• 1. Dan Negru: In toată țara, pe toate zidurile și pe toate ecranele e promovat îndemnul la noroc.

Mi-au propus și mie să apar pe panouri publicitare și să promovez jocurile de noroc. Am refuzat! Degeaba proiectul "România Educată" dacă pe străzi e promovat norocul. Succesul in viață îl câștigi urcând pe scări si nu cu liftul norocului.
Asta trebuie să explice România educată🤪. Din 2021, Moldova a interzis orice fel de publicitate la jocuri de noroc, cazinouri sau pariuri sportive.
În Anglia vedetele din showbiz nu au voie să promoveze jocurile de noroc. In Germania e interzisă publicitatea pariurilor sportive înaintea sau in timpul meciurilor.
La noi totul e vândut norocului! Nu există nicio statistică oficială care să spună câți dependenți are România pentru că sunt interese mari să nu se afle asta.
În locul afișelor uriașe care îndeamnă la săracia norocului aș pune vorba lui Caragiale: "Norocul e prea puțin și lumea e prea multă"

• 2. D.V: Oameni își doresc ca “Fără Păcănele lângă Școli” să devină realitate

Mi-am stăpânit cu greu lacrimile azi, când am cunoscut o fată a cărei familie a fost distrusă de jocurile de noroc - acum 30 de ani, tatăl ei a pierdut la ruletă casa în care locuiau (ea, cei 5 frați, părinții) - azi, ea luptă pe toate căile pentru a proteja oamenii de această boală, care “spală mințile oamenilor” și distruge vieți.

• 3 V.A: norocul este un demon

Am refuzat mai multe joburi în IT pentru industria norocului (cazinouri). Angajatorii erau evrei - chiar așa le-am justificat refuzul: un asemenea job nu este onorabil deoarece norocul este un demon. Nu vă înjugați la un asemenea job deoarece veți duce în spate pe tot timpul vieții multe nenorociri ale multor oameni.

Idolul Noroc (Moloh)

Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceți, că pomeniți pe dracul Noroc, zicând: „pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei”. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi știți cine a fost noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeți că până la venirea lui Iisus Hristos, China, India, Japonia și Insula Java și atâtea state se închinau la idoli, la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru și la toți dracii?

Voi știți că până la venirea Domnului, oamenii sălbatici și nebuni pentru fiecare păcat aveau un zeu? Marte, zeul războiului. Când aduceau statuia lui, îndată trebuia să se facă război, să omoare cât mai mulți oameni, că așa-i plăcea. Venera, zeița discordiei. Când îi aducea statuia, trebuia ca toți să se sfădească și să se bată, că așa-i plăcea zeiței discordiei. Nemfis, zeița frumuseții. De-acolo ne-au rămas cerceii și podoabele femeiești. Când o aducea, îi punea cercei de aur, îi punea în nas verigi de aur, îi punea mărgele de aur, și toți trebuia să fie pudrați, cu zorzoane și cu inele și cu cercei și să joace în fața ei. Că așa-i plăcea zeiței Nemfis. Apoi Afrodita, zeița desfrâului. Îi aducea statuia ei și o trăgeau într-o pădure deasă și acolo bărbații cu femeile făceau cele mai mari urgii înaintea ei, că așa îi plăcea ei, desfrâul și urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pământului. Era și Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni și la cartaginezi.

Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum îi zicem astăzi? Îi purta statuia într-o căruță cu două roți, făcută din aramă sau din argint. În spatele zeului Noroc avea un cuptor de aramă și în fața lui o tigaie de aramă; și-i dădea foc lui Noroc pe la spate până ce se înroșea și tigaia și el. Popii lui purtau în mâini niște securi mari, ascuțite. Ce jertfă primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau în satul tău, de unde ești tu. Trăgeau căruța lui Noroc cu tigaia roșie, înfierbântată, bătând din palme: „Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!...” Atunci nebunele de femei ziceau una alteia: „Cumătră, îți dai copilul? „Îl dau, ca să am noroc!” Lua muierea copilul de la țâță, îl dădea în mâna slujitorului idolesc, îl tăia bucăți, și îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii punea odată în tigaia aceea. Mirosea în urma lui numai a friptură de copii proaspeți. Așa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor în fundul iadului! Voi nu vedeți ce zice Isaia? „Vai de cei ce fac masă dracilor și aduc jertfă lui Noroc”. Și voi, creștinilor, scrieți noroc pe pomelnic?!

(Ne vorbește Părintele Cleopa - 7, Editura Episcopiei Romanului, p. 69-70)

Dumnezeu este îndelung răbdător, mult milostiv, a toate bun, dar este şi atotdrept. Există o luptă continuă între bunătatea lui Dumnezeu şi dreptatea lui Dumnezeu. El, pentru noi, pentru fiecare din noi, ar fi în stare să Se răstignească a doua oară.

Petru fugise din Roma. De unde? De la suferinţă, de la sânge. Hristos i-a ieşit în faţă, Petru L-a cunoscut şi L-a întrebat: „Doamne, unde mergi?”.

I-a răspuns: „Petre, mă duc să mă răstignesc a doua oară. N-a fost de ajuns prima dată. Mă răstignesc şi a doua oară”.

Atunci a înţeles Petru că, de fapt, nu trebuia să fugă de suferinţă, nu trebuia să părăsească turma, nu trebuia să îndepărteze de la el paharul greu, amar, al morţii.

Preot Nicolae Tănase

Notă asupra traducerii

Cuvântarea de faţă ocupă primul loc în ediţia mauriştilor (PG XXXV, col. 396-401) şi este considerată drept prima omilie rostită public de Sf. Grigorie Teologul. Reprezintă, alături de Ep. 1, 2, 4, 5, 6 şi 8, adresate Sf. Vasile cel Mare, şi Cuv. II şi III, cel mai vechi text păstrat de la părintele capadocian, redactat în anul 362, la câteva luni după hirotonia sa ca preot (în anul 361, cu ocazia praznicului Naşterii Domnului, sau la începutul anului 362, înaintea Sfintelor Paşti – SChr 247, pp. 7, 10). După hirotonia sa, Sfântul Grigorie se retrage (6 ian. 362?), pe malul râului Iris, în Pont, la schitul Sf. Vasile cel Mare. Ni se pare însă nepotrivită şi forţată interpretarea acestei retrageri ca reacţie la ruşinea pe care ar fi prezentat-o pentru creştinii din Nazianz prezenţa fratelui său, Cezar, la curtea imperială din C/opol, ca medic al împăratului păgân Iulian Apostatul (361-363). Toate acestea, în pofida asprei epistole pe care Sfântul Grigorie o trimite fratelui său la C/opol (Epist. 7). Se reîntoarce în Nazianz cu ocazia Sfintelor Paşti, prăznuite la data de 31 mart., când şi rosteşte, în biserica de aici, nou renovată (zidită?) de către tatăl său, acest cuvânt de întâmpinare. Revenirea sa este legată, bineînţeles, şi de preluarea unei părţi din treburile şi îndatoririle episcopale şi pastorale ale tatălui său.

Traducerea în româneşte a acestui text a fost realizată după originalul grecesc editat şi publicat în: GRÉGOIRE DE NAZIANZE, Discours 1-3, coll. Sources Chrétienne, nr. 247, introduction, texte critique, traduction et notes par Jean Bernandi, Les Éditions du Cerf, Paris, 1978, pp. 72-83. Forma de mai jos a textului reprezintă varianta corectată, ameliorată şi adnotată a unei traduceri realizate de noi şi publicată sub titlul „Cuvânt la Sfintele Paşti al celui dintru sfinţi Părinte al nostru Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului”, în: Vestitorul Ortodoxiei, 1-15 apr./1996, p. 4. La transpunerea iniţială, cu mulţi ani de zile în urmă, în limba română, a acestui text ne-am consultat şi cu Pr. Ioan Chivu, căruia îi mulţumim şi cu această ocazie. Această cuvântare a Sfântului Grigorie a fost tradusă şi publicată în limba română de mai multe ori de-a lungul timpului: „Cuvânt la zăbovire”, în: Cuvinte puţine oarecare. Din cele multe ale întru sfinţi părinţilor noştri Vasile cel Mare şi Grigorie Cuvântătoriul de Dumnezeu, tălmăcite din limba elinească şi acum întâi tipărite în zilele prealuminatului şi preaînălţatului nostru domn Grigorie Dimitrie Ghica Voievod spre folosul neamului nostru. În Bucureşti, în Sfânta Mitropolie, la anul 1826 de Matei Băbeanul Tipograful, pp. 43-43b (în aflabet chirilic); Sf. Grigorie de Nazianz, „Cuvântare la Sfintele Paşti (despre zăbavă)”, în: Sf. Grigorie de Nazianz, Taina m-a uns (Cuvântări), trad. Pr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucureşti, 2004, pp. 171-175 (publicată, mai întâi, de autor, în rev. Glasul Bisericii); SF. GRIGORIE TEOLOGUL, „Cuvânt la Sfintele Paşti”, în: Altarul Banatului, 7-9/1995, pp. 128-130 şi în: Telegraful Român, 13-16/1996, p. 3 (trad. protos. Daniil Stoenescu); SF. GRIGORIE TEOLOGUL, „Cuvântarea I. Despre Paşti şi zăbovirea sa”, în: SF. GRIGORIE TEOLOGUL, Cuvântări, trad. din limba elină de Călin Popescu, Ed. de Suflet/Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti / Alexandria, 2009, pp. 7-11. În afara acestor lucrări, pentru traducerea textului de faţă şi realizarea notelor de subsol am consultat şi următoarele ediţii de text: GREGOR VON NAZIANZ, „Auf das heilige Pascha. Wegen des Zauderns”, în: GREGOR VON NAZIANZ, Macht des Mysteriums. Sechs geistliche Reden an den Hochtagen der Kirche, Patmos Verlag, Düsseldorf, 1956, pp. 57-61; GREGOR VON NAZIANZ, „I. Rede: Das hl. Osterfest. Erwähnung der eigenen Zaghaftligeit”, în: REGOR VON NAZIANZ, Reden, coll. Bibliothek der Kirchenväter, 1. Reihe, Bd. 59, 1928, pp. 1-5.

Din punct de vedere tehnic, am urmărit, de fiecare dată, cu multă atenţie, respectarea în redare a textului original, chiar dacă au fost situaţii în care lucrul acesta a fost ceva mai dificil sau imposibil, fiind obligaţi să recurgem, la trecerea în limba română, la schimbarea categoriei gramaticale sau la alte modalităţi de traducere. Textul de faţă face parte dintr-un proiect mai amplu, la care lucrăm începând din anul 1995 şi care priveşte transpunerea în limba română a întregii opere a Sf. Grigorie Teologul, inclusiv corespondenţa şi imnografia sa. O parte din variantele iniţiale de text a fost publicată de-a lungul timpului. Totodată, trebuie să mărturisim şi faptul că, de-a lungul tuturor acestor ani, a trebuit, din diverse motive, să întrerupem lucrul la acest proiect iniţiat atât din dragostea pe care ne-a inspirat-o pentru acest Părinte al Bisericii în special şi pentru Patrologie în general transpunerea în limba română de către Păr. Dumitru Stăniloae a celor 5 cuvântări teologie (Ed. Anastasia, 1993). Pe de altă parte, căutând să cunoaştem şi celelalte cuvântări ale Sfântului Grigorie, am constatat că şi ele sunt la fel de „teologice” şi că scoaterea în evidenţă doar a celor 5, este una scolastică şi poate pune în inferioritate şi în uitare pe celelalte, la fel de majestuoase şi de profunde. De aceea, ne-am propus să le oferim cititorului român care, lecturându-le şi aprofundându-le, să constate singur valabilitatea caracterului lor teologic. A trebuit însă, pe lângă diversele priorităţi apărute între timp, să ne întâlnim cu adâncurile şi înălţimile tulburătoare ale teologiei, gândirii şi exprimării Părintelui capadocian şi totodată cu neputinţa redării întocmai în limba română a acestora şi ale trăirilor şi experienţelor pe care ele le exprimă. Am înţeles aşadar că accesul la această comoară nu se poate realiza altfel decât în trepte şi în timp, lucru la care am şi purces, încercând să biruim dorinţa nespusă şi orgoliul ascuns de a da tiparului un text important însă nefinisat pe cât se cuvine sau pe cât trebuie. Nădăjduim aşadar ca anii imediat următori să reuşim, treptat-treptat, cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu, să corectăm şi să adnotăm mai întâi volumul de cuvântări şi să-l putem oferi publicului larg, în ideea că, astfel, teologia Părintelui capadocian va deveni mai cunoscută şi mai accesibilă şi că se va putea pătrunde mai uşor în gândirea şi lumea interioară a marelui teolog al Bisericii.

