aceștia, scrie Mariana S. ȚĂRANU, conferențiar universitar, doctor în istorie în publicația https://www.timpul.md.

Foametea provocată în Basarabia de cotropitorii sovietici a condamnat la moarte sute de mii de oameni.

Sistemul de cartele alimentare

În prima săptămână, familiile deportate în Kazahstan intenționat nu au fost asigurate cu hrană. Oamenii erau nevoiți să vândă lucrurile pe care reușiseră să le ia de acasă sau să le schimbe pe mâncare cu localnicii. Apoi a fost introdus sistemul de cartele.

În cazul familiilor, ajunse în Siberia, acest sistem a fost instituit chiar din prima zi. Raţia alimentară pentru o persoană constituia 200 grame de pâine pe zi. Boris Vasiliev își amintea că mamă-sa a primit cinci foi cât jumătate de caiet, împărțite în pătrățele numerotate. Erau atâtea pătrățele câte zile avea luna. La magazin, i-au tăiat un pătrățel din fiecare foaie și biata femeie s-a întors plângând cu bucata de pâine. Mai mult nu le dădeau nimic, doar ceai sau apă fiartă.

Cele 200 de grame de pâine trebuiau răsplătite prin muncă, fiind împărțite doar femeilor care lucrau și îndeplineau norma fixată de autorități. Dacă o mamă se îmbolnăvea sau era epuizată de muncă, ea și copiii săi erau lipsiți, respectiv, de mâncare și mureau.

În primele luni de deportare, familiile își primeau tainul de la prăvăliile improvizate. Cu toate acestea, pâinea nu era adusă cu regularitate, iar calitatea ei era sub orice nivel. Era caldă și crudă, încât o puteai frământa ca s-o coci iarăși. De regulă, o aduceau pe la orele două-trei de noapte și oamenii prindeau rând de cu seară.

La Chișinău a fost lansat un documentar despre foametea din Basarabia - Stiri.md

150 de grame de pâine pentru doi ari de pământ săpați

Primăvara, îndată ce se dezgheța pământul, copiii deportaților ieșeau în câmp, pe terenul unde se cultivaseră cartofi. Răscoleau solul și strângeau cartofi putrezi, pe care îi aduceau acasă şi îi spălau, îi curățau, îi pisau și făceau un fel de „turte” coapte pe plită, nesărate, fără făină. Spre vară, oamenii mâncau ștevii cu tot cu rădăcină, urzică și chiar și lobodă, iar ceva mai târziu ciuperci și zmeură. Mai multe familii s-au salvat, mâncând supe din broaște țestoase. Alții, pentru a supraviețui, omorau pisici și câini, cu care se alimentau. Erau și cazuri când oamenii se umflau de foame și își pierdeau viața. Foamea, la care au fost supuși deportații, o descrie în memoriile sale și Ecaterina Chele, profesoară din Bălţi. În perioada decembrie 1941 – februarie 1942, scrie ea, au primit jumătate de kilogram de pâine pe zi, dar din iunie li se dădea 200 grame de făină de grâu, dacă îndeplineau norma de trei ari la săpat. Pentru doi ari primeau numai 150 de grame de pâine.

Când a apărut roada anului 1942, cei care lucrau zi și noapte au început să fie hrăniți doar cu jumătate de lipie pe zi. Explicația era simplă – pâinea se duce pentru necesitățile frontului.

„Legea celor 12 spice”

În situația în care toți deportații sufereau de foame, femeile nu reușeau să-și îndeplinească norma de lucru. Astfel, tainul pe care îl primeau nu era complet. Iar din primăvara lui 1942, pâinea era eliberată direct la locul de lucru al femeilor, unde supraveghetorii nu le permiteau să ia nicio bucățică acasă, pentru copii. Uneori, mamele îşi găseau copiii seara morți de foame și frig. De aceea, îi luau pe cei mici cu ele și le dădeau chiar acolo să mănânce, iar apa o beau din canale.

Alteori, femeile își umpleau pe furiș buzunarele cu boabe de cereale de pe câmp, expunându-se unui mare risc. Dacă erau prinse, nimereau sub incidența „Legii celor 12 spice”, care prevedea condamnarea pentru asemenea acțiuni la zece ani de închisoare. Olga Bujor-Motoc descria cu lacrimi în ochi suferința prin care a trecut mamă-sa, care secera secară împreună cu o altă deportată, Olga Fuștic.

Dacă nu se afla departe, se ducea și ea până la ele, unde făcea focul și cocea spice de secară, pe care le mâncau. Într-o zi, când ea nu era cu ele, cele două femei au vrut să-i aducă și ei câteva spice coapte. Dar, ghinion, le-a ieșit înainte paznicul, care le-a găsit în buzunare 200 de grame de spice. În scurt timp, ambele au fost condamnate la câte doi ani de pușcărie. Sute de alte familii au împărtășit această tragedie.

Copiii mâncau din gunoi

Copiii, care nu împliniseră vârsta de 12 ani, umblau cu cerșitul pe la localnici, culegeau pomușoare sau se angajau cu ziua. Una dintre supraviețuitoarele calvarului, Ana Sorocean, își amintește că tinerii, dar și copiii, alegeau resturile din gunoi. Localnicii vărsau căldările în tomberoane, de unde cei mici adunau capete de pește și alte resturi. Iar Xenia Gore relatează despre cum kazahii aruncau la gunoi cojile de zămos, pe care copiii le râșneau și asta le era pâinea.

