ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

📜 Uciderea lui Tudor Vladimirescu de către eteriștii

Tudor Vladimirescu a fost o figură emblematică a istoriei Țării Românești de la începutul secolului al XIX-lea, remarcându-se drept conducător al Revoluției de la 1821 și al mișcării pandurilor.

Prinderea și uciderea lui Vladimirescu a fost ordonată de către Alexandru Ipsilanti, fiind posibilă prin trădarea lui Tudor de către căpitanii Dimitrie Macedonschi si Hagi Prodan, ambii aflați în slujba eteriștilor.

Iată ce scria marele istoric român, Nicolae Iorga, despre evenimentele care au precedat moartea lui Tudor Vladimirescu:

A fost omorât noaptea, la marginea orașului Târgoviște, sub geana dealului de sub care priveghează mănăstirea cu rămășițele pământești ale lui Mihai. Călăii au fost 3 ostași care nu stătuseră niciodată în fața dușmanului. Îl ciocâlțiră cu iataganele la ceasuri de noapte, când fac isprăvi tâlharii, în ziua de 27 mai 1821. Țăranul acesta, Tudor, făcuse un mare păcat. Voise ca în țara lui să aibă parte de fericire și putere săracii neamului românesc.

Eteriștii au pus la cale un complot în urma căruia Tudor Vladimirescu a fost ridicat de la Golești (Ștefănești), Argeș și ucis apoi în noaptea de 27 spre 28 mai la Târgoviște, călăii săi având ca pretext o falsă acuzație de colaborare a lui Tudor cu otomanii împotriva eteriei.

Sursa: Cultură și Istorie Românească

📜 Familia limbilor romanice, Limba Română și dialectele limbii române

Familia limbilor romanice, Limba Română și dialectele limbii române

Originea limbii române a suscitat multe teorii şi adesea a servit unor scopuri politice ori economice de moment, scrie Minutul de gramatică. Limba română este considerată cea mai estică limbă romanică din familia limbilor dezvoltată în timp de limba latină.

Celelalte limbi romanice sunt franceza (în Franţa), portugheza (în Portugalia), spaniola (în Spania), catalana (în Spania şi Italia), retoromana/ romanche (în Elveţia), italiana (în Italia), dalmata ( dispărută – s-a vorbit până în secolul XIX pe coasta dalmată în Croaţia) şi sarda ( vorbită în insula mediteraneană Sardinia din Italia).

De notat că sunt numeroase alte ţări în lume în care limba oficială este una dintre limbile romanice menţionate (n Africa, America, Asia).

Problema integrării limbii române în familia limbilor romanice pare astăzi rezolvată, dar există teorii vechi, gata oricând să fie scoase de la naftalină,care afirmă că limba română ar fi din aceeaşi familie cu limbile slave (deși doar 10% din cuvintele românei au această origine).

O asemenea repoziţionare a aparținut unor lingvişti ruşi care aveau tot interesul să integreze limba română în familia limbilor slave, deoarece ofereau astfel un argument suplimentar autorităţilor politice pentru o invadare a României, chipurile, pentru protejarea slavismului.

Au servit de asemenea bine intereselor maghiare care argumentau că populaţia românească a venit la nord de Dunăre după apariţia poporului maghiar în pusta panonică, și prin urmare, ungurii sunt cei care ar merita să ocupe Transilvania.

Cum se vede, miza lingvistică este uriaşă şi poate servi perfect unor doctrine politice ostile. E bine să fie consultat / citat cercetătorul Dimitri Macrea, care a făcut un studiu în privinţa etimologiei a circa 50000 de cuvinte şi a constatat că cel mai mare procent dintre acestea (cca.20%) sunt de origine latină. Iar dacă abordăm zona fondulului lexical principal, cel care formează osatura oricărei limbi, numărul de cuvinte latine creşte până la un procent de 70 şi 80%.

Cum am spus, vom vedea şi dialectul daco-român este vorbit azi la nord de Dunăre (pe teritoriul actualei Românii, în Republica Moldova şi parţial în Ucraina, Ungaria, Ţările balcanice, Israel, în mici comunităţi româneşti din străinătate).

Dialectul aromân – variantă armân – (în jur de 350000 de vorbitori după Th. Capidan) este azi întâlnit în Grecia, în Serbia, în Bulgaria şi în România.

Dialectul istro-român este vorbit doar în câteva sate din peninsula croată Istria (are sub o mie de vorbitori).

Dialectul megleno-român – variantă meglenită – e vorbit în principal în Macedonia, dar şi în Turcia (are între 5000 şi 12000 de vorbitori) – vezi şi Dicţionarul meglenoromân al lui Th. Capidan.

Teoretic lucrurile sunt clare în privinţa ramificării dialectale, numai că şi aici şi-a băgat coada prpaganda rusă care susține că idiolectul vorbit în provincia istorică Basarabia ar fi sau o limbă autonomă sau un dialect autonom.

Se vorbeşte de o limbă moldovenească, ba chiar s-a realizat și aberaţia unui dicţionar român-moldovean publicat de un oarecare Vasile Stati, un individ oportunist, care ignoră cu reacredință faptul că idiolectul basarabean nu este decât un grai al dialectului daco-român.

La final, am adăugat o listă cu începutul rugăciunii Tatăl nostru atât în limbile romanice, cât şi în dialectele limbii române . Ar fi fost interesant pentru fiecare limbă să fi văzut şi cum sună acelaşi lucru în diferitele lor dialecte, dar poate se încumetă altcineva.

De ce am ales acest text de rugăciune? Pentru că este singurul tradus în toate aceste limbi. Dicţionarele pentru limbile romanice mai rare sunt greu de găsit pe internet (dalmata, sarda, chiar romanche).