• 1. Ziua Învierii – şi este bun începutul acesta! –, şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Să zicem „fraţilor” şi celor ce ne urăsc pe noi (cf. Is 66,6) (1), nu numai celor ce cu dragoste au făcut sau au suferit ceva pentru noi! Să iertăm toate pentru Înviere! Să ne iertăm unii pe alţii (2), adică atât eu care am fost robit cu robia cea bună (ἐγώ τε ὁ τυραννηθεὶς τὴν καλὴν τυραννίδα) – că aceasta o spun acum –, cât şi voi care aţi fost bine robiţi, dacă aţi avea să-mi reproşaţi ceva din cauza zăbovirii mele, de vreme ce ea este mai bună şi mai cinstită la Dumnezeu decât repezeala altora (3). Pentru că bun lucru este a te retrage puţin pentru Dumnezeu, precum acel Moise odinioară (cf. Ieş 4,13) şi precum Ieremia mai târziu (cf. Ier 1,6), şi a alerga degrabă când te cheamă, aşa cum au făcut Aaron (cf. Ieş 4,27) şi Isaia (cf. Is 6,8; 50,5), doar să le faci pe amândouă cu frică de Dumnezeu, pe una din cauza propriei slăbiciuni, pe cealaltă din cauza puterii Celui care te cheamă (4).
• 2. Iar dacă m-a uns cu taină (μυστήριον ἔχρισέ με) (5), în taină m-am şi retras puţin, cât să mă cercetez pe mine însumi. Iar acum mă reîntorc întru taină, aducând această frumoasă zi ajutătoare timidităţii şi slăbiciunii mele, astfel încât Cel Care azi a înviat din morţi, să mă înnoiască şi pe mine întru Duhul, îmbrăcându-mă în omul cel nou (Efs 4,23-24), să dea făpturii celei noi (2 Co 5, 17), adică celor născuţi după Dumnezeu (In 1,13) (6), un ziditor şi un povăţuitor bun, care să moară de bună-voie şi să învieze cu Hristos (Rom 6,8).
• 3. Ieri Mielul a fost junghiat, şi pragurile uşilor au fost unse, iar Egiptul şi-a plâns întâii-născuţi, şi peste noi a trecut moartea, iar pecetea a fost înfricoşătoare şi cinstită, şi cu cinstitul Sânge am fost păziţi. Astăzi am părăsit întru totul Egiptul şi pe Faraon, stăpânul cel rău, şi pe dregătorii cei apăsători, şi am fost eliberaţi de lut şi de cărămidă (Ieş 1, 14), şi nimeni nu ne va împiedica să prăznuim Domnului Dumnezeului nostru sărbătoarea ieşirii, să prăznuim «nu întru aluatul cel vechi al răutăţii şi al vicleniei, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului» (1 Co 5, 8), neluând nimic din aluatul cel necredincios al Egiptului (7).
• 4. Ieri m-am răstignit împreună cu Hristos, astăzi sunt împreună-mărit! Ieri am murit împreună cu Hristos, astăzi trăiesc împreună cu El! Ieri m-am îngropat împreună cu El, astăzi înviez împreună cu El! (8) Să aducem deci rod (In 14, 30). Nu, ci se cuvine să ne aducem rod (jertfă) pe noi înşine, avut mai cinstit şi mai apropiat lui Dumnezeu, să dăm Chipului ceea ce este după Chip (ἀποδῶμεν τῇ εἰκόνι τὸ κατ’εἰκόνα), să ne cercetăm vrednicia, să cinstim Chipul cel dintâi, să înţelegem puterea tainei (τοῦ μυστηρίου τὴν δύναμιν) şi pentru cine a murit Hristos (9)!
• 5. Să ne facem ca Hristos, pentru că şi Hristos S-a făcut ca noi (10)! Să devenim dumnezei pentru El, căci şi El S-a făcut om pentru noi! A luat pe cele mai rele ca să dea pe cele mai bune, S-a sărăcit pe Sine ca, prin sărăcia Lui, noi să ne îmbogăţim (2 Co 8, 9), chip de rob a luat (Fp 2, 7) pentru ca noi să ne facem părtaşi eliberării (ἐλευθερία) (Rm 8, 2), S-a smerit ca să ne înălţăm, a fost ispitit ca să biruim, S-a lăsat batjocorit ca să dea slavă, a murit ca să mântuiască, S-a înălţat ca să ne tragă la El pe noi care aici, jos, zăcem întru stricăciunea păcatului. Toate să le dea cineva, toate să le aducă rod (jertfă) Celui care pe Sine S-a dat pentru noi preţ de răscumpărare (Mt 20,28) şi de izbăvire (λυτρὸν ὑπὲρ ἡμῶν καὶ ἀντάλλαγμα), nu va da însă nimic pe măsura celui care se dă pe sine, înţelegând taina (μυστήριον), şi se face pentru Acela câte Acela S-a făcut pentru noi (11)!
• 6. El vă aduce vouă, după cum vedeţi, un păstor (ποιμένα)! Căci Păstorul cel Bun, Care-şi pune sufletul pentru oile Sale, aceasta nădăjduieşte, şi doreşte, şi cere de la voi, cei ascultători (In 10,15)! Şi pe Sine însuşi Se dă vouă îndoit în loc de unul (12), şi face toiagul bătrâneţii toiag al Duhului, şi alătură locaşului neînsufleţit pe cel însufleţit (προστίθητι τῷ ἀψύχῳ ναῷ τὸν ἔμψυχον). Alătură acestui templu foarte frumos şi ceresc (τῷ περικαλλεῖ τῷδε καὶ οὐρανίῳ) pe cel viu (13), în ce fel şi cât va voi cineva să-l socotească, aşadar pe cel mai cinstit Sieşi, care cu multă sudoare şi chin s-a plinit, şi, dacă ar fi să zic, că şi vrednic este de aceste osteneli, şi toate ale Lui vi le dă vouă (14). O, ce mărinimie! Sau, ca să zic mai bine: ce iubire (părintească) de fii! El vă dă cărunteţea, tinereţea, lăcaşul, arhiereul, pe testator, pe moştenitor, cuvintele (învăţăturile) pe care le doriţi, iar dintre acestea nu pe acelea care se duc şi rămân în vânt, ci pe acelea pe care le scrie Duhul şi le întipăreşte pe tablele de piatră, adică «pe tablele de carne ale inimii» (2Cor. III, 2-3), care nu sunt scrise doar la suprafaţă, nici nu se şterg cu uşurinţă, ci sunt întipărite în adânc, nu cu cerneală (2Cor 3,3), ci cu Duh.
• 7. Căci pe acestea vi le oferă vouă acest preacinstit Avraam (15), acest patriarh, acest cap cinstit şi însemnat, sălaş al tuturor virtuţilor, dreptar al tăriei (călăuzitor al virtuţii), desăvârşire a preoţiei (ἡ τῆς ἱεροσύνης τελείωσις), cel care astăzi aduce de bună voie jertfă lui Dumnezeu pe unul-născut al său, pe cel după făgăduinţă (Gal 3,16) (16). Deci şi voi să vă aduceţi rod, şi lui Dumnezeu şi nouă, pentru a fi bine păstoriţi şi aşezaţi în locul păşunii duhovniceşti şi adăpaţi la apa odihnei (Ps 22,2), cunoscându-vă Păstorul şi fiind cunoscuţi de către El (17) (In 10,14), şi urmând Celui ce vă cheamă la uşă ca Păstor şi Eliberator (ποιμενικῶς καὶ ἐλευθερίως) (18), dar refuzând a urma celui străin, care pătrunde în staulul oilor ca un tâlhar şi ca un viclean, nici ascultând de glasul necunoscut care fură cu vicleşug şi îndepărtează turma de la adevăr în munţi (Iez 34,6) şi în locuri pustii şi în prăpăstii şi în locuri care nu sunt cercetate de Domnul. Acest glas îndepărtează de la credinţa adevărată (τῆς ὑγιοῦς πίστεως), cea în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, o Dumnezeire şi o Putere, al Cărei glas l-au ascultat mereu şi l-ar asculta oile mele, iar nu cuvintele false şi întinate, care jefuiesc şi îndepărtează turma de adevăratul şi întâiul Păstor. Căci de aceste cuvinte din urmă trebuie ca noi toţi, turmă şi păstor, să ne ţinem departe, ca de o iarbă care aduce boala şi moartea, astfel încât, păstorind şi fiind păstoriţi (καὶ νεμομένους καὶ νέμοντας), toţi să fim una (In 17,21) întru Iisus Hristos, acum şi în odihna cea de sus. Căruia se cuvine slava şi puterea în veci. Amin!

