„Să nu te vaccinezi cu nici un chip! Mai bine să-ți pierzi viața asta, lumească, decât să te vaccinezi! Aleargă la Dumnezeu!”, este strigarea Părintelui Iulian. Să ascultăm îndemnul Duhovnicului de la Sfântul Munte, sfânt călugăr așezat acum în ieslea Domnului.

L-am întrebat pe avva ce să fac în vremurile acestea și mi-a zis să mă rog. A spus că acum, într'adevăr, a venit timpul rugăciunii:

„Măi, uite ce'i: ceea mai mare boală a omului este păcatul. Mai mare decât orice molimă de'asta. Și primul semn de boală este atunci când omul nu se mai roagă. De asta să nu te vaccinezi cu niciun chip! Mai bine să'ți pierzi viața asta, lumească, decât să te vaccinezi! Aleargă la Dumnezeu! Nu este Hristos doctorul sufletelor și al trupurilor noastre? Nu El pe cei care aveau trebuință de vindecare îi făcea sănătoși (Luca IX, 11)? Roagă-te și zi ca psalmistul: Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele. (Psalm VI, 2). Și cine va mai întreba, tot așa să`i spui. Să le spui că așa am zis eu. Așa să le spui”.

Cu toate că era tare obosit și tulburat, am îndrăznit și l-am mai întrebat și despre ispitele care vin de la cititul Psaltirii. M-a sfătuit însă să ascult ce`mi va spune ucenicul său despre aceasta.

Iar ucenicul a zis:

un frate al nostru avea mare râvnă la psaltire și negrăind cu duhovnicul despre aceasta, a venit dracul curviei peste el. Negăsind el scăpare dintru aceasta, a alergat la duhovnic. După ce l-a dojenit puțin, acesta i-a spus să-și pună mâna pe umărul său. Iar dacă s-a rugat bătrânul în taină, după ce a plecat fratele, s-a aflat izbăvit de patima curviei.

„Deci George, de astfel de duhovnici este trebuință: care să te acopere cu harul lor și să te scoată din păcat atunci când ești copleșit de patimă. Sfaturi pot să-ți dau și eu. Chiar bune. Însă de har este nevoie atunci când ești biruit de potrivnicul”.