  1. Latină + Limbi romanice
  • Tatăl nostru care ești în ceruri, sființească-Se numele Tău – română
  • Pater noster, qui es in caelis sanctificetur nomen tuum – latină
  • Notre Père qui est aux cieux, que ton Nom soit sanctifié, – franceză
  • Padre nuestro que estás en el cielo, santificado sea tu nombre. – spaniolă
  • Pai nosso, que estás nos céus, santificado seja o vosso nome; – portugheză
  • Pare nostre qui esteu en el cel, sigui santificat el vostre nom; – catalană
  • Bap nos, quel chi est in ils cels, sanctificha vegna teis nom; – romanşă (retoromană)
  • Padre nostro che sei nei cieli, sia santificato il tuo nome. – italiană.
  • Tuota nuester, che te sante intel sil, sait santificuot el naun to. – dalmată
  • Babbu nostru chi ses in is Celus, Santificau siat su nomini tuu – sardă
  1. Dialecte
  • Tatăl nostru care ești în ceruri, sființească-Se numele Tău – dacoromână
  • Tati a nostru cari esta n țeru – meglenoromână
  • Tatâ a nostru, cari hii tu țeru, s-aiseascâ numa a Ta – aromână
  • Ciace nostru car le ști en cer, neca se sveta nomelu Teu – istroromână
  • Notă – Ca o curiozitate adaug aici una dintre primele încercări de a scrie Rugăciunea Domnească cu litere latine, în limba română de la începutul secolului al XVII-lea, realizată de către călătorul Martin Gruneweg:

Tatul nostru, cze ieste in czer, suinczaskese numele teu, fie woia ta kum in czer ascha schi per pemind, pita nostra sche zioza nostra dene noe astes, schi ne iarte grischelile nosstre, kum iertem schi noi greschicilor nostri, sche nune duce in napaste, cze ne isbeuechte de hitlanul: Amin.

Sursa: cersipamantromanesc

✝️ Cuviosul Efrem din Arizona: "[...] cel care luptă cu Satana la sfârșitul vremurilor va deveni alesul lui Dumnezeu"

- Posted in Profeții și Proorocii by

Cuviosul Efrem din Arizona
Cuviosul Efrem din Arizona

Veți fi în pericol imediat de lepădare, pentru că chinul va fi mult mai mare datorită mijloacelor pe care știința și tehnologia le au la dispoziție. Satana va manipula toate acestea cu mare pricepere. Mucenicii vremurilor de pe urmă vor fi mult mai sus decât cei din vechime, iar în Împărăția lui Dumnezeu vor străluci mai tare decât soarele. Înainte, credința era mai tare, cu minuni, cu ajutorul Sfinților, și era mai puțin rău pe pământ. Dar acum credința este slabă, există mult rău, este mult întuneric, sunt puțini Părinți duhovnicești, și în general, o persoană duhovnicească este o raritate. Suntem într-o stare duhovnicească mizerabilă. Prin urmare, cel care luptă cu Satana la sfârșitul vremurilor va deveni alesul lui Dumnezeu.” — ☦ Cuviosul Efrem din Arizona.

✝️ Întâmpinarea Domnului – 2 Februarie

Sfânta Scriptură — Evanghelia după Luca, Cap 2, Vers 29-32

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-32).

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului / Glasul 1

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.

Întâmpinarea Domnului – 2 Februarie

Întâmpinându-L, pe Domnul Îl înconjoară pe de o parte dreptatea care aşteaptă mântuirea nu de la sine – Simeon, dimpreună cu vieţuirea aspră în post şi rugăciuni, însufleţită de credinţă – Ana; pe de alta, însăşi curăţia, desăvârşită şi neştirbită – Fecioara de Dumnezeu Născătoare, dimpreună cu smerita şi tăcuta supunere şi încredinţare în voia lui Dumnezeu – Iosif logodnicul. Strămută în inima ta toate aceste stări duhovniceşti şi-L vei întâmpina pe Domnul nu purtat, ci venind singur către tine, îl vei primi în braţele inimii tale şi vei înălţa o cântare ce va pătrunde cerurile, veselindui pe toţi îngerii şi sfinţii.Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Ediția a III-a, București: Editura Sofia, 2015

📜 Grigore CARAZA (n. 1 Feb 1929): "Am făcut 21 de ani de temniţă pentru care nu-mi pare rău." [...]

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Grigore Carazae

Am făcut 21 de ani de temniţă pentru care nu-mi pare rău. Intrând în temniţă cu acele vârfuri ale neamului românesc, am învăţat enorm de la ei şi mi s-a înnobilat sufletul. Dacă ar fi să aleg un loc unde să mor, aş alege să mor în închisoarea Aiudului. Îndemnul meu şi ceea ce vă rog e să credeţi în Dumnezeu şi în puterea Lui şi să credeţi în victoria patriei şi a neamului nostru. Aceste două lucruri să nu le pierdeţi oricât de greu v-ar fi şi în orice situaţie vă veţi afla. Cine ştie să moară nu va fi niciodată robGrigore Caraza

✝️ Preotul martir Constantin Sârbu: Niciodată nu veți avea pace și liniște sufletească dacă nu veți iubi și ierta ca Hristos.

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Noi nu știm să ne iertăm. Tu, care vii la biserică – eu pentru tine vorbesc – tu, care știi că Dumnezeu vrea pace, tu prin tăcere să dezarmezi pe cel care a pornit cearta, căci din dușman poți să ți-l faci prieten.

Această comportare arată diferența dintre tine, care intri cu folos în biserică și cel ce nu vine sau vine numai cu trupul.

Întâlnesc foarte multe pomelnice în care vă plângeți de dușmani și-i blestemați. Dar tu singur nu te-ai întrebat dacă nu cumva chiar tu ai provocat această dușmănie. Marea noastră vină este că nu recunoaștem cât suntem de vinovați pentru faptele noastre, ne găsim scuze și învinuim pe altul, fără a gândi la pedeapsa ce o merităm.

