– De ce insistaţi, Părinte, pe Acatistul Maicii Domnului şi pe închinăciunea la Icoana Maicii Domnului? De ce nu Doamne Iisuse, ori Iisus Pantocratorul?

– Maica Domnului e scara, uşa, puntea către Cer prin care noi urcăm la Dumnezeu şi Fiul se coboară. Scopul vieţii creştine este înfierea de către Tatăl, să ajungem fii ai Tatălui, în Împărăţie. Nu poţi deveni fiu al Tatălui daca nu-l ai pe Hristos frate, ci doar dacă eşti împreună cu El în acea îmbrăţişare de iubire la sânul Maicii Domnului ce iată, devine şi mama ta. Când o vei simţi cu adevărat pe Maica Domnului ca mamă, când vei gânguri alături de pruncul Iisus cuvinte de iubire, atunci, înfiat de Maica Sfântă, poţi sa fii fiu al Tatălui."

— din volumul "Pateric Carpatin", Editura Platytera

"Păzește-te, fiule, de cei cu credința strâmbă și de toate discuțiile lor, căci și pământul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce trăiește în Credința Ortodoxă își va mântui sufletul. Fiindcă nu există o altă credință mai bună, decât curata și sfânta noastră Credință Ortodoxă ... De asemenea, fiule, nu se cade să lauzi o credință străină. Cine laudă o credință străină face la fel ca și cel care-și hulește propria credință. Cine laudă credința sa și pe cea străină e un fățarnic și apropiat de erezie ... Dacă cineva îți spune: ''Credința noastră și a voastră este de la Dumnezeu'', atunci, fiule, răspunde-i așa: ''Fățarnicule! Cum pot fi amândouă de la Dumnezeu? Nu știi ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singură Credință, un singur Botez. (Efeseni 4, 5)'' Așadar, fiule, ferește-te de aceștia și întotdeauna apară-ți credința ta! Nu te înfrați cu ei, ci fugi de ei și întărește-te în credința ta prin fapte bune! ... Fiule, chiar dacă va trebui să mori pentru credința ta sfântă, du-te cu îndrazneală la moarte! Așa au murit și sfinții pentru Credința, iar acum viețuiesc întru Hristos." - Patericul pesterilor de la Kiev, 1806

Teodosie de Kiev, cunoscut, de asemenea, ca Teodosie din Peșteră, (în rusă Феодосий Печерский, transliterat: Feodosii Pecerski; în ucraineană Феодосій Печерський; n. 1029, Vasilkov, Rusia Kieveană, Ucraina – d. 3 mai 1074, Kiev, Rusia Kieveană) a fost un monah rus din secolul al XI-lea care a introdus monahismul cenobitic în Rusia Kieveană și, împreună cu Sf. Antonie de Kiev, a fondat Lavra Peșterilor din Kiev (Lavra Pecerska). A fost canonizat ca sfânt de Biserica Ortodoxă Rusă. O hagiografie a Sfântului Teodosie a fost scrisă în secolul al XII-lea.

Cea mai mare realizare a Sfântului Teodosie a fost introducerea regulilor monahale ale Sfântului Teodor Studitul în Lavra Peșterilor, de unde s-au răspândit în toate mănăstirile Bisericii Ortodoxe Ruse. Potrivit Cronicii vremurilor trecute:

„... mănăstirea a fost terminată în timpul stăreției lui Varlaam... Când Varlaam a părăsit mănăstirea... frații l-au vizitat pe bătrânul Antonie [fondatorul Lavrei Peșterilor, care trăia acum în adâncă izolare], cerându-i să desemneze un nou stareț pentru ei. El i-a întrebat pe cine îl doreau. Ei au răspuns că cereau doar ca [viitorul stareț] să fie cel desemnat de Dumnezeu prin alegerea sa proprie [a lui Antonie]. Apoi el i-a întrebat: „Care dintre voi este mai ascultător, mai modest și mai blând decât Teodosie? El să vă fie stareț”. Frații s-au bucurat ... și astfel l-au numit ca stareț pe Teodosie.

