ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

⚡Ciparea - începutul pecetluirii: Aceasta este doar o etapă, să se obișnuiască lumea cu aceste lucruri drăcești ❗

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Atât de subtil și viclean lucrează amăgitorul diavol, pentru cei necredincioși, slabi în credință, nepăsători și necunoscători ai sfintei scripturi 📖 și învățăturile sfinților părinți, referitoare la mântuirea sufletului și a acestor vremuri tulburi și viclene, premergătoare Antihristului ❗❗

😈 Ecumeniştii aniversează semnarea ereziei la Sinodul Tâlhăresc din Creta 2016

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Site-ul BASILICA - AGENȚIA DE ȘTIRI a BOR la secțiunea de "Aniversări și comemorări" publică articolul "În urmă cu 8 ani se întrunea Sfântul și Marele Sinod din Creta"

enter image description here

Întrebare întrebătoare: Sfinții Mucenici Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix enumerați în CALENDARUL ORTODOX de lângă articolul în cauză - și oricare din sfinții Ortodoxiei - ce părere au despre trădarea Bisericii făcută la Creta în 2016?

💣 SACCSIV: Cei ce vor să bage România în război ar trebui să se dea primii exemplu și să meargă pe front în linia întâi. Să se dea exemplu, precum au facut-o în campania de vaccinare anti Covid-19. →

- Posted in Abecedarul credinței by

Nu se vrea pace:

Președintele Serbiei: în maxim trei – patru luni Europa va fi în război cu Rusia. Nimeni nu încearcă să oprească războiul. Nimeni nu vorbește despre pace. Pacea este aproape un cuvânt interzis (Video si transcriptul)

Se vrea război, precum s-a vrut și vaccinare. Și cam aceiași care au vrut atunci vaccinare, vor si acum război. Întrebare de nota zece: de ce aceștia nu repetă acum schema de atunci?

Vă mai aminti? Politicieni, guvernanți și tot soiul de personaje în funcții importante erau filmați cum li se face injecția, spre a fi exemplu și celorlalți.

De ce n-ar proceda aidoma si acum? Vor război? Să plece primii.

Dar n-o s-o facă, pentru că glonțul nu minte. Inamicul nu trage niciodată cu gloanțe de apa distilată…

Sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2024/06/16/cei-ce-vor-sa-bage-romania-in-razboi-ar-trebui-sa-se-dea-primii-exemplu-si-sa-mearga-pe-front-in-linia-intai-sa-se-dea-exemplu-precum-au-facut-o-in-campania-de-vaccinare-anti-covid-19/


"Trenul a părăsit gara și nimeni nu-l mai poate opri". Europa va fi în război cu Rusia.Președintele Serbiei, A. Vucic

Acestea sunt cuvintele președintelui Serbiei, Aleksander Vucic. El ar trebui să știe. El se află în mijlocul acestei situații. El crede că Europa va fi în război cu Rusia în ‘nu mai mult de trei sau patru luni’, dacă va mai dura atât de mult.

Președintele Vucic spune că ‘nimeni nu încearcă să oprească războiul. Nimeni nu vorbește despre pace. Pacea este aproape un cuvânt interzis’. Derulați în jos pentru text și video de 5 minute.

Liderul ungar Viktor Orban are o opinie similară, la fel ca și președintele slovac Robert Fico, care a supraviețuit unei recente tentative de asasinat.

În Europa de Vest, în Marea Britanie și la Washington, toată lumea vorbește despre un război mai amplu, cu rachete cu rază lungă de acțiune folosite pentru atacuri în profunzimea Rusiei. Astfel de atacuri nu pot revigora armata ucraineană învinsă. Scopul lor pare a fi acela de a provoca Rusia la o ripostă pe care Washingtonul o poate folosi pentru a extinde războiul.

Președintele Vucic are dreptate. Occidentul nu face niciun efort – de fapt, evită orice efort – pentru a dezamorsa situația periculoasă. În schimb, Occidentul aruncă gaz pe foc prin atacuri cu rachete cu rază lungă de acțiune și trupe franceze trimise în Ucraina.

A fost complet clar încă din prima zi că războiul limitat și prelungit al lui Putin a permis Occidentului să se implice din ce în ce mai mult în conflict, până în punctul în care acum conflictul este cu adevărat între Occident și Rusia. După cum spune președintele Vucic, prestigiul Occidentului este acum implicat, iar Occidentul nu poate permite Rusiei să prevaleze.

Se pare că Putin ar fi putut realiza în cele din urmă că războiul nu se mai limitează la Donbas și a devenit o amenințare mai amplă care nu este supusă negocierii în termeni pe care Rusia i-ar putea accepta.

Acum că Putin este pus la colț cu perspectiva ca rachetele NATO să lovească adânc în Rusia, este de înțeles că președintele Vucic se așteaptă ca războiul să fie aproape. După cum se prezintă lucrurile, evitarea războiului depinde de câte provocări va accepta Kremlinul și pentru cât timp. Putin trebuie să scoată rapid Ucraina din război înainte ca Ucraina să se umple de militari NATO.

Mandatul lui Zelensky a expirat, ceea ce îl face nelegitim. Forțele rusești ar trebui să cucerească rapid Kievul, să instaleze un nou guvern care să fie de acord cu Ucraina ca țară neutră și cu reunificarea Donbasului cu Rusia.

Nu știu dacă Putin mai are timp să evite un război mai amplu prin câștigarea rapidă a conflictului actual sau dacă Putin a luptat pe bani puțini și nu are forțele necesare pentru a cuceri Kievul și a controla țara.

Dacă Putin a fost prea limitat în obiectivul său și prea cumpătat cu mijloacele sale, el s-a ales acum cu un război mai amplu.


☑️ Pr. Adrian Agachi, Biroul de presă al Patriarhiei Române, despre amendarea tinerilor care au mers cu icoane la marșul LGBTQ de la Cluj-Napoca: Un ABUZ la adresa credinței! Unii își „mărturisesc” păcatul, alții mărturisesc valorile creștine la care țin.

- Posted in Ortodoxia în România by

Pr. Adrian Agachi, consilier patriarhal în cadrul Biroului de presă al Patriarhiei Române, a criticat în termeni duri decizia unui jandarm de a amenda niște tineri care purtau icoane în timpul marșului Pride de la Cluj- Napoca, spunând că este vorba despre un abuz la adresa credinței.

Reamintim că cinci tineri care stăteau cu icoane în timpul marșului LGBTQ de la Cluj-Napoca au fost amendați de Jandarmerie pentru îndrăzneala de a mărturisi normalitatea.

enter image description here


Redăm mai jos mesajul transmis de Pr. Adrian Agachi:

Să amendezi câțiva tineri pentru că au avut îndrăzneala binecuvântată de a mărturisi Adevărul și a arăta pașnic icoana lui Hristos în public în timpul unei ''parade gay'' este ceva dincolo de orice imaginație.