„Auzim întotdeauna în Simbolul Credinței, că noi, ortodocșii, credem întru Una, Sfântă, Sobornicească, și Apostolească Biserică. Una, nu o sută. Băgați de seamă! Vai și amar de cei ce s-au despărțit de Biserica lui Hristos. Nu există o mie de biserici! Una este: Biserica Sobornicească Ortodoxă în întreaga lume! Cei ce s-au despărțit de Biserică n-au mântuire. Biserica este stâlp și temelie a adevărului! Biserica este Trupul lui Hristos, cum zice marele Apostol Pavel, al cărui Cap este în ceruri. Cei ce s-au rupt de Biserică și au trecut la vreo sectă oarecare (cu sensul de erezie), n-au mântuire în vecii vecilor, măcar de-ar face orice faptă bună! Pentru că același apostol a spus: Credința este moartă fără fapte și faptele fără dreapta credință sunt moarte!” ”Noi ortodocșii suntem puțini, dar suntem Biserică întreagă. Nouă nu ne lipsește nimic. Noi n-avem ce împrumuta de la protestanți, dar nici de la catolici. Nimic, absolut nimic!" ”Nu există două biserici în lume. Una. Și aceasta este Biserica Ortodoxă, universală, în care ne-am născut noi, românii și grecii, și bulgarii, și rușii, și sârbii, și alte popoare ortodoxe. Noi n-am stricat nimic din cele ce am crezut. Biserica noastră este întreagă dogmatic, e canonică, e liturgică, tipiconală, toate le are, tot tezaurul dogmatic, canonic și liturgic și tipiconal îl are Biserica în sânul ei. Biserica noastră e tradițională, a mers pe drumul apostolic, n-avem de împrumutat nimic nici de la catolici, nici de la protestanți și cu atât mai mult de la secte. Nu mergeți în adunările lor, că dacă ai mers numai o dată de te-ai rugat unde se roagă ei, nu mai ești creștin. Cine spune asta? Voi ați auzit de Pidalion? ”Cârma Bisericii Universale”…E tradusă de Veniamin Costachi în românește și tipărită la Mănăstirea Neamțu la 1844. Aici avem adunat tot tezaurul canonic și dogmatic care s-a discutat la cele șapte sinoade ecumenice și la sinoadele apostolice. Iată ce spune canonul 10 apostolic: ”Dacă cineva cu cel scos de la împărtășire măcar în casă împreună de s-ar ruga, să se afurisească”. Auzi? Dacă te duci cu un afurisit de Biserică, cum sunt sectarii ( și toți ereticii n.n), măcar în casă dacă ai zis un Tatăl nostru cu el, ești afurisit, ești despărțit de Biserică. Dacă stai la masă cu dânsul, ești afurisit. Dacă te duci la înmormântarea lui ești afurisit, te-ai despărțit de Biserică” Iar despre catolici părintele Cleopa spus ferm: ”Care trece la catolici se leapădă de botezul ortodox. Se face catolic, dar își pierde sufletul”. Atitudinea față de eretici Deși astăzi suntem obișnuiți în mod frecvent să vedem ierarhi, preoți și credincioși ortodocși rugându-se împreună cu ereticii, Părintele Cleopa nu ar fi îngăduit niciodată astfel de abateri de la dreapta credință și încălcări flagrante ale sfintelor canoane. El spunea: ,Se cade, așadar, oricărui preot ortodox și oricărui creștin al Bisericii noastre dreptmăritoare, să fie un bun ostaș al lui Hristos cu toată evlavia și cu mânie bărbătească și tare să apere, prin cuvânt și prin scris, adevărul dreptei noastre credințe. Nu se cuvine a fi blând acolo unde nu trebuie, a te purta cu blândețe. Același lucru ne învață și Sfântul Pimen cel Mare, zicând: ”Se cade nouă a răbda toate, măcar de ne-ar scote cineva și ochii sau ne-ar tăia mâna noastră cea dreaptă, iar dacă cineva voiește a ne depărta și a ne despărți pe noi de Dumnezeu, atunci să ne mâniem” (Pateric, Cuvântul 118). Și iarăși zice: ”Întâia oară fugi, a doua oară fugi, a treia oară fă-te sabie cu cel ce vrea să te despartă pe tine de dreapta credință” ,,Ereticii, fiind vrăjmașii lui Dumnezeu (Ps. 36, 20 și 91, 9) nu avem voie să-i iubim ca pe creștini, că ei sunt fii ai diavolului, pui de viperă (Matei 3, 7; 12, 34; 23, 33; Luca 3, 7). Cu ereticii nici nu avem voie să ne rugăm (canonul 10 și 64 apostolic). Păcatul lor este împotriva Duhului Sfânt, care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor (Matei 12, 31-32; Marcu 3, 29; Luca 12, 10). Pe eretici și sectanți nici în casă nu avem voie să-i primim, nici ”bună ziua” să le zicem (II Ioan 1, 10-11; Sfântul Efrem Sirul, Tomul III, pag. 156)". Părintele Cleopa este categoric împotriva căsătoriilor mixte, acceptate astăzi cu multă larghețe de ierarhii ecumeniști, și adoptate oficial la minciunosinodul din Creta, anulând astfel practic canonul 72 VI ecumenic. ”Cât privește căsătoria unui creștin ortodox cu o femeie eretică sau invers, nu se poate, deoarece nu se poate împreuna lupul cu oaia, spre naștere de fii (Pravila Bisericească, Nicodim Sachelarie, pag. 91, manuscris)." , Mântuitorul nostru ne-a învățat pe noi și ne-a poruncit să iubim chiar pe vrăjmașii noștri . Dar nu ne-a învățat nicăieri să-i iubim pe eretici. Că ereticii, după dumnezeiasca Scriptură, nu mai sunt oameni, ci lupi grei (Fapte 20, 29), lupi îmbrăcați în piei de oi (Matei 7, 18), câini (Matei 7, 6), porci (idem), asini sălbatici (Iov 11, 12;Ieremia 2, 24; Osea 8, 9)."