„Când Teodosie a preluat conducerea mănăstirii, a început să practice abstinența, postul și rugăciunea cu lacrimi... El a fost interesat, de asemenea, să identifice reguli monahale. Se afla în acea vreme la Kiev un călugăr pe nume Mihail de la Mănăstirea Studion, care venise din Grecia... Teodosie l-a întrebat despre practicile călugărilor studiți. A obținut regulile lor monahale, le-a copiat și le-a impus în propria sa mănăstire pentru a reglementa cântarea imnurilor monahale, efectuarea închinăciunilor, citirea pasajelor din Sfânta Scriptură, comportamentul în biserică, întregul ritual liturgic, comportamentul la masă, mâncarea specifică din zilele speciale și toate celelalte potrivit îndrumărilor.”

„După ce a obținut toate aceste informații, Teodosie le-a transmis mănăstirii sale, iar de aici toate celelalte au adoptat aceleași îndrumări întrucât Lavra Peșterilor este onorată ca cea mai veche dintre toate.” Teodosie a fost proslăvit (canonizat) ca sfânt de către Biserica Ortodoxă Rusă. Principala sa zi de prăznuire este 3 mai, data morții sale. Relicvele sale au fost descoperite de Sfântul Nestor Cronicarul pe 14 august 1091 și s-au dovedit a fi întregi. Moaștele au fost transferate în biserica principală (catedrala) a mănăstirii și a fost stabilită o a doua zi de prăznuire anuală pentru sărbătorirea acestui eveniment.

„Iar mulţimea să nu se mângâie cu gândul, că ar putea rămâne neatinsă de molima păcatului, fiind în comuniune cu un episcop păcătos şi dându-şi încuviinţarea pentru slujirea nedreaptă şi nelegluită ca episcop a întâistătătorului ei, de vreme ce prin profetul Osea (9, 4), asprimea lui Dumnezeu ameninţă şi spune: „Jertfele lor ca o pâine de jale; toţi cei ce mănâncă din ea se vor molipsi”, învăţând de bună seamă, şi arătând că sunt cu totul prinşi de păcat toţi cei care se vor fi molipsit de ofranda unui episcop profan şi nelegiuit. (…) Pentru aceasta, mulţimea, supunându-se poruncilor Domnului şi temându-se de Dumnezeu, trebuie să se depărteze de întâistătătorul păcătos şi să nu se lase amestecată în jertfele unui preot nelegiuit, mai cu seamă că ea (mulţimea, poporul) însăşi are mare putere, atât de a alege episcopi vrednici, cât şi de a-i îndepărta pe cei nevrednici. Noi vedem că şi acest lucru îşi are obârşia la Dumnezeu, anume ca episcopul, să fie ales sub ochii tuturor, înaintea mulţimii, şi să fie socotit vrednic şi potrivit printr-o judecată şi mărturie obştească… Dumnezeu porunceşte ca episcopul să fie rânduit în faţa întregii adunări, adică a învăţat şi a arătat că înscăunările episcopilor nu trebuie făcute decât cu ştirea poporului aflat de faţă, pentru ca, fiind de faţă mulţimea, să se dezvăluie păcatele celor răi sau să se vestească înaintea tuturor faptele vrednice ale celor buni, şi înscăunarea să fie dreaptă şi legiuită, ca fiind încuviinţată prin voinţa şi judecata tuturor.” - Sfântul Ciprian al Cartaginei, Scrisori, Editura Sophia, Bucureşti, pg. 315-316