Când găseau o coajă mai grosuță, o rupeau și o împărțeau între ei. Surorile sale mai mari, adaugă Xenia Gore, au fost luate în colhoz, unde nu primeau bani, ci numai de mâncare. De aceea, după o zi de muncă la colhoz, lucrau în gospodăriile kazahilor. De regulă, strângeau balega uscată de vacă.

„O loveam cu călcâiul și o desprindeam de pământ. Așa mergeam și poc! Poc! Umpleam sacul și îl căram în spate kazahilor, ca să ne dea ceva de mâncare. Pentru un sac plin ne dădea o pălușcă de zară, rămasă după ce băteau untul. Ei o beau pentru a-și potoli setea. Erau călduri mari. Luam pălușca ceea și fuga acasă. N-o beam singură, i-o duceam mamei s-o împartă la toți”, îmi amintește Xenia Gore.

Pentru copiii, care lucrau cu ziua la kazahi, o zi de muncă la prășit era răsplătită cu o căldare de cartofi și cu o masă. Vara, copiii pășteau și mulgeau vitele localnicilor, pentru care primeau carne, lapte și brânză. Cifre şocante: Peste 250 mii de victime în Moldova în urma foametei din ’46-’47

Și în 1943 deportații continuau să moară de foame

În primii ani de deportare, din cauza foamei, a condițiilor climaterice, a lipsei oricărei îngrijiri medicale și a atitudinii față de deportați, mulți dintre aceștia au decedat. Aproape fiecare familie a pierdut atunci câte cel puțin un membru.

Mai întâi au murit bătrânii, apoi copiii mici, dar au fost și cazuri când și-au pierdut viața familii întregi. Ana Sorocean spunea că din cei în vârstă nu a scăpat viu niciunul. Potrivit ei, în iarna lui 1941, când a început o foame cumplită, familia sa a pierdut trei membri. Primul a fost bunicul său, Andrei, care a decedat la începutul lui decembrie.

La mijlocul aceleiași luni i-a murit și bunica. Sora mai mică, Paraschița, avea doar trei anișori când s-a îmbolnăvit și s-a stins văzând cu ochii. Toți au fost înmormântați la un cimitir, nu departe de casă. Iar Elizaveta Dulghier a pierdut acolo trei surori și pe frate-său. Depășind cu greu această situație, mamă-sa zicea: „Mai bine Stalin nu se năștea pe fața pământului! Din cauza lui mi-am îngropat patru copii pe pământ străin, cum de îl mai ține pământul?!”.

La rândul său, Eugen Livovschi, membru-corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, își amintea că, în Siberia, oamenii continuau să moară de foame și la începutul anului 1943.

Înfometarea populației a fost provocată de autoritățile sovietice pentru a dezumaniza oamenii. Fiind supuși acestei criminale metode de reeducare, ultimul scop al deportaților era de a nu ceda în fața morții.

Sursa: cersipamantromanesc

🔴 Grigore Vieru: "Iubiți-vă țara și nu vă învrăjbiți, nu vă dușmăniți! Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este România, ar putea fi distrusă. Pentru că, lesne de înțeles, salvată fiind România, ar putea fi salvată și Basarabia.

- Posted in Lupta cea bună by

"De fiecare dată, eu vin din Basarabia pentru a lua o gură de aer curat. La București, la Craiova sau oriunde. Dar, din păcate, uneori, mă întorc la Chișinău mai zdrobit sufletește. Recent, am fost la Constanța, la o manifestare religioasă și un ziarist m-a întrebat ce-ar putea face românii de aici pentru românii din Basarabia. Și am răspuns așa: „Iubiți-va țară și nu va învrăjbiți, nu va dușmăniți. Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este România, ar putea fi distrusă. Nu din afară, de dușmanii din afară, ci din interior. Deci, îndemnul: „Iubiți-va țară și nu va dușmăniți!“ cred că este primul lucru pe care românii din țară l-ar putea face pentru frații lor din Basarabia. Pentru că, lesne de înțeles, salvată fiind România, ar putea fi salvată și Basarabia."Grigore Vieru

📜 Academia Română: Aromânii fac parte din poporul român

AROMÂNI

Academia Română a luat act de „continuarea și intensificarea unor activități politice care urmăresc denaturarea adevărului cu privire la aromâni și la dialectul aromân”, se arată într-un comunicat de presă publicat pe siteul instituției.

Academicienii arată că din punct de vedere al adevărului științific, „poporul român are patru ramuri istorice – dacoromâni, aromâni, meglenoromâni, istroromâni – vorbitori ai dialectelor limbii române, dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân. Toți acești români formează o unitate etnică și vorbesc aceeași limbă.

Dialectele românești – dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân – se întâlnesc într-un spațiu vast, din Maramureș și Carpații nordici în nord până în Epir și Tesalia în sud, din Istria, la Marea Adriatică în vest până la Marea Neagră și dincolo de Nistru în est. Vorbitorii lor sunt urmașii populației autohtone romanizate din Imperiul Roman de Răsărit.

