Haideţi să vă povestesc una că doar toţi sunteţi ca şi copii mei.

Am la picior o rană grea, o am de vreo cincisprezece ani. Am încercat tot soiul de medicamente, cred că n-a rămas nici unul singur pe care să nu-l fi luat. Degeaba. Acum, că deja sunt înaintat în vârstă, lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult, chinul meu a devenit şi mai mare.

Dar nu mă pot urni din pat. Şi-i tare greu, că te tot învârţi când la dreapta, când la stânga. Rana mă doare, ustură, oasele îţi amorţesc…Dar eu rabd, rabd, rabd…Deşi în trecut mă mai cuprindea şi deznădejdea, care-i gustul iadului, gustul gheenei.

Cu toată durerea şi deznădejdea în căre mă găseam, nu m-am plâns nicidată celor din jur. Într-o zi am auzit de nu ştiu unde un glas suav, care mi-a spus: Aşa te vrea Dumnezeu. Am răsuflat adânc, uşurat, şi mi-am spus şi eu: Minunat! dacă aşa mă vrea Dumnezeu, Slavă Lui; dar să-mi dea şi puţină răbdare, că simt că mă sfârşesc…

Într-o zi mă ridic mâhnit până la candela pe care o ţin aprinsă sub icoana Maicii Domnului. Chiar şi candela Maicii Domnului e făcătoare de minuni…Iau o bucată de vată, îmi ung rana. Atâta bine mi-a făcut, cât nici nu pot spune…Acoperământul Maicii Domnului e nespus de puternic, chiar dacă noi nu-l putem vedea cu ochii trupeşti. Nu numai că mi-a pierit toată durerea, dar şi m-a cuprins o bucurie negrăită, pentru faptul că Dumnzeu, în marea lui milostivire, binevoise să-mi dea această rană la picior. Nu încetam să dau Slavă lui Dumnezeu pentru această rană: De unde atâta milostivire faţă de mine, nevrednicul, Doamne? Ce ai văzut la un păcătos ca mine, de mi-ai dăruit atâta iubire? spuneam neîncetat…

Asta-i singura cale – răbdrea în suferinţă. Nu pricepem cât de bune sunt durerile, mâhnirile, suferinţele, chinurile că ştie Dumnezeu de ce ni le dă. De fapt, ni le dă ca să ne apropiem mai mult de El.

De aceea, să nu deznădăjduiască nimeni, niciodată, oricât de mare ar fi necazul pe care-l pătimim. Căci nu cunoaşte voia lui Dumnezeu. Voia lui nu e întotdeauna dulce, e şi amară câteodată. Amară, cum a fost şi crucea. Şi totuşi, prin cruce ne-a venit şi Învierea.

Parintele Justin în „Cum să luptăm împotriva dictaturii biometrice”:

„Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicești: rugăciunea, smerenia, dragostea, dar și mărturisirea. Nu se poate dragoste fără mărturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi dacă ne temem să mărturisim adevărul, ce jertfă mai avem? Sau dacă nu ne pasă de aproapele nostru care este în neștiință și noi nu îl informăm și îl lăsăm să cadă pradă acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai luptă astăzi să trezească pe fratele lor, care nu au rămas nepăsători față de viitorul unei nații și al unei Bis­erici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dum­nezeu, care iși pun viața pen­tru frații lor.”

În fața noastră vin timpuri destul de încercate. Predica Mitropolitului Longhin. 01.03.2023

Mesaj pentru guvernanți:

Vă puneți aceleași speranțe în inteligența artificială cum v-ați pus și în vaccin! La anu' veți înțelege că ambele concepte au fost create de aceiași bolnavi cronici, irecuperabili care în final vă vor distruge și pe voi deși acum vă plătesc regește!

Predică cutremurătoare a Părintelui Ignatie de la Măn. Cămârzani:

„Trăim deja Marea Strâmtorare, ce precede Sfârșitul Lumii”

Azi am dus vreo 6 saci de haine, alimente și dulciuri la familiile sărmane de la fosta Fabrică de Bere din CET. Sunt acolo vreo cinci case foarte sărăcăcioase, dar copiii și părinții sunt de un mare bun simț. Nu se îngrămădesc, nu zbiară, nu aruncă. Un alt semn că sunt curați e că în fața căsuțelor infime zac câteva sute de rufișoare și pelincuțe la uscat. O mămică de cinci zâmbește amar. Vine al șaselea. Are o burtă mare, deși ea e slabă ca o scândură.