„Găsim că într-o astfel de ticăloşie, nu numai cârmuitorii şi iniţiatorii, ci şi părtaşii sunt sortiţi aceleiaşi pedepse, dacă nu s-au separat de comuniunea cu cei netrebnici; după cum porunceşte Domnul prin Moise spunând: «Feriţi-vă de corturile acestor oameni netrebnici şi să nu vă atingeţi de tot ce e al lor, ca să nu pieriţi cu toate păcatele lor.» (Num. 16, 15). Iar Domnul a împlinit ceea ce i-a prevenit prin Moise. Toţi ce care nu s-au despărţit de Core, Datan şi Abiron, au fost pedepsiţi neîntârziat pentru părtăşia lor necuviincioasă”. - Sfântul Ciprian de Cartagina

Părintele Ilie Cleopa

"Aceasta zice şi Apostolul: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire. Că nu-i de ajuns să crezi în inima ta în Dumnezeu, ci trebuie sa-L mărturiseşti şi cu gura, că avem două părţi. Cu sufletul cred că este Dumnezeu, dar trebuie să-L mărturisesc şi cu buzele. De aceea a zis Mântuitorul: Cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu. Cu toată fiinţa ta trebuie sa-L mărturiseşti; şi prin cuvânt şi cu inima, prin credinţă. Atunci tâlharul, care credea în mintea lui că Mântuitorul este Dumnezeu, ce-a gândit el? „Oare o să mă ierte Dumnezeu şi pe mine, că eu mai înainte am hulit, ca şi cel din stânga?” Se gândea el: „Acest Iisus, Care Se roagă pentru cei ce-L răstignesc, dacă pe cei care L-au răstignit nu ţine mânie, cu cât mai mult o să mă ierte şi pe mine, măcar că eu am făcut atâtea desfrâuri şi ucideri şi jafuri şi înjurături şi beţii!” Îşi aducea aminte ca viaţa lui de tâlhar şi-şi zicea: „Oare ce pocainţă să mai fac eu acuma? Dacă aș avea picioarele libere, aș face metanii, dar ele sunt legate. Dacă aș avea mâinile libere, aș da două palme la cel din stânga care hulește şi aş zice: «De ce hulești pe Acest blând Iisus!» Dar şi mâinile sunt răstignite”. Se gândea el: „Ce pocăinţă să mai fac eu acum pe cruce?” Duhul Sfânt i-a dat în gând: „Ştii ce mai am eu slobod? Am limba! Limba nu-i răstignită. Şi eu am să strig din toată inima cu limba mea: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împarăţia Ta!” - Părintele Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte părintele Cleopa — vol. I

"În vreme de prigoană creştinii să se adune în jurul preoţilor. Acolo e biserica unde este un antimis şi un preot ORTODOX care să slujească Sfânta Liturghie. Avem pildă în prigoana din secolul trecut cum plecau preoţii prin sate şi prin munţi cu câte un antimis în spate şi vase de slujit. Liturghia şi Sfintele Taine vor da putere creştinilor să înfrunte foamea şi să fie păziţi de orice vătămare sub acoperământul Maicii Domnului. Apoi să zică rugăciunea lui Iisus şi a Născătoarei de Dumnezeu sau Apărătoare Doamnă. În închisoare aceste scurte rugăciuni ne-au izbăvit şi am putut supravieţui regimului comunist fără să cedăm în faţa fiarei roşii.

Însă acestea sunt pentru creştinii mai căldicei, pentru că cei râvnitori pururea sunt pregătiţi; nu aşteaptă vreme de prigoană sau război ca să se îngrijească de sufletele lor. Pentru creştinul adevărat nu contează când vine războiul sau prigoana. Creştinul adevărat este mereu gata şi pregătit să Îl întâmpine pe Mirele cel ceresc cu candela sufletului aprinsă. Creştinul adevărat nu stă să pândească cu frică când vine războiul sau când va pica bomba deasupra capului lui. Ci el caută cum să jertfească mai mult aproapelui şi lui Dumnezeu. Adevăratul creştin caută Împărăţia cerurilor înlăuntrul său şi nu se teme de nimic în lumea aceasta trecătoare. Pentru el necazul este bucurie şi crucea Înviere.