Astăzi, 10 martie 2023, la ora 13, a trecut la cele veșnice unul dintre cei mai iubiți părinți aghioriți, Părintele Iulian (Lazăr) Prodromitul, la vârsta de 97 de ani. Bunul Dumnezeu să-l ducă în cereștile Sale locașuri, la binemeritata odihnă. Să avem parte de rugăciunile sale! Rai bun, Cuvioase Părinte!

Părintele Iulian Lazăr de la Prodromu – câteva repere biografice

Ioan Lazăr, precum se numea mai înainte de a deveni ieromonahul Iulian, s-a născut la data de 8 ianuarie 1926, în localitatea Vorona, județul Botosani. Părinții săi, Ilie și Elisabeta, oameni simpli și credincioși nu l-au împiedicat pe tânărul Ioan să îmbrățișeze viața monahală. Astfel, în anul 1946, la numai 20 de ani, el va fi închinoviat la Mănăstirea Sihăstria, județul Neamț. În anul 1950, el va termina armata, lucru obligatoriu la acea vreme. Petrecând zece ani în rugăciune și ascultare, în anul 1956, Domnul l-a învrednicit de a fi hirotonit diacon, iar mai apoi, preot.

În anul 1977, împlinind vârsta de 50 de ani, părintele Iulian de la Sihăstria vine în Sfântul Munte Athos, loc unde va și rămâne până astăzi. Viețuind vreme de patru ani la Schitul Lacu, abia mai apoi, în anul 1981, el ajunge la Schitul Prodromu unde este pus duhovnic. Cât timp a fost în putere, Părintele Iulian a spovedit și îndrumat obștea schitului și pelerinii veniți din țară.

Ziua de 9 martie este și Ziua Comemorării Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989.

Ei sunt sfinți noștri, modele autentice de curaj și demnitate care s-au jertfit în lagăre şi în închisori pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român.

Această zi este dedicată celor care au luptat, cei mai mulți până la moarte, îndurând cumplite suferințe în închisorile comuniste de exterminare, împotriva instaurării în România a unui regim politic totalitar şi agresiv anticreștin.

Atâta timp cât România mai are încă bărbați și femei gata de luptă, pentru Neam și Tara, jertfa lor, a martirilor care au suferit în lagărele de muncă forțată nu a fost in zadar.

Doamne, miluiește Neamul nostru Românesc!

9 Martie- Ziua comemorării Deţinuţilor Politici Anticomunişti din perioada 1944-1989. Imnul Național al României și slujba religioasă.

Pentru ca un sinod tâlhăresc să nu aibă autoritate și deciziile luate să nu aibă aplicabilitate în Biserică, trebuie ca atât "Sinodul" cât și hotărârile luate să fie condamnate de un viitor Sinod Ortodox. Așa a fost mereu în istoria Bisericii. Altfel, hotărârile unui minciunosinod devin izvor de drept bisericesc pentru Bisericile Locale care îl acceptă.

Așadar, nu trebuie să ne amăgim că la Kolymbari a fost doar o întâlnire între Întâistătători, ci a fost un "Sinod" cu pretenția de a fi "Mare și Sfânt", cu efecte legislative reale în viața bisericească. Singura putere legislativ-bisericească în măsură să anuleze deciziile minciunosinodului din Creta, pentru a nu rămâne în vigoare hotărârile eretice luate în 2016, este un Sinod Panortodox!

Dacă nu va fi un Sinod Panortodox care să condamne ecumenismul, CMB-ul și toate hotărârile eretice potrivnice Ortodoxiei, vom rămână cu grave probleme ce pot periclita mântuirea membrilor Bisericii lui Hristos. De aceea sunt importante atât îngrădirea de erezie, cât și mărturisirea publică!

Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=1350678519054210&set=a.119992032122871

Cei care consideră „sinodul” din Creta ca fiind inofensiv, pentru că acesta, spun ei, nu a produs nicio schimbare în viața Bisericii noastre, pierd din vedere că zeci de ani de ecumenism au produs deja schimbări majore în viața bisericească, pe care cei mai mulți nici nu le mai observă măcar:

1. „Ecumenismul local”, numit de Sfântul Sinod „ecumenism lucid” a produs o ștergere a conștiinței religioase ortodoxe, mai ales în zone în care populația trăiește în comunități multiconfesionale.

