„Multă lume îmi spune: «Părinte, nu mă rog. Mă rog seara, dar dimineaţa nu mai am timp să mă rog».

Şi mă gândesc: rugăciunile începătoare, adică Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfântă Treime şi Tatăl nostru, durează trei minute. Dacă mai adaugi Crezul, Psalmul 50 şi o rugăciune către Maica Domnului, mai fac cinci minute.

În total zece minute, să zic! Zece minute nu-I dai lui Dumnezeu?

Toată viaţa ta stă în mâinile diavolului! Toată viaţa noastră stă în mâinile diavolului, căci toate guvernele şi toate legislaţiile sunt demonice. N-au nimic de-a face cu Dumnezeu. Acţiunea lor e absolut omenească, fără nici un fel de relaţie cu Dumnezeu, ci chiar demonică.

Numai dacă în ea se va impune sfinţenia, atunci va sluji lui Dumnezeu. De aceea ne rugăm ca Dumnezeu să dea gândul cel bun conducătorilor ţărilor, să-i facă credincioşi.

Demonismul acesta se resimte la nivel social. La patron, dacă patronul este un speculant, la întreprindere; oriunde lucrezi, lucrezi pentru diavol, adică pentru bunul tău trai. Lucrezi să-ţi câştigi viaţa ta de la o lume demonizată, stăpânită de demoni.

Ei bine, rugăciunea de dimineaţă este momentul tău de despărţire de tot demonismul lumii. Îi ceri lui Dumnezeu să te apere în ziua aceea de ispite, de mânie, de accidente, pentru că astăzi eşti, dar mâine poţi fi mort.

Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem pune nici piciorul drept înaintea piciorului stâng, ca să facem un pas.

De aceea rugăciunea noastră trebuie să fie continuă: dimineaţa mulţumim lui Dumnezeu pentru că patul acesta al nostru n-a fost mormânt pentru păcatele noastre, iar seara, la fel, mulţumim lui Dumnezeu pentru încă o zi care a trecut.”

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa - Cuvinte vii

Cu cât se întărește cineva mai mult în încredințarea că a sporit în apropierea lui Dumnezeu, cu atât asalturile duhurilor rele sunt mai stăruitoare. Dar și în respingerea acestora ne bucurăm mai mult de ajutorul îngerilor. În felul acesta, îngerii înșiși sporesc împreună cu noi în desăvârșire, luptând și ei împreună cu noi împotriva atacurilor rele. Dacă îngerii înșiși ar fi supuși unor asemenea încercări și ar trebui să lupte pentru respingerea lor de la ei înșiși, ei ar face fără noi suișul lor spre Dumnezeu. Dar nu li s-a dat să urce fără noi, fără să ne ajute pe noi. De altfel, s-ar putea spune că aceasta e o rânduială generală. Niciun om nu poate urca spre Dumnezeu (spre bine) dacă nu ajută și pe alții să urce și dacă nu e ajutat și el de alții. - Părintele Dumitru Stăniloae, nota 323 la Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia IX, Editura Humanitas, București, 2008, p. 235-236

Un bătrîn cu numele Chiriac trăia în lavra Calamon din apropierea sfîntului rîu Iordan. Şi era bătrînul îmbunătăţit în fapte dumnezeieşti.

La el a venit un frate străin din ținutul Dara cu numele Teofan, ca să-l întrebe pe bătrîn despre gîndul curviei. Bătrînul a început să-l sfătuiască cu felurite cuvinte de înţelepciune și viață curată. Folosindu-se mult fratele din cuvintele bătrînului, i-a spus:

— Eu, avvă, am părtăşanie în țara mea cu nestorienii. Din această pricină nu mai pot rămîne cu ei şi vreau să locuiesc împreună cu tine.

Cînd a auzit bătrînul numele lui Nestorie s-a întristat de pierderea fratelui şi l-a sfătuit şi l-a îndemnat să se despartă de această erezie vătămătoare şi să vină la sfînta sobornică şi apostolică Biserică. Şi i-a spus:

• Nu este altă mîntuire decît numai în a cugeta drept şi a crede că Sfînta Fecioară Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

• Intr-adevăr, avvo, a răspuns fratele, toți ereticii aşa spun: dacă nu eşti cu noi, nu te mîntui. Sărmanul de mine nu ştiu ce să fac. Roagă-te deci Domnului ca Domnul să mă încredințeze, prin faptă, care este credinţa cea adevărată.

Bătrînul a primit cu bucurie cuvînul fratelui şi i-a spus:

• Şezi în chilia mea şi am nădejde în Dumnezeu că bunătatea lui îți va descoperi adevărul!

Lăsîndu-l pe fratele în peşteră s-a dus la ţărmul Mării Moarte și s-a rugat pentru el. Şi iată cam pe la ceasul trei după amiază în ziua următoare, vede fratele pe cineva înfricoşător la vedere, stînd în fața lui şi-i spune:

• Vino şi vezi adevărul!

Şi luîndu-l, l-a dus într-un loc întunecos, cu miros urît și cu foc şi-i arată în mijlocul focului pe Nestorie şi Teodor, pe Eutihie şi Apolinarie, pe Evagrie și pe Didim, pe Dioscur şi pe Sever, pe Arie și pe Origen și pe alţi cîțiva.

• Iată, îi spune acela ce i s-a arătat, acesta-i locul pregătit ereticilor şi celor care hulesc pe Sfînta Născătoare de Dumnezeu şi celor ce urmează învăţăturile lor. Dacă-ți place locul, rămîi în credința ta! Dar dacă nu vrei să încerci chinul acesta, vino la Biserica cea sfîntă și sobornică, aşa cum ți-a spus bătrînul. Căci îți spun: chiar dacă ai săvîrşit toate virtuțile, ajungi în locul acesta dacă n-ai dreaptă credință.

La cuvîntul acesta fratele şi-a venit în sine. Cînd a venit bătrînul, i-a povestit toate cele întîmplate aşa cum le-a văzut şi a trecut la sfînta sobornică şi apostolică Biserică. Și a rămas împreună cu bătrînul în Calamon. După ce a stat mulți ani cu el, a adormit în pace.

(Pag. 42 - Limonariu sau Livada duhovnicească - Ioan Moshu)

Scrisoarea adresată de Sfântul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu acceptă că sunt „mulți chemați și puțini aleși” și că aleși sunt tocmai adevărații ortodocși.

”Ce spectacol vrednic de plâns și de plâns în hohote: creștini care nu știu în ce constă propriu-zis creștinismul! Privirea noastră întâlnește acest spectacol neîncetat; rareori vedem câte o excepție, rareori putem întâlni, în numeroasă gloată a celor ce se numesc creștini, unul care e creștin nu doar cu numele, ci și de fapt. Întrebarea: „De ce să nu se mântuie paganii, mahomedanii și așa numițîi eretici?” a devenit o întrebare obișnuită astăzi. „Printre ei se găsesc oameni cât se poate de buni. A-i pierde pe aceșți oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, această e contrar chiar rațiunii umane sănătoase! Doar ereticii sunt și ei creștini. Să te socoti mântuit iar pe membrii altor credințe – pierduți, este o nebunie, este o trufie fără margini!„

Creștinilor! Voi vorbiți despre mântuire, dar habar nu aveți ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire și, în sfârșit, nu-L cunoașteți pe Hristos – singurul mijloc al mântuirii noastre! Iată adevărată învățătură despre acest obiect, învățătură Sfintei, Universalei Biserici: mântuirea constă în restituirea părtășiei cu Dumnezeu. Această comuniune a fost pierdută de întregul neam omenesc prin căderea în păcât a protopărintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de ființe pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atât a celor virtuoși, cât și a răufăcătorilor.

Ne zamislim în fărădelegi, ne naștem în păcât. „Voi pogorî la fiul meu, plângând, în iad” zice sfântul patriarh Iacov despre el însuși și despre sfântul sau fiu Iosif, cel cast și minunat. Coborau în iad, după sfârșirea pribegiei pământeșți, nu doar păcătoșîi, ci și drepțîi Vechiului Testament. La atâta se limitează puterea faptelor bune omenești. Acesta e prețul virtuților firii noastre căzute! Că să se refacă comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, că omul să obțînă mântuirea era necesară răscumpărarea. Răscumpărarea neamului omenesc a fost săvârșită nu de un înger, nu de un arhanghel, nu de vreo ființă și mai înaltă dar mărginită și creată – ci a fost săvârșită de însuși nemarginitul Dumnezeu.