Preotul Martir Constantin Sârbu, Lacrimă și har, Editura Bonifaciu, 2011.

🔴 Dunărea n-a fost niciodată, până la 1918, graniţă între fraţi

Tribalia, situată imediat la sud de Dunăre – harta cu denumirile românești ale localităților și emblema cu steagul adoptat pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza – Tot Balcanul a fost românesc! Tot!

enter image description here

De la Marea Egee, din Munţii Pindului, de la Adriatica, din Dalmaţia, de la Marea Neagră şi până la Dunăre, a fost un singur popor: poporul român. Singurul popor existent în marginea de sud a acestui teritoriu, în epoca formării românilor ca neam latin, au fost grecii, însă ei ocupau zonele de lângă mări şi mai puţin câmpiile şi aproape deloc munţii. Pentru cel puţin şapte secole după Hristos, adevărata Românie Mare a fost Peninsula Balcanică… Timpurile se schimbă, năvălesc slavii în secolul al VII-lea, peste încă şapte sute de ani vin turcii (1453), apoi, în părţile de apus, coboară austriecii, iar poporul român din Balcan se împrăştie, se împuţinează, în unele zone chiar dispare, cum ar fi Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina. Pe lângă aromânii din Macedonia şi Pind, din Albania şi Bulgaria, rămân să reziste compact, până în ziua de azi, daco-românii din Timoc (200 de localităţi în Serbia, 100 în Bulgaria – 30 în jurul Vidinului plus 70 de-a lungul Dunării, pâna la mare). Ei au avut parte de domnia a cel puţin cinci voievozi români, începând cu Basarab I Întemeietorul, în secolul al XIV-lea, până la Matei Basarab, în secolul al XVI-lea. Aceşti domnitori au construit mai multe mănăstiri şi biserici româneşti în sudul Dunării, decât în nord, deoarece românii stăpâneau acel ţinut din timpuri străvechi, Dunărea nefiind niciodată, până la 1918, graniţă între fraţi. Dacă ne gândim la marele Basarab I, el a ridicat o mănăstire la Cladova, pe râul şaina (azi în ruine), una la Mânăstiriţa (tot în ruine) şi una la Vradna (care există şi acum, fiind ocupată de călugăriţe sârboaice).


🔴 Consiliul General al Municipiului București a hotărât miercuri ca pe stema Capitalei să fie pusă icoana Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

- Posted in Ortodoxie și Actualitate by

Consiliul General al Municipiului București a hotărât miercuri ca pe stema Capitalei să fie pusă icoana Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

Consilierii generali au aprobat înlocuirea și modificarea anexei 1 a Hotărârii nr. 76/1993 prin care reprezentarea Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir va fi înlocuită cu cea a Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

Pe noua stemă, „într-un scut roșu este înfățișat Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor. Acesta este reprezentat în poziție pedestră, cu fața blândă, purtând barba care depășește puțin nivelul umerilor”, se arată în punctul 2 al hotărârii.

„Acesta este îmbrăcat în haina monahală, având capul acoperit – semn al cuvioșiei si smereniei. La brâu poartă o curea iar puțin mai sus un engolpion sub forma de cruce dreaptă, ambele de culoare neagră”.

„În mâna stângă este reprezentată în miniatură Catedrala patriarhală cu trei turnuri și pridvorul, după modelul autentic al catedralei, în care sunt adăpostite moaștele. Pentru că Sfântul este și păstor, dar și ocrotitor, în mâna dreaptă este reprezentat cu un toiag în forma literei T. Încălțămintea este una sărăcăcioasă, zărindu-se puțin de sub veșmântul monahal”.

IPS Patriarhul Daniel a solicitat în anul 2022 ca Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, să fie reprezentat pe stema Capitalei.

Sfântul Cuvios Părinte Dimitrie cel Nou a trăit în secolele 12 – 14, într-un sat mic din Bulgaria numit Basarabov sau Basarabi, așezat lână râul Lom.

În 2024 se împlinesc 250 de ani de când cinstitele sale moaște au fost aduse la București, fiind primite de Mitropolitul Grigorie al II-lea al Țării Românești și așezate în Catedrala mitropolitană.

Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, este serbat pe 27 octombrie, iar de anul acesta va fi cinstit și pe 13 iulie, data aducerii cinstitelor sale moaște la București.

Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, este serbat pe 27 octombrie, iar de anul acesta va fi cinstit și pe 13 iulie, data aducerii cinstitelor sale moaște la București.

📜 Foaie Națională: Românii din Carpații Păduroși – români care refuză să moară →

Satele cu preponderență mică de români sunt adevărate insulițe românești așezate la extremitatea nordică a spațiului românesc. Majoritatea dintre ele sunt localizate în partea centrală a Carpaților Păduroși.

enter image description here

Am reușit să ajung la Visnita (300 de români), Dolha (Satul Lung, 500 de români), Obava (400 de români), Simeria (50 de români), Remeti (50 de români), Kamanetz (Piatră, 50 de români) și Poroscovo (1.460 de români).

La 20 de kilometri nord de Kamenetz e ultimul sat unde locuiesc români, satul Mircea, un sat de 1.000 de săteni din care câteva sute sunt români. Așezat la doar 30 de kilometri de Polonia și 6 kilometri de Slovacia, Mircea probabil este cel mai nordic sat românesc din spațiul istoric românesc încă în existența. Aceste insule valahe se află presărate de-a lungul drumului între Svaliava și Ujgorod.

Cu toate că preponderență demografică a românilor din Carpațîi Padurori este limitată, influență limbii române asupra toponimiei locale a supraviețuit modificărilor demografice drastice din ultimele veacuri. Valea Birjabei, valea Talabirjabei, răul Țigani, răul Iza, valea Bascaului, valea Simeriei, răul Apșa și-au păstrat numele medievale române, iar unele din vârfurile Carpaților Păduroși, cum sunt Măgura și Petrosul, și ele sunt încă cunoscute după toponimia română originală.