2. Același efect l-a produs și practicarea la scară largă a căsătoriilor mixte, permise și lăsate la decizia Bisericilor locale de către „sinodul” din Creta.

3. Readucerea greco-catolicilor în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, în 1948, prin decret de stat, fără nicio rebotezare și catehizare a celor admiși în Biserică a produs o infuzie de greco-catolicism în Trupul eclesial ortodox, cu efecte devastatoare pentru conștiința ortodoxă a membrilor de drept ai Bisericii noastre și pentru sufletele celor care au rămas în BOR de fapt greco-catolici, chiar și după 1990, când unii dintre ei au reînființat cultul lor.

4. S-au editat calendare comune, fiind elogiați în ele „sfinții” catolici.

5. S-au modificat cărțile de cult în așa fel încât unele cântări și rugăciuni să nu mai jeneze, prin adevărurile pe care le rostesc, pe partenerii de dialog ecumenist.

6. S-a eliminat citirea Sinodiconului în Duminica Ortodoxiei, pentru ca ortodocșii să nu mai poată vedea bariera clară impusă de către acesta între Ortodoxie și erezie.

7. S-au eliminat predicile cu caracter apologetic, pe motiv că ele ar întreține „ura interconfesională”, lăsând poporul în incapacitatea de a ști adevărul despre eretici și erezii.

8. S-au eliminat lepădările din slujbele de reprimire la Ortodoxie a ereticilor și necreștinilor, lăsându-i pe aceștia în legătură cu idolii și demonii din grupările de care aparțineau.

9. Școlile teologice sunt pepiniere de cadre ale ecumenismului, din cursurile teologice eliminându-se progresiv disciplinele apologetice care să ofere viitorilor preoți arme eficiente contra ereziilor.

10. Mentalitatea ecumenistă s-a înrădăcinat atât de puternic, încât urme ale ei le vedem chiar și în operele marilor teologi români, altfel geniali prin gândirea lor.

11. S-au instituit rugăciunile în comun și chemările la aceste rugăciuni, în care se folosește frecvent distincția „Biserici și confesiuni”, care conferă statut eclesial unor erezii.

12. S-au transformat multe dintre vetrele monahale din focare ale spiritualității ortodoxe în muzee ale UNESCO în care se pot admira vestigiile unei vieți bisericești ortodoxe de mult apuse.

Fragment din textul documentului citit în cadrul Sinaxei de la Botoșani, 1 mai 2019.

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1350680349054027&set=a.119992032122871

Scopul viețuirii pe pământ este mântuirea sufletului. Aceasta se poate realiza numai în Biserica Ortodoxă.

Există mântuire înafara Bisericii Ortodoxe? Sunt martirii eterodocşilor martiri adevăraţi pentru Hristos?

Aceasta este o întrebare care macină pe mulţi dintre cei care doresc mântuirea fraţilor întru umanitate. Şi este dovadă de altruism şi dragoste să doreşti ca toţi să se mântuiască, asemănându-te lui Dumnezeu care “vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină” (I Tim 2, 4). De aceea mântuirea fraţilor întru umanitate, dar neortodocşi, trebuie să rămână o nelinişte în sufletul nostru.

Sfântul Ioan Hrisostom spune:

“Cum vom putea fi atât de laşi încât să ne mulţumim cu mântuirea noastră, dat fiind că ne primejduim propria noastră mântuire, dacă nu ne îngrijim de cea a celorlalţi? Astfel, într-o luptă, cine nu se gândeşte decât să scape fugind, se pierde pe el însuşi înainte de a-i pierde pe ai săi; dar cine luptă cu vitejie pentru a-şi scoate tovarăşii din primejdie, se salvează pe sine însuşi, scăpându-i pe alţii. Viaţa aceasta e un război necontenit şi suntem mereu în prezenţa duşmanilor, să luptăm aşa cum ne porunceşte împăratul şi căpetenia noastră.”