Unii își „mărturisesc” păcatul, alții mărturisesc valorile creștine la care țin.

Valorile au fost amendate…

Nimeni nu a dorit să provoace. Tinerii doar au afișat chipul Celui în care cred.

Dacă simplul fapt de a ține chipul lui Hristos în mâinile noastre merită amendat, atunci ce merită cei care distorsionează adevărul, care slăvesc patimile, care își întorc chipul de la Lumina dumnezeiască spre bezna păcatului?

Sperăm ca acest abuz la adresa credinței să fie corectat cât mai rapid. Trăim într-o țară în care valorile creștine nu pot fi amendate sau huiduite pe stradă în niciun context.

Valorile democratice presupun libertatea mărturisirii credinței în orice context.

Hristos S-a înălțat!


Pr. Adrian Agachi

Comentariul Ortodoxia.RO:

Vremea prigoanei a venit! Pentru acești tineri mărturisitori, site-ul Ortodoxia.RO aclamă cu aprecierea de valoare liturgică: Vrednic este, Axios, Dignus est.

Citiți și acest articol: ❤️ Vlad Țăranu: ”M-au întrebat pentru ce plâng și le-am spus: Pentru Dumnezeu, Neam și Țară!” / ActiveNews / VIDE⭕

✝️ Aceasta este o icoană în care călăul taie urechile, nasul, brațele și picioarele unui țăran bătrân si calm: Martirul Vukashin - creștin ortodox sârb din Croația

Martirul Vukashin

Am văzut-o odată la baza tronului în altarul unui templu nu departe de Mănăstirea Ostrog din Muntenegru. Și ea m-a șocat. Mi s-a spus că acesta este martirul Vukashin - aproape contemporanul nostru: „Copilule, fă-ți treaba”.

În 1943, fasciștii ustași i-au ucis tot satul sârbesc din Croația, iar cei care nu au fost uciși au fost duși într-un lagăr de concentrare.

În acea noapte, călăii s-au certat cine va ucide cei mai mulți oameni. Ucigașul bătrânului Vukashin și-a amintit că a fost înaintea tuturor și a ucis 1.100 de oameni în câteva ore.

Dar... iată cuvintele călăului însuși:

„Privirea mea a căzut asupra țăranului în vârstă, el a stat cu un oarecare calm inexplicabil și a privit în tăcere cum am ucis victimă după victimă și cum au murit toti într-o agonie teribilă.

Această privire a lui părea să mă paralizeze... M-am apropiat de el să aflu cine este. El a spus că se numește Vukashin, era din satul Klepac, că toate rudele lui au murit de la ustasi ( mișcare fascistă, ultranaționalistă, teroristă și separatistă croată înființată în 1929 ) și el însuși a fost trimis la Jasenovac.

Când l-am ascultat pe bătrân, privind în ochii lui cerești puri, s-a trezit deodată în mine o dorință nestăpânită cu cele mai crunte chinuri ale iadului de a distruge această liniște interioară, de neatins pentru mine, pentru ca prin suferința, suspinele, chinurile lui, să pot sa-mi recistig linistea.

L-am imobilizat, l-am pus pe un ciot și i-am ordonat să strige: „Trăiască Pavelich!” (acesta era liderul ustas), amenințând că îi voi tăia urechea dacă nu se supune. Vukashin a tăcut. I-am tăiat urechea. N-a spus un cuvânt. I-am ordonat din nou să strige același lucru, amenințăndu-l că îi voi taia si cealaltă ureche. A tăcut. I-am tăiat cealaltă ureche. — Țipi sau îți pierzi nasul! Bătrânul a tăcut. I-am ordonat să țipe, amenințăndu-l că îi voi tăia inima din piept. S-a uitat la mine, ca și cum ar fi privit prin mine, într-un fel de infinit, și a spus în liniște, dar clar: „Copilule, fă-ți treaba!”

La auzul acestor cuvinte am înnebunit complet, m-am repezit asupra lui, i-am scos ochii, i-am tăiat inima, i-am tăiat gâtul și l-am lovit cu piciorul într-o gaură.

Și apoi a fost ca și cum ceva s-a rupt în mine. Nu mai puteam ucide.

De atunci nu am mai avut pace.

Am început să beau din ce în ce mai mult, dar uitarea apare doar pentru minute scurte. Și în betia mea aud această voce: „Copilule, fă-ți treaba!”

Și atunci eu, înnebunit, ciocnindu-mă de pereții caselor, alerg pe străzi, țipând, spărgând și bătând tot ce mă înconjoară, aruncându-mă în oricine. Noaptea, somnul nu vine, de îndată ce se instalează uitarea, văd din nou privirea limpede a bătrânului și aud acest insuportabil: „Copilule, fă-ți treaba!”

M-am transformat într-o minge de groază și durere, sunt neputincios să fac față acestui coșmar. Zi și noapte chipul luminos și senin al lui Vukashin din Klepets mă bântuie.”

Așa că această frază a sfântului de astăzi, „Copilule, fă-ți treaba”, poate ar trebui să fie rostită de mulți dintre noi. Chiar acum este rostita de multe victime ale acelorași fasciști din Ucraina. Chiar acum este rostita de mulți dintre copiii Bisericii noastre, care sunt bătuți si alungați din biserici, luați la interogatoriu, închiși, uciși. Nu e o ficțiune din filme sau cărți. Acest lucru se întâmplă chiar acum.

„Copilule, fă-ți treaba”...

Dar atât călăii noștri, cât și călăii Bisericii de astăzi - atât în ​​Ucraina, cât și în Occident - să-și amintească povestea acestui criminal și să știe că iadul lor va veni pentru ei înainte de moartea lor pământească.

Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, sfânte mucenice Vukashin.

— Boris Korcevnikov

🛐 Mircea George Popandron: Cât timp va accepta erezia ecumenismului... omul nu poate ieși din hipnoza întunericului.

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

ecumenism,pseudo-sinodul din Creta,Kolymbari,CMB

"Anatema ereziilor eclesiologice pecetluite la Creta 16.06.2016 (6-6-6) ... pe baza declarațiilor eretice ale CMB (Consiliului Mondial al Bisericilor) și, în special, a blasfemiilor Declarației de la Toronto din 1950 (care e noua “evanghelie” impusă samavolnic întregii Biserici, în mediul academic teologic), prin care se atacă, se neagă și se desființează Unicitatea Bisericii Ortodoxe, Soteriologia Ei și Metodologia isihasmului ascetic-sacramental - trei dogme fundamentale ale Ei.

În afara Bisericii Ortodoxe ca Trup Unic al lui Hristos, în afara granițelor Ei, omul creat nu se poate uni cu Dumnezeul Treimic prin intermediul harului necreat.