Pedepsele – partea neamului omenesc, au fost înlocuite cu pedeapsa luată de El; lipsa meritelor omeneșți a fost înlocuită de vrednicia Lui infinită. Toate faptele bune omenești neputincioase, pogoratoare în iad, au fost înlocuite cu o singură fapta bună, plină de putere: credință în Domnul nostru Iisus Hristos. Când iudeii L-au întrebat pe Domnul: „Ce să facem că să facem lucrurile lui Dumnezeu„, Domnul le-a răspuns: „acesta este lucrul lui Dumnezeu, să credeți în Cel pe Care L-a trimis El”, dar un singur lucru bun ne e necesar întru mântuire: credință; credință că lucrare. Prin credință, numai prin credință, putem intră în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deșert dar, și cu păcât cugetati și ziceți că oamenii buni dintre păgâni și mahomedani se vor mântui, adică vor intră în comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul! Ea a recunoscut că cele mai mari virtuți ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepțîi adevăratei Biserici și făcătorii de minuni care credeau în Răscumpărătorul ce urmă să vină pogorau în iad, cum va închipuiți că paganii și mahomedanii care nu au cunoscut și nu au crezut în Răscumpărător vor capătă mântuirea numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguți și buni, când mântuirea nu se obține decât printr-un singur, va repet, un singur mijloc și acesta este credință în Răscumpărător!

Creștini! Cunoașteți pe Hristos! Înțelegeți că voi nu-L cunoașteți, că va lepădați de El socotind mântuirea posibilă fără El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mântuire posibilă fără credință în Hristos este renegat de Hristos și, poate din neștiință, cade în păcatul greu al hulirii de Dumnezeu. „Căci cugetăm” – zice Sfântul Apostol Pavel – „că omul se adeverește prin credință fără faptele legii. Căci adevărul lui Dumnezeu prin credință lui Iisus Hristos în toate și asupra tuturor credincioșilor este: fără deosebire. Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slavă lui Dumnezeu: suntem însă iertați în dar, prin harul Lui, cu izbăvirea întru Hristos Iisus„. Veți replică poate: „Sfântul Apostol Iacov cere neapărat fapte bune. El învață că credință fără fapte e moartă„. Cercetați ce cere Sfântul Apostol Iacov și o să vedeți că el cere, că și toți insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credință, iar nu faptele bune ale firii noastre căzute. El cere credință vie, învederată de faptele omului nou, și nu faptele bune ale firii noastre căzute!

El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta în care s-a învederat credință dreptului: iar fapta aceea constă în a aduce jertfă lui Dumnezeu pe fiul sau unul născut. Să-ți injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta bună după firea omenească: e o fapta bună că împlinire a poruncii lui Dumnezeu, că fapta de credință.

Adânciți-va în cercetarea Noului Testament și în general a întregii Sfintei Scripturi: veți găși că se cere împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, că numai această împlinire este numită fapta, că numai prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu credință în Dumnezeu se face vie, că una ce e lucrătoare; fără această e moartă, lipsită fiind de orice mișcare. Și dimpotrivă, veți găși că pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va și plac la păgâni și mahomedani! Pentru ele, măcar de-ar fi și cu renegarea lui Hristos, dumneavoastră vreți să le acordați mântuirea. Ciudată e judecată dumneavoastră despre rațiunea sănătoasă. De unde, cu ce drept o gășiți, o descoperiți în dumneavoastră? Dacă sunteți creștini trebuie să aveți noțiuni creșține cu privire la acest obiect și nu altele, după capul dumneavoastră sau agățate cine știe de pe unde!

Evanghelia ne învață că prin cădere noi ne-am agonisit o rațiune pervertită, că rațiunea firii noastre căzute, oricât de valoroasă ar fi prin natură, oricât de ascuțită ar fi prin învățătură lumească, își păstrează caracterul căpătat prin căderea în păcât, continuă să rămână o rațiune pervertită. Trebuie să o lepezi, să te dai pe mâna călăuzitoare a credinței și, sub această conducere, la timpul sau, după o însemnată nevoință întru evlavie, Dumnezeu dăruiește robului Sau credincios rațiunea Adevărului sau Judecată Duhovnicească. Această rațiune poate și trebuie să fie recunoscută a fi rațiune sănătoasă; ea este credință căpătată din cercetarea lucrurilor, așa de strălucit descrisă de Sfântul Apostol Pavel în al patrulea capitol al epistolei sale către evrei. Temelia judecățîi duhovnicești este Dumnezeu. Pe piatră această neclintită se naltă ea, și întru această nu se clatină și nu cade. Ceea ce numiți dumneavoastră rațiune sănătoasă noi, creștinii, cunoaștem că este o rațiune atât de bolnăvicioasă, atât de întunecată și rătăcită, încât vindecarea ei nu poate avea loc decât prin retezarea cu paloșul credinței a tuturor științelor și cunoștințelor care o compun, și prin lepădarea lor. Dacă însă vom socoti rațiunea că sănătoasă, considerând-o astfel pe baza a ceva necunoscut, șovăielnic, nedeterminat, mereu schimbător, atunci ea, că „sănătoasă”, va renega neapărat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecată dumneavoastră, rațiunea dumneavoastră sănătoasă? Că a recunoaște pieirea unor oameni buni, care nu cred în Hristos este un fapt potrivnic rațiunii dumneavoastră sănătoase! Și nu doar atât! Ci că o asemenea pieire a oamenilor virtuoși e potrivnică milosteniei unei Ființe atât de atotbune că Dumnezeu. Ați avut cumva o revelație de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar și nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Însă rațiunea dumneavoastră sănătoasă va spune asta! Ah, rațiunea dumneavoastră sănătoasă! Atunci, cu rațiunea dumneavoastră sănătoasă,de unde ați scos că puteți înțelege, cu pătrunderea omenească limitată, ce este și ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

Îngăduiți-mi să va expun gândul nostru. Evanghelia, altfel spus învățătură lui Hristos, sau Sfânta Scriptură sau Sfânta Biserica Universală ne-a descoperit tot ce poate ști omul despre milă lui Dumnezeu, ce întrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omenească de pătrundere, rămânând inaccesibilă pentru înțelegerea oamenilor. Deșartă e rătăcirea mințîi omeneșți când caută să-L pătrundă pe nepătrunsul Dumnezeu! Când caută să explice inexplicabilul, să-L supună considerațiilor sale… pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea întreprindere e o întreprindere satanică!… Tu, care te numești creștin și nu ai habar de învățătură lui Hristos! Dacă din această învățătură harismatică, cerească, nu ai învățat că Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la școală și trage cu urechea să auzi ce învață copiii! Lor profesorii de matematică le explică, în teoria infinitului, că infinitul, că mărime nedeterminată, nu se supune acelor legi cărora li se supun mărimile determinate – numerele, că rezultatele operațiilor cu el pot fi total opuse operațiilor cu numerele. Iar tu vrei să determini legile acțiunii milei lui Dumnezeu și zici: asta e conform cu El – asta îi repugnă! E conform sau nu e conform cu rațiunea ta! Cu noțiunile și cu simțurile tale! Urmează din această că Dumnezeu e obligat să înțeleagă și să simtă cum înțelegi și simți tu? Dar tocmai asta și pretinzi tu de la Dumnezeu! Iată cea mai nesăbuită și mai trufașă întreprindere! Nu învinui dar judecățile Bisericii de lipsa de bun simt și de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfânta Biserica, nu face decât să urmeze neabătut învățăturii lui Dumnezeu despre lucrările lui Dumnezeu, cele descoperite ei de către Dumnezeu însuși!