Continuă Sfântul Ioan Hrisostom:

“Ascultaţi cuvintele pe care le spune în numele Domnului (profetul Ieremia) [Ir 15, 19]; e ca şi cum Dumnezeu ar spune: “Cine face cunoscut adevărul aproapelui său, cine îl aduce de la răutate la virtute, Mă imită atât cât e cu putinţă firii omeneşti.”

Din acest cuvânt al Sfântului Ioan Hrisostom vedem că această nelinişte pentru mântuirea fraţilor, atât creştini dreptcredincioși cât şi necreștini sau rău credincioşi (sub erezii, atei sau păgâni) este neliniştea cea bună.

Sfântul Apostol Pavel le spune Romanilor că mântuirea nu vine din faptele Legii Vechiului Testament, Hristos fiind sfârşitul Legii, împlinirea Legii. Legea Vechiului Testament nu putea să aducă singură mântuire oamenilor, ea era pregătitoare pentru primirea de către umanitate a lui Hristos Dumnezeu şi Om. Hristos este plinirea Legii şi a Profeţilor, nimeni neputând doar din faptele sale, oricât de bune ar fi, să se mântuiască. Deci împlinirea Legii cu stricteţe, faptele bune fără credinţă în Hristos nu aveau cum să aducă mântuirea. (Romani cap. 10, 4)

Dumnezeiescul Pavel spune:

«De vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Iisus şi vei crede întru inima ta că Dumnezeu L-a ridicat pe El din morţi, te vei mântui, căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire».

ROMANI CAP. 10, 9-10

Deci mântuirea nu este un produs al vreunui efort omenesc (“în dar sunteţi mântuiţi, nu din fapte, ca să nu se laude cineva” Efeseni 2, 8-9), mântuirea vine prin credinţa dreapta în Iisus Hristos, adică prin primirea acestui dar.

Mântuirea este realizată de Iisus Hristos, Dumnezeu și Om, după cum ne spune Sfântului Chiril al Alexandriei:

“Mântuitorul a îndurat aceste lucruri (răstignire, moarte, batjocură) şi a făcut pace prin Sângele Crucii Sale, căci am fost vrăjmaşi ai lui Dumnezeu prin păcat, Hristos a purtat pe lemn păcatele noastre în trupul Său, ca prin moartea Sa să putem muri păcatului şi să vieţuim întru dreptate”.

Și aceasta o numim mântuire obiectivă sau generală.

Continuare: https://ortodoxiacatholica.com/biserica-ortodoxa-este-universala-catholica/

Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989 în România este marcată în fiecare an în data de 9 martie.

Comemorarea Deținuților Politici Anticomuniști în Ziua Sfinților 40 de Mucenici a fost stabilită de Parlamentul României prin legea 247/05.12.2011.

Când pătimeau acești sfinți mucenici, era iarnă, fiind un ger cumplit și vânt mare. Deci i-a băgat dezbrăcați în mijlocul iezerului, pe când se pleca ziua spre seară; și împrejur au pus ostași și pe străjerul temniței ca să străjuiască pe mucenici.

Acatistul Sfinților 40 de Mucenici

Troparul, glasul al 1-lea

Pentru durerile Sfinților care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, și toate durerile noastre le vindecă, Iubito­rule de oameni, rugămu-ne Ție.

Condac 1:

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închină­torii la idoli, veniți să prăznuim cu dra­goste po­me­nirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Icos 1:

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele ne­veștejite de durerea trupului, că suferind răbdați as­pri­mea gerului, ca și tinerii evrei care oare­când văpaia focului privind, cân­tau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și prea­înălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:

Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;

Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;

Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;

Bucură-te, că ai dobândit viața cea ne­muritoare;

Bucură-te, că ai defăimat făgădu­in­țele barbarilor;

Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;

Bucură-te, în suferință cu totul ne­stră­mutată;

Bucură-te, în biruință multora nea­semănată;

Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;

Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;

Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;

Bucură-te, vistieria lui Hristos cea ne­deșartă;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Continuare: https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfintilor-40-de-mucenici

Oh, dragul Bunelului, eu mă voi duce din această lume deşartă în curând, dar voi, voi veţi prinde mari grozavii şi mari răutăţi.