Majoritatea românilor au fost asimilați în grupurile etnice cu care au conviețuit, în principal ucrainieni (ruteni) și maghiari. Asimilarea ucrainiană a fost benevolă, spre deosebire de cea maghiară care a fost făcută prin constrângere. Că atare numele originale ale satelor românești fie că au cunoscut modificările de rigoare, (de exemplu Bușteni devenind Bustino, Teceu devenind Teacev, Taras devenind Teresva, Peri devenind Hrushevo, Frasin devenind Iasinea, etc.), fie că și-au păstrat numele original dar și-au schimbat compoziția etnică, de exemplu Iza.

Spre deosebire de Românii care locuiesc de-a lungul Tisei, cei care locuiesc în satele prodominant ucrainiene sunt cunoscuți că Volohi, un termen peiorativ și disprețuitor care ucrainienii i-l aplică românilor băștinași care locuiesc în satele din Carpațîi Păduroși. În satele în care am ajuns românii locuiesc separați de ucrainieni. Animozitatea între ei e ușor de remarcat și se poate chiar vorbi de un oarecare genocid tacit din partea ucrainienilor împotriva românilor. În satul Poroscovo, de exemplu, primarul satului ne-a comunicat cu evidență consternare și neplăcere că dintre cei 6.000 de locuitori ai satului 1.460 sunt „Volohi”. Întrebat unde locuiesc ei, ne-a comunicat răspicat: „la marginea satului”. Situația este identică în toate satele cu români minoritari. Ucrainienii locuiesc la vale unde pot cultivă pământul, iar românii sunt forțați să locuiască separat fie la capătul satului fie pe pantă muntelui în condițîi deplorabile, fără străzi asfaltate, pe ulițe înguste și desfundate, și lipsiți de mijloace igienice. În Simeria aveam impresia că suntem martori la moartea ultimelor familii de români din sat. Acolo, 50 de români locuiesc în adevărate cocioabe insalubre, spunându-ne că ucrainienii nu i-i doresc și i-i resping. Fiind primăvară, i-și săpau grădinile cu hârlețul, grădinile întinzându-se la poalele muntelui de-a lungul răului cu același nume – Simerivca. Copiii lor, ale căror copii probabil că nu vor mai vorbi românește, dregeau mrejile de pescuit, în timp ce vârful munților încă erau acoperiți de zăpadă…

Românii din Carpațîi Păduroși vorbesc limba română veche, probabil așa cum au vorbit-o părinții noștri în evul mediu. Între ei vorbesc românește și se poate comunica cu ei ușor. Cum e de înțeles însă, vocabularul lor e limitat, nedezvoltat, și impregnat cu multe cuvinte slave. Întrebând copii unde le sunt tații, unii ne răspundeau că sunt la „stroica” la Moscova sau Kiev, adică plecați la muncă de construcție. Evident, cuvântul relativ modern „construcție” nu a intrat încă în vocabularul lor. Peste tot însă Românii au fost bucuroși să ne vadă. Unii scoteau chiote de bucurie, își opreau căruțele în mijlocul drumurilor namoloase să stăm de vorba, blocând, fără remușcări, traficul. Copiii lor sunt de o frumusețe deosebită, citind în ochii lor clari și inocenți, inteligență și pasiunea pentru viață.

Românii din Carpațîi Românești, însă, sunt cei mai săraci români pe care i-am cunoscut vreodată, poate cei mai săraci dintre toți românii din lume. Sărăcia lor amintește de sărăcia din Ardealul secolului XIX descrisă în romanele lui Rebreanu, sau de cea povestită nouă de bunicii noștri. De departe, însă, cei mai săraci români sunt cei din Poroscovo. Cei 1.460 de români trăiesc înghesuiți în case care în majoritatea lor sunt alcătuite doar dintr-o singură odaie. Majoritatea caselor sunt făcute din lemn, altele din lut. Privite din afară, unele par grajduri, dar apropiindu-te de ele îți dai seama că sunt locuite. Singurul lucru care îl au din abundență e lemnul pe care i-l aduc cu căruțele din pădure, iarbă, și apă. Sobele sunt primitive, fiind improvizate din plite puse pe două rânduri de cărămizi. Unele acoperișuri erau sparte, apă curgând dea lungul pereților. Peste tot am aflat oameni bolînd în pat, tineri și vârstnici. Bătrânii sunt puțini, având impresia că în Poroscovo media de vârstă e foarte scăzută. Bărbații se ocupă în special cu carausia, transportând lemne din pădure în căruțe trase de cai de munte. Ne spuneau că hergehelia lor are 160 de cai.

Cei 1.460 de români din Poroscovo alcătuiesc 200 de familii, dintre care 750 sunt copii. Rată natalitățîi e probabil cea mai ridicată din întregul spațiu românesc contemporan. Fiecare familie avea cel puțîn 4 copii, iar familia cu cei mai mulți copii avea 13. Parcă una din două femei tinere era însărcinată. O femeie de 28 de ani deja avea 8 copii. Ne-a invitat în casă ei unde i-am văzut copilașii înghesuiți că sardinele în două paturi. Majoritatea caselor fiind alcătuite dintr-o singură odaie, întreagă familie locuiește acolo. Odăile de obicei au 3 paturi, așezate lateral, mesele în majoritate lipsesc, iar tacâmurile sunt considerate lux. Din lipsa de loc și în același timp pentru a-i proteja, noi-născuții sunt ținuți în cearceafuri atârnate de tavan. Peste tot câini înfometați alergau în haite. Condițiile lor de viață sunt extrem de aspre și insalubre. Drumurile sunt înguste și desfundate. Cum tocmai ploase și era rece, drumurile erau pline de noroi. Peste tot, copii fără încălțăminte se jucau în noroi. Unii nu aveau ce purta decât un mic tricou sau o cămașă. Alții umblau pe jumătate goi din lipsa de îmbrăcăminte. Unii părinți ne mărturiseau că nu i-și pot trimite copii la școală din lipsa de haine cu care să ii îmbrace sau din lipsa de rechizite școlare.