Copiii ei adevărați merg după ea cu supunere, luminandu-se cu credință, călcând în picioare rațiunea trufita ce se răscoala asupra lui Dumnezeu! Credem că putem ști despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere! Dacă ar există un alt drum către cunoașterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sforțări, nu ne-ar fi fost dată descoperirea dumnezeiască. Ea ne-a fost dată însă pentru că ne este strict necesară. Deșarte sunt dar și mincinoase propriile autocugetari și rătăcirile mințîi omeneșți. Dumneavoastră ziceți: „ereticii sunt aceiași creștini că și noi”. De unde ați scos una că asta? Doar poate vreunul care se numește creștin și nu știe nimic despre Hristos, datorită nemarginitei sale ignoranțe se va arată de acord să se recunoască tot atât de creștin că și ereticii, fără să deosebească sfânta credință creștină de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judecă cu privire la această adevărațîi creștini! Numeroasele soboare de sfinți au primit cununa muceniciei, au ales mai degrabă cele mai crâncene și îndelungi chinuri, închisoarea, exilul decât să-și dea acordul la partasia cu ereticii în învățătură lor hulitoare de Dumnezeu.

Biserica Universală a recunoscut întotdeauna erezia că un păcât de moarte,a recunoscut întotdeauna că omul molipsit de boală groaznică a ereziei e mort sufletește, străîn de har și de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul și cu pieirea lui. Erezia e mai degrabă un păcât diavolesc decât omenesc; ea este fiica diavolului, nãscocirea lui, e o nelegiuire apropiată de închinarea la idoli. Părințîi numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credință; în închinarea la idoli diavolul își ia sieși partea dumnezeiască de la oamenii orbiți, iar prin erezie el îi face pe aceșți oameni orbiți părtași ai păcatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atenție „Faptele apostolilor” se va convinge ușor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor fățărnicie, trufia nemăsurată, va vedea un comportament alcătuit din minciună neîntrerupta, va vedea cât sunt de robiți celor mai diferite și josnice patimi …. Cu deosebire se remarcă la ei ura neîmpacata către fiii adevăratei Biserici ….

Erezia se conjugă cu încrâncenarea inimii, cu o groaznică întunecare și stricare a mințîi, erezia se menține cu încapatânare în sufletul molipsit de ea și cât de trudnică este vindecarea omului de această infirmitate! Orice erezie conține întrînsa hula împotriva Duhului Sfânt: fie hulește o dogmă a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neapărat hulește Duhul Sfânt. Esență oricărei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sânge mărturisirea adevăratei credințe, a pronunțat hotarârea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie în următoarele cuvinte:

„Eutihie, pâna acum iereu, arhimandrit, fiind întrutotul prins și vădit că părtaș al rătăcirilor lui Valentin și Apolinarie, atât prin faptele lui trecute cât și prin explicațiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea încapatânata a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici măcar n-a luat în seama sfaturile noastre și povețele către primirea învataturii sănătoase. Și, de aceea, plângând și suspinând pentru pieirea lui definitivă, declarăm în numele Domnului nostru Iisus Hristos că el a căzut în hulire de Dumnezeu, că e deposedat de orice cin preoțesc, de partasia cu noi și de conducerea asupra mănăstirii sale, dând tuturor de știre că de acum încolo, cine va stă la sfat cu el sau îl va vizită, va cădea el însusi sub afurisenie.„

Această hotarâre e un mic exemplu al părerii obștești a Bisericii Universale asupra ereticilor; această hotarâre e recunoscută de întreaga Biserica și confirmată de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie constă în aceea că el nu mărturisea în Hristos, după întrupare, cele două naturi, cum mărturisește Biserica, ci admitea numai o singură natură, natură dumnezeiască. Veți spune: numai atât!… Amuzant prin ignoranța, și demn de plâns prin caracter și urmări, este răspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi către sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariană. Această suspusa față sfătuia pe patriarh să păstreze pacea, să nu pornească dezbinarea, atât de potrivnică duhului creștinismului, pentru câteva cuvinte, zice el, căci el nu găsește nimic vrednic de osânda în învatatura lui Arie -care diferă întrucâtva în stilul de formulare a cuvintelor și atâta tot! Aceste diferențe de formulare a cuvintelor, observă istoricul Fleury, în care chipurile nu e nimic de osândit, nu fac altceva decât că neagă Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – nu mai mult!

Naruiesc așadar toată credință creștină – și atâta tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor măști schimbătoare tindeau către un același scop: negau Dumnezeirea Cuvântului și deformau dogmă întruparii. Cele mai noi năzuiesc mai degrabă să nege lucrările Sfântului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiască Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele în care Biserica recunoștea lucrarea Sfântului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementări omeneșți – și înca mai nerușinat: superstiții, rătăcire!

Desigur dumneavoastră nu vedeți în erezie nici tâlharie nici hoție! Poate nici nu o socotiți un păcât? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat și hulit Duhul Sfânt – nu mai mult! Cel care a primit și se ține de o învataturã hulitoare de Dumnezeu, cel care hulește pe Dumnezeu cu gură, acesta nu tâlhareste, nu fură, face chiar faptele bune ale firii căzute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu să-i refuze mântuirea?!… Toată cauza ultimei dumneavoastră nedumeriri, că și a tuturor celorlalte, constă în adânca necunoaștere a creștinismului ! Să nu credeți că o asemenea necunoaștere e un defect lipsit de importantă! Nu! Urmările lui sunt nimicitoare, mai ales astăzi, când în societate umblă nenumărate cărți cu titluri creștine și conținut satanic. Prin ignorarea adevăratei învataturi creștine, sunteți întrutotul expus să primiți un gând mincinos, fals, amăgitor, hulitor de Dumnezeu, drept gând adevărat, să vi-1 însusiti și, odată cu el, să va însusiti și pieirea veșnică. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui ! Iar nedumeririle dumneavoastră sunt tot atâtea semne de întrebare asupra posibilităților dumneavoastră de mântuire.

Esență nedumeririlor acestora este lepădarea de Hristos! Nu va jucați cu mântuirea, nu va jucați! Căci altfel veți plânge veșnic. Apucați-va de lectură Noului Testament și Sfinților Părinți ai Bisericii ortodoxe (…) studiați în scrierile Sfinților Părinți, cum trebuie înteleasa corect Scriptură, ce viețuire, ce gânduri și ce simțăminte se cuvine să aibă un creștin. Studiați din Scripturi și din credință vie pe Hristos și creștinismul. Mai înainte să bată ceasul, ceasul de spaima în care va trebui să va prezentați la judecată în față lui Dumnezeu, agonisiți-va îndreptatirea (achitarea) dată de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Creștinismului.”

Mulți dintre noi ne trezim mai obosiți decât ne culcăm. Uneori, deși dormim destule ore, dimineața ne găsește tulburați, epuizați.

Când sufletul nu-și găsește liniștea, când uităm să-l hrănim cu rugăciune și cu fapte bune, când mai intervin și ispitele, suntem în primejdie.

Fă-ți un obecei ca înainte de culcare să-ți întrebi conștiința: Spune-mi drept, dacă mor acum, mă mântuiesc? Dar eu, oare sunt mulțumit de mine și de modul în care-mi trăiesc viața?

Mergi des la spovedanie, și sfătuiește-te cu duhovnicul, el îți cunoaște tainele sufletului cel mai bine. Iar când te pregătești de somn, spune tot ce ai pe inimă în rugăciune: Maica Domnului, luminează-mi mintea, și ai milă de sufletul meu! Doamne, primește rugăciunea Bisericii și a tuturor celor care se roagă pentru noi!

Uneori vrăjmașul ne ispitește și în timpul somnului cu tot felul de vise și năluciri. Nu te lăsa copleșit de frică! Roagă-te scurt și des

Erezia este hrană otrăvitoare de suflet, este mistificarea leacurilor mântuitoare, este denaturarea testamentului sfânt, este falsificarea valorilor adevărului, este contrafacerea a ceea ce este desăvârșit, este abaterea de la calea cea dreaptă pe care ne-a arătat-o Cuvântul lui Dumnezeu.

Erezia este acceptarea ideilor religioase pe care Biserica le condamnă ca fiind mincinoase și potrivnice credinței ei drepte. Erezia este fărădelegea împotriva autorității și prestigiului Bisericii pe care Hristos a întemeiat-o ca stâlp și temelie a adevărului.

Însă astăzi lumea nu mai acordă nici o importanță gravității pericolului care vine prin și din erezie. Este și acesta un semn al vremurilor din urmă.