Dar viaţa noastră este doar în mâna lui Dumnezeu şi numai El ştie sfârşitul omului. De aceea să nu ne înspăimânte când auzim de războaie şi urgii, că toate acestea trebuie să vină, după cum spune Mântuitorul. Să ne înspăimânte că sufletele noastre nu sunt pregătite să Îl întâmpine pe Hristos. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu care se roagă pentru neamul românesc şi pentru sângele martirilor vărsat în temniţele comuniste, Dumnezeu să ne întărească să putem răbda vremurile care vin şi să ne zidim sufletele noastre şi neamul nostru românesc."

Părintele Iustin Pârvu - Învățăturile și minunile Părintelui Justin

"Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea. Dacă, de pildă, o oarecare femeie îşi bate joc de alta ce este mâhnită sau îi face vreun rău, iar cea mâhnită o blestemă, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adică atunci când fac rău cuiva, şi acela mă blestemă, se prind blestemele lui. Îngăduie Dumnezeu şi se prind, precum de pildă îngăduie ca unul să omoare pe altcineva. Când însă nu există nedreptate, atunci blestemul se întoarce la cel ce l-a rostit.

– Și cum se slobozește cineva de blestem ?

– Prin pocaință și spovedanie. Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovați, dar care, atunci când au înțeles ca au fost blestemați, s-au pocăit, s-au spovedit și s-au îndepartat. Dacă cel ce a fost vinovat spune: „Dumnezeule, am facut asta și asta, iartă-mă”, și se spovedește cu durere și sinceritate, atunci Dumnezeu îl va ierta. El este Dumnezeu.

– Este pedepsit numai acela care primeşte blestemul său şi acela ce îl spune?

– Cel ce primeşte blestemul se chinuieşte în viaţa aceasta. Iar cel ce a blestemat se chinuieşte și în viaţa aceasta şi se va chinui şi în cealaltă, pentru că va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigaş, dacă nu se va pocăi şi spovedi. Pentru că, să zicem, poate cineva să te necăjească, însă tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca şi cum ai lua pistolul şi l-ai omorî. Cu ce drept faci asta?

Orice ți-ar fi făcut celălalt, nu ai dreptul să-l omori. Ca să ajungă să blesteme cineva, înseamnă că are răutate. Cineva blestemă atunci când o spune cu patimă, cu înverşunare. Blestemul când vine de la omul care are dreptate are mare putere; mai ales blestemul văduvei."

Sfântul Paisie Aghioritul

Dezvăluire-bombă a unui expert în genomica bolii canceroase, într-o audiere senatorială din SUA: Vaccinul ARNm de la Pfizer, contaminat cu miliarde de fragmente mici de ADN, ”prezintă un pericol real de efecte adverse grave” - CANCERE și STOPURI CARDIACE

Un cercetător a depus mărturie în cadrul unei audieri în Senatul din Carolina de Sud, SUA, despre descoperirea contaminării ADN în vaccinul ARNm de la Pfizer.

Phillip Buckhaults, expert în genomica bolii canceroase și profesor la Universitatea din Carolina de Sud, a depus mărturie în fața unei comisii ad-hoc pentru afaceri medicale a Senatului din Carolina de Sud, spunând că vaccinul ARNm de la Pfizer este contaminat cu miliarde de fragmente mici de ADN.

Buckhaults, care are un doctorat în biochimie și biologie moleculară, a spus că „există un pericol real” ca aceste fragmente de ADN străin să se poată insera în propriul genom al unei persoane și să devină „un element de fixare permanent al celulei”.

Potrivit cercetătorului, este un mecanism plauzibil care ar putea „cauza unele dintre efectele secundare rare, dar grave, cum ar fi moartea prin stop cardiac” la persoanele care primesc vaccinul ARNm.