Atestate în trecut pe un teritoriu unitar, în nordul și în sudul Dunării, dialectele românești s au izolat de-a lungul timpului, în urma pătrunderii slavilor în Peninsula Balcanică începând cu secolul al VII-lea, fapt care a determinat unele deplasări ale vorbitorilor în acest spațiu geografic în perioada Evului Mediu. Dacoromânii sunt continuatorii românității nord-dunărene, în timp ce aromânii, meglenoromânii și istroromânii sunt continuatorii românității sud-dunărene”.

Academia informează că s-au intensificat acțiunilor ce urmăresc „separarea românilor sud-dunăreni – aromâni, meglenoromâni, istroromâni, vlahi timoceni, ca și a altor români din afara granițelor României (românii timoceni, basarabeni, herțeni, maramureșeni etc.) – de limba și poporul român”.

  • Un citat de Petre Țuțea: Aromânii sunt români absoluți!

✝️ Primii preoți militari și Primul Război Mondial

La cea dintâi chemare pe frontul Primului Război Mondial, ţăranul român a plecat înarmat cu semnul crucii. Şi-a luat puşca şi raniţa şi a pornit în luptă, grăbit de focul patriotismului. S-a dus să se jertfească pentru credinţă şi pentru pământ. Imediat după ce s-a spovedit şi a primit Sfânta Împărtăşanie. Altfel, nu se putea.

enter image description here

Preotul din sat şi-a luat şi el, la repezeală, Sfintele Vase, Sfântul Antimis, Liturghierul, cădelniţa şi a dat fuga să-i fie alături soldatului. Să-i slujească lui Dumnezeu acolo, în prima linie. Devenea, astfel, unul dintre primii preoţi militari români.

Au fost situaţii când preoţii au luat arma în mână şi au luptat sau au strâns subunităţile care erau în degringoladă şi i-au înapoiat pe soldaţi în linia întâi, la luptă. De exemplu, preotul locotenent Ştefan Ionescu, zis Cazacu, a salvat Drapelele Regimentului nr. 3 Olt şi Regimentului 66, iar Arhimandritul maior Iustin Şerbănescu, călugăr de la Cernica şi confesorul Regimentului 21 Infanterie, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul pentru faptele sale de vitejie. Amândoi au murit pe front.

enter image description here

Sursa: presamil.ro


Preoti militari dobrogeni in Primul Razboi Mondial

⭕️ Miceal Ledwith: [..] limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers!

Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentaleMiceal Ledwith

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: Pe morţi îi uşurăm prin rugăciunile şi milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile şi parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposaţi pentru a fi ajutaţi înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutaţi cu nimic.

- Posted in Sfinți și învățături by

Sfântul Paisie Aghioritul

Pe morţi îi uşurăm prin rugăciunile şi milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile şi parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposaţi pentru a fi ajutaţi înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutaţi cu nimic.

Răposații cer ajutor și sunt ajutați de rugăciunile credincioșilor, dar nu se pot ajuta pe ei înşişi. Adică Dumnezeu le dă posibilitatea să fie ajutaţi mai înainte de a se face a Doua Venire. Şi, pre­cum în această viaţă, dacă cineva este prieten cu împăratul poate mijloci şi ajuta un vinovat, tot astfel şi cel care este prieten cu Dumnezeu poate mijloci la El prin rugăciunea sa şi astfel să mute pe morţii vinovaţi dintr-o “temniţă” în alta mai bună, dintr-o “celulă” în alta mai bună. Sau îi poate muta chiar într-o “cameră”, sau într-un “apartament”.

Cei care se află în iad numai un singur lucru şi-ar dori de la Hristos: să trăiască cinci minute pentru a se pocăi. Noi, cei care trăim, avem posibilităţi de pocăinţă, în timp ce sărmanii răposaţi, nu-şi mai pot îmbunătăţi ei singuri starea lor, ci aşteaptă ajutor de la noi. De aceea suntem datori să-i ajutăm cu rugăciunea noastră.

Dumnezeu se înduioşează mai mult atunci când facem rugăciune pentru cei răposaţi decât pentru cei vii.

Să facem rugăciune pentru răposaţii care nu au plăcut lui Dumnezeu, pentru ca să facă ceva şi pentru ei. Şi mai ales când ştim că cineva a fost nemilostiv – vreau să spun că părea a fi nemilostiv, pentru că se poate să credem că a fost aşa, dar în rea­litate să nu fi fost – şi a avut o viaţă păcătoasă, atunci să facem mai multă rugăciune, patruzeci de Sfinte Liturghii pentru sufletul aceluia şi să dăm milostenie săracilor pentru mântuirea sufle­tului său, pentru ca, rugându-se săracii, Dumnezeu să-l ierte. Şi astfel, ceea ce nu a făcut acela, facem noi pentru el.

În timp ce un om care a avut bunătate, adică a avut intenţie de a face bine, chiar dacă viaţa lui nu a fost creştinească, numai cu puţină rugăciune este ajutat foarte mult.