1. În comunitatea din Nazianz erau şi destui creştini care îi aduceau acuze Sf. Grigorie Teologul pentru fuga sa după ce a fost hirotonit. Acesta este un alt motiv al revenirii sale în localitatea natală. Bineînţeles, cei care l-au apreciat l-au şi împins spre preoţie sau au şi socotit-o potrivită pentru el. Prin fuga sau retragerea sa, a întârziat să preia atribuţiile preoţeşti primite. Ele priveau asumarea în bună măsură a activităţii pastorale a tatălui său, episcop al locului.
2. Cuvintele de mai sus stau la baza unei binecunoscute cântări din slujba de astăzi a Sfintelor Paşti. Este vorba de Slava Laudelor Utreniei: «Ziua Învierii, şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Să zicem „fraţilor” şi celor ce ne urăsc pre noi şi să iertăm toate pentru Înviere!». Acest text, alături de altele, aparţinând Sf. Grigorie Teologul, a fost preluat şi inserat în această slujbă de către Sf. Ioan Damaschin (†745) care a folosit în acest scop, cu mare atenţie, lucrările părintelui capadocian.
3. Se pare că, aici, Sf. Grigorie Teologul are în vedere faptul că, în vremea sa, mulţi se repezeau, fără discernământ, spre primirea Sfintei Taine a Preoţiei ca una care aducea o poziţie în societate şi o anume bunăstare sau beneficii. De altfel, întreaga cuvântare priveşte în special activitatea şi atitudinea preoţească, ea putând fi ataşată, ca un fel de introductio, tratatelor „Despre preoţie” ale literataturii patristice, lucru valabil şi pentru Cuv. II şi III, scrise în aceeaşi perioadă. În acestea critică aspru atât lipsa de discernământ în administrarea tainei, cât şi în îndeplinirea datoriilor pe care ea le solicită. Începând cu aceste cuvântări şi texte pastorale, s-a înstăpânit în tradiţia patristică ideea că, în faţa primirii tainei sfintei preoţii este preferabilă retragerea sau fuga. O temă care ar trebui aprofundată mai mult astăzi.
4. Idee frecventă în opera şi gândirea Sf. Grigorie Teologul.
5. Adică a fost uns, după ungerea lui Hristos, Arhiereul veşnic, cu taina preoţiei, care înseamnă pogorârea din abundenţă a harului (χρισθέντα τῷ χρίσματι τῆς ἱερωσύνης – Cuv. VI, 9), «ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui» (Ps. CXXXII, 2). Pasajul de faţă a fost interpretat de specialişti ca referindu-se la trei momente importante din viaţa Sfântului Grigorie: ziua hirotoniei (25 dec. 361), ziua retragerii sale (6 ian. 362) şi ziua reîntoarcerii (Sf. Paşti, 31 mart. 362). «Μυστήριον ἔχρισέ με, μυστιρίῳ τι μικρὸν ὑποχώρησα, ὅσον ἐμαυτὸν ἐπισκέψασθαι, μυστιρίῳ καὶ συνεισέρχομαι...». Aşadar, fiecare dintre cele trei zile ar fi fost a tainei sau de taină. Interpretarea aceasta prezintă plauzibilitate, însă, în acelaşi timp, trebuie spus că şi aici, folosind această formulare, ierarhul capadocian trimite simultan spre mai multe realităţi. Este însă clar că întreaga viaţă a omului, cu atât mai mult a preotului, prin lucrarea lui Dumnezeu şi prin luarea deciziilor celor mai hotărâtoare, reprezintă în sine o adevărată taină.
6. Cel mai probabil, se referă aici la persoanele botezate, după obicei, chiar în noaptea Sfintelor Paşti. Inclusiv pe aceşti „nou-născuţi” urma să-i păstorească de acum înainte, după întoarcerea sa la cele ale preoţiei. Şi, tocmai la acest „nou-început”, îşi doreşte ca Dumnezeu să-l ajute în activitatea sa pastorală şi să-l întărească în această misiune prea-dificilă.
7. Aici se face trimitere la Paştele iudaic, fiind menţionate principalele etape şi momente ale sale aşa cum sunt relatate în cartea Ieşirea. Alternanţa ieri-astăzi ne face să ne gândim la situaţia neplăcută, creată de fuga sa de după hirotonire şi retragerea sau „exilul” pe lângă Sf. Vasile cel Mare, într-o regiune deloc favorabilă sănătăţii precare a Sfântului Grigorie, aşa cum înţelegem din epistolele adresate prietenului şi apropiatului său. Totodată, aceasta trimite şi la o interpretare liturgică a simultaneităţii desfăşurării evenimentelor mântuitoare ale iconomiei dumnezeieşti şi în relaţie directă cu sărbătoarea prăznuită în ziua reîntoarcerii sale în Nazianz. Ieri eram stăpâniţi de cel viclean, astăzi petrecem în Hristos şi participăm împreună cu El – ca fire omenească pe care a asumat-o şi alipit-o celei dumnezeieşti –, întregile etape ale mântuirii noastre. Vedem aici rădăcinile foarte vechi atât ale teologiei vieţuirii în Hristos (Vita in Christo), care are ca exponent recunoscut pe Sf. Nicolae Cabasila, cât şi ale urcuşului în trepte pe care omul îl face doar împreună cu El (teologia epectazelor, specifică Sf. Grigorie de Nyssa). Totodată, transpare încă o dată plurivalenţa semantică a textului şi expresiei verbale ale Sf. Grigorie Teologul.
8. «Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuţi împreună mă preamăreşte, Mântuitorule, întru Împărăţia Ta» (Canonul Paştilor – cântarea a 3-a). Poate fi cu uşurinţă observată influenţa discursului despre Paşti al Sf. Grigorie Teologul asupra textului liturgic al acestui praznic central al Bisericii. Vezi în acest sens şi celelalte cuvântări ale sale.
9. Toate aceste îndemnuri îi au în vedere pe adversarii amintiţi mai înainte ai Sfântului Grigorie, dar sunt valabile şi pentru fiecare creştin în parte, în pregătirea pentru întâlnirea pascală a lui Hristos.
10. S-a făcut ca noi, adică a luat firea noastră, S-a făcut om, născându-Se şi primind moartea, pe care însă, ca Dumnezeu a biruit-o, înviind a treia zi din mormânt şi înălţându-Se la cer. Pentru aceasta şi noi putem, prin El, învinge boldul morţii, învia şi ridica la cer. Suntem chemaţi acum la aceasta, adică la îndumnezeire. Însă după har şi nu după fiinţă. Şi toate acestea, trecând prin toate vârstele împreună cu Hristos, călăuziţi şi purtaţi de El. «Ierurgia (slujba sfântă) duhovnicească, înainte de bucuria viitoare mai presus de minte, este lucrarea minţii care jertfeşte tainic şi se împărtăşeşte din Mielul lui Dumnezeu în altarul sufletului. Iar a mânca Mielul lui Dumnezeu în altarul înţelegător al sufletului înseamnă nu numai a-L înţelege sau a ne împărtăşi de El, ci şi a ne face ca Mielul, luând chipul Lui viitor. Căci aici luăm raţiunile, dar acolo nădăjduim să luăm însăşi realităţile tainelor» (SF. GRIGORIE SINAITUL, „Capete foarte folositoare în acrostih”, în: Filoc. rom. VII, trad. Păr. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1977, p. 132).
11. Iată cum explică şi cum înţelege aceste lucruri Sf. Grigorie Sinaitul: «Tot cel botezat în Hristos este dator să ajungă la toate vârstele lui Hristos. Căci a primit dinainte puterea pentru ele şi poate să le afle şi să le însuşească prin porunci. Arvuna Duhului este zămislirea; simţirea bucuriei este naşterea; puterea curăţitoare a focului Duhului este botezarea; vederea luminii dumnezeieşti este schimbarea la faţă; omorârea dinspre toate este răstignirea; sălăşluirea dragostei dumnezeieşti în inimă este îngroparea; trezvia de viaţă făcătoare a Duhului este învierea; extazul şi răpirea minţii către Dumnezeu sunt înălţarea. Iar cel ce nu le-a aflat pe acestea, nici nu le simte, este încă prunc cu duhul şi cu trupul, chiar dacă este socotit de toţi, cărunt şi lucrător. Patimile lui Hristos cuprind omorârea de viaţă făcătoare pentru cei ce au străbătut cu pătimirea prin toate. Şi dacă pătimim împreună, vom fi şi slăviţi împreună (Rom. VIII, 17). Iar patimile plăcerilor aduc o omorâre de moarte făcătoare în cei ce le lucrează pe ele. Pătimirea de bună voie a patimilor lui Hristos înseamnă răstignirea răstignirii şi omorârea omorârii. A pătimi pentru Hristos înseamnă a răbda cele ce ni se întâmplă. Căci celor nevinovaţi pizma le este spre folos; iar certarea ni se face povăţuire a lui Dumnezeu spre întoarcere, deschizându-ne urechile nouă, celor vinovaţi (Isaia IV, 5). De aceea Dumnezeu a făgăduit cunună în vecii vecilor celor ce rabdă (Iacob I, 12)» (SF. GRIGORIE SINAITUL, „Alt capete ale aceluiaşi”, în: Filoc. rom. VII, trad. Păr. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1977, pp. 156-157).
12. Sf. Grigorie cel Bătrân şi fiul acestuia, Sf. Grigorie Teologul. Sau, Hristos, ca adevăratul Păstor, Se dă pe Sine Însuşi îndoit, oferindu-Se totodată şi prin episcopul locului. Interpretare de altfel susţinută dar şi completată de textul care urmează imediat formulei de mai sus.
13. Tatăl Sfântului Grigorie ?!
14. Se pare că este vorba de refacerea bisericii din Nazianz de către Sf. Grigorie cel Bătrân, prin strădanii şi cheltuieli proprii. Dacă priveşte restaurarea sau reconstrucţia, potrivit literaturii de specialitate, este un lucru mai dificil de stabilit.
15. Sf. Grigorie Teologul numeşte adesea pe tatăl său „Avraam” (Cuv. I, 7; VIII, 4; XVIII, 41; XLIII, 37. Vezi pentru aceasta: SChr 247, p. 8, n. 3), poate pentru vârsta înaintată pe care acesta a avut-o, pentru care a fost şi numit „cel Bătrân”, sau poate pentru că acesta a lăsat şi a dat lui Dumnezeu tot ceea ce avea mai bun: întreaga viaţă şi activitate, întreaga sa familie şi, în special, pe fiul său. Născut în cca. 275, în anul 362 era în vârstă de 87 de ani. Sf. Grigorie cel Bătrân fusese mai înainte un bogat proprietar de pământuri, aparţinuse sectei iudaice a hypsistarilor şi se convertise la vârsta de 50 de ani (325), după care a fost ales episcop al Nazianzului, murind undeva în anul 375. Apare ca evident dublul sens în care vorbeşte Sf. Grigorie Teologul, folosind, tipologic, pentru o situaţie istorică reală prezentă imaginea unei situaţii istorice reale trecute.
16. Sf. Grigorie Teologul a mai avut fraţi. O soră mai mare, Gorgonia, şi un frate mai mic, Cezarie. Se pare că aici se referă la făgăduinţa mamei sale făcută lui Dumnezeu că Îi va închina pe băiatul pe care îl va naşte. Vezi pentru aceasta Cuv. II, 77.
17. Mai înainte să-L cunoască pe Dumnezeu ca adevărat Păstor al lor şi să se supună Lui. Însă, totodată, să-şi cunoască şi păstorul prin care lucrează Hristos asupra lor, adică episcopul care nu doar le-a pus la dispoziţie toată atenţia şi străduinţa lui, ci care îşi dă chiar sufletul pentru turma sa. Credem că aici se referă, înainte de toate, în acest înţeles, la tatăl său, episcopul propriu-zis al cetăţii. Totodată, în această formă, disimulată şi elegantă, nu lasă deoparte nici solicitarea ca cei din biserică să-i acorde şi lui însuşi respectul care se cuvine, ca unul ce este şi el uns al lui Dumnezeu, care nu a lucrat nimic rău şi nu se cuvine să fie discutat, vorbit de rău şi ponegrit. Aşadar, din punctul nostru de vedere, avem în întregul text de mai sus de a face cu o triplă referinţă a Sf. Grigorie Teologul. Remarcăm aşadar încă o dată calităţile sale deosebite şi arta cu care se exprimă.
18. Apare ca evidentă suprapunerea semantică a lui Hristos cu episcopul locului (= Sf. Grigorie cel Bătrân), dar şi cu noul preot care li se aduce astăzi. Este un joc de cuvinte permanent al textului de faţă.

FAMILIA UDREA - Frația Ortodoxă

În ziua de joi, 30 martie, a avut loc o ediție specială a podcastului „HAI LIVE!”, cu Robert Turcescu. De această dată, jurnaliștii Bogdan Comaroni, Tavi Hoandră şi Robert Turcescu au dezbătut un fenomen interesant. Este vorba despre faptul că banii cash sunt din ce în ce mai greu de găsit. Care este scopul scoaterii banilor fizici din circulaţie?

Chiar dacă ai „numerar”, e din ce în ce mai complicat să-l foloseşti: unii comercianţi nu-ţi mai pot da rest, alţii pur şi simplu nu mai acceptă bancnote sau monede. Generaţia nouă plăteşte aproape exclusiv cu cardul, dar nici cardul nu mai e la modă decât la cei de la o anumită vârstă în sus, ci aplicațiile de tip wallet, instalate pe telefon sau pe smart-watch.

Citește în continuare: Care este scopul scoaterii banilor fizici din circulaţie?

Se vorbește pe față de unirea religiilor și totuși orbii încă spun,"vezi-ți de treabă, nu vine niciun sfârșit!"

Orice om știe că e profețit de către sfinți că la vremurile de pe urmă, banul fizic va dispărea,"va fi o singură monedă", o singură religie", "un singur conducător" (în curând), iar orbii încă spun: "nu trăim vremurile de sfârșit!"

Nici că oamenii au înnebunit la extrem, că și schimbă sexul ca și când n-ar fi nimic și se afișează cu nesimțire în public, nici asta pentru orbi, nu e nimic.

Ăștia nu au cum să știe, să vadă ce trăim, pentru că n-au citit nici profețiile sfinților părinți, să vadă semnele, nici nu se duc la Sfânta Liturghie, nici nu postesc, nici nu se spovedesc!

Și când nu se are contact cu Sfintele Taine, Duhul Sfânt fuge de la ei, li se întunecă mintea și nu mai văd adevărul.

Eufratul seacă, e alt semn de sfârșit

Înrobirea prin cipuri, biometrie, alt semn de sfârșit.

Satanismul și prigoana creștinilor, alt semn de sfârșit.

Aici am enumerat doar câteva, că dacă aș sta sa le scriu pe toate, ar dura prea mult timp.

Orbii nu-i ascultă nici pe sfinții contemporani cu noi, cum e părintele Iustin, Sfântul Paisie Aghioratul etc, care ne-au avertizat că trăim vremurile de pe urmă.

Din cauza mândriei drăcești și a întunecimii minții, ei refuză să-i asculte și pe aceștia, de fapt, nici nu-i interesează.

Și închei cu părintele Elpidie: "Cine nu vede că trăim Apocalipsa, doarme un somn adânc!"

Sursa: https://www.facebook.com/Musette75/posts/pfbid0KAMGz8A1bYeixA3vWPepcD2o7spKbZSTyW7ktC8VXkvhYTSjV8Qzs3q6inTbZK2Ml

Si-a atins ML scopul, acela de a sfinti Neamul Romanesc? - "Pai da, SIGUR! Sta la baza temeliei sfinteniei noastre! Ce este ML? - "Nu facem teorie aici. O vezi ce este?( nr -arata cu mana spre manastirea ridicata pe jertfa sfanta a marturisitorilor lui Hristos, la Canalul Dunare-Marea Neagra) ASTA! Fii si matale vrednic sa misti O LUME INTREAGA si s-o aduci AICI(nr. - la Hristos)!" Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Imediat, în presa aservită globalismului apar demascări, cum că mitropolitului îi plac eșarfele de lux (sic!) și Mercedesurile. Normal, și Ceaușescu avea robineți de aur la baie, și Patriarhul Daniel se lăfăie în mașini scumpe și ridică "catedrale", în timp ce ard tinerii la Colectiv și nu avem spitale care să-i îngrijească. Cunoaștem bine aceste tertipuri care merg bine la masele de manevră #rezist, folosite perpetuu de Securitatea Globalistă împotriva Bisericii, a Familiei, a oricărei forme de suveranitate.

Avem însă un caz la noi în țară: Episcopul Caransebeșului, PS Lucian Mic, îl suspendă de la slujire pe preotul Laurențiu Iacob, care a refuzat - conform propriei conștiințe, dar fundamentat pe CANOANELE BISERICII ORTODOXE - să slujească împreună cu heterodocșii.

Datoria creștinului este de iubire, chiar dusă până la sacrificiu, pentru celălalt, indiferent ce culoare are, ce confesiune și ce păcate are - duminica aceasta a fost a Sfintei Maria Egipteanca, o femeie pentru care plăcerea carnală era robie completă, o nimfomană pentru care nici nu contau banii dați de cei care o foloseau, dar care, prin pocăință, a ajuns la un nivel de sfințenie pe care nu-l putem accede nici cu mintea.

Dar NICIODATĂ nu putem relativiza credința, nu putem face un ghiveci spiritual pe criteriul că toți avem același Dumnezeu, întrucât suntem datori să apărăm Adevărul. Or spunem clar în Crezul niceo-constantinopolitan, repetat la TOATE LITURGHIILE făcute pe acest pământ de 1642 de ani: "Întru UNA sfântă, sobornicească și apostolească Biserică." Nu două, nu nouă. UNA și punct.

Există o predispoziție spre ecumenism în vestul țării din cauza moștenirii istorice occidentalizante, spre deosebire, să zicem, de Dobrogea, unde diferitele nații conviețuiau în pace fără să accepte eclectismul religios.

Canoanele sunt foarte limpezi, iar în 2008, Sf. Sinod al BOR, în urma căderii ecumeniste a Mitropolitului Nicolae Corneanu și a P.S. Sofronie Drincec, le-a reiterat.