Concret, la Creta s-a negat direct și indirect faptul că Biserica lui Hristos cea Una este doar Biserica Ortodoxă... pentru că se afirmă pe față că Declarația de la Toronto este fundamentală pentru sinodali și, implicit, nu s-a mărturisit clar și răspicat, așa cum a învățat Biserica până la începutul secolului 20, că restul grupărilor desprinse de Biserica Ortodoxă de-a lungul veacurilor sunt erezii ce despart ontologic pe om de Hristos, Dumnezeu-Omul întrupat în istorie.

În schimb, s-a acordat caracter eclesiologic ereziilor, numindu-se "biserici", în loc să se dea anatemei fără frică, arătând întregii lumi calea spre Hristos doar prin Biserica Ortodoxă.

Astfel, întregul mapamond a fost lipsit de cunoașterea Adevărului!!! Au avut ocazia să atragă toate popoarele lumii la înțelegerea faptului că, doar prin încorporarea prin Botez în Trupul lui Hristos (Biserica Ortodoxă), ele își pot salva veșnicia.

Încă nu s-a înțeles adâncimea vinovăției trădării din Creta. Banii iudeo-masoneriei au fost mai importanți decât sângele apostolilor, mucenicilor și tuturor mărturisitorilor Bisericii Ortodoxe. Să rămână trădătorii cu banii și slava trecătoare în continuare…

BISERICA ORTODOXĂ SUNT CEI CARE ÎNȚELEG ȘI TRĂIESC ÎN ȘI PRIN ADEVĂR… adică Dogma, Ethosul și Metodologia, toate ortodoxe. Nu forma exterioară ne face ortodocși, ci si cugetarea, adică conștiința dogmatică și făptuirea (metodologia isihastă ascetic-sacramentală), ambele ortodoxe.

Ereticii ecumeniști anti-isihaști sunt în afara Bisericii, chiar dacă dețin temporar frâiele administrative și pedepsesc pe cei care vor doar să își păstreze credința ortodoxă. Vă pupați cu toți ereticii, vă rugați împreună cu ei, iar pe ortodocși îi prigoniți, caterisiți și alungați din biserică.

Faptele trădătorilor ecumeniști chiar nu le mai poate nimeni nega, ele fiind la vedere și declarate public.

Anatema ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios!

Anatema CMB-ului și anatema "noii lui evanghelii", adică Declarația de la Toronto din 1950.

CMB, această organizație iudeo-masonică, sinagoga satanei, cu nume de cod Consiliul Mondial al "Bisericilor".

Nu puteți fi în două locuri deodată, adică în Biserica Ortodoxă și în CMB.

Niciodată! Ori cu Hristos, ori cu urmașii lui Iuda… că de judecata finală a istoriei nu scapă nimeni.

V-ați jucat destul de-a Ortodoxia și ați mințit destul poporul român!
"


Mircea George Popandron

✝️ Părintele Ioan Istrati: Revoluția Părintelui Justin →

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

A plecat la Domnul (2013 n.n.) Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Ultimul poate din generaţia marilor duhovnici sfinţiţi cu sânge martiric prin temniţele comuniste şi prin rugăciune de multe decenii spre slava lui Dumnezeu.

enter image description here

Cu o zi înainte de înmormântare, seara, pe la 7, mă apucă un dor imens să merg şi să-i sărut mâna. De multe ori mi-a călăuzit viaţa, uneori mi-a dat sfaturi cu vedere de Duh şi înţelepciune mai presus de fire. Acum trebuie să merg şi să sărut mâna unui om sfânt. Ne mai găsim vreo câţiva preoţi şi credincioşi şi plecăm din Iaşi. La intrarea pe drumul forestier care duce la mănăstire, lung de vreo 5 kilometri buni, totul e blocat. Poţi să fii delegaţie oficială, orice, nu se mişcă nicio maşină, din cauza unor tronsoane lungi de un singur fir. Lăsăm maşina şi pornim pe jos. După vreo câteva sute de metri, mama începe să se vaiete de ritmul nostru insuportabil de mers şi de oboseală. Spune: Părinte Justin, trimite te rog vreun om al lui Dumnezeu să ne ia cu maşina, măcar câteva sute de metri. Peste un minut opreşte un domn fără a-i face vreun semn şi ne ia preţ de un kilometru. Coborâm în grabă şi ne întindem iar la drum. Şi iarăşi lamentaţii şi plângeri la Părintele Justin. Sunt mii de oameni care urcă alene muntele, pe drumul şerpuit care duce la mănăstire. Opreşte iar o maşină nouă, doamna din faţă se pliază în portbagaj şi şoferul ne invită pe toţi în maşină. Ne urcăm sideraţi, fără să ştim de unde această minune, mulţumim abia şoptit. Şoferul ne spune: mergem la Părintele, am citit pe doxologia şi în Lumina despre zecile de mii de oameni care vin să-i sărute mâna. Îi spun că sunt de la doxologia şi mă minunez de judecăţile tainice ale lui Dumnezeu.

Ajung într-un final la sicriul marelui duhovnic. Mireasma de crini cereşti e atât de puternică în toată curtea mănăstirii, încât e simţită de toţi. Faţa părintelui e de un alb imaculat, de crin, de o sensibilitate care te pătrunde până la cerul inimii. Parcă zâmbeşte sfios. Are o mână caldă, de o fineţe şi puritate mai presus de cuvânt, cu care a binecuvântat şi a sfinţit sute de mii de oameni, total opusă răcelii de congelator şi rigidităţii cadavrelor obişnuite.

Stau şi mă gândesc: ce titan de duhovnic, aşchia asta de om, ce munte de răbdare şi de speranţă, câtă suferinţă a îndurat în cei 16 ani de temniţă grea, câte milioane de lacrimi a înghiţit în rugăciune în celulă, câte bătăi, câtă foame şi sete, câte umilinţe a răbdat, pentru a ajunge aici. A fugit de oameni în adâncul pădurii şi oamenii au venit cu zecile de mii la el. A plecat din oraş şi oraşul s-a mutat în pădure. S-a ascuns în munte şi muntele a devenit muşuroi de credinţă. A căutat singurătatea rugătoare, şi rugăciunea celor singuri, pierduţi în mijlocul lumii, tăinuiţi în suferinţă, l-a găsit. A iubit tăcerea brazilor şi a spovedit sute de mii de oameni. Privesc zecile de mii de oameni tăcuţi, care urcă alene, în rugăciune, muntele către părintele lor duhovnicesc şi înţeleg ce este ortodoxia: căutare a sfinţeniei care devine sfinţenie însăşi. Oamenii aceştia, asudaţi, bătrâni, copii în căruţuri, tineri, familii întregi, monahi şi maici de pretutindeni, oamenii ăştia sunt ortodoxia. O bătrână ţine nefiresc de sus, legănat, un ghiveci mare de flori, pe care vrea să-l aducă părintelui cu viaţă sfântă. Alţii poartă opaiţe cu lumină pentru a lumina calea către el. În jurul sicriului sute de oameni plâng firesc, molcom, pentru un om de nouăzeci şi ceva de ani. Sute de preoţi strânşi parcă de o mână nevăzută stau şi se roagă în jurul catafalcului modest. Nimeni nu mai are nicio îndoială: au venit toţi să-l vadă pe Părintele şi să se roage să-i semene. Au venit să-i sărute mâna şi să se împărtăşească de o ultimă binecuvântare plină de har. Jandarmii ţin cu greu piept mulţimii care doreşte să îmbrăţişeze pentru o clipă pe monahul care le-a schimbat lumea definitiv.