Parastasele sunt cel mai bun avocat pentru sufletele celor adormiţi. Au puterea să scoată un suflet chiar şi din iad… spunea cuviosul Paisie Aghioritul (1924 - 1994).

🎥 Filmul ortodox „Gheronda Iosif Isihastul” din Sf. Munte Athos cu subtitrare în limba română / VIDE⭕️

Filmul ortodox „Gheronda Iosif Isihastul” din Sf. Munte Athos cu subtitrare în limba română

☦️ Părintele Tavrion — Sarea Pământului: Vorbiți cât se poate vorbi, fiindcă va veni o vreme când vă va fi frică de toate.

- Posted in Profeții și Proorocii by

"Vorbiți cât se poate vorbi, fiindcă va veni o vreme când vă va fi frică de toate. Nu va fi ușor de observat scăderea sentimentelor creștine la popor. Oamenii își pun speranțele în păstori și nici nu vor comunica între ei, va exista o contradicție.
Dacă va fi vreo persoană căreia Dumnezeu îi va deschide adevărul, și ea va încerca să îi convingă pe ceilalți, nu îl vor băga în seamă, întrucât vor avea încredere deplină în preoți. El spunea că vrăjmașul va încerca foarte tare și cu îndrăzneală să lupte ca întregul glob să fie cu pecetea sa, dar pe el nu-l interesează lumea, el este interesat de ortodocși.
"
Părintele Tavrion (Sarea Pământului)

☦️ Părintele Tavrion spunea că unul dintre primele lucruri pe care supușii lui Antihrist îl vor aplica lumii va fi acela de a crește foarte mult prețurile și costurile de zi cu zi, ca astfel să determine oamenii să recunoască stăpânirea …

💉 Coregrafie: Statutul Vaccinaților — bolnavi permanenți ce se vor târî prin restul de viață ce le-a rămas / VIDE⭕️

- Posted in Viață, Sănătate și Educație by

☀️ Cele 9️⃣ fericiri ❤️

- Posted in Abecedarul credinței by

enter image description here

  1. "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor."

    Noi trebuie să învingem mândria şi să fim smeriţi. Trebuie să învăţăm să nu mai punem pe primul loc în viaţa noastră plăcerea, ci scopul vieţii noastre să fie virtutea. Sfântul Grigore de Nyssa spune că cei săraci cu duhul sunt de fapt cei cu un suflet mare, un suflet bogat în virtuţi. Cel sărac cu duhul fuge de bogăţia lumească ca de o povară, pentru ca el să urce mai sus pe treptele duhovniceşti ale credinţei.

  2. "Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia."

    Noi trebuie să ne căim pentru păcatele noastre şi să plângem pentru că nu L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu şi nu am cunoscut bucuria vieţii veşnice. Pentru acest lucru trebuie să ne dorim să fim desăvârşiţi. Dumnezeu ne va mângâia şi ne va ajuta să atingem desăvârşirea doar dacă noi ne dorim şi cerem cu ardoare acest lucru.

  3. "Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul."

    Pentru a fi blânzi, trebuie să ne autodisciplinăm, să punem frâu patimilor şi să rămânem calmi în faţa unei situaţii tulburătoare. Acest lucru cere smerenie, de care am amintit în prima Fericire.

  4. "Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura."

    Dreptatea după care trebuie să ne fie foame este mântuirea noastră, care este disponibilă tuturor. Acest lucru implică o judecată limpede, dornică să facă binele. Noi, fiind creştini ortodocşi, trebuie să flămânzim şi să însetăm după virtuţi.

  5. "Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui."

    Pentru a fi milostiv trebuie să ne îngrijim şi trebuie să ne pese de suferinţa celor din jurul nostru. Iar propria noastră milostivire va veni la Judecata de Apoi.

  6. "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu."

    Atunci când ne curăţim inima de gândurile rele, aflăm tainica lumină care vine de la Dumnezeu. Când suntem curaţi cu inima, suntem capabili să vedem diferenţa între bine şi rău, între virtute şi păcat şi devenim astfel exemple de bunătate.

  7. "Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema."

    Pacea este esenţială pentru a duce o viaţă frumoasă. Făcătorul de pace este cel care oferă linişte celor din jurul lui. Făcătorul de pace este curat cu inima şi este împăcat cu el însuşi.

  8. "Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor."

    Dacă vom fi milostivi, blânzi, smeriţi, curaţi cu inima, făcători de pace şi vom înseta şi vom flămânzi de dreptate, atunci vom fi în stare să îndurăm durere şi suferinţă din partea celor care ne prigonesc pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Harul lui Dumnezeu ne va da putere să îndurăm chinurile şi suferinţele primite din partea prigonitorilor. Sfinţii Martiri ai Bisericii Ortodoxe sunt exemple vii de oameni prigoniţi pentru dreptate şi care au dobândit Împărăţia Cerurilor.