Buckhaults nu este un alarmist și a fost reticent să facă publice descoperirile sale de teamă să nu sperie oamenii.

El însuși s-a vaccinat de trei ori cu vaccinul Pfizer și l-a recomandat familiei și prietenilor. Mai mult, a descris tehnologia platformei ARNm ca fiind „revoluționară” și a spus că vaccinul a salvat multe vieți.

Buckhaults este ingrijorat cel mai tare de „riscul teoretic foarte real de dezvoltare a cancerului la unii oameni, în funcție de locul în care această bucată străină de ADN «aterizează» în genom, ea poate dezactiva o genă supresoare de tumoră sau poate activa o oncogenă”.

„Sunt cam alarmat că acest ADN în vaccin... ADN-ul este un dispozitiv de stocare a informațiilor de lungă durată. Cu acesta te-ai născut, vei muri și îl vei transmite copiilor tăi. … Așadar, modificările aduse ADN-ului… ei bine, ele rămân”, a spus el.

Citește în continuare: https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Dezvaluire-bomba-a-unui-expert-in-genomica-bolii-canceroase-intr-o-audiere-senatoriala-din-SUA-Vaccinul-ARNm-de-la-Pfizer-contaminat-cu-miliarde-de-fragmente-mici-de-ADN-prezinta-un-pericol-real-de-efecte-adverse-grave-CANCERE-si-STOPURI-CARDIACE-184463

"Un ajutor mai bun decât rugăciunea lui Iisus nu vei găsi în toată viața ta, fiindcă rugăciunea este chemarea și folosirea numelui lui Iisus, care îți dă energia, lucrarea Lui. Deci, când tu pomenești numele lui Iisus, Îl folosești pe Iisus ca pe propriul tău ajutor. De aceea, zice: ajutor mai mare decât Iisus nu vei găsi în toată viața ta". - Sfântul Isihie - Filocalia

Sfântului Mucenic Isihie

Sfântul Isihie spunând că cinstea din veacul acesta este trecătoare și că numai cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veșnică și nesfârșită, împăratul a poruncit să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în râul care se cheamă Oronte și în care sfântul și-a găsit sfârșitul său fericit.

Viața Sfântului Mucenic Isihie

Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximilian, fiind întâiul slujitor al palatului împărătesc și făcând totodată parte și din senat. După porunca împăratului ca toți creștinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcați de uniformă și să petreacă viață de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veșmintele cele de mult preț cu care era îmbrăcat, a fost îmbrăcat mai departe cu o haină proastă de lână fără de mâneci și a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile. După aceasta, împăratul chemându-l la sine l-a întrebat dacă nu se rușinează că a fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de viețuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca împărat, nu poate să așeze pe creștini în vredniciile și la puterea pe care Isihie o avea mai înainte. Dar sfântul Isihie spunând că cinstea din veacul acesta este trecătoare și că numai cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veșnică și nesfârșită, împăratul a poruncit să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în râul care se cheamă Oronte și în care sfântul și-a găsit sfârșitul său fericit.

Biserica este Spital Duhovnicesc, iar Ortodoxia este singura Terapeutică menită să-l vindece pe om la nivelul întregii sale structuri psihosomatice, prin Harul necreat al Dumnezeului Treimic.

A-i spune ereticului că și el se mântuiește în credința lui, înseamnă a-l lipsi de tratamentul vindecător al Bisericii și a-l lăsa în agonia morții, a-l deconecta definitiv de la inima lui Dumnezeu, ucigându-l sufletește cu bună știință. Ecumenismul poartă această vinovăție: crimă duhovnicească cu premeditare!

Dar, de ce vorbesc doar de crimă, când, de fapt, se derulează un adevărat genocid spiritual, într-un "război de 100 de ani" (de când s-au pus bazele ecumenismului și până în vremea noastră). Cine ar putea ține evidența pierderilor sufletelor în acest conflict cumplit dintre Ortodoxie și erezie, într-o pandemie duhovnicească ce refuză a fi eradicată?!