Atunci, din cei 48 de ierarhi ai BOR, doar veșnicul de pomenire IPS Bartolomeu a cerut caterisirea celor doi ierarhi, conform canoanelor. Restul au tăcut. Presiunea mare a fost atunci a mănăstirilor și a laicilor care au cerut o delimitare clară a Sinodului BOR de manifestările ecumeniste și punerea în aplicare a Sfintelor Canoane.

Ca o paranteză, e de reținut că în fruntea celor care îl apărau atunci pe IPS Nicolae, cel ce dusese Biserica într-o mare criză prin împărtășirea într-o biserică cu care ortodocșii nu sunt în comuniune, se aflau Teodor Baconschi și Cristian Bădiliță. Cel din urmă, mai cinstit, a trecut între timp la catolicism. În fine, comunicatul din 2008 al Sf. Sinod, care i-a iertat pe cei doi ierarhi și care, spuneam noi atunci, "a redescoperit canoanele", a precizat foarte clar, citez:

"În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh , preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină.

De asemenea, NU ESTE ÎNGĂDUIT NICIUNUI CLERIC ORTODOX SĂ CONCELEBREZE SFINTELE TAINE şi IERURGII CU SLUJITORI AI ALTOR CULTE. CEI CE NU SE SUPUN acestei hotărâri PIERD COMUNIUNEA CU BISERICA ORTODOXĂ şi, în consecinţă, VOR SUPORTA SANCŢIUNI CANONICE corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: DEPUNEREA DIN TREAPTĂ SAU CATERISIREA, ÎN CAZUL CLERICILOR, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.”(sublinierile mele) În consecință, în urma actului public care cuprinde hotărârea Sf. Sinod, ar fi necesar ca preotul Laurențiu Iacob să fie repus imediat în drepturi, felicitat de Sf. Sinod că nu a cedat ereziei ecumeniste (aveți în imagine scrisoarea trimisă ierarhului locului), iar PS Lucian Mic să suporte consecințele căderii sale conform cu canoanele Bisericii și cu hotărârile Sfântului Sinod.

Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid0NvmdADzAVppJMVmmjMXrwyjEmEUNUYXt2PTAnZJnxzvT4hTRCzRHY43zRTC1TTNul&id=100009484907272

Vizionați vlogul Fratelui Mihai-Silviu Chirilă @ Mărturisirea Ortodoxă: Să ne amuzăm cu dl Capsali: Ierarhii au semnat actele eretice din Creta, dar ereziarhii suntem noi?😂

Două imagini mi-au rămas întipărite pentru totdeauna:

1. Preotul român care ne-a rugat cu durere, niciodată să nu îi uităm pe frații noștri din regiunea Cernăuți.

2. Persoane în vârstă care au rude îngropate la comun sub picioarele lor, forțate cu lacrimi în ochi să asculte un imn al altei țări, să vadă fluturând alt steag și să asculte o slujba în altă limbă decât a rudelor pe care le-au pierdut în acel masacru.

Nu știam la ce să ne așteptăm când am mers, dar de când am ajuns, nevazand nimic românesc în jur, ne-a ridicat un semn de întrebare, treptat, realizând că toată ceremonia a fost acaparată de ucrainieni. Ulterior am aflat că ce vorbeau ei în limba lor, era defapt și o comemorare a unor soldați ce au murit pe front. Practic, scopul și esența întâlnirii, au reușit să o facă despre ei, disprețuind românii prezenți și miile de români uciși în 1941.

Am rămas cu un gust amar...

Înțelegem, este război în țara lor și cred că am arătat unei lumi întregi cât de săritori și ospitalieri suntem, personal am fost din prima săptămână în vamă și cu ajutoare în țara lor, am primit în casa mea zeci de refugiați și aceste lucruri sunt publice pentru că am încurajat și pe alții să o facă...

În schimb ce nu înțeleg, este lipsa lor totală de respect și sfidarea inclusiv a unui moment comemorativ în ciuda a tot ce au făcut și fac românii pentru ei.

Trebuie să ajutăm și să fim empatici și neapărat să ne rugăm pentru pace, vă încurajez la aceasta, dar în același timp, vă încurajez să nu fim bătaia de joc a nimănui, iar aici trebuie să intervină și guvernul României pentru a apăra pe frații noștri de acolo și de a ni se oferi respect din partea autorităților ucrainiene.

PS : Când treceam vama cu ajutoare, știau română la fel de bine ca noi, când mergi să comemorezi pe frații tăi, nici bună ziua nu știu ce înseamnă !

Sursa: https://www.facebook.com/marginearesponsabila/posts/pfbid02Zq6W8T16Knz99jK6ynxAfRG1zBVoXa3iRpSAZUJ7XbMxou8Fq6MpawVjRkZabx8Wl

Daniel Siegfriedsohn - Arhive istorice - 27 decembrie 2021

Fântâna Albă/Bucovina (1 aprilie 1941). O mamă româncă împreună cu copilul ei care au scăpat de la măcel, surprinși în pădure de grănicerii sovietici când au vrut să se refugieze în România (arhivele sovietice)

NERUȘINAREA UKRAINEANĂ.

Ukraina insultă România și memoria victimelor masacrate de NKVD la Fântâna Albă: potrivit unui film prezentat doar în limba ukraineană postat pe Facebook de Administrația Regională de stat Cernăuți, ”serviciile secrete românești” ar fi planificat diversiunea împotriva ”poporului bucovinean”. La Fântâna Albă ar fi fost împușcați doar vreo 50 de români atrași de serviciile secrete românești.” Același lucru îl afirma și ambasadorul Rusiei la București. Românii din nordul Bucovinei protestează online
Oficialitățile regionale ukrainene susțin că la Fântâna Albă n-au fost uciși decât vreo 50 de oameni din cei peste 3.000 aflați în drum spre granița cu România, pe care n-au mai trecut-o niciodată.
Cu o zi înaintea împlinirii a 80 de ani de la masacrul sovietic anti-românesc de la Fântâna Albă, aproape de granița trasată de Armata Roșie în 1940 pentru a separa cele două jumătăți de Bucovină unite în 1918 cu Regatul României, autoritățile ukrainene de ocupație a acestui pământ românesc, cedat iresponsabil și prin tratatul semnat de președintele Constantinescu în 1997, își prezintă propria versiune a evenimentelor - de fapt, o versiune continuatoare a celei sovietice și rusești. Potrivit unui film postat pe Facebook de Administrația Regională de stat Cernăuți, ”serviciile secrete românești” ar fi planificat diversiunea împotriva ”poporului bucovinean”, după cum afirmă Bucpress.eu.
Deși victimele, români din 16 sate ale Bucovinei răpite de Armata Roșie, au fost masacrate de grănicerii sovietici ai NKVD în timp ce se apropiau să treacă frontiera spre Patria-mamă, potrivit autorităților ucrainene care continuă ocupația sovietică în regiunea Cernăuți, acțiunea criminală ar fi fost planificată de serviciile secrete românești împotriva locuitorilor Bucovinei de Nord. Tot conform filmulețului realizat de ucrainieni, ar fi fost omorâte doar vreo 50 de persoane din cele peste 3.000 care intenționau să treacă granița și nu au mai ajuns niciodată în România liberă. Această mistificare a istoriei a stârnit reacții de indignare pe Facebook din partea românilor din nordul României, arată Bucpress.eu.
Filmul este realizat de ucrainieni, exclusiv în limba ukrainiană, deși regiunea Cernăuți este etnic și istoric românească. În ultimii ani, însă, administrația de la Kiev a făcut demersuri susținute pentru a împiedica învățământul în limba maternă a românilor și, implicit, difuzarea informațiilor în limba română. Acest filmuleț a stârnit comentarii mânioase ale românilor pe Facebook, deși postarea este în limba ucrainiană și se pare că a fost parțial editată, în urma protestelor excluzându-se partea în care se vorba despre așa-zisa vinovăție a serviciilor speciale „românești” pentru masacrul realizat de sovietici. ”Nu e de mirare că țara merge de râpă, cu asemenea oameni de stat, care culeg ”adevăruri” din ficțiuni artistice ale unor oameni cu imaginație bolnavă, sau mai curând intenționat dușmănoasă”, a comentat Maria Andrieș. ”Am citit postarea și vizionat minciuna înscenată despre durerea noastă: 1 aprilie 1941. Este o batjocoră la adresa românilor produsă de oameni cu fantezie bolnavă! Oare chiar nu mai au frică de DUMNEZEU?”, se întreabă Eugen Tovarnitchi. ”How dare you lie like this about such a painful moment in the history of our nation?”/”Cum îndrăzniți să mințiți în legătură cu un moment atât de dureros în istoria națiunii noastre?”, le scrie în engleză ucrainienilor românul Ștefan Alexandru.
În ziua de 1 aprilie 1941, un grup de peste 3000 de țărani români, din 16 sate românești din Valea Siretului au încercat să treacă granița, pentru a se salva din Uniunea Sovietică și a ajunge în România. În apropiere de satul Fântâna Albă, din nordul Bucovinei ocupat de sovietici, situat în apropierea graniței, au fost încercuiți și asasinați de către trupele comuniste NKVD. Cei mai multi au fost îngropați în gropi comune, săpate pe loc în pădure. Supraviețuitorii au fost duși în alte localități unde au fost asasinați și îngropați în gropi comune. Familiile acestora au fost ridicate din case de poliția secretă comunistă NKVD și au fost deportate în Siberia și Kazahstan”, explică pe Facebook Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale ”Arboroasa” din Vicovu de Jos, care organizează evenimentul comemorativ de astăzi, la împlinirea a 80 de ani de la tragedia supranumită ”Katynul românesc”. ”În ziua de 1 aprilie 1941, un grup de peste 3000 de țărani români, din 16 sate românești din Valea Siretului au încercat să treacă granița, pentru a se salva din Uniunea Sovietică și a ajunge în România. În apropiere de satul Fântâna Albă, din nordul Bucovinei ocupat de sovietici, situat în apropierea graniței, au fost încercuiți și asasinați de către trupele comuniste NKVD. Cei mai multi au fost îngropați în gropi comune, săpate pe loc în pădure. Supraviețuitorii au fost duși în alte localități unde au fost asasinați și îngropați în gropi comune. Familiile acestora au fost ridicate din case de poliția secretă comunistă NKVD și au fost deportate în Siberia și Kazahstan”, explică pe Facebook Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Arboroasa”, care organizează evenimentul comemorativ de astăzi, la împlinirea a 80 de ani de la tragedia supranumită ”Katynul românesc”.

După cum a relatat ActiveNews, centrul ”Arboroasa” organizează pe 1 Aprilie 2021 manifestări comemorative la împlinirea a 80 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă. Toate bisericile vor trage clopotele în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, la Mănăstirea Putna se va organiza o slujbă de pomenire, precum și la Mausoleul de la Fântâna Albă, în partea de Bucovină rămasă în Ucraina. De asemenea, toate bisericile din Țară au fost invitate să facă o slujbă de pomenire pe plan local în amintirea martirilor români. Persoanele care nu pot participa au fost invitate să aprindă o lumânare, să rostească o rugăciune, să poarte costumul național și insigna cu simbolul comemorării. La 1 aprilie este comemorată Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea nr.68/2011. În această zi, în România se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte activități menite să cinstească memoria acestor români.