  9. "Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, ca așa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi"

    Prin aceste cuvinte, Mântuitorul fericește pe cei care vor avea de suferit defăimări, prigoane și chiar moarte, din pricina credinței în El și a răspândirii Evangheliei creștine în lume. Pentru credința în Dumnezeu și pentru nădejdea venirii lui Mesia au suferit prigoane proorocii Vechiului Testament. De pildă, Proorocul Ilie a fost prigonit de Ahab și Izabela, fiindcă i-a mustrat că se închinau la idolul Baal (III Regi 18); Proorocul Isaia a fost tăiat cu fierăstrăul, din porunca regelui idololatru Manase; Proorocul Ieremia a fost izgonit din țară, pentru că a mustrat pe cei nedrepți. Aceleași suferințe au îndurat mulți alții pentru credință lor cea dreapta (Matei 23, 35; Evr. 11, 32-40).

❗️Hoțul strigă: "Uite hoții!" / Senatorul UDMR, Barna Tánczos, a discutat, duminică, cu premierul Marcel Ciolacu, pe tema autonomiei așa-zisului Ținut Secuiesc.

- Posted in Politică și Guvernare by

enter image description here


🔴 Eu, Cutov Cristian-Ionuț rog în genunchi orice mamă aflată în situația de avort să mă contacteze urgent la nr de telefon 0768389591

- Posted in Cultura Vieții by

Eu, Cuțov Cristian-Ionuț rog în genunchi orice mamă aflată în situația de avort să mă contacteze urgent la nr de telefon 0768389591 (mesaj avort și revin eu imediat când sunt disponibil; precizez că am și whatsapp). Încercăm să găsim soluții. Oferim eventual și sprijin material MINIM 450 RON lunar în schimbul păstrării sarcinii. Viața e un dar de la Dumnezeu! Nu e o rușine că ești într-o situație dificilă.

Eu, Cuțov Cristian-Ionuț rog în genunchi orice mamă aflată în situația de avort să mă contacteze urgent la nr de telefon 0768389591

  • Nici o mamă nu face avort de bunăvoie, situația o împinge. Mama tot mamă rămâne pe vecie ...

  • Contactați-mă și vedem ce soluții găsim. Toată discuția va fi în taină.

  • Un copil scăpat de la avort e un avocat în plus la Judecata de Apoi!

  • A salva un copil de la avort înseamnă foarte multe generații viitoare salvate!

  • Fii "un bec" 💡 și distribuie într-o Românie în beznă de atâtea AVORTURI și în care nimeni la nivel înalt nu trage un semnal de alarmă!

  • Daca crezi că merită să salvezi și tu un copil de la avort, mă poți contacta la Nr de telefon 0768389591 (am și WhatsApp) și dați bănuțul lunar direct la caz. In principiu minim lunar e 450 RON de caz de avort.

  • Trebuiesc împlinite fapte deoarece pământul ne cheamă curând la el. Și atunci dacă acum dormim, cu ce ne prezentăm la Dumnezeu?! Contează mult să îți lași moștenire urmașilor tăi binecuvântarea lui Dumnezeu!!

FII DEMN!

Asta e adevărata bogăție!

Te îmbrățișez!!

Viața e cel mai frumos dar de la Dumnezeu!

Bucură-te de DAR și dăruiește la rândul tău acest cadou ori distribuind, ori ajutând financiar!


  • 🌼 Cutov Cristian-Ionuț: Dacă femeile ar avea o burtică transparentă, nimeni nu ar mai recurge la avort pentru că ar vedea miracolul pe care îl poartă înăuntru. → / Oferim minimum 450 RON lunar în perioada sarcinii și după naștere o perioadă (6 luni) oricărei mamei însărcinate care e în situația de avort, cu scopul de a păstra sarcina.

  • 💔 Cutov Cristian-Ionut: Totul în viață se poate corecta, mai puțin o viață luată ..🩸 / Se zice ca Sfinții ne vor judeca!! Adică aceia care au suferit nedreptate!! Însă eu consider că și pruncii avortați vor avea întâietate a ne judeca!! De ce? Pentru că ei nu au apucat nici să se bucure de lumina soarelui, de natură, de animale, de plante etc.

  • ❤️ Cutov Cristian-Ionuț: Mă bucur că trăiesc în această țară, mă simt împlinit ... / Azi de Cuvioasa Paraschiva se întâlnesc cu ea cei mai mulți sfinții vii români în viață. Toată crema României e acolo, e la racla Cuvioasei!! Femei, bătrâni, copii... toți care au sfințenia vieții exemplu sunt acolo!! Nimeni nu va putea înțelege acest mare "Untold" creștin (ca să vorbesc pe limba celor fără trăire), decât cei care au învățat să își jertfească viața lui Dumnezeu: prin post, spovedanie, rugăciune, fapte etc.

  • 🩸 Cutov Cristian-Ionuț: Sângele avortului apasă pe neamurile tuturor celor indiferenți! → / Eu, Cutov Cristian-Ionuț, rog în genunchi mamele care sunt în situația de avort să mă contacteze urgent la nr de telefon 0768389591. Am și WatsApp, telegram. Încerc să ofer un ajutor minim de 400 RON lunar în schimbul păstrării sarcinii. Ajutorul va fi oferit pe perioada sarcinii și o perioadă după naștere.