Românii din Poroscovo sunt și înfometați, pare-se în permanență. Fiind întrebați dacă au mâncat în ziua respectivă, fără excepție toți copiii au spus nu, cu toate că aproape trecuse amiază. Doar într-o singură casă am văzut mâncare, o oală cu cartofi tăiați felii pe plită pentru a fi fierți.

Situația e puțin mai bună în Dolha însă, unde mulți români se ocupă cu strungaria lemnului. Zgomotul strungului de lemn sau al toporului se auzea mai aproape în fiecare ocol, gospodării spunându-ne că pentru patru picioare de masă primesc $1.50.

Cei 3.000 de români din Carpații Păduroși nu vor să moară. Le pledăm cauza și sperăm că guvernul de la București va lua notă, și politică lui declarativă se va transformă în acțiune, nu în ani de zile ci în viitorul imediat. România critică Ucraina, de multe ori pe bună dreptate, că estompează dezvoltarea etniei române din Ucraina. În unele circumstanțe asimilarea românilor din Ucraina e inevitabilă și ireversibilă. Dar în Carpații Păduroși Românii lupta să își păstreze identitatea etnică. Au nevoie de ajutorul nostru. Va face oare cineva ceva pentru ei?

de Petre Costea / Sursa: foaienationala.ro


✝️ ”Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine" — Apocalipsa 3, 20.

- Posted in Sfânta Scriptură by

Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine - Apocalipsa 3, 20.
Ușa nu are clanță la exterior, are clanță doar la interior și doar de acolo se poate deschide.

Aceasta icoana, înfățișează versetul din Noul Testament care spune astfel: Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine" - Apocalipsa 3, 20.

"Ușa" este ușa inimii oamenilor. Aici noi putem vedea iubirea cea mare a lui Dumnezeu. Dumnezeu cel atotputernic îi caută pe oamenii păcătoși și bate la ușa inimii lor. În Cartea Facerii Cap. 3, după ce omul a păcătuit s-a ascuns printre pomi. Dumnezeu cel atotputernic, atotștiutor și omniprezent cunoștea bine unde este Adam, dar l-a căutat și l-a chemat pe nume: „Adame, unde ești?“ Dumnezeu a bătut la inima lui Adam si l-a chemat, dar Adam nu a răspuns.

Dumnezeu a bătut la inima lui Avraam și l-a chemat. Dumnezeu l-a chemat pe Moise. Dumnezeu i-a chemat pe prooroci. La urmă, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu ca să ne mântuiască din păcatele noastre. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată scopul venirii lui pe pământ: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască pe cel ce era pierdut“(Luca 19, 10).

Dumnezeu bate la ușa inimii noastre și ne cheamă: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.“ — Matei 11, 28-30.

Dumnezeu ne-a dat libertate, deci chiar dacă nu deschidem ușa inimii, totuși Dumnezeu nu sparge ușa.

A deschide ușa și a-L primi pe Hristos în inimă este responsabilitatea noastră.

În această icoană, Domnul nostru Iisus Hristos bate la ușă, dar ușa nu are clanță în exterior.

Mântuitorul nu poate deschide ușa și nu poate intra doar dacă cel aflat dinăuntru deschide ușa prin propria lui voință.

Dacă noi nu deschidem ușa inimii, Hristos nu poate intra.

Deci dinăuntru trebuie să deschidem ușa inimii noastre.

😂 Aurelian Popa — cât de sigură va fi digitalizarea întregii vieți a viitorului e-cetățean →

- Posted in Râsu'-plânsu' by

Ei nu sunt în stare să securizeze nici măcar buletinul prim-ministrului României dar vor digitalizarea completă și OBLIGATORIE a vieții cetățeanului

Deși se recunoaște că, de fapt, jucătorul campion de Solitaire (angajatul la stat adică) e vulnerabilitatea în 90% din cazurile de “hacking”, ăștia cu securitatea cibernetică în gură din sculare în culcare, ne mint din nou despre cât de sigură va fi digitalizarea întregii vieți a viitorului e-cetățean prin cloud-ul SIISN (Sistemul Informatic de Interes Strategic Național).

Sursa: https://t.me/wwwAurelianRO/18363


Comentariul Ortodoxia.RO:

Problema securității cibernetice / informatice va fi invocată și în cazul pecetluirii — vor căuta să convingă lumea că cipuirea va rezolva acest aspect din spațiul digital, de aceea se accelerează digitalizarea forțată a oricărui aspect din viața publică și privată a cetățeanului (ECONOMIE, FINANȚE / ANAF, COMERȚ, EDUCAȚIE și ȘCOALA ONLINE, COMUNICAȚII și TRAFIC RUTIER, SĂNĂTATE, FAMILIE și ASISTENȚĂ SOCIALĂ etc) pentru a crea o dependență iminentă și intrinsecă a persoanei față de spațiul digital.

✝️ Cuviosul Efrem din Arizona — "Când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?"

- Posted in Profeții și Proorocii by

Antihrist, care, după smerita mea părere, va fi întruchiparea întregii puteri satanice, iar venirea lui va avea loc în centrul numit New York, în mijlocul mării și râurilor Babilonului, care sunt anunțate de Apocalipsă.

Acesta va fi prima sa locuință, amvonul său, centrul său și de aici va comunica direct cu întreaga lume.

Iar el, Antihrist, se va numi „Fratele cel Mare” (Big Brother) și prin intermediul televiziunii și a mijloacelor tele-optice va putea comunica cu fiecare persoană simultan și în orice moment. Adică, persoana va fi în camera lui și se va ocupa de treburile lui, iar el îi va apărea și va da ordine.