Când vor fi anume toate acestea?, îl veţi întreba pe Bunelul. Ei, Domnul Dumnezeu poate grăbi sau mai poate amâna sfârşitul, după a Lui socotinţă; răutatea şi desfrânarea, eresul şi delăsarea s-au înmulţit atât de mult în lume, că nu ştiu cât va mai îngădui Domnul lumea aceasta …

Copile drag, Piotr, să ştii că grozăvia cea mare va fi un război între toate marile puteri ale lumii, şi va fi atâta foc şi prăpăd peste toată omenirea, că mulţi vor vrea să se fi aflat în pământ, în morminte. Mulţi vor pieri …

Piotr, inima mea dulce, rostul duhovnicilor nu este să-i înfricoşeze şi să-i înspăimânte pe fiii lor duhovniceşti. Dar a ascunde adevărul, şi anume că mult nu mai e, ar fi o trădare a Adevărului Hristos. Pregătiţi-vă, dragii Bunelului, pregătiţi-vă …

Cum să vă pregătiţi?

Rugaţi-vă cu sârguinţă;

Piotr, hrana şi băutura noastră este pravila de fiecare zi şi sfânta spovedanie.

Feriţi-vă ochii şi cugetele de desfrânare, căci pentru desfrânare va îngădui Domnul acest prăpăd prin foc.

Piotr, Piotr, cele ce ţi se par grele, cu ajutorul lui Dumnezeu sunt uşoare şi dulci. Tu ştii lucrul acesta. Chiar în mijlocul lumii, harul lui Dumnezeu este cheiţa care deschide inimile noastre şi lasă să intre Viaţa veşnică. În mijlocul cetăţii, Dumnezeu ascunde mulţi plăcuţi ai Lui. Aşa a fost întotdeauna.

Numai să strigaţi, dragii Bunelului, să strigaţi la Dumnezeu şi la Preacurata Maica Sa când veţi avea vreo greutate pe suflet sau veţi da de vreo ispită!

Acum, da, se deschid multe mănăstiri. Se scriu multe cărţi. Se ţin multe conferinţe de pace între religii. Se înfrumuseţează bisericile cu felurite podoabe, cu aur şi argint … Dar Dumnezeu nu caută la acestea … Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică ...

Starețul Selafiil din Siberia - ucenicul Sfântului Luca al Crimeii

Pr. Efrem Filotheitul

Prin ţinerea de minte a răului, „gândurile şi sentimentele negative coboară în subconştient, provocând în viaţa noastră tot felul de probleme şi pătimiri”. Prin iertare însă, toate acestea dispar. Prin urmare, iertarea este un medicament şi pentru trup. „Cei care-i iartă pe vrăjmaşii lor prezintă o îmbunătăţire a sănătăţii psihice şi somatice, în timp ce oamenii care păstrează «vie» amintirea răului care li s-a făcut sunt în primejdie ca de-a lungul timpului să sufere de angoasă puternică, depresie, psihoză, migrene, hipertensiune şi probleme cardiace”, arată un studiu făcut în America în 1999.

Am fost martorul ocular al întâmplării de mai jos: în anul 1999 am fost chemat să spovedesc un bolnav aflat pe patul morţii, care era internat la spitalul Rios, din Patras. Bolnavul acesta n-o „înghiţea” deloc pe sora lui. Nu mai vorbise cu ea de 20 de ani. La spovedanie, i-am pomenit de sora lui, şi chipul i s-a schimbat, s-a sălbăticit. Dar în final s-a lăsat convins s-o vadă. S-au îmbrăţişat, iar cel care era pe patul morţii s-a făcut sănătos. Deci s-a ridicat îndată din boală şi de pe patul morții și a plecat în satul lui!

O echipă de medici americani ne sfătuieşte: „Iertaţi, căci iertarea face bine sănătăţii, previne îmbătrânirea, iar la bătrâneţe nu vă vor slăbi puterile! Rostiţi şi rugăciunea Tatăl nostru, pentru că vorbeşte despre iertare!”.

Arhimandrit Vasilios Bacoianis

Ca semn văzut al credinței lor oamenii s-au folost și se folosesc de simboluri religioase.