Ceea ce am văzut la sicriul Părintelui Iustin este o revoluţie. Revoluţia tăcută, mai discretă decât florile de colţ, a omului credincios, neostentativ, a bătrânului căutător de veşnicie, a tânărului căutător de linişte, a familiilor cu copii mulţi şi a călugărilor iubitori de pustie. Sunt zecile de mii de oameni care au simţit cu toată fiinţa lor, cum Dumnezeu se revarsă în suferinţă şi o face scară către cer, Cruce a firii care vesteşte Învierea. Oamenii nu se roagă sfinţilor care nu-i ajută. Talpa ţării este iubitoare de sfinţenie şi de rugăciune. Sunt oamenii tăcuţi, care dis de dimineaţă la birou, într-o discreţie totală îşi fac Acatistul Maicii Domnului sau Paraclisul, înainte de o zi plină de povara grijilor sau fac cruce alene pe pâinea scoasă din cuptor pentru a-şi sfinţi pruncii de mireasma euharistică a raiului.

Părintele Justin rămâne în sufletul oamenilor, acolo de unde nimic nu-l poate smulge, adânc înfipt în inima lor, prin rugăciune. Puterea lui de a predica şi spovedi, de a sfătui şi lumina oamenii, rămâne şi se înmulţeşte după trecerea lui în regnul cel fără de moarte. Lumina ochilor lui rămâne în suflete şi după ce ochiii lui pământeşti s-au stins. E puterea de a iubi jertfelnic pe cei ce te prigonesc, de a cerceta ca un chirurg iscusit păcatele tuturor şi de a călăuzi fără odihnă pe toţi rătăciţii acestei lumi. E puterea care se înrădăcinează în cer şi rodeşte pe pământ smerenie, rugăciune şi îndumnezeire. E bucuria care rodeşte multe lacrimi, rouă a raiului interior, care doreşte şi se sfârşeşte după curţile Domnului.

Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid02Y9P67hjAvnsvEVPTzrpvWsPCoop5PKHws1J8icFwYSqaqbwKZVFiX92vBGMqPPWyl

💥 ActiveNews: Lumea se pregăteste de al Treilea Război Mondial. România este împinsă treptat în conflagraţie →

- Posted in Politică și Guvernare by

enter image description here

România, ca si alte state din vecinătatea Rusiei, este implicata tot mai direct si mai susținut in războiul din Ucraina.

Alianța nord-atlantica a început să elaboreze planuri de război cu Rusia în 2023 si acest efort se întețește.

„NATO va depăși „linia roșie a Rusiei”, deoarece analizează trimiterea de trupe pentru a antrena forțele armate ucrainene”, titrează publicația americana „Citizen Watch Report”.

„Coridoarele terestre” stabilite NATO pentru a grăbi trupele americane pe linia frontului în cazul unui război cu Rusia se extind.

Alianța a anunțat ca dezvoltă mai multe „ coridoare terestre ” pentru a împinge trupele americane si vehiculele militare în primele linii ale unui potențial viitor război la sol cu Rusia în Europa de Est, a informat ziarul britanic The Telegraph.

Planurile actuale ale NATO implică debarcarea trupelor americane în porturile din Olanda și transportul lor prin Germania în Polonia, dar Alianța caută să extindă rutele potențiale de acces al trupelor americane la granițele Rusiei si Ucrainei.

Punctele de intrare potențiale au fost în nordul Europei inclusiv Olanda, Germania și statele baltice. În cazul bombardamentelor rusești, vor fi folosite porturi alternative din Italia, Turcia și Grecia pentru a asigura o comunicare neîntreruptă.

Din cele cinci „coridoare terestre” deschise pentru deplasarea spre Rusia a trupelor americane, doua traversează teritoriul România.

Oficialii Alianței au făcut cunoscut prin „The Telegraph” itinerariile prin care trupele americane ar urma să se poată deplasa prin cinci coridoare: aterizare în Țările de Jos și călătorie prin Germania si Polonia; aterizare în Italia pentru a călători prin Slovenia și Slovacia în Ungaria; aterizare în Grecia pentru a călători prin Bulgaria în România; aterizare în Turcia pentru a călători prin Bulgaria în România; aterizare în Norvegia pentru a călători prin Suedia si Finlanda.

Conform planului NATO, trupele si vehiculele americane care vin in Europa spre Rusia nu vor fi restricționate de legi locale, pentru ca ele sa poată călători rapid. Raportul amintește că tancurile franceze au fost blocate la granițe când încercă să traverseze România din cauza proceselor birocratice.

Începând din 2023, NATO a făcut planuri de război pentru un potențial conflict viitor cu Rusia. „Alianța plănuiește un posibil război la sol cu Rusia, în ciuda riscului evident ca orice ciocnire directă NATO-Rusia să devină rapid un schimb nuclear”, scrie Dave DeCamp, editor la Antiwar.com.

In luna mai, președintele Zelenski a anunțat, după o discuție telefonică avută cu Klaus Iohannis, că România pregătește un nou pachet de ajutor militar pentru Ucraina.

Andrei Muraru, ambasadorul României în Statele Unite, a declarat că România a oferit sprijin militar Ucrainei încă din prima fază a războiului și va continua să o facă.

Președintele Iohannis a informat si el, in termeni mai generali, despre „o discuție telefonică aprofundată cu președintele Zelenski, cu accent pe sprijinul nostru continuu pentru Ucraina, prioritățile pentru viitorul Summit NATO și consolidarea securității la Marea Neagră”.

In ultimii doi ani, Bucureștiul a evitat ori nu a confirmat public ajutorul acordat Ucrainei, dar președintele Iohannis, după întâlnirea cu președintele Biden, a admis că România acceptă livrării unui sistem Patriot. Si alte state europene se pregătesc de război.

🚩 Mucenicia vremurilor din urmă - acești tineri sunt eroii vremurilor noastre: AXIOS❗ →

- Posted in România Profundă by

❌"Au afișat icoane și se manifestau verbal.."

enter image description here

Un grup de tineri naționaliști, creștini, format din 4 minori și un băiat de 18 ani, a afișat 2 icoane, un steag anticomunist și un banner cu Hristos, în Cluj-Napoca, pașnic, fără scandări, pe trotuar, în timp ce pe stradă avea loc foarte vocalul marș gay cu mii de persoane.