  • 🤲 Cutov Cristian-Ionut - în contextul subiectului legat de azilele groazei: "Nimeni, ABSOLUT NIMENI, nu va avea grijă mai bine de mama sa și de tatăl său, decât copilul său." → / Credeți că acei care sunt angajați în azilele de bătrâni au vreo dragoste când îi șterg la fund sau îi spală?! Li se face atâta greață și mai ales că nu sunt observabili mereu, se ascund foarte multe lucruri. Iubiți-vă părinții și nu îi mai lăsați printre străini. Luați-i acasă și asumați-vă și această etapă a vieții. Toți ajungem acolo! Știu că este greu de asumat căci asta înseamnă multe sacrificii, dar nu uitați: ROATA SE ÎNTOARCE PENTRU FIECARE!!!

  • 💓 Cutov Cristian-Ionut: În fața copilăriei toți copiii sunt egali! → / Mă uităm la niște copii de la marginea unui sat, amărâți, cu haine rupte cum jucau fotbal cu ceilalți copii și cât de fericiți erau! În fața copilăriei toți copiii sunt egali! Nu există diferențe că un copil, chiar și din părinți fără posibilități, să nu se bucure de acest dar minunat VIAȚĂ!! Numai noi oamenii mari, avem acest mare handicap, să credem că un copil trebuie adus pe lume doar atunci când hotărâm noi singuri, fără a lua în calcul și pe Dumnezeu.

  • ❤️ Cuțov Cristian-Ionuț: în lunile martie, aprilie și mai 2023 au fost salvați de la avort și născuți 49 de copii → / Dacă printre voi vrea cineva să preia cazuri de avort lunar în schimbul păstrării sarcinii cu o suma fixă, direct la caz perioada sarcinii și 6 luni după naștere, să mă contacteze. Încerc să asigur minim 400 ron lunar de caz de avort în schimbul păstrării sarcinii (eventual cuplez eu mai mulți donatori dacă vreun donator nu poate toată suma lunar). Pentru detalii sau să ajutați, mă puteți contacta pe Facebook la Cutov Cristian-Ionut (nu îmi apar mesajele întotdeauna) sau cel mai sigur la nr de telefon 0768389591. Am și WhatsApp și Telegram.

  • ❤️ Cutov Cristian-Ionut: Dumnezeul nostru ne vrea luptători / Dumnezeul nostru nu ne vrea lași. Ne vrea luptători, să ne ridicăm de fiecare dată când cădem, să nu cedăm lupta, să fim o rază de lumină sfântă și pentru cei care nu mai pot lupta sau nu are cine să îi ajute. În luptele duhovnicești se câștigă cele mai frumoase coronițe veșnice. Așa daruri mari sunt. Însă cine nu are speranța în Dumnezeu își nenorocește sufletul. Așa apar avorturile, patimile și toate decăderile omului.

  • 🩸 Cutov Cristian-Ionut: Păcat de generația pierdută prin avort. Toți o vom trage. / Păcat de generația pierdută prin avort. Toți o vom trage. Atât duhovnicește, cât și material. Să nu visați că cei cu un copil o vor duce bine. Se va trage linie la fiecare în fața lui Dumnezeu. Sângele ăsta vărsat mânjește nu numai conștiința, ci și viitorul fiecăruia în parte. În cazul unui război, ne vom trezi doar cu hainele de pe noi și să fugim să ne refugiem. Nu case, nu terenuri, nu prosperitate, nu hrană... atunci lumea va conștientiza că a fost doar un vis traiul lumesc și modern. Știți că în cazul unui război nu mai există pensii, salarii, alocații .. mănânci din ajutoare. Dacă ți pe alea le prinzi: un kg de făină sau ceva conserve. Iți dai seama și așa că e bine, numai să rămâi în viață. E clipa de supraviețuire. Nici somn nu ai noaptea de teroarea bombardamentelor. Ajungi să iți dorești ca măcar să fii ca cerșetorul pe timp de pace. Simți că ăla trăia mai fericit. Ajungi să iți dai seama că din clipă în clipă îți pierzi și familia și ce e mai rău: te prezinți la Judecată în fața lui Dumnezeu nepregătit. Să nu vă închipuiți că scăparea există.

  • 🥨 Cutov Cristian-Ionuț: când dai de pomană unui sărac ... / Când dai de pomană la un sărac, îl trimiți pe îngerul păzitor al săracului să ducă la sufletul pentru care se face pomana, un ban de AUR CERESC cu care poate cumpăra milostivirea lui Dumnezeu, căci bucuria și fapta bună de aici au valoare enormă in Cer! De am ști cât de importantă e clipa milosteniei, am munci toată viața să facem numai fapte bune ...