Cel mai întâlnit însemn religios este semnul crucii – simbol al apartenenței la credința creștină. Crucea poate fi întâlntă sub diferte forme:

Aici nu sunt enumerate decât câteva variante de cruci; sunt mult mai multe!

Creștinii timpurii (din perioada persecuțiilor) se recunoșteau desenând pe pământ un pește:

Unele cărți religioase care au fost tipărite la episcopii/mitropolii/patriarhii conțin pe prima pagină monograma lui Hristos sau hrismoniul:

Acest semn este o garanție a faptului că acea carte are girul Bisericii.

Citește în continuare

POST însemnă ABȚINERE.

Abținere de la orice lucru sau fapt care ne face plăcere.

Această ,,abținere” se face numai din rațiuni religioase, conșietizând că această ,,abținere” se face numai cu gândul către Dumnezeu.

Majoritatea oamenilor spun că postul se rezumă la ,,a nu consuma mâncăruri de dulce”.

ACEASTA ESTE NUMAI O PARTE A POSTULUI !

Există un post al trupului, de mâncare, recomandat a fi ținut numai de unii (excepție făcând femeile însărcinate, copiii și bolnavii) dar și un post al sufletului (să nu minți, să nu bârfești, să nu te cerți, etc) de care nu este scutit nimeni.

După lungime, posturile sunt:

• posturi de o zi: miercuri și vineri;
• posturi de mai multe zile. Într-un an sunt 4 posturi lungi, de mai multe zile:
  1. Postul Paştelui durează 7 săptămâni. Este cel mai lung și mai aspru post. Prima săptamână a Postului se numește ,,Săptămâna brânzei” pentru că este o săptămână în care este permis consumul de brânzeturi și derivate din lapte. De asemeni, este îngăduit și consumul de ouă. Este o săptămână de tranziție între săptămânile în care se poate consuma orice aliment și săptămânile de post care preced Paștele.
  2. Postul Crăciunului durează 40 zile. Deși lung, este un post mai ușor.
  3. Postul Sfintei Maria Mare sau al Adormirii Maicii Domnului durează 2 săptămâni, de la 1 august până în preziua sărbătorii (15 august).
  4. Postul Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel - are o durată variabilă în funcție de data Rusaliilor din acel an.

După asprime sau duritate, postul poate fi de mai multe feluri:

• ajunare desăvârşită, când nu mâncăm şi nu bem nimic o zi întreagă;
• postul aspru sau uscat, când mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate (pâine şi apă, fructe uscate, seminţe etc);
• postul obişnuit sau comun, când mâncăm la orele obişnuite, dar numai “mâncăruri de post”, adică ne înfrânăm de la “mâncărurile de dulce” (carne, brânză, unt, lapte, ouă, vin);
• postul uşor (dezlegarea), când se dezleagă la vin, peşte, icre şi untdelemn (ulei).

În perioada postului trebuie să ne rugăm mai mult, să îi ajutăm mai mult pe cei de lângă noi, să ocolim cât putem păcatele. Toate acestea trebuie făcute din inimă, nu cu forţa sau de ochii lumii.

• Postul nu este dietă nici regim
• Postul se deosebește de dietă și de regim prin aceea că este însoțit de rugăciune și de fapte bune.

IMPORTANT: Nu trebuie să confundăm măncărurile dulci cu cele de dulce!

Doamna Post - reprezintă o tradiţie ortodoxă din Grecia care s-a răspândit şi în celelalte ţări ortodoxe.

Ea este, de fapt, calendarul Postului Mare (Postul Paștelui).

Înainte oamenii nu aveau la dispoziţie mijloacele de măsurare a timpului pe care le avem noi. Nu aveau un calendar care să măsoare zilele de aceea a fost creat un măsurător special pentru durata Postului Mare. Pe o hârtie a fost desenată o femeie, Doamna Post. Există zone în care Doamna Post este reprezentată de o figurină pe care gospodinele o realizează din făină şi apă, apoi coaptă în cuptor.