Toată Basarabia românescă și mare parte din Bucovina erau revendicate de către ucraineni încă înainte de Primul Război Mondial, după unirea acestor provincii cu Patria lor Mamă România și până în prezent!!! Basarabia se unise deja la 27 Martie 1918 cu Patria sa Mamă România! Ukrainenii mai revendicau și mari părți din Rusia și Polonia. După ce au trădat Antanta trecând în tabăra patronilor lor tradiționali germano-austrieci care i-au recunoscut ca stat și le promiteau teritorii vaste pe seama vecinilor lor români, polonezi și ruși, au schimbat barca când s-a scufundat și au mers la Conferința de Pace de la Paris a Aliaților cu revendicări insolente. Din România, ei revendicau mari părți din Basarabia - jumătatea de est a principatului românesc Moldova răpită de țariști la 1812, Bucovina parte a Moldovei răpită de Imperiul Habsburgic la 1775 și Maramureșul întreg. Asta era deci atitudinea ukrainenilor față de România. Ei acționau agresiv pentru a obține graniță comună cu Bulgaria pe brațul Chilia al Dunării, răpind României provinciile sale istorice Basarabia și respectiv Dobrogea! Presa germană susținea revendicările Ukrainei contra României. Patronii germano-austro-ungari ai Ukrainei își sprijineau satelitul în revendicările teritoriale încă înainte de Primul Război Mondial și chiar după, culminând cu Pactul Ribbentrop Molotov din 23 august 1939. Ukraina și Bulgaria în cârdășie cu patroana lor Germania au sărit să sfâșie România prin falsuri istorice și propagandă mincinoasă, într-un moment greu când prin Unirea Basarabiei se înfiripa idealul nostru național! Într-un moment dramatic pentru Neamul Românesc, iubita noastră Basarabia a fost prima provincie românească ce s-a unit cu Țara la 27 martie 1918, după care au urmat Bucovina la 28 Noiembrie și Transilvania la 1 Decembrie, desăvârșindu-se astfel edificiul național și împlinindu-se visul secular al românilor de a scutura jugul străin și de a-și făuri statul național unitar! Situația României era foarte grea, cu Ființa Națională amenințată, vlăguită de doi ani de război, foamete și tifos, distrusă și prădată, ocupată de germano-austro-ungari, germano-bulgaro-turci și aliați neloiali ukraineni și ruși. Urma în aprilie odioasa pace impusă de la București prin care i se răpea Dobrogea și linia Carpaților. Ukraina nu vroia să accepte fatalitatea Unirii Basarabiei cu Patria sa Mamă România care va avea loc peste o lună și acc ționa pe toate căile ridicând pretenții obraznice asupra acestei provincii românești. Nemții ca întotdeauna au fost alături de austro-ungari pentru a-și menține jugul de fier în Transilvania. Au fost și de partea bulgarilor și ukrainenilor în Războiul de Reîntregire. De partea noastră a fost Dumnezeu și dreptatea, îi vom expedia peste Carpați în noiembrie 1918, prin trecători pe unde au năvălit cu doi ani în urmă și vom trece la eliberarea întregii Transilvanii în anul 1919 și Unirea ei cu patria sa Mamă ROMÂNIA! Românii sunt în prezent supuși unei barbare deznaționalizări în nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei, teritorii răpite României pe care Ukraina le ocupă ilegal din anul 1944. Pe 28 iunie 1940 Basarabia și nordul Bucovinei vor fi răpite României în urma ultimatumului dat de satrapul stalin. Pe 2 august 1940 Basarabia va fi și ea sfâșiată la cererea Ukrainei care a primit cadou și ocupă ilegal și astăzi nordul și sudul Moldovei dintre Prut și Nistru unde ca și în nordul Bucovinei comite un feroce genocid etnic și cultural asupra românilor. Este interzisă limba română în școli, pentru distrugerea deliberată a moștenirii culturale a poporului român, scopul fiind desigur dispariția totală a românilor! În prezent sudul Basarabiei cu Cetatea Albă de la Limanul Nistrului, ieșirea la mare și brațul Chilia al Dunării, Nordul Bucovinei și al Basarabiei cu cetatea Hotin de strajă la Nistru, Ținutul Herța se află sub ocupație ilegală ukraineană din anul 1944. Jumătatea de răsărit (cuprinsă între Prut, Nistru, Dunăre și Mare) a principatului românesc Moldova fusese răpită de ruși în anul 1812. Reprezentanții legitimi ai acestui străvechi pământ românesc, întruniți în ”Sfatul Țării”, vor vota Unirea cu Patria-Mamă România la 27 Martie 1918. Țara de Sus a principatului românesc Moldova răpită de imperiul austriac în anul 1775 a fost denumită de atunci Bucovina de către ocupanți. Ei au dus o politică sistematică de deznaționalizare a românilor, favorizând infiltrarea din nord a malorușilor în special... După Primul Război Mondial când imperiul s-a destrămat, la 28 noiembrie 1918 Congresul General al Românilor bucovineni au votat unirea acestui străvechi teritoriu românesc cu Patria sa Mamă România. După 22 de ani, satrapul stalin dă ultimatum României și-i răpește nordul Bucovinei și Basarabia în urma înțelegerii cu Germania (pactul ribbentrop-molotov din august 1939). Pe 2 august 1940 Basarabia va fi și ea sfâșiată la cererea Ukrainei care a primit cadou și ocupă ilegal și astăzi nordul și sudul Moldovei dintre Prut și Nistru unde ca și în nordul Bucovinei comite genocid cultural contra românilor. Ukraina parte a Rusiei care nu a existat ca stat ridica chiar mai înainte de Primul Război Mondial pretenții insolente asupra Bucovinei și asupra Basarabiei - jumătatea dintre Prut și Nistru a Principatului Românesc Moldova. La o sută de ani de la răpirea sa de către țariști în anul 1812 care au denumit-o de atunci Basarabia, timp în care românii din acest teritoriu au fost supuși unei feroce denaționalizări prin biserică, școală și administrație și au venit sau au fost colonizați aici ukraineni, ei românii rămăseseră totuși peste 70% din populație (Ion Pelivan: Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă ROMÂNIA LA 27 Martie 1918 - Harta Basarabiei, procentajul populației Basarabiei. București 1919, ”Cartea Românească”). Printr-o propagandă mincinoasă, falsificând date etnice și istorice, Ukraina va pretinde nordul Bucovinei și Basarabia conform apetitului său anexionist susținut de patronii săi germano-austrieci. Malorușii revendicau zone mari din Galiția, Volânia, Transcarpatia, Maramureș, Caucaz și Crimeea. Nu ne facem deci iluzii că Unirea Basarabiei cu România ar fi durat prea mult sub puterea pumnului german! Malorușii deja dezertau masiv în Primul Război Mondial din armata țaristă și erau pregătiți în Germania și Austria pentru a-și face o țară pe seama vecinilor lor români, polonezi și ruși. În America au scos o hartă în anul 1920 cu pretențiile teritoriale ale Ukrainei anexate la memorandumul adresat guvernului Statelor Unite pentru recunoașterea republicii populare ukrainene, prezentat de ”misiunea ukraineană”. Solicitau ruperea și anexarea din România Mare a mari părți din Basarabia (cu accesul la Marea Neagră și Dunăre), a Bucovinei și a Maramureșului! Cu această hartă Ukraina se prezenta Americii a fi o ”țară” cu 330.000 mile pătrate adică… 854.700 km² (azi după toate împroprietăririle masive de după război cu teritorii străine are numai 603.628 km²!) Ukraina se prezenta Americii a fi o ”țară” cu 330.000 mile pătrate adică… 854.700 km² (azi după toate împroprietăririle masive de după război cu teritorii străine are numai 603.628 km²!) și o populație de 45 milioane locuitori, cu forma de guvernământ ”republică”, stabilită în anul 1917 (sub patronaj germano-austriac) și capitala la Kiev… Poate-i mai prezintă și azi o astfel de hartă Americii… are de ”recuperat” diferența de 250.000 km² de la Rusia pe care nu i-a căpătat încă… După ce au trădat Antanta trecând în tabăra patronilor lor tradiționali germano-austrieci care i-au recunoscut ca stat și le promiteau teritorii vaste pe seama vecinilor lor români, polonezi și ruși, au schimbat barca când s-a scufundat și au mers la Conferința de Pace de la Paris a Aliaților cu aceleași hărți și revendicări... Din România, ukrainenii revendicau mari părți din Basarabia - jumătatea de est a principatului românesc Moldova răpită de țariști la 1812, ”Țara de Sus” a Moldovei răpită de Imperiul Habsburgic la 1775, denumită apoi de austrieci Bucovina în care acestia au dus o politică de deznaționalizare feroce a românilor, favorizând infiltrarea din nord a malorușilor în special și Maramureșul întreg. Aceste teritorii românești se reuniseră cu Patria-Mamă ROMÂNIA la 27 Martie, 28 Noiembrie și respectiv 1 Decembrie 1918 prin voința reprezentanților lor aleși. Ukraina mai revendica mari părți din Polonia și Rusia la Conferința de Pace de la Paris din anul 1919. Pe acea hartă confecționată de ukraineni, la vest luau din teritoriul Poloniei până aproape de Varșovia. La nord, est și sud-est se rotunjeau bine pe seama rușilor și te întrebi ce căutau în Crimeea și Caucaz? Românii adevărați nu se vor resemna niciodată cu schilodirea Patriei lor pusă la cale de sovieto-germani prin pactul criminal ribbentrop-molotov din 23 august 1939. În baza lui, sovieticii au răpit României Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța în 26-28 iunie 1940 și apoi prin Convenţia de armistiţiu, semnată în noaptea de 12/13 septembrie 1944... După sfârtecarea României în anul 1940 și în anul 1944, sovieticii au organizat un adevărat genocid contra românilor basarabeni și bucovineni, au sfâșiat și Basarabia pe 2 august 1940 oferind cadou Ukrainei alături de nordul Bucovinei și Ținutul Herța, nordul și sudul României dintre Prut și Nistru - Pământ Românesc pe care îl ocupă ilegal până în ziua de azi! La ceea ce a mai rămas din Basarabia, după ce i-a fost confiscată de Ukraina ieșirea la mare și accesul la Dunăre, precum și fortărețele Cetatea Albă și Hotin ale gloriosului domnitor Ștefan cel Mare, stalin a adăugat o fâșie de-a lungul Nistrului din pomenita R.S.S.A.M. , rezultând țarcul care a rămas până azi… CUM A FOST HĂCUITĂ BASARABIA PE 2 AUGUST 1940 DE CĂTRE UKRAINA. Doar după o săptămână de la intrarea Armatei Roşii pe teritoriul Basarabiei şi al Bucovinei de Nord (consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov), deja la 3-4 iulie 1940, Biroul CC al PC (b) şi Prezidiul Sovietului Suprem ale Ucrainei emit un şir de hotărâri cu privire la formarea pe teritoriul Bucovinei de Nord şi al Basarabiei a organelor puterii locale, a comitetelor judeţene executive şi ale PC(b) din Ucraina. E greu de înţeles, ce drept juridic avea Ucraina de a-şi forma organele puterii locale în teritoriile care nu se aflau sub jurisdicţia ei. Poate, în atmosfera euforiei legate de alipirea unor noi teritorii, Moscova nu a observat o asemenea depăşire de împuterniciri din partea Kievului? Lucru greu de închipuit. Cu certitudine ”centrul” i-a delegat conducerii Ucrainei aceste împuterniciri. Dar deocamdată nu este cunoscut documentul care ar fi legitimat acest act şi, în acest caz, hotărârile menţionate mai sus par a fi ilegale. După ce stalin răpise Basarabia de la sânul Patriei Mamă România pe 28 iunie 1940, invocându-se tendinţa arzătoare de reunire a moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului și că ea nu mai putea fi neglijată, ajungând la apogeu, la 10 iulie 1940 şedinţa comună a Biroului Politic al CC al PC (b) unional şi a SKN (Sovietului Komisarilor Norodnici) din URSS la care au asistat I.Stalin, V.Molotov, K.Voroşilov, M.Kalinin, Gh.Malenkov, A.Andreev, A.Mikoian, L.Beria, I.Şvernic ş.a., a susţinut ideea ”reunirii populaţiei(!) moldoveneşti a Basarabiei cu populaţia (!) moldovenească a RASSM”. În aceeaşi zi ştirea a fost difuzată de radioul unional pe întreg teritoriul URSS şi preluată de presa de partid Pravda, Izvestia, Sovetskaia Ucraina, Moldova Socialistă ş.a. Mitinguri de susţinere a ”politicii naţionale leniniste, promovate de către partid şi Guvernul Sovietic” au fost de urgenţă organizate la Moscova, Kiev, Tiraspol, Bender, Soroca, Orhei, Chişinău, Akerman, Ismail. Ziarul Pravda din 11 iulie 1940 publică articolul de fond întitulat ”Trăiască poporul moldovenesc, liber şi reunit”, în care se scria: ”RSSM Unională va avea o suprafaţă de circa 50 mii kilometri pătraţi (adică 45.638 km. pătraţi – suprafaţa Basarabiei şi 8,1 mii – a RASSM), iar populaţia ei va constitui circa 3,7 mil. de locuitori. Astfel, viitoarea RSS Moldovenească va avea un teritoriu mult mai vast decât unele state europene: Belgia, Olanda, Elveţia”. Neintenţionat, prin aceste cifre grăitoare, Pravda a presupus reunirea întregii Basarabii cu întreaga RASSM. ”În jurul problemei teritoriilor … anumite contraziceri (între conducerea autonomiei moldoveneşti de peste Nistru şi Kiev) existau încă din momentul formării RASSM în anul 1924”, se spune în unul dintre documentele de arhivă. La insistenţa populaţiei băştinaşe, în iulie 1940, după 16 ani de aflare a RASS Moldoveneşti în componenţa Ucrainei, conducerea autonomiei s-a adresat Sovietului Komisarilor Norodnici (SKN) al URSS cu rugămintea ”reunirii Basarabiei cu RASS Moldovenească” (Ziarul Pravda, 10 iulie 1940). SKN a acceptat această propunere şi, conform hotărârii Sovietului Suprem al URSS ”cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti” din 2 august 1940, s-a procedat la ”repartiţia populaţiei Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a RASS Moldoveneşti între RSS Ucraineană şi RSS Moldovenească”. Însă, în stilul autoritar bolşevic de atunci, deciziile cruciale în această problemă vitală pentru moldoveni, au fost luate de Moscova şi Kiev, argumentele părţii moldoveneşti fiind trecute pe ultimul plan. ”Calul troian” ruso-ucrainean. Evenimentele următoare au demonstrat însă că prin formularea ”reunirea populaţiei moldoveneşti” hotărârea Moscovei cu privire la formarea RSS Moldoveneşti conţinea un şiretlic, pe care îndată l-a şi pus în aplicare partea ucraineană. Profitând de faptul că Ucraina a fost obligată să procedeze la ”reunirea populaţiei moldoveneşti” şi nu neapărat la ”reunirea teritoriilor moldoveneşti”, Nikita Hruşciov cu ceilalţi conducători de atunci ai RSS Ucrainene au pus la cale un plan de deznaţionalizare a populaţiei băştinaşe, adică de ”ucrainizare peste noapte” a moldovenilor. Presa Ucrainei şi cea centrală a început să publice un şir de ”materiale ştiinţifice”, în care se tratau preconceput, doar de pe anumite poziţii, procesele istorice de formare a componenţei naţionale a populaţiei Basarabiei şi a RASSM. Bunăoară Izvestia, din 3 iulie 1940, în articolul de proporţii ”Istoria Basarabiei şi a Moldovei” susţinea că ”există probe ce demonstrează că slavii locuiesc aici (adică în Basarabia şi RASSM) din cele mai străvechi timpuri. Conform surselor greceşti, pe timpul Împărăţiei Dacilor, triburile slave locuiau nu numai în Basarabia, dar şi pe teritoriul cnezatelor dunărene”. Până şi titlul denotă cunoştinţele aproximative ale autorului în domeniile istoriei şi ale geografiei (precum scriu unii şi în zilele noastre - ”Moldavia i Pridnestrovie”). Însă bate la ochi data apariţiei acestei publicaţii – 3 iulie 1940, adică cu o săptămînă până la şedinţa comună a Biroului Politic al CC al PC (b) unional şi a SKN din URSS, unde a fost discutată şi susţinută ideea cu privire la formarea RSSM. Cu alte cuvinte, ”calul troian” a fost pregătit din timp, văzîndu-i-se de la o poştă ”urechile” ucrainene… Moscova acceptă scenariul Kievului. După o mulţime de răsturnări de fapte istorice sub care nu şi-ar fi pus semnătura nici un savant onest, Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene M.Greciuha i-a expediat, pe data de 22 iulie 1940, la Moscova, secretarului CC al PC(b) din URSS Gh.Malenkov ”Nota informativă cu privire la proiectarea frontierei de stat a RSS Moldoveneşti cu Ucraina”. În ea se afirma că: ”1. Bucovina de Nord (474.617 locuitori) e populată majoritar de ucraineni, sau cum li se mai spune – rusini, şi de guţuli, precum şi de o parte neînsemnată a popoarelor de alte naţionalităţi, care nu au nimic comun cu originea moldovenilor. De aceea nu trezeşte nici un fel de îndoieli faptul că toată Bucovina de Nord trebuie să fie inclusă în componenţa RSS Ucrainene”. Deşi în susţinerea acestei afirmaţii nu au fost aduse nici un fel de cifre concrete, ea totuşi a fost luată în consideraţie de Gh.Malenkov, adept fidel al poziţiei Ucrainei. Datele expuse de partea moldovenească au fost ignorate. Peste 5 săptămâni după aceasta, când Bucovina de Nord a fost deja alipită la Ucraina, noile autorităţi au efectuat un recensământ al populaţiei din regiune. Conform chiar surselor ucrainene (”Date oficiale ale Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene” din 31 august 1940), 136.184 persoane (28,6% din întreaga populaţie) au insistat că sunt de naţionalitate moldoveni, iar 121.265 (26,48%) – că sunt români. În aşa mod, cei care, potrivit lui M.Greciuha, nu aveau ”nimic comun cu originea moldovenilor”, constituiau în realitate cifra de 55,8% din întreaga populaţie a Bucovinei de Nord. Într-un mod similar, a fost argumentată de M.Greciuha şi necesitatea alipirii judeţului Hotin. Conform aceleeaşi Note informative, acolo locuiau ”…în marea majoritate ucraineni (adică rusini şi chiar guţuli), cu excepţia unui număr neînsemnat de moldoveni, împrăştiaţi prin tot judeţul, cu o concentrare doar în 16 localităţi ale plasei Briceni şi în 7 localităţi ale plasei Secureni…”. ”Datele statistice denotă că acest ”număr neînsemnat” de moldoveni constituia pe atunci circa 47%, ucrainenii–circa 25%, (ruşii – 13,6%, evreii – 9,2%, alte naţionalităţi – circa 5%). Mai mult ca atât, în vara lui 1940 cei 1.589 de bielaruşi şi 2.193 de polonezi din judeţ au fost reînregistraţi ca ucraineni, iar 22 de sate moldo-ucrainene au fost înregistrate ca pur-ucrainene. „În judeţul Akerman/Cetatea Albă locuiesc 368.252 persoane, inclusiv 39.1% ucraineni şi ruşi… iar moldoveni – doar 19,6%. Reieşind din aceasta, – scria lui Malenkov Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al Ucrainei, socot că judeţul Akerman la fel trebuie alipit în întregime la RSS Ucraineană”. Deoarece datele ultimului recensămînt (1930) indicau aici aflarea a numai 20,5% de ucraineni, conducerea de la Kiev a mai recurs la un fals, adăugând la acest indice şi cele 17,3% de ruşi. Astfel, ponderea ”ruso-ucrainenilor” s-a majorat până la 37,8 % (dar nu până la 39,1%, cum era scris în Notă). Cu siguranță, în caz de necesitate, partea ucraineană ar fi găsit o modalitate să-şi ”alipească” şi o altă etnie slavă – bulgarii, ce constituiau în judeţ 17,3% din populaţie. Conducerea RASS Moldoveneşti (secretarul Comitetului regional al PC (b) Borodin, Preşedintele SKN Constantinov şi Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem Brovco) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldoveneşti să fie demarcată cu includerea în componenţa Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a judeţului Akerman, toate cu o populaţie majoritară moldovenească. Bunăoară, oraşul Ismail era caracterizat ca ”un centru de atracţie culturală şi economică a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail şi a unor plase din judeţul Cahul”. Însă Moscova şi în acest caz a luat în consideraţie doar ”argumentele” lui M.Greciuha. Vizavi de judeţul Ismail, Kievul din nou a ”contopit” procentul populaţiei ucrainene cu cel al ruşilor , obţinînd în total 34,7%. ”Socot (din nou declară autoritar M.Greciuha) că judeţul Ismail trebuie transmis RSS Ucraineane, reieşind din următoarele considerente”: a) însuşi oraşul Ismail e populat aproape în exclusivitate de ucraineni şi parţial de ruşi; b) bulgarii şi găgăuzii, care formează 33,3% din populaţia judeţului, în calitate de triburi slave, au mai mult comun cu ucrainenii, decît cu moldovenii” (de fapt găgăuzii sunt o etnie de provenienţă turcă); c) Dunărea, ca magistrală acvatică nesupusă îngheţului, e legată cu Marea Neagră şi poate fi folosită efectiv de către flota fluvială şi cea maritimă ale RSS Ucrainene. Nu are sens dispersarea Dunării în sfere de influenţă – atât din punct de vedere economic, cât şi strategic”. Precum se vede, Kievul nici nu-şi voalează cumva tendinţa de acaparare totală a acestui însemnat port maritim al Basarabiei, motivând că dispune de ”flotă fluvială şi maritimă”. Scopul scuză mijloacele? Argumentele reprezentanţilor Ucrainei – atunci când acest lucru le era convenabil – se bazau pe datele statistice ale recensământului din anul 1927, nepublicate oficial, şi deci, puteau fi tratate în mod arbitrar. Pe când conducerea RASS Moldoveneşti în Nota sa informativă a folosit cele mai proaspete, la acel moment, materiale oficiale – ale recensământului populaţiei Basarabiei, efectuat în anul 1930. Bunăoară, cifrele oficiale indicau că în judeţul Ismail moldovenii constituiau 37,9% din întreaga populaţie, ruşii – 29.7%, ucrainenii – 4,7%, bulgarii – 19,2%, găgăuzii – 0,9%, alte naţionalităţi – 7,6%. Cu toate acestea, Ucraina (care în Nota ei, precum se vede mai sus, intenţionat nu a indicat procentul moldovenilor) şi-a alipit şi acest judeţ. Îngrijorarea Kievului pentru soarta limbii ucraineane ca motiv pentru acaparare de teritorii! Potrivit tov. Greciuha, ”În RASS Moldovenească sunt înregistraţi 572.339 locuitori, dintre care: 30,2% moldoveni, 12,8% alte naţionalităţi şi 57% – ucraineni, ultimii populând masiv raioanele Kodîma, Pesceanca, Ananiev, Valea-Guţulului, Ocna-Roşie, Cerneanca, Balta, Kotovsk”. Dacă Ucraina a reuşit (prin falsificări de date statistice) alipirea Bucovinei de Nord şi a judeţelor basarabene, populate majoritar de români (moldoveni), atunci în cazul de faţă ea n-a avut probleme cu … restituirea acestor raioane pur-ucraineşti…reieşind şi din faptul, că la formarea RSS Moldoveneşti… toate şcolile vor trece, în mod obligatoriu, la ”limba moldovenească” şi acolo poate dispare limba ucraineană, iar raioanele menţionate se învecinează nemijlocit cu RSS Ucraineană”. Astfel, viitoarea RSS Moldovenească a mai pierdut şi 8 (!) raioane din componenţa RASSM, situate pe malul stâng al Nistrului. Iar zecile de mii de moldoveni de acolo, în opinia noilor autorităţi, nu posedau acelaşi drept la limba lor maternă, astăzi ei fiind complet ucrainizaţi. Iată cum a procedat Ucraina în cazuri similare. În total, la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşi a avut de câştigat: Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, care şi-a alipit pământuri populate de 1,7 mil locuitori. Pentru a scădea ponderea moldovenilor, pe parcursul lunii octombrie 1940, în judeţele Ismail şi Akerman au fost strămutate circa 10 mii de familii din regiunile Sumî, Viniţa, Lvov, Volîn şi Kameneţ-Podolsk. Primind diferite înlesniri din partea statului, ucrainenii sosiţi aveau misiunea să ”absoarbă” şi să ”dilueze” băştinaşii, transformându-i (la ei acasă!) într-o minoritate naţională. Misiune, pe care, se pare, au şi dus-o la bun sfîrşit… 2 AUGUST, 1940: tăiere ”pe viu” din trupul Moldovei! La 2 august 1940 Sesiunea VII a Sovietului Suprem al URSS a abordat chestiunea ”Cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Unionale şi includerea Bucovinei de Nord, a judeţelor Hotin, Akerman şi Ismail ale Basarabiei în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene”. Trebuie menţionat că o asemenea formulare a chestiunii trezeşte multe nedumeriri printre istorici. Dacă prima parte a ei este clară, fiind vorba despre formarea RSSM în baza reunirii Basarabiei cu RASSM, atunci cealaltă trezeşte multe dubii. În primul rând, la această dată încă nu era determinată definitiv componenţa naţională a populaţiei din judeţele sus-pomenite, desprinderea lor din componenţa Basarabiei neavând nici un motiv sau suport statistic. Transmiterea în jurisdicţia Ucrainei a celor 8 raioane transnistrene nici nu şi-a găsit vreo formulare în ordinea de zi.