Mai mult decât atât! Chiar și cei aflați în Spitalul duhovnicesc - Biserica Ortodoxă, care beneficiază de "servicii medicale gratuite" - ortodocșii, sunt scoși adeseori din "carantină" pentru ca ei să probeze "terapii complementare" eterodoxe, cu efecte nocive pe plan duhovnicesc, slăbind imunitatea ortodoxă și periclitând viața în veșnicie.

Misiunea Bisericii Ortodoxe are în vedere însănătoșirea omului prin curățirea de patimi, luminare și îndumnezeire, dar și lupta cu erezia care înseamnă despărțire de Dumnezeu. Iar pentru această terapeutică este nevoie ca Adevărul să fie propovăduit atât în Biserică, cât și în mediul eterodox, ca toți să se mântuiască întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Adică să se revină la datul firii omenești, în Ortodoxia mântuitoare.

Unitatea în diversitate nu vindecă, ci îmbolnăvește omul pentru că sunt propuse mai multe forme de terapie străine de vindecarea care se face numai în Biserica lui Hristos - Vitezda duhovnicească a întregului neam omenesc. Nu vindecă "grația creată", nu vindecă absența harului sau gândirea pozitivă, ci vindecă doar Energia necreată, Harul Dumnezeului Treimic care dă viață, sfințire și mântuire!

Sursa: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid02SwhbJ6KpcXeKRT2Jw9DzEW6ewmjdAT2qdNmiEQzJHvfJyd6R2s49rmmwEmyLK2s1l

Comentariu Ortodoxia.RO: Instituționalizarea ecumenismului în Biserică înseamnă de fapt GENOCID duhovnicesc / spiritual.

Populația Pământului este de 8 miliarde, dintre care:

• 11% sunt în Europa
• 5% sunt în America de Nord
• 9% - în America de Sud
• 15% - în Africa

• 60% sunt în Asia

• 49% locuiesc în sate

• 51% - în orașe

• 12% vorbesc chineza

• 5% în spaniolă
• 5% în engleză
• 3% vorbesc arabă
• 3% în hindi
• 3% în bengaleză
• 3% în portugheză
• 2% în rusă

• 2% în japoneză

• 62% în propria limbă.

• 77% au locuințe

• 23% nu au unde să locuiască.

• 21% dintre oameni mănâncă în exces

• 63% pot mânca cât vor

• 15% dintre oameni sunt subnutriți

• Costul zilnic al vieții pentru 48% dintre oameni este mai mic de 2 USD.

• 87% au acces la apă potabilă curată

• 13% fie nu au apă potabilă curată, fie au acces la o sursă de apă contaminată.

• 75% au telefoane celulare

• 25% nu au telefon celular

• 30% au acces la internet

• 70% nu au acces la internet.

• 7% au primit studii superioare

• 93% dintre oameni nu au mers la facultate sau universitate.

• 83% pot citi

• 17% dintre oameni sunt analfabeti.

• 33% sunt creștini

• 22% sunt musulmani
• 14% sunt hinduși
• 7% sunt budiști
• 12% - alte religii

• 12% nu au convingeri religioase.

• 26% trăiesc mai puțin de 14 ani

• 66% au murit între 15 și 64 de ani.

• 8% traiesc peste vârsta de 65 de ani.

• Dacă aveți un loc de locuit, mâncați alimente sănătoase și beți apă curată, aveți un telefon mobil, aveți acces la internet și ati absolvit o facultate sau o universitate, faceti parte dintr-un grup privilegiat mic, de numai 7% din toată populația globului.

• 92% dintre oameni mor înainte de a împlini 65 de ani, cei mai mulți din motive de sănătate.

Prețuiește ceea ce ai. Ceea ce esti. Ceea ce ti-a mai rămas de trăit.

Fii RECUNOSCATOR.

Ai motive sa fii.

Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocireaTa la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!

Frică de lume şi de viaţa lumească este o frică mântuitoare. Fugiţi de acest monstru înfricoşător, adică de lume! Dumnezeu să vă ajute să fugiţi de ea cu totul. Să vă temeţi numai de păcat.

Domnul ne-a făgăduit că ne va ierta păcatele dacă ne pocăim, iar nu că vom trăi şi mâine. De aceea, este absolut necesar ca în oricare din situaţii, bune sau rele, să păzim poruncile şi datoriile noastre, fără să uităm vreodată cuvintele: “Iată, ACUM este  vremea potrivită, iată, ACUM este vremea mântuirii”.

Mintea se luminează atunci când se îndeletniceşte cu cercetarea Scripturilor şi cu rugăciunea. În timp ce, afundându-se în cele pământeşti se face grea şi neputincioasă să înţeleagă cele duhovniceşti. De asemenea este absolut necesar să cercetăm cărţile duhovniceşti ca să ne ajute să ne luptăm şi să biruim patimile. Iar patimile le biruim uşor atunci când sunt numai în gând. Când trec în cuvinte şi în fapte, se înrădăcinează. Atunci dezrădăcinarea lor este foarte grea, dacă nu chiar imposibilă. Toată viaţa monahului este o luptă cu gândurile sale şi de aceea este nevoie de Rugăciunea lui Iisus. Cine nu s-a unit cu Domnul Iisus aici, nu se va uni cu El niciodată, spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Cuvinte înfricoşătoare! Să păziţi TĂCEREA cât puteţi de mult. Dar când sunteţi întrebaţi, chiar şi în biserică, să răspundeţi fără să vă întărâtaţi sau să vă posomorâţi.

Când te tulbura gânduri de frică pentru mâhnirile ce vor urma, să nu începi să vorbeşti cu ele, ci să spui simplu: Facă-se voia Domnului! Şi asta te va umple de linişte. Toate faptele noastre cele bune trebuie să fie încercate, adică probate dacă sunt cu adevărat după Dumnezeu. Toate, chiar şi credinţa noastră. Încercarea se face prin amărăciuni şi suferinţe Mândria este urmată la fiecare pas de desfrânare. Aşadar este bine să ne osândim pe noi înşine şi să ne smerim. Mulţi urca spre cer, ducând cu ei multe osteneli şi izbânzi, dar nu vor să se smerească.

Gândurile îndoielii, precum şi cele ruşinoase şi de hulă, trebuie să le dispreţuiţi. Să nu le daţi nici o importanţă! Dispreţuiţi-le! Şi atunci vrăjmaşul diavol nu va mai rezistă, ci va fugi. Diavolul nu rezistă dispreţului, deoarece a fost călcat. Dar dacă începeţi totuşi acest dialog cu gândurile (nu uitaţi că gândurile aceste nu sunt ale voastre, ci ale vrăjmaşului, venite din afară), diavolul vă va aduce atâtea gânduri, încât vă vor încovoia şi aşa vă vor “întuneca”. Să nu daţi importanta faptului că după Sfânta Împărtăşanie vă vin multe gânduri urâte şi dorinţe rele. Satana va lupta mai tare în această zi, ca să vă pierdeţi folosul ce l-aţi primit. (…) Şi să nu spuneţi niciodată: “Mâine mă voi împărtăşi“, ci: “Dacă Domnul se va milostivi şi mă va învrednici, mă voi împărtăşi“.

Când intri în biserică, să-ţi aduci aminte că ea este casa lui Dumnezeu. Să stai în ea cugetând neîncetat în mintea ta că te afli în casa Lui. Şi să nu laşi nici o clipă să fugă din mintea ta gândul că Dumnezeu Se afla alături de tine. Şi să nu-ţi îngădui niciodată, sub nici un motiv, vreo libertate şi vreun confort în mişcările tale, cât timp te afli înlăuntrul bisericii.