Postul Mare are 7 săptămâni; Doamna Post are 7 picioare fiecare reprezentând o săptămână din Marele Post. În fiecare săptămână (de obicei sâmbăta) i se taie cu o linie câte un picior sau (dacă se folosește un desen) sau se îndepărtează (se rupe) unul (dacă se folosește o figurină), ultimul picior fiindu-i tăiat/rupt în Sâmbăta Mare (de dinaintea Paștelui).

Citește în continuare

"Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât îmi aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat când îi sugeam tîța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi tot de la dânsa am învățat...!"

Ion Creangă - Amintiri din copilărie

TUTUROR ERETICILOR: ANATEMA.

Dar noi, creștinii ortodocși, să ne vedem de împărăția cerurilor și atunci îi putem elimina din start și pe unii și pe alții. Noi am fost și cu blocul Varșoviei, am fost și cu Blocul Atlantic, am fost și cu Imperiul Austro-ungar și cu Imperiul Otoman, cu toate, domnule, dar am rămas aici de 2000 de ani și trebuie să luăm model din trecutul nostru pentru ce va fi și pe viitor. Vor trece peste noi toți apusenii și răsăritenii, dar noi, românii, vom avea această soartă a unui popor de jertfă. Dacă mă duc la Aiud să văd acolo mărturisitorii noștri, mucenicii noștri, dacă mă duc la Sighet, dacă mă duc la Gherla, dacă mă duc la Pitești, voi vedea peste tot mărturii ale eroilor noștri și numai prin ei, așa după cum plămânul transpiră, aceștia (sfinții închisorilor) sunt plămânii prin care respiră neamul nostru și credem că toți, în sfârșit, care au trecut pe aici și ne-au vrut mai mult sau mai puțin binele, s-au stins iar noi am rămas o mărturie, un adevăr veșnic.

(Fragment din revista ATITUDINI Nr. 78)

Surs: https://atitudini.com/2023/03/parintele-justin-parvu-noi-romanii-vom-avea-aceasta-soarta-a-unui-popor-de-jertfa/

Fostul secretar general al ONU, Ban Ki-moon, a făcut o declarație uluitoare, a cărei difuzare este interzisă în presa ucraineană și pe internet. Iar noi nu știm nimic despre asta!

În cadrul reuniunii Consiliului de Securitate al ONU a fost abordat conflictul dintre cele două state. Din acesta s-a tras următoarea concluzie: Ucraina NU și-a înregistrat frontierele din 25.12.1991. Înregistrarea granițelor Ucrainei ca stat suveran nu a avut loc în cadrul ONU.

Prin urmare, se poate presupune că Rusia nu comite nicio încălcare în ceea ce privește Ucraina. În conformitate cu tratatul CSI, teritoriul Ucrainei este un district administrativ al URSS. Prin urmare, nimeni nu poate fi învinuit de separatism și de schimbarea forțată a granițelor Ucrainei. Conform dreptului internațional, țara pur și simplu nu are granițe recunoscute oficial.

Pentru a rezolva această problemă, Ucraina trebuie să finalizeze demarcarea frontierelor cu țările vecine și să obțină acordul țărilor vecine, inclusiv al Rusiei, cu privire la granița lor comună. Este necesar să se documenteze totul și să se semneze acorduri cu toate țările vecine.

Uniunea Europeană s-a angajat să sprijine Ucraina în această problemă importantă și a decis să ofere toată asistența tehnică.

Dar va semna Rusia un tratat de frontieră cu Ucraina? Nu, bineînțeles că nu! Deoarece Rusia este succesorul legal al URSS (acest lucru este confirmat de deciziile instanțelor internaționale privind litigiile de proprietate dintre fosta URSS și țările străine), teritoriile pe care se află Ucraina, Belarus și Novorossia aparțin Rusiei și nimeni nu are dreptul de a dispune de acest teritoriu fără acordul Rusiei.

Practic, tot ce trebuie să facă Rusia acum este să declare că acest teritoriu este al Rusiei și că tot ceea ce se întâmplă pe acest teritoriu este o afacere internă a Rusiei.

Conform Memorandumului de la Budapesta și altor acorduri, nu există granițe ale Ucrainei. Statul Ucraina nu există (și nu a existat niciodată!).