🤡 Un "erou" jandarm, a intervenit prompt și a amendat toți copiii din grup pe motive halucinante. Orice om întreg la minte ar fi dat maxim un avertisment, și așa o măsură exagerată.

Ce fel de oameni reprezintă autoritatea în acest stat?

❗Într-o țară profund ortodoxă, cu peste 95% creștini, un tânăr pașnic poate fi amendat pentru afișarea Chipului Mântuitorului Iisus Hristos.

Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid0juQC54E5hxNHJvnAw2ZboP4Rr9ewXGcgQtC83cYwmcin1uud4fCFyJcRvo9Nbgjil&id=100091683220301

JANDARMERIA APĂRĂ MIZERIA ȘI DISTRUGE ROMÂNIA

☦️ Părintele Iustin Pârvu: "Prigoana este buletinul nostru spre Rai ❗"

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Prigoana este buletinul nostru spre Rai!

Ieșirea din sistem, înseamnă o cruce grea pentru creștinii din vremurile de pe urmă.

"– Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?

– Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericit dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla şi porumbul şi fasolea şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi duminică la o Biserica, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o Biserica sau un preot care mai face o liturghie curată. Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.

– Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?

– Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele.

Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei… ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale, …dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.

– Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?

– Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.

– Dar ce să facem să ne întărim credinţa?

– Pune mâna pe Biblie, ia vieţile sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştit, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.

– Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…

– Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială, şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, …să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.

– Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?

– Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.

Părintele Iustin Pârvu

✝️ Arhimandritul Iustin Pârvu (1919-2013) despre buletinul electronic:

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

"Ce creştin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumnezeu, şi cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui.

Mă minunez când aud despre preoți şi monahi sihaştri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunță la toate cele lumeşti şi acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii.

Călugărilor, ca asceți trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe nişte modele, vase alese ale Duhului Sfânt.

Dar tot aşa şi creştinii au datoria de a lumina prin viețuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, şi altfel i se socoteşte unuia care cunoaşte prorociile şi a fost crescut în Tradiția Ortodoxă.

Dacă noi, creştinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalți nici atât. Şi atunci nu ne facem vinovați pentru generațiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistență? Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți pecetea.
"


Părintele Iustin Pârvu

✝️ Este vremea muceniciei! După părerea mea, ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia.

- Posted in Părintele Iustin Pârvu by

Părintele Iustin Pârvu

"Românul a ieşit din comunism cu o frică şi cu un conformism care îl face să cadă rapid în condiţia de slugă. O spun cu durere, să mă ierte cei care se simt jigniţi. Este vremea muceniciei! După părerea mea, ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă.

Creştinii care au înţeles gravitatea momentului acţionează fiecare acolo unde este. Salvarea nu este la grămadă, salvarea este individuală, deşi lucrarea este mai la îndemână când este colectivă. Să lucreze fiecare cu pruncul său, cu fratele său, cu prietenul, cu vecinul, ca să ne ajutăm să nu cădem. Aceasta este una dintre marile virtuţi ale creştinului, că-l ajută pe cel din preajmă.
"


Părintele Justin Pârvu

📅 15 iunie 1999 - Sfântul Mucenic Hariton a fost ucis in Kosovo de teroriști albanezi

15 iunie 1999 - Sfântul Mucenic Hariton a fost ucis in Kosovo de teroriști albanezi

15 iunie 1999 - Sfântul Mucenic Hariton a fost ucis in Kosovo de teroriști albanezi

Trupul Sfântul Mucenic Hariton a fost îngropat la Mănăstirea Crna Reka, Serbia.

Acest Sfânt contemporan a fost decapitat - a fost îngropat doar trupul, capul s-a pierdut, albanezii teroriști au jucat fotbal cu el.

Sfinte Mucenice și Mărturisitor Hariton, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

enter image description here

Rămăşiţele martirului au fost găsite fără cap. S-a determinat că a fost tăiată cu un obiect ascuţit. Oasele mâinilor au fost rupte, la fel si coloana vertebrală, lipsind câteva vertebre. Trupul a fost înjunghiat cu un cuţit în mai multe locuri în inimă - a fost cea mai bună dovadă a chinului de nedescris pe care acest venerabil martir l-a îndurat pentru Hristos, ca primii martiri crestini.

Trupul martirului a fost dus curând de la Prizren la Mănăstirea Gracanica, unde s-a făcut parastas (11. Noiembrie, 2000) - aici credincioșii s-au închinat cu dragoste și evlavie sfintelor sale moaște.

A doua zi, a fost transferat la mănăstirea sa de metanie la Râul Negru - au ajuns acolo ocolind drumul principal din cauza demonstraţiilor agresive ale albanezilor musulmani de pe şosea.

enter image description here

enter image description here

enter image description here

enter image description here

🙏 Rugăciune - de Mihai Eminescu - de Ziua Eroilor la Valea Uzului

- Posted in România Profundă by


Recită Maria și Adelina Oana Musca, Valea Uzului, Ziua Eroilor.

    Craiasă alegându-te
    Îngenunchem rugându-te,
    Înalța-ne, ne mântuie
    Din valul ce ne bântuie;
    Fii scut de întărire
    Și zid de mântuire,
    Privirea-ți adorată
    Asupra-ne coboară,
    O, maică prea curată
    Și pururea fecioară,
    Marie!

    Noi, ce din mila sfântului
    Umbră facem pamântului,
    Rugămu-ne-ndurărilor
    Luceafărului mărilor;
    Ascultă-a noastre plângeri,
    Regină peste îngeri,
    Din neguri te arată,
    Lumină dulce clară,
    O, maică prea curată
    Și pururea fecioară,
    Marie!
  • Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga - Maica Benedicta:

    • Eminescu a iubit și a apărat Ortodoxia românească

    • Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent.

S-au încercat până acum câteva răspunsuri la problema credinței marelui artist gânditor. Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent, fiecare întemeindu-se pe unul sau mai multe texte. Calitatea probantă a textelor invocate este însă minimă prin desprinderea lor de contextul atât de vast și complex al întregii gândiri și opere eminesciene, care exprimă o personalitate de o natură cu totul particulară.

Într-adevăr, poetul gânditor român este și el o ființă plină de contradicții, ca oricare alt om, așa cum dovedește psihologia modernă. Dar marii artiști, cu înzestrările lor, atât de bogate și variate, resimt, trăiesc și mai cu seamă exprimă psyhee-a lor divizată în feluri neobișnuite, dramatice, uneori chiar tragice. Dualismul acesta întreține în personalitățile înalt creatoare o polaritate, o tensiune adesea greu suportabilă.