  • 😴 Cutov Cristian-Ionut: Lumea doarme într-o profundă moarte duhovnicească! → / Rar mai găsești în ziua de azi o familie fără avorturi, familii care să nu folosească metode contraceptive. Tineretul e mort duhovnicește, mânăstirile cu personal îmbătrânit, bătrânii, unii din ei, își adorm conștiința cu avorturile din tinerețe că "așa erau timpurile"... UNDE E DRAGOSTEA AIA NEBUNĂ DE APROAPELE!! Să sărim să ajutăm să crească natalitatea, să ne sprijinim copii să avem cât mai mulți nepoți, să sărim cu mâncare și vizite în azile de bătrâni, în centre cu persoane cu dizabilități etc. etc. Unde sunt faptele de dragoste cu care ne vom prezenta la Judecată?! Unde e flacăra aia vie care te trezește și din mormânt pentru a iubi pe aproapele?! Nu e nevoie să mimăm dragostea cu vorbe înțelepte ... E NEVOIE DE FAPTE!! FAPTA BUNĂ E AURUL DUHOVNICESC!! FAPTA BUNĂ VA ACOPERI FĂRĂDELEGILE NOASTRE LA JUDECATĂ!! FAPTA BUNĂ E DOVADA VIE CĂ ÎL URMĂM PE HRISTOS!! SĂ FACEM FAPTE BUNE CĂCI ASTA E COMOARA CEA MAI DE PREȚ!!

📜 Moldova lui Ștefan cel Mare cuprindea o parte din Galiția, până spre Liov! →

Moldova lui Ștefan cel Mare cuprindea o parte din Galiția, până spre Liov!

Istoriografia noastră analizează, în general, istoria Moldovei în limitelele frontierelor de stat ale României actuale și Republicii Moldova, dar realitatea stăpânirii acestui puternic stat românesc medieval se întindea la nord până la izvoarele Nistrului și Prutului, tocmai spre Liov. Dacă vizitezi Mănăstirea Putna și vei avea curiozitatea să intri în spectaculosul muzeu care-l găzduiește, pe lângă obiecte istorice de cult și culturale de o valoare excepțională, vei vedea pe un întreg perete tronând harta Moldovei lui Ștefan cel Mare. Privind-o te poate cuprinde iluminarea. Țara lui Ștefan cel Mare era mare și puternică pentru Europa acelor vremuri. În nord se întindea spre izvoarele Nistrului, dincolo de cetatea Hotinului până la puternica fortificație poloneză a Cameniței. Studiul geoistoriei îți dezvăluie o nouă viziune asupra acestui principat românesc medieval, care la nord se învecina cu Regatele Poloniei, Ungariei și Lituaniei. Pe atunci, Rusia kieveană era sub ocupație lituaniană. Domnitorul Alexandru cel Bun a acordat în 1408 un privilegiul târgului Cernăuți, sub formă de tratat „încheiat cu sfetnicii şi cu orăşenii din târgul Liov şi cu tot poporul lor”, prin care voievodul a „făcut aşezăminte despre vămi, în ţara noastră”, reprezentând şi o primă atestare a localităţii Cernăuţi, o referire de vamă specială („iar la Cernăuţi vama pentru car”). Târgul Cernăuțiului se afla deci în interiorul țării Moldovei ștefaniene, destul de departe de granița de nord a Moldovei. Un teritoriu mare și bogat se afla sub stăpânirea Moldovei, între Camenița și un teritoriu la sud de Liov (Lemberg). Chiar și azi în muzeul Putnei nu este pusă pe perete adevărata hartă a Moldovei lui Ștefan cel Mare, poate ca să nu sensibilizeze Ucraina vecină. Moldova lui Ștefan cel Mare a cuprins și Pocuția, un teritoriu care avea capitala la Colomeea și granițele spre orașul polonez Liov (Lemberg). Nu numai, arealul Cernăuțiului era un străvechi teritoriu românesc aflat în stăpânirea domnilor Moldovei, ci și Galiția de sud (Haliciu).

Dar istoricii evită să spună clar prin studii temeinice, că și Pocuția (Galiția de sud) era un vechi teritoriu al valahilor stăpânit, pe vremuri, de dacii liberi, adică de triburile carpilor. La 1308 cronicele maghiare vorbesc de un voievod român al țării Haliciului (Galiția), care îl salvează de poterele regelui ungar pe împăratul Otto al III-lea al Bavariei care fugise din captivitatea regelui Ungariei, fiind salvat de români.

În această zonă se întemeiază Țara Șipenițului, voievodat valah, conform cronicilor, aflat sub stăpânirea Moldovei lui Dragoș și, apoi, a lui Bogdan. Cazimir al III-lea a reanexat Pocuția pentru puțină vreme, în 1349. Cronicarul polonez Dlugosz pomeneşte de o expediţie polonă în Moldova la 1359 înfrântă într-o pădure din Țara Şipeniţului. În Pocuţia e pomenit la 1378 proprietarul Alexandru Românul, iar o inscripţie runică din insula Sjonhem menţionează în aceste părţi o ţară a vlahilor.