O, lume! Porți de grijă de cele neînsemnate. Ai grija ca laptele tău să fie curat, mâncarea ta să fie pură și plină de vitamine, medicamentele tale să fie eficiente, banii și bancnotele tale să nu fie falsificate, monumentele tale arheologice să nu fie supuse nici la cea mai mică degradare, mijloacele de comunicație"

Mitropolitul Augustin de Florina

Foto: ziarullumina.ro

Să fii pregătit să primeşti tot felul de dispreţuiri şi jigniri, osândiri şi ocări din partea tuturor, chiar şi de la cei de la care nu te aştepţi. Să te consideri pe tine însuţi vrednic de ele şi să le primeşti pe toate cu mulţumire şi cu bucurie. Să rabzi orice osteneală şi mâhnire şi primejdie ce vine din partea demonilor, ca unul ce ai împlinit voia lor. Şi să rabzi cu bărbăţie lipsirea celor de trebuinţă, întâmplările neplăcute şi amărăciunile vieţii. Să rabzi, având încredere în Dumnezeu, chiar şi lipsa hranei tale zilnice, care în câteva ceasuri devine gunoi. Iar toate acestea să le rabzi de bunăvoie, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu şi neaşteptând de la altcineva izbăvirea sau mângâierea.

Căci orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării şi povăţuirii celei de la Dumnezeu. Lasă, aşadar, toată grija ta la Dumnezeu şi în toate greutăţile tale osândeşte-te pe tine însuţi, spunându-ţi că tu eşti pricina tuturor relelor, ca unul ce ai mâncat din rodul oprit al pomului şi ai căpătat astfel felurite patimi. Primeşte, aşadar, acum cu mulţumire amărăciunile, care te vor scoate din moleşeala ta şi care te vor face să te îndulceşti de harul lui Dumnezeu.

Sfântul Isaac Sirul, cel de Dumnezeu-insuflat, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pp. 47-48

Potrivit OMS, acest sistemul digital ‘va contribui la facilitarea mobilității globale și la protejarea cetățenilor din întreaga lume împotriva amenințărilor actuale și viitoare la adresa sănătății, inclusiv a pandemiilor’. De Andreas Wailzer, 05 Iunie 2023, LifeSiteNews

Foto: saccsiv.files.wordpress.com

GENEVA (LifeSiteNews) – Organizația Mondială a Sănătății și Uniunea Europeană și-au anunțat colaborarea în ceea ce privește pașapoartele digitale globale de vaccinare, în cadrul unei conferințe de presă comune la Geneva, pe 5 iunie.

„În iunie 2023, OMS va prelua sistemul de certificare digitală COVID-19 al Uniunii Europene (UE) pentru a stabili un sistem global care va contribui la facilitarea mobilității globale și la protejarea cetățenilor din întreaga lume împotriva amenințărilor actuale și viitoare la adresa sănătății, inclusiv a pandemiilor”, se arată în comunicatul de presă al OMS.

„Acesta este primul element constitutiv al Rețelei Globale de Certificare a Sănătății Digitale a OMS (GDHCN), care va dezvolta o gamă largă de produse digitale pentru a asigura o sănătate mai bună pentru toți.”

„Pandemia de COVID-19 a scos în evidență valoarea soluțiilor digitale de sănătate în facilitarea accesului la serviciile de sănătate”, a declarat directorul general al OMS, Dr. Tedros Ghebreyesus, în cadrul conferinței de presă.

„Deși faza de urgență a pandemiei COVID-19 s-a încheiat, investițiile în infrastructura digitală rămân o resursă importantă pentru sistemele de sănătate și pentru economii și societăți în general.”

OMS a declarat că va folosi ‘Certificatul digital COVID al UE’ ca model, pentru a crea un certificat digital de sănătate la nivel mondial.

„Unul dintre elementele-cheie în activitatea Uniunii Europene de combatere a pandemiei COVID-19 a fost reprezentat de certificatele digitale COVID-19. Pentru a facilita libera circulație în interiorul granițelor sale, UE a stabilit rapid certificate COVID-19 interoperabile (intitulate ‘EU Digital COVID-19 Certificate’ sau ‘EU DCC’)”, se arată în comunicatul de presă al OMS.

„Prin această colaborare, OMS va facilita acest proces la nivel global în cadrul propriei sale structuri, cu scopul de a permite lumii să beneficieze de convergența certificatelor digitale.”

În perioada de vârf a crizei Covid, certificatul digital COVID al UE a făcut ca cetățenii UE să poată călători în alte state membre doar dacă fac dovada vaccinării, a recuperării sau a unui test COVID recent negativ. În unele țări ale UE, cum ar fi Austria, cetățenii au fost practic segregați de societate dacă refuzau să se supună injecțiilor anti COVID.

„Acest parteneriat reprezintă un pas important pentru planul de acțiune digitală din cadrul Strategiei Globale de Sănătate a UE”, a declarat Stella Kyriakides, comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară.

„Prin utilizarea celor mai bune practici europene, contribuim la standardele de sănătate digitală și la interoperabilitatea la nivel mondial – în beneficiul celor care au cel mai mult nevoie de ele. Este, de asemenea, un exemplu puternic al modului în care alinierea dintre UE și OMS poate oferi o sănătate mai bună pentru toți, în UE și în întreaga lume” a continuat aceasta.

„În calitate de autoritate de conducere și de coordonare a activității internaționale în domeniul sănătății, nu există un partener mai bun decât OMS pentru a avansa activitatea pe care am început-o la nivelul UE și pentru a dezvolta în continuare soluții digitale globale în materie de sănătate.”

Comisarul UE pentru piața internă, Thierry Breton, a adăugat că ‘[c]ertificatul UE nu a fost doar un instrument important în lupta noastră împotriva pandemiei, ci a facilitat și călătoriile și turismul internațional’ și că extinderea pașapoartelor digitale de vaccinare de către OMS va fi ‘un instrument global împotriva viitoarelor pandemii’.

„Primul element constitutiv al sistemului global al OMS devine operațional în iunie 2023 și își propune să fie dezvoltat progresiv în lunile următoare”, se arată în comunicatul de presă al OMS.

OMS a subliniat că ‘nu va avea acces la datele personale subiacente, care vor continua să fie de competența exclusivă a guvernelor’.

„Acest parteneriat va lucra pentru a dezvolta din punct de vedere tehnic sistemul OMS, având o abordare etapizată pentru a acoperi cazuri de utilizare suplimentare, care ar putea include, de exemplu, digitalizarea certificatului internațional de vaccinare sau profilaxie”, a anunțat OMS.

„Extinderea unor astfel de soluții digitale va fi esențială pentru a oferi o sănătate mai bună cetățenilor din întreaga lume.”

Cooperarea dintre UE și OMS are ca scop ‘să încurajeze adoptarea și participarea maximă la nivel mondial’ în ceea ce privește certificatul lor digital de sănătate.

„Se va acorda o atenție deosebită oportunităților echitabile de participare a celor care au cea mai mare nevoie: țările cu venituri mici și mijlocii.”

Pașapoartele digitale globale de vaccinare se află de ceva timp pe agenda OMS. În februarie 2022, agenția a însărcinat T-Systems, o filială a Deutsche Telekom, să dezvolte un sistem global de pașapoarte digitale de vaccinare.

Odată cu noul tratat privind pandemia și cu amendamentele la Regulamentul Sanitar Internațional (RSI), dacă acestea vor fi adoptate în 2024, așa cum este planificat, OMS ar putea fi ‘instalată ca un organism de guvernare de facto pentru statul profund mondial’, a declarat Dr. Joseph Mercola.

Sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2023/06/07/oms-si-ue-anunta-un-parteneriat-pentru-crearea-unui-sistem-global-de-pasapoarte-digitale-de-vaccinare/

Peter Buda, profesor la o universitate din Budapesta și fost ofițer de informații, a declarat într-un podcast că miza premierului Viktor Orban este schimbarea granițelor și obținerea de noi teritorii pentru Ungaria. În acest scop, Orban susține Rusia și mizează pe faptul că Moscova va instaura o nouă ordine politică în Europa, ordine care să permită retrasarea granițelor.