Căutător de absolut în viață, în gândire și creație, Eminescu s-a desfășurat cu cele mai înalte registre ale cunoașterii, compensând gravele imperfecțiuni ale realului prin care se simțea închis de necesitate. Și în căutările lui înfrigurate, a pendulat el, liricul admirabil, „între filosofii”, s-a cufundat în mituri, a încercat să pătrundă în știință, cercetând necontenit căile ce duc spre frumuseți și adevăruri supreme.

Știința descifrării manuscriselor vechi, învățată de la preotul satului

Copilăria i-a fost aceea a unui copil normal, crescut în spiritul creștin ortodox al unei familii pioase, având legături strânse cu Biserica și monahismul. Surorile mamei sale Raluca (născută Jurașcu) erau călugărițe (una din ele era chiar stareță la schitul Agafton, unde Mihai era dus adesea). Așa încât copilul s-a familiarizat de foarte timpuriu cu rânduielile, slujbele și cântările mănăstirești.

Pe de altă parte, „Mihai a dobândit primele învățături de la preotul satului, care l-a inițiat în buchiile vechilor scrieri bisericești, familiarizându-l astfel de timpuriu cu acele cărți care cuprindeau toată tradiția ortodoxă. De atunci i-a rămas lui Eminescu acea știință a descifrării manuscriselor vechi cu care avea să-l uimească pe savantul Gaster, pe care-l consulta, cerându-i sfatul și chiar împrumutând de la el manuscrise rare. Tot de atunci s-a trezit în el iubirea pentru prețul și savoarea cuvântului vechi și, mai cu seamă, de atunci s-a născut în el atașamentul, respectul și admirația pentru instituția Bisericii Naționale, a cărei valoare n-a încetat nicio clipă să o lege de istorie și dăinuirea neamului.

Iubirea în opera eminesciană – un principiu armonizator al lumii

Ceilalți dascăli i-au fost natura și satul, în prima descoperind frumusețile Creației neatinsă de mâna omului și loc al libertății absolute, în al doilea înțelegând rânduielile din veac și gândirea tradițională, izvor al creației populare, devenită și unul din izvoarele viitoarei creații a poetului. Aici s-a format matricea structurii eminesciene, s-au prins și rădăcinile cunoașterii și ale credinței, crescând împreună, într-o perfectă convergență.

Pentru Eminescu, iubirea a fost, în fond, un principiu cosmic, armonizator al lumii, forță creatoare, născătoare de demiurgie în artist, cum mărturisește în Scrisorile IV și V.

Pe măsură ce căutătorul nesățios de cunoaștere avea să-și extindă tot mai larg orizontul informației, al culturii, îndoielile aveau să sporească. Mai cu seamă studiile universitare la Viena și Berlin între anii 1869-1874 au hrănit intelectul acela atât de receptiv, de curpinzător.

În Universitatea vieneză, Eminescu a făcut să treacă prin lumea cugetării lui un material enorm de informații: istorie și filosofie, literaturi vechi, arte, drept, economie politică și științe exacte. Frecventa și muzeele, sălile de teatru și concerte, bibliotecile, anticariatele și citea toată noaptea.

Eminescu a creat unicele, superbele modele cosmologice din romantismul european, în Scrisoarea I (cosmogonia și apocalipsa) și în Luceafărul.

Și, pe de altă parte, a dat semne ale unei adânci dureri existențiale. A recurs la filosofia stoică și eleată pentru Glossă, pe care am numit-o mic manual de înțelpciune stoică, predicând rămânerea în afara iureșului lumii, acest mare teatru în care toate valorile sunt răsturnate.

De altfel, o mărturie mult mai târzie, de prin 1886, din perioada ultimă a bolii, vine să confirme întoarcerea definitivă la credința izbăvitoare. Încurajat de Creangă să încerce și un tratament la bolnița Mănăstirii Neamț, Eminescu acceptă sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a înconjurat pe bolnav cu clipe de liniște binefăcătoare pntru sufletul său. Căci, așa cum a consemnat un duhovnic al mănăstirii pe un Ceaslov, poetul a cerut să fie spovedit și împărtășit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil, ziua lui Mihai). Și, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a sărutat mâna preotului și i-a spus: „Părinte, să mă îngropați la țărmul mării, lângă o mănăstire de maici și să ascult în fiecare seară, ca la Agafton, cum cântă Lumină lină”.

Astfel, „gândurile ce au cuprins tot universul” revin la matca Ortodoxiei românești pe care, dincolo de toate pendulările căutătorului de absolut, Eminescu a iubit-o și a apărat-o ca pe prima valoare a spiritualității neamului, întrupată în Biserica națională.


„Pe patul de moarte, maica Benedicta le spunea prietenilor: Apărați-l pe Mihai!, iar filosoful Noica menționa că, de câte ori revenim să-l citim pe Eminescu, nu ne întoarcem niciodată cu mâinile goale. Și cam așa este! Dacă românii l-au considerat ca atare, acesta este poetul național.” (acad. Eugen Simion)

✝️ Fericirea și viața noastră este să rămânem aici, unde ne-a născut Domnul Dumnezeu, cu Hristos în brațe și în brațele lui Hristos.

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

Treziți-vă! Treziți-vă, măi, odată! Sunteți tineri, și nouă ne este milă de ce se va întâmpla cu țara asta, care încă se mai cheamă România. Vreți să mai rămână România Românie?

enter image description here

Întoarceți-vă la Ortodoxie, la Biserică, la ținuta morală decentă, cinstită, curată, a românilor dintotdeauna. Trebuie să faceți ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare!

Sfânta Evanghelie spune clar că la sfârșitul lumii vor fi chemate toate neamurile pământului. Deci nația rămâne până la sfârșitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam și țară are îngerul său păzitor.

Neamurile creștine trebuie să rămână așa. Iar creștinii trebuie să fie la locul lor, echilibrați, serioși și să nu se dezlipească pentru absolut nimic în lume de pământul străbun în care i-a născut Dumnezeu. Ascultați cu atenție ce vă spun, căci este important!

De ce există tentația asta de a pleca în altă țară? Credeți că, afară de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine își pune nădejdea în Răsărit și Apus se înșeală amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, răbdarea și deviza părinților noștri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranța.

Amintiți-vă că nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tătarii, nici rușii, nici nemții, nici austro-ungarii, și nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Domnul Dumnezeu, dacă ne vom îndepărta de El!

Așa că, treziți-vă, luați aminte și cot la cot cu preoții, cu călugării, treceți la post, la rugăciune, la acatiste, la spovedanie. Așa trebuie să fie o țară creștină ortodoxă care poartă Sfânta Cruce de două mii de ani.

Treziți-vă, frați români, pentru numele Lui Dumnezeu, până nu-i prea târziu! Ori creștini buni, ori pierim. Luați aminte ce vă spun: numai și numai Dumnezeu din Cer împreună cu Maica Domnului și Sfinții ne salvează! Atât! Nimeni și nimic altceva!