El va influența oamenii cu energia sa demonică, pentru ca aceștia să creadă în el și să se supună lui, pentru a-i atrage către el și a-i determina să-l urmeze.

Credincioșii vor fi chinuiți mult mai mult în zilele noastre decât au fost în trecut, din cauza mijloacelor pe care știința și tehnologia le vor avea la dispoziție. Iar Satana le va manipula cu multă pricepere. De aceea, Hristos ne spune în Sfânta Evanghelie: "Când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?".

Va găsi El oameni care să creadă în El? Care cred nu numai cu limba, ci și cu inima, și care să-și apere credința cu cel mai mare curaj.

Cuviosul Efrem din Arizona

☠️ ActiveNews: Apar studiile. Vaccinul Covid produce crima perfectă →

- Posted in Viață, Sănătate și Educație by

Avertismentele medicilor români se confirmă din nou. Vaccinul Covid poate produce crima perfectă, afectând diferite organe ale corpului, la perioade diferite de la injectare. Ultimele studii scot la iveală legătura directă dintre vaccinul Covid și vasculita asociată cu anticorpi citoplasmatici antineutrofilici (ANCA), care pot afecta mai multe organe. Din păcate, diagnosticul este dificil de găsit înainte de a fi prea târziu, iar la cei tratați, supravegherea medicală ulterioară este permanentă.

ActiveNews: Apar studiile. Vaccinul Covid produce crima perfectă

În urmă cu doi ani, dr. Oana Mihaela Secară avertiza asupra pericolelor vaccinurilor Covid, care pot distruge pereții vasculari, afectând diferite organe ale corpului. Acest lucru, alături de perioada de timp diferită care a trecut de la momentul vaccinării, face din acest vaccin asasinul perfect, dat fiind că este aproape imposibil să se facă o legătură de cauzalitate cu acesta.

Noile studii care au apărut demonstrează foarte clar că teoria medicilor români a fost cât se poate de reală. Astfel, potrivit mai multor studii de caz, medicii au concluzionat că vaccinurile împotriva Covid declanșează dezvoltarea vasculitei asociate cu anticorpi citoplasmatici antineutrofilici (ANCA), care pot afecta mai multe organe, notează theepochtimes.com. Vasculita asociată ANCA poate provoca leziuni ale vaselor mici de sânge. Deoarece acestea sunt distribuite pe tot corpul, orice parte a corpului poate fi afectată, cele mai comune zone fiind plămânii, rinichii, articulațiile, urechile, nasul și nervii.

”Neutrofilele sunt un tip de globule albe care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și să vindece rănile. ANCA sunt autoanticorpi dăunători care se leagă de neutrofilele din sânge, eliberând substanțe toxice și dăunând pereților vaselor mici de sânge. Acest lucru poate duce, de asemenea, la migrarea neutrofilelor prin pereții vaselor de sânge, inducând inflamație în țesuturile din jur. În plus, eliberează factori de semnalizare care atrag și mai multe neutrofile, perpetuând inflamația și dăunând și mai mult vasele de sânge mic” ...

Citește în continuare: https://www.activenews.ro/stiri/Apar-studiile.-Vaccinul-Covid-produce-crima-perfecta-187184

😂 Râsu'-plânsu': ZDRANG ❗️❗️❗️

- Posted in Râsu'-plânsu' by


Sfântul Marcu al Efesului - Evghenicul (1391/2 - ✝️ 23.06.1444):
Să fugiți de catolici (papistași) precum fuge cineva de șarpe.

Sfântul Simeon al Tesalonicului (1381-1387 - ✝️ _.09.1429)
Papismul a pricinuit mai multă vătămare Bisericii
decât toate ereziile și schismele luate la un loc.

🥤 Zahărul Criminal ☠️ și interpretarea Localizării sale în Trupul Uman 🤔

- Posted in Viață, Sănătate și Educație by

  • Zahărul aflat în Creierul unui copil se numește ADHD = Attention Deficit Hyperactive Disorder (Tulburarea HiperActivității și a Deficitului de Atenție).

  • Zahărul aflat în Creierul unui Adult se numește Demență și Alzheimer.

  • Zahărul aflat în ochii unui om se numește Glaucom.

  • Zahărul aflat în dinții tăi se numește Carie!

  • Zahărul aflat pe pielea ta se numește Îmbătrânire.

  • Zahărul aflat în Somnul tău se numește Insomnie.

  • Zahărul aflat în Sângele tău se numește Diabet.

  • Zahărul aflat în exces în trupul tău se numește Cancer!

  • Încearcă să știi ceea ce bagi în tine, detoxifiază-te de zahărul procesat, și devin-o cea mai sănătoasă versiune a ta!

🔴 Părintele Iustin Pârvu: Minunea Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava — Despre Sfântul Ilie Lăcătușu

- Posted in Sfinții Închisorilor by

La tăiat de stuf sau pe terenul agricol au înfruntat vânturi năprasnice.

Părintele Iustin Pârvu: Minunea Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava — Despre Sfântul Ilie Lăcătușu

Numai darul lui Dumnezeu a putut să-i menţină în viaţă pe aceşti sacrificaţi ai neamului, că prin puteri omeneşti era imposibil.

Părintele Iustin Pârvu povestește:

„De aceea doresc să povestesc ceea ce s-a făcut în 30 ianuarie 1962, ziua „Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi loan”. O dimineaţă ceţoasă şi rece – o ceaţă şi o umiditate, care pătrundea în tot corpul. Eram îmbrăcaţi în uniformă vărgată, specifică deţinuţilor. Numai o haină, o cămaşă ruptă pe care o purtam, fie că era o căldură de 40° C, fie era frig de – 30° C.

Noi stăteam în bacuri în Delta Dunării la frontiera rusă. Pentru obţinerea căldurii, aveam un butoi de metal cu un volum de 200 litri. Noi foloseam stuful tăiat ca lemn de foc. Era în mijlocul iernii, ger cumplit. Ne întorceam complet uzi până la piele.