Foto: ortodoxinfo.ro

Întrebat despre motivele pentru care Viktor Orban laudă sistemele totalitare din Rusia și China, Peter Buda a declarat:

”Cred că în spatele acestui lucru a stat în esență o politică externă și un calcul strategic foarte greșit din partea conducerii politice maghiare, al cărui aspect foarte important a fost că ne bazăm pe succesul ambițiilor imperiului rus, și legăm o alianță ideologică cu așa numita internațională neagră reprezentată de Putin, prin care întărim în Europa tabăra puterilor politice care apare ca apărător al valorile conservatoare, tradiționale, și așteptăm, ca aceste puteri să se unească, și practic să constituie o nou structură geopolitică, cel puțin în Europa. Deci, SUA sunt împinse în afara Europei, din arhitectura de securitate europeană, și în mai multe cazuri granițele Europei se vor redesena, și din aceasta, noi, ca stat, vom ieși în avantaj”.

Întrebat dacă asta înseamnă că Viktor Orban speră ca Ungaria Mare să fie restaurată, Peter Buda a spus: ”nu știu dacă toată Ungaria Mare, dar într-un anumit context, țara poate primi chiar compensații teritoriale”.

El a explicat de ce calculul premierului Viktor Orban este unul eronat:

”Evident, acesta poate fi un calcul de politică externă, cred însă că a te baza doar pe faptul că Rusia, dar chiar și China, vor prelua conducerea lumii, cred că este un lucru foarte greșit chiar și acum. Din starea actuală a războiului, se poate vedea că cine mizează pe un succes militar al Rusiei greșește foarte profund. Trecutul apropiat, reacția SUA și a Vestului, ne sugerează că aceștia, mai ales SUA, dacă iau ceva foarte în serios, este războiul, și aici nu există scuză. Asta nu înseamnă că trebuie să devii pro-America, chiar nu este ca o sabie cu două tăișuri. Ori suntem vasalii rușilor, ori suntem vasalii Statelor Unite, ei bine nu trebuie să devenim vasalii niciunuia. Dar această situație, ce ne-a condus până aici, eu nu o calific ca fiind o echilibristică, ci o eroare foarte gravă”.

Peter Buda este prima voce autorizată din Ungaria care atrage atenția că premierul Viktor Orban urmărește redesenarea granițelor în Europa.

Viktor Orban și restul alți înalți oficiali maghiari se întrec în declarații și gesturi cu caracter revizionist. Ultimul exemplu datează de săptămâna trecută, când președinta Ungariei, Katalin Novak, a făcut declarații cu caracter revizionist, chiar în România. ”Nu lăsa Transilvania să se piardă, Dumnezeul nostru!”, a scris președinta Ungariei pe Facebook după ce a participat la pelerinajul din Șumuleu Ciuc, fraza fiind o parte din imnul secuilor.

De ce face constant Ungaria apel la revizionismul istoric: Ungaria – Viktor Orban?

Regimul autoritar pro-rus de la Budapesta a adoptat în 2011 Strategia națională maghiară care reprezintă de facto doctrina unui revizionism hibrid: națiunea maghiară din tot bazinul carpatic trebuie controlată de Budapesta, chiar dacă face parte din alte țări, iar aspirațiile de autonomie teritorială sunt sprijinite public, la vedere, de guvernul Orban. Autonomia teritorială este primul pas spre revizuirea granițelor și, după cel de-al doilea război mondial, este un tabu în Europa.

Vezi VIDEO cu Podcastul cu Peter Buda, în limba maghiară, cu subtitrări în engleză

Sursa: https://ortodoxinfo.ro/2023/06/07/viktor-orban-vrea-sa-castige-noi-teritorii-si-se-bazeaza-pe-rusia-pentru-a-schimba-ordinea-politica-in-europa/

Foto: Internet

Acum, că a trecut vuietul Pogorârii Duhului Sfânt, ne putem întoarce la banalul cotidian. Bunăoară, la Bănescu.

Între Înălțare și Rusalii (de la Covid încoace, a devenit o modă să strici bucuria sărbătorilor!), purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române a produs un interviu.

Cei familiarizați cât de cât cu chichițele presei l-ar numi: „interviu de spălare”.

Într-un „interviu de spălare”, protagonistul este lăsat să zburde, să bată câmpii nestingherit. Să se așeze, asemenea unei cochete fanate, în lumina cea mai favorabilă. Mai mult, reporterul slugarnic – după modelul lui Chicoș Rostogan când îl ascultă pe micul Ftiriadi – îi ridică invitatului întrebările la fileu.

Drept urmare, în interviul de pe blogul Melaniei Cincea, Bănescu, profită din plin și oferă un recital de elocință și narcisism.

Nestingherit de ziaristă, el vorbește despre părțile luminoase ale biografiei sale: despre bunicul matern, preot, deținut politic la Pitești, care îi împărtășea pe partizanii din Munții Argeșului și care l-a îndrumat pe Vasile spre Teologie, despre facultatea de Litere, unde i-a cunoscut pe Ioan Alexandru sau Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Maica Benedicta), despre bursele de la Regensburg și Heidelberg, despre povara de a fi purtător de cuvânt...

Un ochi atent poate observa că, din prezentarea pe care și-o face, Bănescu nu doar că evită cu abilitate orice fel de umbre biografice, dar se străduiește să își scoată în lumină părțile „creștine”. Să își flateze filonul „bisericesc”.

Nedându-se în lături de la vorbe sforăitoare despre sine, precum:

„Am trei repere stabile: Evanghelia, propria mea conștiință și binele real al Bisericii.”

Repet: acesta nu este un citat din Vasile cel Mare, ci din Vasile Bănescu!

De ce simte Bănescu nevoia să fie „spălat”, nu am cum să știu cu siguranță. Pot doar să presupun că apariția interviului cu câteva săptămâni înainte de ședința Sfântului Sinod al BOR programat în iulie nu are cum să fie întâmplătoare.

Mai ales că, la ședința respectivă, ar urma să se discute și despre comportamentul purtătorului de cuvânt, care își permite să beștelească ierarhi și să asume poziții personale în numele BOR.

Poate că postamentul lui Bănescu se clatină. Sau poate că trebuie consolidat pentru noi ofensive ideologice. Vom vedea.

*

Apropo de poziții personale: din interviul Alba Lux nu putea lipsi chestiunea Calendarului.

După ce elogiază calitatea intelectuală și morală a partizanilor modificării Pascaliei, Bănescu face o afirmație uluitoare.

Iat-o:

„Sărbătorirea comună (cu Occidentul) a Paștelui... este o problemă pe care o văd rezolvându-se treptat, prin impulsionarea oficială a preoților care, de-a lungul următorilor ani, să le vorbească credincioșilor pe tema calendarului și a pascaliei, să le explice adevărul istoric.”

Așadar, Bănescu sugerează că decizia A FOST DEJA LUATĂ. Pe șest, fără să fie anunțată – necum dezbătută - public. Și că rămâne doar să fie aplicată conform unui PROGRAM judicios.

O acțiune de DE SUS ÎN JOS, asemănătoare propagandei pro-vacciniste din timpul COVID, „prin impulsionarea oficială a preoților”.

Când și cum a luat BOR decizia de a schimba modul de calcul al Paștelui?

Sau Bănescu forțează din nou mâna Patriarhului și a Ierarhilor, așa cum a făcut-o și în timpul Pandemiei?

La Sinodul de luna viitoare vom afla în sfârșit CINE conduce cu adevărat Biserica Ortodoxă Română.

*

Multe sunt lucrurile interesante din interviul lui Bănescu, dacă ai răbdare și ficatul rezistent să nu te oprești din citit.

Este un exercițiu util, așa cum, înainte de 1989, buchisirea printre rânduri a Scânteii dezvăluia ce se mai pregătea întru fericirea noastră.

Eu mă grăbesc să trec însă la aspectul cel mai grav al interviului. O adevărată bombă cu ceas pusă în Biserica Ortodoxă Română.

Prin comparație cu care, problema Calendarului pare doar o pocnitoare expirată.

În interviu, cuvântul „fundamentalism” – cu varianta „fundamentalist” – apare de nu mai puțin de 7 (șapte) ori.

De șase ori folosit de ziaristă, o dată de Bănescu.