Priviți în Sus, fraților, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea și viața noastră este să rămânem aici, unde ne-a născut Domnul Dumnezeu, cu Hristos în brațe și în brațele lui Hristos.

Părintele Ioanichie Bălan

❤️ Doina, de Mihai Eminescu

- Posted in România Profundă by

Mihai Eminescu / Citat despre Patriotism

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.

Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.

Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Doina, de Mihai Eminescu


S-a întâmplat în 5 iunie 1883: În această zi, ajuns la Iași pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, Mihai Eminescu citește, la sediul „Junimii", poemul „Doina". Se știe de la Iacob Negruzzi că „Doina” a fost ultima lectură a lui Eminescu la „Junimea”.

În esență, „Doina” era strigătul de durere al poetului pentru soarta neamului său. Concepută în 1878, după pierderea, încă o dată, a Basarabiei prin Tratatul de la Berlin, a fost definitivată în 1883 la Iași cu prilejul dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare.

Iată ce spunea Iacob Negruzzi:

„La 5 iunie 1883 se făcu în Iași cu mare pompă inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare. Profitând de împrejurarea că un număr mare de membri ai societății literare, printre care și Eminescu, Junimea ținu o întrunire. În acea seară Eminescu ne citi cunoscuta sa „Doină”. Efectul acestor versuri pesimiste: un tunet de aplauze izbucni la sfârșitul citirii. Această citire a fost cea de pe urmă a lui Eminescu la „Junimea”, un cântec de lebădă al poetului”.

Finalizarea poeziei „Doina" ar fi fost făcută în primăvara anului 1883. Pe 5 iunie, Eminescu, ca reprezentant oficial al ziarului „Timpul" din București, a mers la Iași unde se dezvelea Monumentul ecvestru al lui Ștefan cel Mare, în fața Palatului Domnesc, astăzi Palatul Culturii, operă a sculptorului francez Emanuel Frémiet (cel care realizase și statuia lui Mihai Viteazul, inaugurată în 1876 în fața clădirii Universității din București).

Ar fi vrut să citească poezia în fața mulțimii adunate la dezvelire, dar în ultimul moment s-a răzgândit, preferând să meargă cu amicul Ion Creangă, și probabil și alți câțiva prieteni, la „Bolta Rece”, la un pahar de vin. Totuși, seara, la o adunare ad-hoc al „Junimii" ieșene, Eminescu citește poezia „Doina".

„Efectul acestor versuri pesimiste care contrastau așa de mult cu toate celelalte ode ce se compusese cu ocaziunea acelei strălucite serbări fu adânc, indescriptibil. În contra obiceiului Junimii, căreia nu-i plăcea să-și manifeste entuziasmul, pentru întâia dată de 20 de ani de când există societatea, un tunet de aplausuri isbucni la sfârșitul cetirii și mai mulți dintre numeroșii membri prezenți îmbrățișează pe poet.", spunea Iacob Negruzzi, amfitrionul serii literare.

Poezia a apărut ulterior, pentru prima dată, la 1 iulie, în revista „Convorbiri literare". După ani, Octavian Goga la dezvelirea unui monument Eminescu, spunea: „Doina” nu este numai o capodoperă, dar și „cântecul năzuințelor noastre eterne: e cea mai categorică evanghelie politică a românismului”.

Poezia „Doina" de Mihai Eminescu a fost, încă de la nașterea ei, una dintre poeziile cele mai discutate și controversate, având acces liber la circulație sau fiind interzisă, în funcție de interesele politice și de tipurile de dictaturi ce s-au succedat la conducerea țării. Uneori s-a constatat că și în momentele de liberatate „supremă" a apărut „libertatea" de a critica și de a o pune „la index", pe motiv că „nu e acum momentul", „surescită spiritele naționaliștilor", „incită la xenofobie" etc. Cred că ceva asemănător trăim și astăzi, „Doina" fiind adoptată fără rezerve de patrioții luminați „pentru lirismul ei ardent și sarcastic" (acad. Eugen Simion), și deopotrivă respinsă, pe față sau tacit de oficiali, pentru „naționalismul exacerbat".„Toate-s vechi și nouă toate",ar spune , poate, chiar Mihai Eminescu.

Eminescu a scris mai multe versiuni ale „Doinei", cercetătorul D.A. Mazilu consemnând zece versiuni, iar Perpessicius (cel care a început, definitivând și publicând între 1939 și 1963 primele VI volume din integrala Eminescu - Opere) un număr de opt.

Același reputat eminescolog, Perpessicius, este de părere că poezia „Doina" ar avea perioada de „incubație” cu cinci ani mai devreme de când a fost publicată, prin 1878-1879, și ar fi continuarea poeziei „La arme" (publicată postum), „scrisă odată cu pierderea Basarabiei, după tratatul de la Berlin, din 1878" (după alți cercetători poezia „La arme" este din perioada vieneză), și că poezia „Doina", ar trebui citită (pentru înțelegerea contextului în care a fost scrisă) în tandem cu articolele lui Eminescu, din „Timpul", referitor la Basarabia și Bucovina.

Totuși, poezia poate fi ceva mai mult! Viziunea de ansamblu a poetului, dar și a poeziei, reiese și din versurile „Din Sătmar pân' în Săcele” și „Dela Turnu'n Dorohoi”, adică și pe axa Nord-Sud și nu numai pe cea Est-Vest („Dela` Nistru pân la Tisa..”), știind câtă compasiune avea Eminescu și pentru românii subjugați din Imperiul Austro-Ungar. Este, așadar, chiar o viziune a trecutului și o proiectare a viitorului nu prea îndepărtat, când spațiile celor două axe vor crea împreună România Mare!

Într-o altă variantă sunt amintite și alte două localități din „România de peste munți, Ardealul!", aflate în „mâini străine": „Din Brașov pân` la Arad/ Și-au făcut dușmanii vad".

Este de notorietate că s-a făcut închisoare pentru „Doina” lui Mihai Eminescu pe vremea comuniștilor.

Multe decenii a fost scoasă din manualele școlare, edițiile au apărut ciuntite, forfecate. După instaurarea regimului bolșevic în România, s-a impus o cenzură drastică a tuturor cărților care nu erau în consens cu noul regim. Cum era de așteptat, Mihai Eminescu, alături de Nicolae Iorga, au fost cu cele mai multe cărți cenzurate, scoase din circuitul lecturii. Era voie de la stăpânire de a se tipări doar două poezii eminesciene: „Viața” și „Împărat și proletar”.