Ei ne dădeau nişte şosete de cauciuc care treceau de genunchi, dar după 2-3 zile aceste şosete erau despicate pentru că noi le purtam în timpul tăierii stufului şi le puteam tăia. Apa pătrundea înăuntru şi noi eram trimişi în colonie. Ziua următoare trebuia să te îmbraci în aceleaşi zdrenţe umede şi să te duci la aceeaşi muncă.

Autorităţile erau foarte periculoase în acea dimineaţă deosebită, când noi am ieşit în coloană către locul de muncă, niciodată nu i-am văzut călare, dar în acel moment toţi gardienii erau înarmaţi cu pistoale şi pe cai.

Nu ni se dădea voie să mergem şi să vorbim în timpul mersului de la lagăr, de la bac, până la locul de muncă. Nu ni se dădea voie să spunem un cuvânt, o şoaptă, pentru care am fi fost sever pedepsiţi, 6 zile de izolare, o dată pe zi o mică bucăţică de pâine cu un pahar de apă caldă cu sare. Aceasta era timp de 6 zile hrana sa.

Dacă izolarea se repeta mai mult de 2-3 ori, sfârşitul tău nu mai era departe. Dar, spre surprinderea noastră, cu mai puţin de 200 de metri înainte de a ajunge unde tăiam de obicei stuf pentru Germania, ei ne-au orientat într-o altă direcţie.

— „Hei, ce se întâmplă, unde ne duceţi?”

— „Probabil într-un alt loc unde creşte stuf”, şopteam între noi.

Ei ne-au oprit pe partea braţului Chilia. Acolo sunt aproximativ 84 de râuri mici care se varsă în Deltă. Acolo se forma un Iac de aproximativ 4-5 hectare şi în centrul acestui lac creştea un mănunchi de stuf, un mănunchi frumos, dens şi numeros.

Şi, dragii mei, cum am ajuns acolo, fiecăruia dintre noi i s-a ordonat să intre în lac şi să aducă 2 mănunchiuri de stuf. Un mănunchi avea cam 45-50 cm grosime.

Noi trebuia să le adunăm acolo, să le legăm bine în trei locuri şi să le aducem pe bac.

Îmi amintesc că am întrebat: „Domnule, cum putem să intrăm direct în apă, nu suntem capabili să tăiem stuful acolo”.

Noi de obicei mergeam pe gheaţă şi le tăiam – acesta era modul în care muncisem până atunci.

— „Dacă vreunul dintre voi stă la discuţii şi nu intraţi toţi în apă, vă împuşcăm pe loc”.

Noi am văzut că erau agitaţi, nervoşi, şi că aveau o intenţie diabolică.

Încet, cu enormă cantitate de curaj, unul câte unul am început să intrăm în apă.

—„Haideţi să mergem”.

Acum pentru noi toţi era acelaşi lucru. Întâi am intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie, şi am ajuns la locul unde trebuia să le tăiem.

Eram aproximativ 86 de bărbaţi, un detaşament. Celălalt detaşament a fost dus într-un alt loc.

Frigul a pătruns în corpuri. Toţi ne-am gândit la cei 40 de martiri. „E în regulă”, ne gândeam noi înşine, „noi vom fi victorioşi”.

Fiecare dintre noi şi-a făcut propriul balot şi s-a întors. Dar n-a fost de ajuns – ei voiau altul! Au văzut că începem să numerotăm, şi au început să apese pe trăgaci ca să ne intimideze. Ne-am dus, am făcut alt balot, şi apoi altul. Era aproximativ 12:30 când am terminat al treilea balot.

Dragii mei, lucrul important este că atunci când ne-am întors cu al treilea mănunchi, soarele a ieşit, a luminat şi a încălzit la peste 25°C. A fost o minune care ne-a dat cea mai mare bucurie.

Gardienii erau amărâţi. Ne-au lăsat acolo.

Căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat, şi ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr de aproximativ 2 km şi jumătate.

Noi am plecat de acolo cu emoţia că Dumnezeu, pentru neputinţa noastră de a mai îndura, săvârşise o minune. Credeţi că aceşti ticăloşi au spus ceva când au văzut că după 2-3 zile nici unul dintre noi nu se îmbolnăveşte?

O minune ca să aibă rezonanţă în sufletul unui necredincios, este necesar ca acel suflet să aibă o cât de mică dorinţă de a vedea adevărul, căci altfel minunea trece pe lângă el şi el rămâne neîndreptat asemenea lui Faraon cel împietrit la inimă.

Comunismul a fost pentru poporul român Faraonul de la Răsărit, care a asuprit în modul cel mai mârşav acest neam, dezrădăcinând din sufletele multora credinţa în Dumnezeu.

Martirii închisorilor comuniste au fost cei ce au trecut acest popor creştin prin Marea Roşie a închisorilor şi l-au eliberat de sub robia lui Faraon, ducându-l la Înviere. Şi dacă mai există acum biserici deschise şi tradiţie creştinească, aceasta se datorează lor.

Icoana: Minunea Sfinţilor Trei Ierarhi de la Periprava — Sfântul Ilie Lăcătușu

Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos, vol. 1, Ed. Credinţa strămoşească, pg. 197-200.

Legat de această minune — Mărturia Părintelui Iustin Pârvu despre Părintele Ilie Lăcătușu

Alături de Părintele Ilie Lăcătușu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, și atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna sa ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul sa nu iasă în evidență cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Delta, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important.

În data de 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă dați seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curată. Eram toți înspăimântați, mai ales ca îi văzusem si pe caraliii noștri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare și stuful era tocmai în adâncime.

Toți am început să murmuram și nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem cate doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, și cum să intri în apă? Calci te duci într-o știoalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți: „Mai, intram pentru ca ăștia îs puși pe gând râu; ăștia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați.”