Iar problema Bucovinei de Nord, ocupate de URSS doar în baza notei nejustificate a lui Molotov, în genere prezenta un caz aparte. Însă toată această grabă era în favoarea părţii ucrainene. Bătea la ochi şi metamorfoza stranie a lui T. Konstantinov, Preşedintele SKN al RASSM. Luând cuvântul în numele delegaţiei moldoveneşti, dânsul a propus formarea RSSM în baza raioanelor ”cu populaţie preponderent moldovenească” din componenţa actualei RASSM şi a 6 judeţe ale Basarabiei: Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei şi Soroca.

Nu aveau vreo argumentare nici cele declarate de el în continuare, precum că 3 judeţe basarabene – Akerman, Ismail şi Hotin – ”sunt preponderent populate de ucraineni”. Plus la aceasta, omologului său din Ucraina, L.Kornieţ, a menţionat la sesiune că ”în problema graniţelor dintre Moldova şi Ucraina Sovietică… între noi există o înţelegere totală”. Rămâne o taină cum a fost atinsă această ”înţelegere”. Cert e însă una: la Moscova moldovenii şi-au schimbat poziţiile expuse anterior în propria Notă informativă. În anul 1940 populaţia judeţelor Akerman, Ismail şi Hotin era formată în proporţie de 28,6% de moldoveni şi 25,4% ucraineni. În judeţul Ismail, moldovenii formau 31,9% din populaţie, iar ucrainenii doar 4,7%. În regiunea Ismail, ulterior formată în cadrul RSS Ucrainen în baza judeţelor Akerman şi Ismail, moldovenii constituiau 18,3 %, iar ucrainenii 11%. Interesele populaţiei de origine bulgară şi găgăuză deloc n-au fost luate în consideraţie în procesul delimitării teritoriilor între Ucraina şi Moldova. În consecinţă, ca rezultat al demarcării în anul 1940 a noilor frontiere între RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană, Basarabia a pierdut: porturile de la Dunăre şi Marea Neagră (Bugaz, Cetatea- Albă, Chilia, Ismail, Reni), 30% suprafețe de vii, 40% din producţia globală de grâne, 23% din şeptelul de ovine, 18% din extragerea materialelor de construcţie, întreaga industrie piscicolă etc. Basarabia pe lângă faptul că a fost fărâmiţată, a avut de suferit şi de pe urma ruperii legăturilor economice şi culturale dintre judeţele de sud, de nord şi cele centrale. Lipsite de tradiţionalele căi de comunicație, unele raioane de sud ale actualei r.m. nici până în prezent nu au atins nivelul mediu de dezvoltare economică şi socială.