Trebuie spus că acela care a avut curajul, aproape nebunesc, de a solicita reincluderea „Doinei” în circuitul public a fost Adrian Păunescu, care a mers la data de 25 august 1968 la Nicolae Ceaușescu spre a aproba restituirea în public a „Doinei”. După mărturisirea lui Adrian Păunescu, Nicolae Ceaușescu nu i-a dat aprobare în acest sens, spre a nu-i irita și mai mult pe sovietici.Totuși, Nicolae Ceaușescu n-a uitat această solicitare și, într-o zi de început de noiembrie 1984, Adrian Păunescu a fost chemat la București de către Nicu Ceaușescu, secretar al C.C. al U.T.C., sub egida căruia ființa Cenaclul „Flacăra”, inițiat și condus de Adrian Păunescu și i-a comunicat că s-a aprobat ceea ce a solicitat în 1968, fără să rostească subiectul.

Începând cu 13 noiembrie 1984, Adrian Păunescu a recitat îndată în cadrul Cenaclului celebra „Doina”. Glasul său a impresionat publicul și a recitat-o până la 15 iunie 1985, când a fost interzis cenaclul.

📜 10 citate de Mihai Eminescu

- Posted in România Profundă by

  1. „Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.”

  2. „Oamenii se împart în două categorii: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt mulțumiți.”

  3. „Adevărul este stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”

  4. „Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.”

  5. „A exista înseamnă a suferi.”

  6. „Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

  7. „Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.”

  8. „Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.”

  9. „Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.”

  10. „Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are.”

❤️ Mihai Eminescu: „Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând.”

- Posted in România Profundă by

Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.

Mihai Eminescu

Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii.

Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând.

Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cat prin ceea ce fac.

Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.

Un om înţelept cunoaşte pe un nerod, căci nerod a fost fiecare-n viaţa-i; dar un nerod nu cunoaşte pe un întelept, căci n-a fost niciodată întelept

Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi în faţă şi-a recunoaşte adevărul.

"Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei."

Arta de a guverna în România este sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.

Viciul organic al lipsei unei administraţii instruite, echitabile şi binevoitoare, a creat starea actuală de lucruri şi a fost izvorul abuzurilor”.

Nu există patriotism fără iubire față de valorile trecutului, fără respectul față de biserică.

Mihai Eminescu - românul absolut


🚌 Un camion militar care transporta 32 de ucraineni care nu au vrut să se sinucidă pentru Zelensky a trecut granița ucraineano-ungară

- Posted in Politică și Guvernare by

Oficialii maghiari au spus că iau în considerare acordarea de azil refugiaților.

enter image description here

Update:

Cei treizeci și doi de ucraineni care au fugit din țară s-au dovedit a fi agenți SBU și ofițeri de poliție.

Bărbații ucraineni care au trecut fraudulos granița cu Ungaria într-un camion militar GAZ-66 pe 9 iunie erau angajați ai Serviciului de Securitate al Ucrainei și ai poliției (gestapoul regimului ukronazist).

Se știe că toți oamenii legii erau din regiunile Dnepropetrovsk și Zaporojie.

Chiar și oamenii sistemului se dezic de Zelensky .


💥Potrivit datelor publicate de Ministerul Apărării Rusiei în martie, aproape 6.000 de mercenari străini au fost uciși în Ucraina până în februarie 2024.

☦️ Noaptea, că hoții: Anticreștinii din Ucraina au distrus Biserica Zeciuielilor, construită pe locul primei catedrale kieviene. Vechea catedrală fusese aruncată în aer de autoritățile fără Dumnezeu în anul 1936 →

☦️ Mitropolitul Longhin de la Bănceni - Acesta este prețul Ortodoxiei curate! →

💥 Citiți cu atenție: Rusia a ridicat secretul de stat asupra documentelor din Arhivele de Război — Ucraina stat nazist.

😢Avocatul Mitropolitului Longhin care a fost otrăvit a murit în seara zilei de Duminică 12 Noiembrie 2023.

🔥La Vlădica Longhin sunt veniți mai mulți securiști și polițiști cu arme — se vede clar că sunt cu gânduri rele.

📋 Serviciul Securități din Ucraina (SBU) fabrică dovezi împotriva unui ierarh BOUkr - Biserca Ortodoxă din Ucraina (canonică) →

💥 Rada Supremă din Ucraina a votat interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene (canonice) →

🏳️‍🌈 După lovitura de stat din 2014, Ucraina a devenit raiul pedofililor. →

😪 Războiul din Ucraina

😂 Pentru străini mumă, pentru români ciumă

😢 RU vs UA

👨‍👩‍👧‍👦 Mitingul pentru Familie — Cluj-Napoca, Piața Avram Iancu, 15 Iunie 2024 - ora 16

- Posted in Cultura Vieții by

Mitingul pentru Familie — Cluj-Napoca, Piața Avram Iancu, 15 Iunie 2024 - ora 16

📊 Rezultate definitive ale Recensământului: căsătoria generează cea mai mare parte din natalitate → / Datele definitive ale celui mai recent recensământ confirmă: căsătoria generează cea mai mare parte din natalitate. Dincolo de logica acestui aspect, judecând după cifrele totale, căsătoria contribuie la decizia de a avea copii – pentru că este asociată în general cu stabilitatea, siguranța, starea materială și împlinirea personală.

👨‍👩‍👧‍👦 Protoiereul Vasilie Zenkovskii: Dragostea de copii le dă părinților putere să îndure toate restriștile vieții, dragostea de părinți le luminează copiilor toată viața lor. / Copiii sunt în familie nu numai obiect al grijilor şi îngrijorărilor, ci dau familiei un nou sens al existenţei, reprezintă un izvor de bucurie şi de putere. Dragostea de copii le dă părinţilor putere să îndure toate restriştile vieţii, dragostea de părinţi le luminează copiilor toată viaţa lor. Cine poate fi mai apropiat pentru orice om decât mama şi tatăl său? — Protoiereul Vasilie Zenkovskii

👨‍👩‍👧‍👦 Ierimia 1:19 - Ei vor lupta împotriva ta dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul! / Lucrul cel mai de preț în viață este familia. Cum va înceta ea să existe, cum va pieri și lumea. Din păcate, noi pierdem una din tradițiile cele mai importante, si anume cea de a trai o viata de familie. Astăzi întâlnim tot mai des doar o aparență a familiei, unde fiecare își are propria viata - tatăl are viata sa, mama pe a ei, iar copiii pe a lor -, in vreme ce familia ar trebui sa fie un singur organism viu: tatăl este capul, iar copiii si soția formează membrele aceluiași trup. Daca apare vreo neînțelegere, toți întâmpină greutăți... Fiecare este răspunzător pentru ceilalți. Cine este de vina? Toți. Trebuie sa învățam a le face pe plac altora, sa ne știm fiecare locul si sa încercăm sa nu jignim pe nimeni, cu alte cuvinte să fim împreună. Familia cere dragoste jertfelnică, fiecare trebuind să se smerească în fața celuilalt.

 


 

Page 2 of 103