De fiecare dată, Melania Cincea îl folosește în sintagma „fundamentalism / fundamentalist ortodox”.

Bănescu se ferește să lege textual „fundamentalismul” de „ortodoxie”. Vorbește însă de „fundamentalismul” din Biserica Ortodoxă Română, care trebuie combătut împreună cu „radicalismul” și cu „filetismul”.

Bănescu este prea citit ca să nu știe că expresia „fundamentalism ortodox” este o aberație. Și o găselniță ideologică servind ca rampă de atac pentru Stânga.

Nu întâmplător, sintagma „fundamentalism ortodox” a apărut în media și politică doar de vreo două decenii. Cam de când s-a declanșat Războiul Internațional împotriva Terorismului.

Expresia „fundamentalism ortodox” a fost folosită intenționat în pandant denigrator cu cea de „fundamentalism islamic”.

Se sugerează astfel (sau se spune abrupt) că și în Biserica Ortodoxă există un potențial Bazin Terorist.

Foarte puțin voalat, o face și Melania Cincea în întrebările pe care i le adresează lui Vasile Bănescu.

Iar purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, nu doar că nu o contrazice niciodată, nu doar că nu pune lucrurile la punct, dar îi dă ziaristei frenetice apă la moară.

Mai mult, el atestă existența în interiorul BOR a două tabere: „fundamentaliștii”și „pro-europenii”.

„Taberele din Biserica Ortodoxă Română există”, afirmă răspicat Bănescu.

Tot el face și o descriere a „fundamentaliștilor” ortodocși:

„Oameni care au citit extrem de puțin, oameni neformați intelectual, săraci cultural și nefinisați moral.”

În urmă cu câteva luni, într-un alt text-elogiu dedicat lui Vasile Bănescu, Melania Cincea oferea și ea o descriere plastică a „taberei fundamentaliste” din BOR, descriere pe care nici Bănescu, nici vreun alt responsabil al Bisericii nu au contestat-o:

„Un cor care include și conspiraționiști, și antivacciniști, și talibani ultraortodocși, și ultranaționaliști, și anti-occidentali sau putinofili pe față, și «pacifiști», și susținători ai «neutralității» în raport cu războiul declanșat de Rusia în Ucraina.”

Bref, un întreg și terifiant Bestiariu. O gloată de lombrozieni periculoși.

În contrast total cu cei din tabăra „pro-europeană”, care - spune Bănescu - sunt „intelectuali creștini”, cu „operă, anvergură culturală și morală”, cu „bună și curată intenție”.

Și care - adăugăm noi - par croiți după chipul și asemănarea lui Vasile Bănescu însuși.

Încercăm să ne revenim: așadar, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române afirmă că în BOR există două tabere între care sunt deosebiri ca de la Cer la Pământ.

Din întregul interviu – care consonează cu toată propaganda ce se revarsă în ultimul timp în capetele noastre - rezultă că aceste două tabere nu au cum să (mai) conviețuiască.

În acest caz, înseamnă că există doar două soluții logice: Schisma sau Stârpirea uneia dintre tabere.

„Fundamentaliștii”, ne spune Bănescu, sunt cel mai mare pericol la adresa Bisericii („cei mai redutabili adversari sunt cei care o compromit și o subminează din interior”).

„Fundamentaliștii ortodocși” sunt „conspiraționiștii” și „anti-vacciniștii” de ieri, catalogați ca „TERORIȘTI” de premierul Florin Cîțu și încadrați penal în timpul Pandemiei, care zădărniceau combaterea.

Și sunt „putiniștii” de azi, care pun în pericol apartenența României la Europa.

Veri buni cu „fundamentaliștii islamici” care până alaltăieri terorizau Occidentul, dar au dispărut ca prin farmec, eradicați fără îndoială de Războiul împotriva Terorismului.

Și cumetri cu „trumpiștii MAGA” care au atacat Capitoliul, dar au fost puși cu botul pe labe de valul de prigoană lansat de administrația Biden în alianță cu presa și cu corporațiile.

De unde se vede că nimic nu combate „fundamentalismul” mai bine decât un regim de forță. Nimic mai bun decât o Sfântă Dictatură pentru a salva Libertatea și Democrația.

Și, iată, Biserica.

Rezultă în mod logic că, pentru a evita o schismă în interiorul BOR, dar și un accident istoric al României în drumul spre deplina integrare euro-atlantică, singura soluție posibilă este Stârpirea „fundamentaliștilor ortodocși”.

Eradicarea lor fără milă, ca pe niște dăunători periculoși ce sunt.

P.S. De când am citit interviul, un gând nu îmi dă pace:

Printre partizanii din Munții Argeșului, pe care bunicul lui Bănescu îi împărtășea și pentru care a făcut ani grei de pușcărie la Pitești, nu s-or fi strecurat și niscai „fundamentaliști ortodocși”?

Sursa: https://www.activenews.ro/opinii/Vasile-Banescu-pune-o-bomba-cu-ceas-in-Biserica-182500

"Chinurile acestei vieți sunt trecătoare, însă bucuria şi desfătarea veşnice. Toți avem ispite, toţi avem necazuri, supărări. Nu există cap fără durere şi inimă fără supărare. Însă atunci când le răbdăm pe toate acestea pentru dragostea lui Hristos cu răbdare şi smerenie, ne învrednicim de Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele şi necazurile, ca să avem cuvânt de îndreptățire şi să cerem odihnă în Cer." - Părintele Efrem Filotheitul

"Dacă omul ar cunoaște măreția raiului, ar jertfi totul pentru a-l dobândi!" - Părintele Efrem Filotheitul

Câteva sfaturi duhovnicești ale Părintelui Efrem Filotheitul:

1. Nu te descuraja. Fiecare patimă care apare şi ne tulbură este un medicament mântuitor.

2. Să nu vorbeşti mult! Fugi de vorbirea deşartă, de ceartă, de multele cuvinte şi toate cele care vin din limba neînfrânată.

3. Păzește-ți mintea să nu rătăcească încolo şi încoace, ci alipeşte-o de numele lui Hristos.

4. Alungă gândurile egoiste şi cugetă foarte smerit despre tine însuți.

5. Nu-i critica pe alții; uită-te la propriile greşeli.

6. Dă-i minții tale o lucrare duhovnicească.

7. Nu lăsa nicio nelinişte să-ți strice pacea.

În anul 1990 bunica Lambrini spunea:

"Vă vor obliga să luați carduri electronice, și pașapoarte. Toate cumpărăturile cu ele le veți face. Să nu fugiți să o luați, ea este de la Antihrist. Cine o va lua va pierde Harul lui Dumnezeu dat la Sfântul Botez. Vă vor obliga in diferite moduri să luați această cartelă. Totul se va schimba, va fi diferit de cum este acum. "

Va veni o mare sărăcie. Autoritățile vă vor spune: "Dumneavoastră sunteți de foarte mult timp fără de lucru aveți dreptul la un ajutor economic. Pentru a primi acest ajutor, aveți nevoie de o cartelă electronică." Foarte mulți vor cădea în această capcană. Gândește-te la tatăl cu trei copii, care înfometează, desigur că va pleca să primească această cartelă pentru a hrăni copiii.

Pe data de 7 septembrie anului 2002 eu am vizitato pe bunica Lambrini, care mi-a spus că va pleca peste câteva zile, și a început să-mi de-a sfaturi. Eu i-am cerut să-mi lămurească ce mi-a spus data trecută. În acel moment se petrecea schimbarea valutei, de la drahme la euro.

Bunică Lambrini, eu nu-s de acord cu tine, tu mi-ai spus că Grecia va cădea economic, și banii contanți vor dispărea. Noi suntem în Uniunea europeană și câteva zile în urmă am trecut la euro. Euro este o valută puternică ca și dolarul.

Bunica Lambrini îmi spune: "Această valută a fost creată pentru a satisface câteva din planurile întunericului, este o invenție omenească și nu a fost binecuvântată de Dumnezeu, vei vedea peste puțini ani ce va fi."

Citiți acest documentar de pe site-ul doxologia.ro despre Bunica Lambrini Veţios: Când mergi să te împărtăşeşti, să mergi cu capul plecat şi să te gândeşti pe Cine ai înaintea ta. Pe Cine vei vedea tu acum. Nu te uita la ce face unul şi altul.