În 27 ianuarie 1388, Petru I Muşat în unire cu fratele şi co-regentul său Roman, îl împrumută pe socrul său Vladislav, regele Poloniei, cu 4000 de ruble reduse mai apoi la 3000 de ruble (493,440 kg argint fin) primind zălog Haliciul, înlocuit apoi cu Pocuţia, pentru cazul în care suma nu ar fi fost restituită în trei ani. “Noile hotare“ nu erau un ţinut străin dat fiind prezenţa elementului românesc în zonă. N. Iorga afirmă că acest act însemna o cesiune. Lui Petru îi trebuia la nord, hotar pe Nistru, iar regele Poloniei nu îl putea ceda chiar când trebuia să facă dovada destoiniciei sale ci vându, sub forma unui împrumut, teritoriul încălcat de moldoveni (vine în sprijinul acestei teze şi formula ,,să-i rămână” din act). Polonezii nu au avut intenţia să plătească şi nici nu au restituit integral suma niciodată Moldovei. Petru îşi întinse administraţia în Pocuţia, ţinut cu 15 oraşe. Alexandru cel Bun la 1411 stăpânea şi el Pocuţia cu Sniatynul şi Colomeea. Când Moldova arăta slăbiciune, Polonia reocupa acest ţinut, scrie istoricul Viorel Dolha. Pe la 1445/147 cade teritoriul în mânile poloneze. Pocuția este cumpărată, răscumpărată, cedată ca moștenire de câteva ori între Lituania și Polonia sfârșind la 1463 când Polonia o răscumpără adunând banii printr-un impozit aplicat locuitorilor provinciei.

În 1490, Ștefan cel Mare s-a socotit îndreptățit să reia Pocuția pe care Ștefan al II-lea o pierduse. Detașamentele oștirii Moldovei au pătruns în Pocuția și la 22 august trupele lui Ștefan cel Mare dețineau deja Colomeea, Haliciul și asediau cetatea Sniatyn, polonezii propunând negocieri în rezolvarea litigiului. Pocuția a fost disputată între cele două state, deoarece sumele împrumutate de regele polonez nu au fost returnată. Prin victoria de la Codrii Cosminului din 1497, Ștefan cel Mare își întăreste autoritatea.

Polonezii vor tergiversa tratativele și ca urmare în octombrie 1503 trupele domnului Moldovei au pătruns în Pocuția prin locuri necunoscute de poloni. Ștefan cel Mare a numit în fruntea administrației provinciei, moldoveni, a preluat veniturile provinciei, a reglementat ridicarea la oaste și în paralel invită partea adversă la tratative. Apoi, voievodul Bogdan în primăvara lui 1509 a alungat garnizoanele polone din Pocuţia. Va trece şi Nistrul, asediind cetatea Cameniţa, și va înainta până la Lemberg (Liov) unde se spune că a lovit cu suliţa poarta cetăţii de a rămas semn în poartă şi aduce înapoi clopotele din bisericile prădate şi o mulţime de ruşi pe care-i colonizează în nordul Moldovei.

În vremea lui Petru Rareş existau în Pocuţia 13 oraşe şi târguri şi câteva sate locuite atât de ruteni cât şi de moldoveni care se conduceau după jus valachicum. Cronicarul Grigore Ureche referindu-se la Pocuţia nota: ,,Văzând Pătru Vodă că cu rugămintea nu se poate scoate moşia sa, gândi cu sabia să o ia.”

În decembrie 1530 trupele moldovene iau în stăpânire principalele târguri şi cetăţi ale Pocuţiei, Rareş lăsând 12 garnizoane pentru pază. Granițele de nord ale Țării Moldovei cuprindeau Pocuția cu o populație mixtă în care predominau românii și jus valachicum. În timp, granița de nord a fost fixată la izvoarele Nistrului și Prutului, dar s-au extins pre vremea lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș până apoape de Liov.

De Moldova lui Ștefan cel Mare, dar și de România interbelică a aparținut Ținutul Herții, majoritar românesc. Consider că istoriografia românească ar trebui să se concentreze mai mult pe istoria adevăratelor granițe medievale și istorice ale Țărilor Române, nu doar pe cele actuale ale statului român. Geoistoric, Moldova lui Ștefan cel Mare era un stat mare și puternic, care se întindea spre nord pe linia demografică a locuitorilor români și ale fostelor triburi ale carpilor până dincolo de Codrii Cosminului, Țara Șipenitului și Colomeea, de fapt incluzând toată partea de sud a Haliciului sau Galiției.

Sursa: napocanews.ro

❌ Un tânăr, care deseori batjocorea Biserica şi credinţa creştină, a venit la un preot şi l-a întrebat în derâdere:

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

— Aţi putea să-mi spuneţi cât de greu este un păcat? Are cumva 10-15-20 kg ? Vă întreb, căci eu fac mereu păcate, dar nu simt nicio greutate ...

Preotul l-a privit şi apoi i-a răspuns tot printr-o întrebare:

— Dacă pui o greutate de 100 kg peste un mort, spune-mi, va simţi el oare ceva?

— Nimic, bineînţeles, pentru că e mort, a răspuns tânărul.

— Tot aşa nici tu nu simţi nimic pentru că sufleteşte eşti mort!

Tânărul nu s-a aşteptat la o asemenea replică înţeleaptă, care l-a pus serios pe gânduri. Din acel moment conştiinţa sa a început să se trezească, să se problematizeze, să lucreze, să mediteze mai adânc la Legile lui Dumnezeu.

păcatul

Sunt trei pricini mari ale patimilor, pe care le pomeneşte Sfântul Marcul Ascetul în Epistola către Nicolae Monahul: Înaintea a tot păcatul merg cei trei uriaşi care sunt neştiinţa, uitarea şi nepăsarea.

Dumnezeu să ne ferească de tot ce e rău și să ne dăruiască în toate râvnă sfântă și dorință spre împlinirea a tot lucrul bun!

 


 

Page 2 of 102