Nu au existat nici un fel de motive etnografice, economice, politice, culturale sau sociale în stare să îndreptăţească alipirea judeţelor Hotin, Ismail şi Akerman la Ucraina. Transmiterea de către Moscova în jurisdicţia Ucrainei a teritoriilor românești din Basarabia nu s-a produs în mod spontan, ci constituie rezultatul unei politici intense, propagate în perioada interbelică de adepţii expansionismului ucrainean. Formarea RSS Moldoveneşti a fost doar un prilej prielnic pentru realizarea acestor planuri susţinute de Moscova.

Protestele moldovenilor rămaşi fără patrie. Populaţia moldovenească din judeţele Hotin (circa 137 mii de oameni), Ismail ( circa 72 mii), Akerman (circa 63 mii) şi Bucovina de Nord ( circa 138 mii) n-a fost de acord cu o asemenea delimitare a teritoriilor. În adresa instanţelor de vârf, personal lui Stalin şi Kalinin, au pornit sute de scrisori şi telegrame colective cu cererea de revenire în componenţa RSS Moldoveneşti. Protestele s-au mai domolit o dată cu dezlănţuirea războiului, însă la 29 iunie 1946 conducerea RSS Moldoveneşti s-a văzut nevoită să-i expedieze personal lui I.Stalin o interpelare oficială cu următorul conţinut: ”CC al PC (b) din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem şi Sovietul de Miniştri ai RSS Moldoveneşti Vă roagă să examinaţi problema readucerii în componenţa RSS Moldoveneşti a judeţelor Hotin, Akerman şi Ismail ale Basarabiei, actualmente incluse în RSS Ucraineană”. Au avut curajul să semneze acest document secretarul II al CC al PC (b) din RSSM M.Salogor şi Preşedintele Sovietului de Miniştri al RSSM N.Coval. În ianuarie 1954, A.Lazarev, în calitate de ministru al culturii din RSSM şi membru al Biroului CC al PCM, a făcut o încercare (nereuşită, însă) de a se întâlni cu N.Hruşciov, pentru a-i înmâna personal o interpelare similară. În 1958 A.Lazarev a făcut o interpelare conducătorilor de atunci ai RSSM: Z. Serdiuc, I. Codiţa şi A. Diordiţa, privind ”petele albe” din istoria Moldovei şi, în special, problema fostelor teritorii moldoveneşti. Chiar şi în anul 1986 un grup de veterani din Republica Moldova s-a adresat cu o scrisoare oficială Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, în care era pusă problema sudului Basarabiei. Toate aceste adresări însă au fost lăsate fără nici un răspuns din partea autorităţilor de la Moscova. Nimeni nu s-a încumetat cel puţin să recunoască oficial marea nelegiuire comisă în vara anului 1940. În perioada sovietică, Ucraina şi-a lărgit hotarele din contul statelor învecinate, cu circa 150 mii km pătraţi. Acest lucru a devenit posibil atât în virtutea politicii expansioniste a URSS, cât şi graţie unor ”daruri” generoase din partea Moscovei. Conform recensământului populaţiei din anul 1926, Ucraina stăpânea un teritoriu de 451,7 mii km pătraţi, populat de 29 mil. de locuitori. Astăzi teritoriul ei constituie 603,7 mii km pătraţi, cu 52 mil. de locuitori.

Cele mai valoroase ”achiziţii” ale Ucrainei în anii totalitarismului comunist le-au constituit Crimeea (1954) – în calitate de ”cadou” din partea lui Nikita Hruşciov cu prilejul aniversării de 300 ani de la unirea Ucrainei cu Rusia şi o parte din teritoriile moldoveneşti (1940). După dezmembrarea vertiginoasă a URSS, avea să conteze fiecare metru de teritoriu, vecinii argumentând unul altuia, cu hărţi şi documente în faţă, unde trebuie instalat stâlpul de frontieră.

Uneori, din păcate, se recurgea şi la ultimul ”argument” – zăngănitul armelor… Republica Moldova şi graniţele ei post-sovietice. Şi Republica Moldova, după vreo 10 ani de tratative îndelungate, şi-a încheiat procesul anevoios de demarcare a actualei frontiere de stat cu ţara-vecină Ucraina. Proces, cam dosit de opinia publică, fără ca mass-media autohtonă să insiste prea tare asupra oglindirii lui multilaterale şi minuţioase. Acum rar cine poate să numească componenţa nominală a grupului de lucru din partea Republicii Moldova, sau să-şi amintească (cu excepţia cazului satului Palanca) câte ceva din activitatea comisiei guvernamentale abilitate. Dar, după încheierea tratativelor sus-numite şi cunoaşterea rezultatelor finale, se pune întrebarea: oare nu cumva ”deficitul” de informaţie la tema dată urmărea scopul de a atenua, cumva, poziţia cam timidă şi nehotărîtă a părţii moldoveneşti? În timp ce ucrainenii, potrivit unor surse veridice, dominau pe tot parcursul activităţilor de delimitare a graniţelor, fiind la orice pas controlaţi de conducerea de vârf a Kievului, dar şi de întreaga populaţie locală – prin intermediul organelor de informare în masă. În consecinţă, ei au obţinut ceea ce şi-au dorit, adică o delimitare favorabilă a hotarelor cu Moldova. Ba chiar, în plus, alipitindu-şi şi vreo 7 km de traseu strategic, la care râvneau de mult timp.

S-au mai domolit spiritele legate de acest fapt şi Chişinăul a dat asigurări populației că nu s-a comis nici o cedare. Şi doar ţăranii satului moldovenesc Palanca au fost lăsaţi singuri cu noile lor probleme. Cei din partea locului se conving zilnic, pe propria piele, că s-a produs cel mai adevărat act de cedare. Ei se umilesc zilnic în faţa vameşilor şi a grănicerilor străini – de fiecare dată când pleacă ”peste drum” la muncă în câmp sau când îşi aduc roada de pe lanuri. Care puteau fi argumentele de bază ale părţii moldoveneşti până la semnarea actelor cu privire la delimitarea frontierelor cu Ucraina? De mai bine de 10 ani, din arhivele secrete au fost scoase la lumina zilei un şir de documente autentice care incontestabil demonstrează faptul că, în perioada sovietică, prin uz de fals, Basarabiei i-au fost înstrăinate teritorii imense. Încă în anul 1990, savanţii români A.Moraru şi I. Iaţenco, presimţind căderea imperiului sovietic şi inevitabila acutizare a problemelor teritoriale, au efectuat o muncă titanică de arhivă publicând, ulterior, documente veritabile ce demască ilegalităţile admise de Kiev şi Moscova, în august 1940, la delimitarea teritoriilor şi instaurarea frontierelor între RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană. Documentele în cauză nu lasă piatră pe piatră din toate ”argumentele ştiinţifice” publicate cândva la comanda Kievului, în scopul îndreptăţirii acţiunilor de acaparare nelegitimă a pământurilor românești ale Basarabiei.

Intenţionat sau întâmplător, dar cert e că, din anul 1990 încoace, aceste documente au fost date uitării şi, în afară de specialiştii, rar cine cunoaşte ceva despre acele evenimente reale, nu inventate, din istoria imediată. Ba, se pare chiar şi factori de decizie, obligaţi prin funcţiile lor să le cunoască, au făcut abstracţie de ele pe parcursul actualului proces de delimitare a frontierelor – anume atunci, când era momentul potrivit de a opera cu argumente istorice convingătoare. Strigător la cer! Se împlinesc 82 de ani de la odioasa tâlhărie a lui Stalin contra poporului român, condamnată dar nereparată până astăzi! Trenuri întregi cu români basarabeni se refugiau în Țară din calea invaziei sovietice în urma diabolicului ultimatum stalinist de cedare a Basarabiei și nordului Bucovinei...

Zile de doliu național - Uniunea Sovietică răpea României o parte din teritoriul său istoric - Basarabia și nordul Bucovinei, cedate prin sinistrele ”consilii de coroană” prezidate de carol 2... Pe străzi românii se rugau, în fiecare înimă jurământul de răzbunare a acestei crime! Izbăvirea va veni peste un an când gorioasa Armată Română va elibera Basarabia și nordul Bucovinei (22 iunie -26 iulie 1941) Ostașii români eroi au trecut Prutul în Campania de eliberare a Basarabiei și nordului Bucovinei (22 iunie-26 iulie 1941) răpite de sovietici/cedate prin sinistrele consilii de coroană prezidate de carol 2 ferdinandovici la 26-28 iunie 1940, pentru reunirea cu Patria lor Mamă România. Armata Română a trecut apoi Nistrul pentru înlăturarea amenințării bolșevice și maloruse de la frontiera de răsărit și de nord a țării, pentru eliberarea românilor transnistrieni victime ale foametei organizate de bolșevici și ale prigoanei la care erau supuși. În iulie 1924 fusese înființată de Stalin așa zisa ”republică autonomă sovietică socialistă moldovenească” cu centrul la Balta și mai târziu Tiraspol, pentru a atrage și Basarabia românească în această formațiune fantomă. Comitetul executiv central din Ukraina din 12 octombrie 1924 a stabilit ca această formațiune să intre în componența Ukrainei sovietice... ”Și cu noi care trăim pe celălalt mal al Nistrului, cum rămâne fraţilor, pe noi cui ne lăsaţi?” ne întreba țăranul transnistrean Toma Jalbă în anul 1918… Moldovenii aceștia care au îndurat jugul sovietic ukrainean (fost pravoslavnic rusesc), și-au păstrat ca prin minune graiul curat și portul românesc! Părinții și bunicii lor au așteptat venirea Armatei Române eliberatoare încă din anul 1918 când Basarabia s-a Unit cu Patria sa Mamă ROMÂNIA! Peste un deceniu, în august 1941 visul lor se va îndeplini!

Azi nu a a dispărut această ramură a poporului român, sub jugul bolșevic sovietic și cel malorus! Sovieticii au răpit României Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța în 26-28 iunie 1940 și apoi prin Convenţia de armistiţiu, semnată în noaptea de 12/13 septembrie 1944... După sfârtecarea României în anul 1940 și în anul 1944, sovieticii au organizat un adevărat genocid contra românilor basarabeni și bucovineni, au sfâșiat și Basarabia oferind cadou Ukrainei alături de nordul Bucovinei, nordul și sudul României dintre Prut și Nistru, ceea ce a rămas din decupaj a fost botezat de Stalin r.m.

Sursa: https://www.facebook.com/constantin.costescu.5/posts/pfbid0rQajoxb586Fgh1seZd4WYAvrXq5QzPkoWd8Zgk3rqSoCWq9zKxdqqK19DThgWJN1l

Este foarte grav:

„Nu este vorba doar de făină de viermi, ci de o secvență artificială de ADN care migrează în genomul uman”. Un medic pediatru din Germania, Dorothea Thul, a adresat autorităților o scrisoare în care trage un semnal de alarmă cu privire la consumul de insecte. În opinia sa, noul „meniu” aprobat de UE nu este consecința hotărârii uniunii de a salva planeta de la catastrofa climatică. Scopul real ar fi acela al depopulării, prin inserarea unei secvențe artificiale de ADN în genomul uman, care are drept consecință afectarea cromozomilor sexuali. Făina de insecte servește drept purtător sau transmițător al acestei secvențe ADN.

Pentru cei care nu știu, cromozomul X este unul dintre cei doi cromozomi sexuali la oameni și la unele animale (celălalt cromozom sexual este cromozomul Y). Face parte din sistemul XY de determinare a sexului.

Redăm mai jos, în traducere, fragmente din scrisoarea medicului german, care se regăsește în întregime atașată la final (în limba germană):

„Domnule/Doamnă,

Printr-un regulament din 4.1.2023, UE a acordat aprobarea pentru utilizarea de insecte, viermi etc. în alimente, iar cantități mari din acestea se pare că au fost deja folosite în industria alimentară. Vă îndemn să opriți imediat acest regulament și să interziceți utilizarea insectelor în alimente.