Sfântul Paisie Aghioritul a fost întrebat:

"Gheronda, cum să scap de toate necazurile și problemele care mă apasă zi de zi, cum mă pot salva?"

Iar Sfântul i-a răspuns:

"Să te ții strâns de Maica Domnului, asemenea unui copil, strâns lipit de mama lui!"

„Binecuvântează-ne, Maică a Luminii, Tu Însăți Candelă aprinsă înaintea Sfintei Treimi, ce luminezi întreg Pământul cu Lumina cea neînserată a iubirii Tale! Luminează, Stăpână, Pururea Fecioară Marie, Maica Domnului Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, pe toți cei ce nădăjduiesc să fie luminați de însăși dragostea Ta! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica Luminii și Maica noastră, a tuturor, Stăpâna, Farul, Luminarea noastră, Stea ce strălucești peste noaptea inimilor noastre, izbăvește-ne de tot necazul și nevoia, fă să ardă inimile noastre pentru Tine și pentru Fiul Tău, Domnul și Stăpânul nostru, Iisus Hristos! Amin!"

Sfântul Atanasie mi-a mai spus că pecetluirea va începe foarte devreme, va fi curând, va fi noaptea, dintr-o dată. Va începe foametea. Ne vom trezi dimineața și va fi o zi normală, dar voi intra în magazin și voi vrea să cumpăr ceva, dar mi se va spune: „Nu se vinde minorilor“. Atunci voi ști că a început pecetluirea.

Sfântul Atanasie Patelarie - Patriarhul Constantinopolului: 1634, 1635 și 1652

Mai întâi va începe pecetluirea, iar apoi, în timp, va începe războiul. Oamenii vor fi foarte încercați și vor fi convinși să-și pună o „ștampilă“. Vor pune pecetea chiar și pe acei oameni care cred în Dumnezeu. Chiar și cei care cred în Dumnezeu vor primi pecetea. Oamenii vor fi atât de chinuiți încât vor fi duși undeva și vor fi supuși unor grele încercări acolo, în pădure sau în altă parte. Va fi o mare foamete. Și vor spune atunci: „Alegeți: ori Dumnezeu, ori pecetea“. Chiar îi vor forța pe oameni să ia pecetea.

Vor fi unii care nu vor primi pecetea și nu vor fi chinuiți și alții care nu vor primi pecetea, dar vor fi greu încercați. Apoi, la sfârșit, când totul se va sfârși, vor fi chiar și astfel de oameni, sfinți, vor veni...

Ei știau că va începe pecetluirea și au fugit undeva înainte, probabil în pădure; și s-au pierdut. Și când vor începe să iasă de acolo, vor ajunge la sfârșitul a tot – pecetea, războiul. Și astfel, când vor veni – cei care nu au acceptat pecetea – vor schimba părerea celor care au pus pecetea, că Dumnezeu este Atotputernic.

Oamenii vor crede și vor începe să fie botezați și să facă Cruce (notă: necredincioșii) iar cei care au primit pecetea vor sta lângă zid și se vor da jos. (notă: traducere inexactă, probabil că asta înseamnă că vor fi îndurerați, după ce și-au dat seama că îi așteaptă focul veșnic)

Mi-a povestit și despre vise... Că vor fi vise (sunt mulți vrăjitori acum), că demonii vor apărea sub forma unui sfânt. Este necesar să nu te închini imediat, ci să întrebi: „Cine ești și de unde vii?“.

Dacă este ortodox, ar trebui să spună: „Nu te teme!“, să-și facă cruce „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin“, să-și rostească numele și să recite o rugăciune. Acest lucru va însemna că este un sfânt și nu un demon cel care ți-a apărut.

De asemenea, Maica Domnului va fi visată. Dar nu o vom vedea, ci îi vom auzi vocea și atunci va trebui să spună cu siguranță totul.

Totul înainte de pecete! Înainte de război și de pecete, fiecare o va visa pe ea.

Și toți oamenii înainte de război și de pecete vor avea boli care pot fi vindecate; va exista un leac pentru cancer. Dar când se va găsi leacul, va exista o altă boală care va fi cu siguranță incurabilă, dar chiar mai rea decât cancerul. De asemenea, oamenii vor muri ca și în cazul cancerului.

De asemenea, sfântul a vorbit despre animale. El a spus că acum ele au o astfel de boală pe care noi nu o observăm. A spus despre pisici că vor merge normal, dar vor fi bolnave și că trebuie să le atingem mai puțin pentru că va fi foarte greu după aceea...

Mi-a mai spus despre codurile de bare, că ar trebui să mâncăm mai puțină mâncare cu coduri de bare pe ea, pentru că dacă nu ne schimbăm acum părerea, va fi foarte greu mai târziu.

Atunci va fi foarte greu de refuzat. Ni se va oferi: Crucea sau pâinea. Și atunci nu ne vom putea împotrivi, pentru că ne vom obișnui cu acea mâncare și s-ar putea să primim pecetea. Nu va fi apă în război. Trebuie să bem mai puțin acum pentru a ne obișnui acum, pentru că va fi foarte greu. Va fi foamete. Nu va fi apă și nu va fi nimic. Și „nu va fi nici ploaie“, a spus el, „nu va fi nici ploaie“.

Când eu și el stăteam încă la primul etaj, pe bancă (notă: Sfântul s-a arătat în Catedrala Buneivestiri din Harkov, Ucrania), îmi vorbea despre vaccinuri. Eu și fratele meu am refuzat mereu vaccinurile la școală, iar ei ne convingeau mereu să ne facem vaccinuri. Iar Sfântul Atanasie spune: „Aveți dreptate să nu fiți de acord cu vaccinările, pentru că oamenii mor din cauza acestor vaccinuri“.

El a mai spus că oamenii nu ar trebui să fie forțați sau convinși să-și schimbe părerea. Este necesar să se vorbească, dar fiecare persoană trebuie să decidă singură ce să facă.

Interviul pe YouTube: https://youtu.be/EilcNi2xof8

Trancriptul interviului în original: https://leonard17.livejournal.com/576673.html

Cel mai vechi „Tatăl nostru” românesc, provenind din Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551-1553):

Tată nostru, cine eşti în ceri, svinţească-se numele tău; şî să vie împărăţia ta; şî să fie voia ta, cum în ceri aşa şî pre pământ. Pita noastră săţioasa dă-ne astădzi; şî ne iartă noo datoriele noastre, cum iertăm şî noi datornicilor noştri; şî nu ne du în ispită, însă izbăveaşte-ne de reu. Că a ta iaste împărăţia şî puterea şî slava în vecie. Amin!

Tipăritura sibiană conţine Evanghelia după Matei în slavonă şi română.

Textul, dispus pe două coloane, este împărţit în pericope (zaceale), după rânduiala citirii Evangheliei în cultul ortodox.

Indicaţiile tipiconale sunt cele obişnuite în evangheliarele slavone, transpuse aici în româneşte.

Zaceala a 16-a (Mat. 6:1-14), care conţine Rugăciunea domnească, se citeşte în Sâmbăta lăsatului sec de brânză. Sfârşitul pericopei din Sâmbăta brânzei este marcat prin cuvintele „Obârşi-se Sâmbăta caşului”, după care urmează a 17-a zaceală, citită în „Dumineca caşului”, semnalată şi marginal (зач. 17).

Sursa: https://www.facebook.com/RugaciuneaDomneasca/photos/a.303952265109765/303950141776644/

"Amprenta de carbon" = control total: CO2 produce inverzirea planetei, zero emisii distrug vegetatia

Sursa video: https://www.youtube.com/watch?v=VfSpB_77FCk

Vă rugăm să citiți următorul articol publicat în ziarul Monitorul de Neamț în urmă cu o lună, în data de 1 mai 2023, autor Ioan Bivolaru: O stafie bântuie prin Piatra Neamț – „Oraşul de 20 minute”

Cei care vor să se unească cu Hristos, și prin Iisus Hristos cu Dumnezeu Tatăl, știu că această unire se face în Trupul lui Hristos, care este Sfânta noastră Biserică Ortodoxă. Desigur, nu o unire cu esența dumnezeiască, ci cu firea omenească îndumnezeită a lui Hristos. Iar unirea aceasta cu Hristos nu este exterioară, nici în mod simplu morală.