Cu cât trăieşti mai atent şi mai aspru, cu atât mai sălbatic te ataca vrăjmaşul. Încearcă să te tragă în păcat mai ales în sărbători. Să le aştepţi pe toate. Să fii pregătit pentru toate… Domnul este îndurător. Sărbătorile pricinuiesc daruri. Şi voi veţi lua ceva şi vă veţi încredinţa de asta după mulţi ani, poate chiar după 40 de ani… Atunci veţi înţelege ce dar v-a trimis Domnul în sărbătoarea cutare.

Prin 1953 circula o poezie despre "ZECE NEGRI MITITEI", care, din motive diverse, mureau pe rând, până ce rămânea doar ultimul...

PASTOREL TEODOREANU, fratele lui IONEL Teodoreanu (romanul "La Medeleni"...), mare degustător de vinuri, mare epigramist... n-are de lucru si publică clandestin o parodie proprie, intitulată "ZECE MEMBRI DE PARTID"... pentru care a fost bătut crunt si condamnat de comuniști... motiv pentru care această poezie trebuie rememorată... Este o PERLĂ:

• 10 membri de partid au visat o viață nouă / unul a vorbit in somn / si-au rămas doar 9!!

• 9 membri de partid se-ntreceau in sport / unul a-ntrecut un Rus / si-au rămas doar 8!!

• 8 membri de partid au trecut la FAPTE / unu-a luat-o-n serios / si-au rămas doar 7!!

• 7 membri de partid aveau PATRU clase / unu-avea o clasă-n plus... / si-au rămas doar 6!!

• 6 membri de partid au strigat LOZINCI... / unu-a strigat greșit... / si-au ramas doar 5!!

• 5 membri de partid se aflau la TEATRU / unul n-a aplaudat... / si-au rămas doar 4!!

• 4 membri de partid au avut IDEI / unul a avut-o BUNĂ... / si-au rămas doar 3!!

• 3 membri de partid au dorit RĂZBOI / unul a dorit cu RUȘII... / si-au rămas doar 2!!

• 2 membri de partid s-au jucat cu TUNUL / unu-a tras spre RĂSĂRIT... / si-a rămas...doar...UNU’

• Iar 1 membru de partid, care era MAI CINSTIT... / A PLECAT CU O.N.T.-ul.... / ȘI N-A MAI VENIT....!!!

That’s All folks!

Vitali Kliciko - primarul Kievului, a semnat un decret conform căruia toate bisericile ortodoxe ale Bisericii Ortodoxe canonice vor fi închise în capitala Ucrainei.

Documentul a fost publicat pe site-ul primăriei.

De fapt, sanctuarele vor fi private de dreptul de folosință a terenului și vor fi de fapt rechiziționate.

Biserica Ortodoxă canonică va putea face apel la judecător împotriva acestui ordin, dar având în vedere situația actuală din Ucraina, rezultatul este o concluzie inevitabilă.

Familia Udrea şi prietenii – Suntem perfecţi (Perfect we are)

Mulţumim lui Dumnezeu şi tuturor celor care au pus umărul în realizarea acestui proiect care mărturiseşte condiţia noastră de oameni liberi creaţi de Dumnezeu perfect.

Credem că nimeni nu poate interveni în creaţia lui Dumnezeu să o modifice sau să creadă că o poate îmbunătăţi cu ceva.

E de ajuns să avem grijă de ea şi să trăim în armonie cu tot ce e în jurul nostru.

• Music: Alexandru Udrea

• Lyrics: Alexandru Udrea

Împreună cu voi România renaşte!

Sprijiniţi proiectele noastre!

Abonaţi-vă şi daţi mai departe!

Contact - familiaudrea2019@gmail.com

Mix audio-video - IMNOGRAFIA

Studio - imnografia@yahoo.com

Sursa: https://m.youtube.com/watch?v=PqUUjSze_AI