Motivație:

1. Insectele pot conține germeni sau dăunători care pot fi periculoși pentru oameni. Deja în așa-numitele „vaccinuri” (care, în mod clar, nu sunt vaccinuri), a fost detectat polipul de apă dulce Hydra vulgaris, extrem de periculos, care eliberează neurotoxine extrem de toxice. În calitate de medic, bănuiesc că aceste neurotoxine pot fi parțial responsabile pentru efectele secundare neurologice grave ale „vaccinărilor”. Nimeni nu știe ce riscuri și ce efecte secundare au insectele / viermii etc. în mâncare.
2. Tampoanele vândute anterior publicului ca „teste PCR” sunt de fapt doar kituri de testare pentru clonarea umană și modificarea ilegală a genomului uman fără informarea publicului! Există brevete pentru această tehnică, care pot fi găsite pe site-ul NIH (National Institute of Health). De asemenea, explică tehnica clonării.
3. Tehnica funcționează după cum urmează: Insectele sunt zdrobite. Anumite secvențe de ADN, dintre care unele sunt artificiale sau deliberat toxice, care conțin, printre altele, proteine fluorescente (celebrul exemplu al licuriciului), sunt adăugate la insectele zdrobite, care acționează ca vectori pentru transferul acestor secvențe de ADN în genomul uman. Aceasta înseamnă că ADN-ul insectelor este combinat (clonat) cu ADN-ul uman. Testele PCR sunt utilizate doar pentru a verifica validitatea acestei tehnici. Deocamdată, nimeni nu poate spune ce efecte va avea acest demers asupra genomului uman, dar se pare că există riscul să se nască urmași cu acest material genetic modificat.
4. Există acum dovezi că ADN-ul insectelor este transferat în genomul uman, ceea ce duce la apariția unor hibrizi insecte/om. Putem doar să ne imaginăm perversitatea așa-numiților „cercetători” care sunt capabili de așa ceva. Scopul acestei acțiuni este, se pare, ștergerea unei părți a cromozomului X (numit VA X1) de către ADN-ul insectei, ceea ce duce la un hermafrodit (vezi Satanism/Bafomet). Această schimbare va fi transmisă generației următoare și îi va afecta și pe copiii noștri.
5. Proteinele din insecte au o structură mai simplă și pot modifica profilul aminoacizilor la om. Nici acest aspect nu a fost încă investigat.
6. Aceste secvențe de ADN

În fiecare zi sunt trecuți în calendarul bisericesc câțiva sfinți însă nu toți se bucură de o cinstire deosebită pentru că nu se cunosc foarte multe lucruri despre ei.

Aici sunt amintiți doar sfinți și sărbători cunoscuți/cunoscute, sfinți care au avut un rol important în Istoria Bisericii sau sfinți mai puțin cunoscuți însă care sunt onomastici pentru unii.

Este bine să știm când sunt prăznuiți (sărbătoriți) pentru a nu uita să le spunem ,,La mulți ani” cunoștințelor noastre care poartă aceste nume.

• 1 aprilie Sf. Cuv. Maria Egipteanca
• 8 aprilie Sâmbăta lui Lazăr (în 2023)
• 9 aprilie Floriile = Intrarea Domnului în Ierusalim(în 2023)
• 10-15 aprilie Săptămâna Mare (de dinainte de Sf. Paști, în 2023)
• 11 aprilie Sf. Calinic de la Cernica (sfânt român)
• 12 aprilie Sf. Sava de la Buzău (Sava Gotul) (sfânt român)
• 14 aprilie Sf. Pahomie de la Gledin (sfânt român)
• 16,17,18 aprilie Sf. PAȘTI sau Învierea Domnului (în 2023)
• 20 aprilie Sf. Teotim al Tomisului (sfânt român)
• 21 aprilie Izvorul Tămăduirii (în 2023), Sf. Mc. Alexandra împărăteasa
• 23 aprilie Sf. Mare Mc. Gheorghe
• 24 aprilie Sf. Ier. Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, episcopii Transilvaniei; Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sf. Cuv. Elisabeta;
• 25 aprilie Sf. Vasile de la Poiana Mărului ( sfânt român)
• 26 aprilie Sf. Mc. Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (Cernavodă)(sfinți români)
• 28 aprilie Sf. Mc. Maxim, Cvintilian, Dadas (sfinți români)
• 30 aprilie Duminica Mironosițelor, sărbătoare cu data variabilă (a 3-a duminică după Paști). Este ZIUA FEMEII CREȘTINE (ZIUA MAMEI CREȘTINE a fost de Bunavestire, pe 25 martie)

La sfinți ziua de prăznuire (sărbătorire) a lor este ziua în care au murit, asta nu pentru că noi, creștinii, ne bucurăm la moartea cuiva ci pentru că ziua morții unei persoane care a fost trecută în rândul sfinților este ziua nașterii (trecerii în rândul sfinților) ca sfânt.

Citește și: Despre Sfinții din Calendarul Creștin Ortodox

,, ... Nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine și Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă și, în consecință, vor suporta sancțiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, și oprirea de la împărtășanie a credincioșilor mireni".

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

https://basilica.ro/decizia-sfantului-sinod-privind-comportamentul-sacramental-si-liturgic-al-clerului-si-credinciosilor-ortodocsi/

Preotul din Caransebeș care nu s-a rugat cu ereticii, trimis spre caterisire

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=rSnMtTTl8xo

"Vă prezentăm în parte situația Bisericii canonice din Ucraina și a monahismului, în special a Mănăstirii Lavrei Peșterilor din Kiev.

În ultima perioadă, în Ucraina poliția și alte autorități ale statului au desfășurat mai multe acțiuni în forță prin care au luat biserici de la Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică (autonomă în cadrul Patriarhiei Moscovei) și le-au dat la Biserica Ortodoxă din Ucraina autocefală (care a primit tomosul de la Patriarhia Ecumenică).

Ultimele exemple care au devenit cunoscute sunt:

• în 22 martie, susținătorii Bisericii autocefale, cu participarea poliției, au ocupat Biserica Înălțării din satul Babin, raionul Cernăuți, au folosit forța fizică împotriva părintelui paroh, protoiereul Ioan Proțiuk, protopop de Kelmențî, al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, și l-au obligat să părăsească biserica și să se mute cu slujbele în casa parohială.

• în 25 martie 2023, laici ultranaționaliști împreună cu trupe de asalt au ocupat catedrala Bisericii canonice din Ivano-Frankivsk, i-au împins pe credincioși pe scări, l-au brutalizat pe Episcopul Nikita de Ivano-Frankivsk, dându-i jos potcapul, și au folosit gaze lacrimogene împotriva credincioșilor. Secretarul eparhial este internat în spital. Aceasta a fost ultima biserică care rămăsese neluată de către autocefali în regiunea Ivano-Frankivsk. Un grup de pelerini din această regiune, care doreau să facă un pelerinaj în România, au fost opriți, iar autocarul a fost confiscat.

• Biserica din satul Bănila pe Ceremuș, din regiunea Cernăuți, locul de naștere al Mitropolitului Vladimir de Repta, a fost incendiată.

În general, există numeroase atacuri asupra locașurilor de cult care țin de Biserica canonică și asupra credincioșilor. Acest lucru se face încălcând dreptul la libertatea religioasă, care este recunoscut și de către organizațiile seculare.

În particular, există o foarte mare presiune pe cele mai importante două mănăstiri din Ucraina: Lavra Peșterilor și Pociaev. Biserica autocefală a înființat două mănăstiri cu același nume, pentru a prelua bisericile și proprietățile și a da afară pe călugării care există acum în mănăstiri.

De curând, la intrările în Mănăstirea Pociaev, au fost instituite controale ale poliției. Câteva autocare cu pelerini care mergeau spre Pociaev au fost confiscate și pelerinii au fost împiedicați să desfășoare pelerinajele. În ceea ce privește Lavra Pacerska, la 1 ianuarie 2023 statul a luat partea superioară, numită Lavra de Sus, și a dat-o Bisericii autocefale. În 10 martie, mănăstirea a fost înștiințată că monahii trebuie să părăsească și Lavra de Jos, până pe 29 martie.

În Lavra de Jos, se află peșterile cu Sfinte Moaște ale cuvioșilor din secolul al XI-lea, aici viețuiesc cei peste 200 de monahi ai mănăstirii și aici se află sediul administrativ al Mitropoliei Kievului, clădirile Seminarului și ale Academiei Teologice.

În această ultimă perioadă, poliția a îngreunat accesul credincioșilor în mănăstire.

Aceste lucruri se întâmplă deși Biserica Ortodoxă Ucraineană a colectat și a trimis numeroase ajutoare soldaților, civililor din zonele de conflict și refugiaților interni, credincioșii și clericii ei sunt pe front, Mitropolitul Onufrie și ceilalți episcopi au condamnat în repetate rânduri poziția Rusiei, iar Mitropolitul Pavel, starețul Mănăstirii Lavra Peșterilor, a declarat că Patriarhul Chiril ar trebui să trateze la fel pe credincioșii din Rusia, Belarus și Ucraina.

În ultimele zile, mai multe instituții internaționale și clerici ortodocși, dar și de diferite alte confesiuni, au făcut sesizări publice privind părtinirea cu care este tratată în prezent Biserica Ortodoxă Ucraineană de către stat: Patriarhul Ioan al Antiohiei, Patriarhul Ilie al II-lea al Georgiei; Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului; Episcopul Mihail de Constantia, starețul mănăstirii Chekotinsky, arhim. Ioan, starețul Mănăstirii Rila, și alți stareți din Biserica Ortodoxă Bulgară; ierarhi din Patriarhia Sârbă; profesorul universitar catolic Thomas Bremer; Mitropolitul Neofit de Morfu (Cipru); Papa Francisc.

De asemenea, statul ia diferite măsuri care aduc atingere minorității românești: pe lângă prevederile legate de cvasi-eliminarea limbii române din școală, ultima informație negativă este faptul că circa 200 de morminte românești din cimitirul de la Cernăuți vor fi dezafectate și locurile respective vor fi vândute de către administrație.

Având în vedere cele de mai sus, există mai multe solicitări din partea clericilor români din Ucraina ca Patriarhia Română, Mitropoliile, Episcopiile și mănăstirile din Biserica Ortodoxă Română să realizeze mesaje de susținere a Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a Mănăstirii Lavra Pecerska."

Sursa: SCRISOARE către membri ai Sfântului Sinod al BOR după ce călugării Lavrei Pecerska au refuzat să evacueze mănăstirea istorică în ciuda ultimatumului care a expirat. Starețul Pavel către Zelenski: Dumnezeu nu te va ierta nici pe tine, nici pe familia ta!

Nu s-au mulțumit cu confiscarea Lavrei Peșterilor din Kiev. Autoritățile au blocat și accesul pelerinilor la Lavra Poceaev, din vestul Ucrainei (al doilea cel mai cel mai important loc sfânt din țară, după cel din Kiev)

Poliția a împiedicat credincioșii să viziteze Lavra Poceaev, a dat jos din autobuze femei și copii

Sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2023/03/29/nu-s-au-multumit-cu-confiscarea-lavrei-pesterilor-din-kiev-autoritatile-au-blocat-si-accesul-pelerinilor-la-lavra-poceaev-din-vestul-ucrainei-al-doilea-cel-mai-cel-mai-important-loc-sfant-din-tara/

Pe astfel de păstori vrednici, care drept învață cuvântul adevărului, îi pomenește Biserica noastră în cursul dumnezeieștii Euharistii și a celorlalte slujbe. Este posibil vreodată să adopte cineva opinia că trebuie să facem ascultare de păstori care nu propovăduiesc adevărul Evangheliei, care îndreptățesc panerezia ecumenismului și care conduc, prin viața lor desfătată și imorală, pe mulți în adâncul pierzării? Și că, atunci când este semnalat acest lucru, este o ofensă, răscoală și sminteală a credincioșilor? Ce să urmăm din abdicarea și credința lor? Dacă în istoria Bisericii ar fi stăpânit această noimă distorsionată a ascultării, ascultarea satanică, atunci ar fi domnit erezia pentru că ar fi trebuit ca Sfinții să facă ascultare de patriarhii și episcopii eretici, ar fi stăpânit, de asemenea, nicolaitismul și sodomia.

Părintele Theodoros Zisis - Reaua ascultare și sfânta neascultare.

Părintele Iustin Pârvu, Din învățăturile și minunile Părintelui Iustin, p. 21.

Mitropolitul Augustin Kandiotisc de Florina, 22.06.1993, Către conaționalii din Australia.

Doua proiecte de lege sunt trecute prin parlament, pe sest, fara dezbatere publica.

Nimeni nu vorbeste nimic!

Este vorba de un proiect prin care TOATE Regiile Autonome se vor privatiza! Spun despre Hidroelectrica, Romsilva, Salrom (regia sarii) etc, 240, in total.

Al doilea proiect, modifica legea executorului judecatoresc, permitand ca aceasta functie sa fie indeplinita si de cetateni ai UE, Spatiul Ec European sau din Confederatia Elvetiana. Mai mult, toate actele emise de acestia vor fi semnate electronic! Intelegeti marsavia?

Tot ce inseamna facturi de utilitati au titlu executoriu.

Cedând toate resursele corporatiilor straine, preturile vor creste atat de mult, incat ne vor lua proprietatle cu ajutorul factorului extern (austrieci - ca ei au gazul, germani, elvetieni etc) si executori, care vor fi straini.

Mai mult, au adoptat Legile Justitiei, prin care Legile UE au intaietate asupra Constitutiei.

Si uite asa, pana la urmatoarele alegeri Regimul Iohanis va termina ce a facut Nastase cu Petromul, Ciorbea si Radu Vasile cu minele, Basescu cu flota, Ciuca, acum, cu padurile, sarea si energia electrica.

Astfel vom ajunge in 5-6 ani sa nu mai avem nimic, nici macar casa in care locuim.

PS - Cat de greu le este francezilor sa isi pastreze drepturile? Cifra oficiala este 1 milion de demonstranti, neoficial 3,5 milioane! Noi ce facem? Rog distribuiti, poate se intampla ceva....