Nu suntem discipolii lui Hristos așa cum unii oameni sunt discipolii unui filozof sau ai unui învățător, ci suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, ale Bisericii. Biserica este Trupul lui Hristos real, nu moral, cum greșit au scris unii teologi care nu s-au adâncit în duhul Sfintei Biserici. Hristos ne ia pe noi creștinii în ciuda nevredniciei și păcătoșeniei noastre, și ne încorporează în Trupul Său, ne face mădularele Lui. Și astfel devenim cu adevărat mădulare ale Trupului lui Hristos, și nu în chip moral, ci așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Mădulare suntem ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui".

Desigur, potrivit cu starea duhovnicească pe care o au creștinii, uneori ei sunt mădulare vii ale Trupului lui Hristos, iar alteori moarte. Dar și moarte fiind, nu încetează să fie mădulare ale Trupului lui Hristos. De pildă, unul care este botezat, a devenit mădular al Trupului lui Hristos. Dacă însă nu se mărturisește, nu se împărtășește, nu trăiește o viață duhovnicească, este un mădular mort al Trupului lui Hristos. Dar atunci când se va pocăi, îndată începe să primească viața dumnezeiască. Acesta îl adapă, făcându-l un mădular viu al Trupului lui Hristos. Unul ca acesta nu are nevoie să se boteze din nou. Cel nebotezat însă nu este mădular al Trupului lui Hristos, chiar dacă trăiește o viață morală, în sens uman. Ca să devină un mădular al Trupului lui Hristos, ca să fie încorporat în Hristos, trebuie să se boteze.

Și fiindcă suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, ni se dăruiește viața lui Hristos care devine viața noastră. Și astfel ne însuflețim, ne mântuim și ne îndumnezeim. Nu ne-am fi putut îndumnezei dacă Hristos nu ne-ar fi făcut mădulare ale Trupului Său cel sfânt. Nu ne-am fi putut mântui, dacă n-ar fi existat Sfintele Taine ale Bisericii noastre, care ne fac de un trup cu Hristos și, așa cum spun Sfinții Părinți, ne fac de un trup și de un sânge cu Hristos. Ne fac, adică, să fim un trup și un sânge cu Hristos. Ce mare binecuvântare este să ne împărtășim cu Preacuratele Taine! Hristos se face al nostru, viața lui Hristos se face a noastră, Sângele Lui se face sângele nostru. De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu nu are de dat nimic mai mult omului decât ceea ce îi dă în Sfânta Împărtășanie. Nici omul nu poate cere nimic mai mult de la Dumnezeu, decât ceea ce primește de la Hristos în Sfânta Împărtășanie.

Arhimandrit Gheorghe Kapsanis, Îndumnezeirea - scopul vieții omului, Ed. Evanghelismos, 2006, pp. 25-27.

Arhimandritul Gheorghe Kapsanis a fost stareț al Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte Athos, vreme de peste patruzeci de ani. Totodată, a fost una dintre cele mai însemnate personalități ale monahismului athonit contemporan.

Pe când era încă mirean, Gheorghe Kapsanis s-a numărat între întemeietorii Fundației de tineri „Pantocrator", din Palaio Faliro. Scopul acesteia era trezirea duhovnicească a tinerilor și adunarea lor în jurul Bisericii Ortodoxe.

După ce a obținut Licența în Teologie, viitorul Părinte Gheorghe a rămas în continuare în Facultatea de Teologie a Universității din Atena, de aceasta dată ca profesor, în cadrul Catedrei de Pastorală și Drept Canonic. În teza de Doctorat, el a abordat pastorația deținuților.

Părintele Gheorghe Kapsanis a fost ales egumen al Mănăstirii Sfântul Gheorghe, aflată langă localitatea Vasiliko, în regiunea Halkida. Nu după multa vreme, împreună cu obștea acestei mănăstiri, părintele a primit invitația de a-și asuma stăreția Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte.

Părintele Gheorghe Kapsanis a arătat o mare chemare pentru misiune și pentru scrierile teologice. A scris mai multe lucrări. Dintre acestea le amintit pe următoarele:

• Ortodoxia: nădejdea popoarelor Europei;
• Experiențe ale Harului lui Dumnezeu (1992);
• Rugăciunea Domnească (1998);
• Viața euharistică (2004);
• Dumnezeu S-a arătat în trup (2005);
• Îndumnezeirea ca scop al vieții omului (2004);
• Văzători ai Învierii lui Hristos (2005);
• Ortodoxia și Romano-Catolicismul: Studii diverse (2006);
• Ortodoxia „ideologică” a anti-calcedonienilor;
• Credința noastră ortodoxă și înșelările iehoviștilor;
• Subiecte de ecleziologie și pastorală;
• Sfântul Grigorie Palama, învățător al îndumnezeirii;
• Crucea lui Hristos și însemnătatea ei în viața noastră;
• Ortodoxie și umanism – ortodoxie și papism;
• Monahismul ortodox și Sfântul Munte;
• Ortodoxia astăzi.

Îi sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru tatăl meu episcopul Longin.

Nu-mi pot imagina viața fără el. Te iubesc și îți mulțumesc mult pentru ce am!

Банченский Монастырь БАНЧЕНИ: Вознесенський Монастир BĂNCENI: Mănăstirea "Înălțarea Domnului"

Sursa postării: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid0os5P4NxD6fScfkQwH9kbnmSHFn7y6CkSMewCnirWUP7Sob6w1AhZeYk6TvCSUD1hl&id=100079467595690

Video: 🙏 Mitropolitul Longhin de la Bănceni - Predica din data de 06.06.2023: Mulțumim la toți frații din România!

Mulțumim la toți frații din România! Predica Mitropolitului Longhin. 06.06.2023

Sursa video: https://www.youtube.com/watch?v=KSul0GiIlgU

Întîi să iei seama să faci crucea dreaptă simţind când atingi cele trei degete la frunte, la pântece sub piept, la umărul drept şi la umărul stâng, aplecându-te cu mâna până la pământ:

1. Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin. Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie.

2. Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşuieşte întru noi, şi ne curăţeşte de toată spurcăciunea, şi mântuieşte Bunule sufletele noastre.

3. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Slavă Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

4. Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează, şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău. Doame miluieşte. (de trei ori) Slavă Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

5. Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ, pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin. Doame miluieşte. (de douăsprezece ori)

6. Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem, la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem, la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

PSALMUL 50

Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta, Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea, Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte, Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea, Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale, şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea, Că iată adevărul ai iubit: cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu Isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite, Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele ştergele, Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuiri Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat, arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, Duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptătii, prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

7. CREZUL

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

Şi întru unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, cel de o Fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt, şi din Maria Fecioara, şi s-a făcut om. Şi s-a răstignit pentru noi, în vremea lui Pilat din Pont, şi a pătimit şi s-a îngropat şi a înviat a treia zi după scripturi. Şi s-a înălţat la ceruri, şi şade de-a drepta Tatălui. Şi iarăşi va să vie cu slavă, să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul, de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede. Cela ce împreună cu Tatăl şi Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Într-una Sfântă, sobornicească şi Apostolească biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor, Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie; Amin.

8. Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

9. SLAVOSLOVIA

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bună voire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie slăvimu-Te, Mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare. Doamne Împărate ceresc Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, cel ce ridici păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră, cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.   În toate zilele bune te voi cânta şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului.   Doamne scăpare te-ai făcut nouă, în neam şi în neam, eu am zis: Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie, Doamne către Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.   Învredniceşte-ne Doamne în ziua această fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, şi lăudat şi prea slăvit este numele Tău în veci. Amin.   Fie Doamne mila Ta spre noi, precum şi noi am nădăjduit întru Tine.   Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Doamne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.   Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.   Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Însemnare

Aceste rugăciuni să le zicem rar şi cu multă atenţie (luare aminte).

Trebuie să le zică fiecare creştin dimineaţa la sculare şi seara la culcare şi în timpul zilei şi al nopţii, cât mai des posibil.

La fel să zică şi rugăciunea aceasta:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.