Mai, si am intrat. Am ajuns acolo, pana la Barbie am intrat in apa. Am tăiat frumos snopi. Și ne miram cu toții ca lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gat, unii în sfârșit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă, și am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai așa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curățat, măsurat, pus la dimensiune și era un ger de -30° afara, gheața groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben inflorit sub gheață. Sus ne însoțeau niște pasări, care ne-au urmărit în tot acest timp și dedesubt florile de sub gheață.

Ei bine, eram cu toții nevătămați si uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineața, când am intrat noi era ceață, nori și rece, așa te prindea la oase. Si dintr-odată a apărut soarele, mai băieți, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau și caraliii. Ne-am dezbrăcat și s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, așa aburi ieșeau din toate. Ne-am încălțat, ne-am îmbrăcat si hai la colonie.

Și așa Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi au fost cu noi si ne-au ajutat, chiar in ziua de 30 ianuarie. Și vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Și aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toții morți.

✝️ Sfântul Iustin Popovici - predică la marea sărbătoarea a Sfinților Trei Mari Ierarhi: Dascălii Universului

Citiți acest cuvânt de laudă al Sfântului Iustin Popovici - teologul secolului XX - la prăznuirea Sfinților Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan.

Predică la marea sărbătoarea a Sfinților Trei Mari Ierarhi.

Predică la marea sărbătoarea a Sfinților Trei Mari Ierarhi.

Dascălii Universului

Astăzi Sfânta Biserică slăvește Trei Mari Sfinți, cei mai mari între cei mari, aceștia sunt Sfinții Trei Ierarhi prăznuiți astăzi. În minunatele rugăciuni ale slujbelor dumnezeiești de astăzi sunt numiți „vârful învățăturiiˮ, culmea învățăturii. Cea mai înaltă treaptă a învățăturii, cea mai mare înțelepciune, cei mai mari între cei mari.

Cum au devenit astfel, ce s-a întâmplat cu ei? Ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi despre sufletele lor. Au împlinit poruncile mântuirii și de aceea au devenit mari în Biserica cerească (Matei 5,19), iată taina lor. Trăind sfintele virtuți: cu credință în Hristos, cu dragoste, cu milostivire, cu post, cu rugăciune, cu priveghere, cu ajutorul tuturor acestora, ei s-au ridicat deasupra acestei lumi. Au devenit nu numai dascălii oamenilor, ci Dascălii universului.

Împlinitori ai Evangheliei

Au propovăduit Evanghelia și Adevărul Domnului Hristos, le-au răspândit în această lune nu numai printre oameni, ci și printre Îngeri precum și printre toate făpturile. Astfel ei sunt mari înaintea lui Dumnezeu.

Ei sunt nu numai mari Dascăli, ci și mari rugători înaintea lui Dumnezeu. Ei ne dobândesc prin rugăminți de la Domnul puterea și tăria ca și noi să putem trăi după Sfânta Evanghelie, ca și noi să putem face fapte evanghelice. Ca și noi să putem crede cu credința evanghelică, să iubim cu iubirea evanghelică și să fim smeriți cu smerenia evanghelică.

Toate acestea ei le-au format mai întâi în ei înșiși și apoi în toți urmașii lor duhovnicești, cărora, slavă Domnului, aparținem și noi creștinii de astăzi. Aceasta este marea lor lucrare apostolică. Prin această lucrare a tuturor Sfinților Apostoli, ei se și numesc întocmai cu Apostolii, identici, egali cu ei. Aceasta înseamnă că ei au propovăduit Buna-Vestire a Domnului Hristos și au răspândit-o și în sufletele noastre. Și ne-au dăruit putere dumnezeiască ca și noi împreună cu acest har să trăim în această lume și ca să ne pregătim pentru viața din cealaltă lume, pentru viața nemuritoare.

Veșnicia noastră

Căci, iată, noi suntem creați pentru nimic mai puțin decât pentru Viața veșnică. Iar Viața veșnică cum se agonisește, cum se cultivă? În felul acesta: prin Dreptate veșnică, prin Iubire veșnică, prin Adevăr veșnic. Toate acestea sunt întru Domnul Iisus Hristos și în Biserica Sa. Și toate ni le dăruiește nouă, ca să ne hrănim sufletele noastre în această lume și în cealaltă cu hrană veșnică, dumnezeiască.

Căci trupul ni-l hrănim cu hrană pământească, iar sufletul cu ce îl hrănim? Sufletul îl hrănim cu Adevărul ceresc, cu Dreptatea lui Hristos, cu Dragostea cerească, cu Dragostea lui Hristos. De aceea este lucrarea noastră pe pământ foarte responsabilă și importantă. Tot ceea ce faci, de fapt faci pentru veșnicia ta.

Tu nu ești un trecător, tu ești ființă omenească, ești netrecător, ești creat pentru veșnicie.Nu pentru aceea ca viața ta să dureze cincizeci, o sută de ani, iar apoi în cimitir, în moarte, în mormânt. Nu! Domnul ne-a creat pentru Viața veșnică în acea lume și această Viață veșnică începe de aici de pe pământ, începe de la Biserica lui Hristos, de la Evanghelia lui Hristos.

De aceea a și devenit Dumnezeu om. De aceea a și coborât Dumnezeu din Ceruri pe pământ ca pe noi să ne ridice de pe pământ la Ceruri. Aceasta este întreaga lucrare a Domnului Hristos. Aceasta este rânduiala mântuirii, acesta este întregul Său program față de noi oamenii: ca să ne facă pe noi capabili să înlăturăm tot ceea ce este trecător și să trăim ceea ce este veșnic încă de aici de pe pământ. Căci viața noastră veșnică începe de pe pământ dacă trăim cu credință în Domnul Hristos, cu rugăciune, cu post, cu priveghere,cu toate celelalte virtuți evanghelice.

 


 

Page 36 of 103