În timp ce împart dulciuri la copii, care zumzăie fericiți, o intreb: ție de ce ti-e poftă ca gravidă? Femeia zice: părinte și noaptea visez căpșuni, dar acuma nu găsești nicăieri că-i iarnă. Ok.

Un tătic responsabil se apropie de mine: am o rugăminte foarte mare. Mi s-a golit butelia. Îmi arată ruginitura. Nu am gaz să fac de mâncare la copii. Un pic iritat zic: Da, da. Acuma bucură-te de haine, de alimente și dulciuri. De butelie o să văd cum fac. Drept vă spun mi se părea oleacă de îndrăzneală din partea lui.

După ce le dau toate din portbagaj, plec. Mă duc la o spălătorie la câțiva kilometri, că am roțile foarte mazace. Bag fisele, scot pistolul de spălat, când văd un tânăr brunet cum îmi face semne cu mâna. Îl întreb ce vrea.

Șefu, am o butelie faină de tot. Am muncit o zi la betoane ca să mi-o dea. Nu o vrei?

Am rămas perplex. N-am putut zice nimic. Mă uitam fix la tânăr, la butelie și tot așa.

Cat vrei pe ea?

80 șefu, e bună de tot. O iau. O umplu cu GPL și mă duc înapoi.

În drum cumpăr și o caserolă de căpșuni pentru mama gravidă cu al șaselea. Când i-o dau, femeia plânge, ia câte o căpșună și o pune în gura fiecărui copil. Îi zic: dă-i și la ăla mic de tot din burtă care face scandal.

Băiatul care mă rugase de butelie își face Cruce. Minune, părinte. N-am crezut nici într-o mie de ani că veți veni așa repede.

Îi zic: n-am căutat butelia. Butelia m-a căutat pe mine ca să ajungă la prunci, să aibă mâncare fierbinte.

Cât de mult ne iubește Dumnezeu!

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=10160534652891101&set=a.10152410492686101

Sfânta Cuvioasa Muceniță Evdochia este pomenită în calendarul creștin ortodox la data de 1 martie. Aceasta s-a născut în vremea împăratului Traian (98-117), în cetatea Iliopolis, aflată la granița de astăzi dintre Irak și Liban.

Sfânta Evdochia era samarineancă de neam și era deosebit de frumoasă și cu chip minunat. Pentru aceasta Evdochia, despre frumusețea căreia se știa departe în imperiu, strânsese o mare avere. La ea veneau tineri bărbați de peste tot și îi lăsau multă bogăție în schimbul farmecelor sale.

Într-o seară a ajuns în Iliopolis monahul Gherman care fusese la Ierusalim pentru a se închina și se afla în drum spre mănăstirea sa. A fost primit de un creștin a cărui casă era lângă cea a Evdochiei. Peste noapte, Evdochia auzind rugăciunile monahului, dimineața l-a rugat cu stăruință să vină la ea pentru a discuta. Monahul Gherman a reușit să o convingă de adevărurile credinței creștine. După îndemnul Cuviosului Gherman, Evdochia a stat închisă în rugăciuni, o săptămână întreagă. Apoi, a chemat preotul bisericii din Iliopolis să o lumineze și mai mult în dreapta credință. După aceasta a mai stat Evdochia alte șapte zile în casă, rugându-se. În ultima noapte a visat că se urca spre cer împreună cu un tânăr în haine albe ca lumina. Pe la jumătatea înălțimii s-a repezit asupra ei o creatură cu chip întunecat care vroia să o smulgă din mâna celui luminat. Evdochia s-a trezit înspăimântată și s-a închinat, deși nu era creștină încă

Înainte de plecare, Gherman a îndemnat-o să se boteze. Sfânta Cuvioasa Evdochia a fost botezată de episcopul cetății Teodot și trimisă la o mănăstire de călugărițe. Ea a eliberat slujitorii pe care îi avea în casă și a împărțit averea sa, iar casa și alte bunuri le-a lăsat preotului din oraș, retrăgându-se într-o mănăstire, nu de parte de cea monahului Gherman. După 13 luni a murit maica Haritinia, stareța acelei mănăstiri, iar soborul mănăstirii a ales-o pe Evdochia stareță în locul ei.

Uneltirile diavolului nu au întârziat să apără. Astfel, mai mulți tineri care o cunoscuseră pe Evdochia pe când aceasta se afla în păcat, aflând locul unde s-a retras, au pârât-o că a luat cu ea aurul cuvenit vistieriei împărătești și că a necinstit pe zei îmbrățișând credința în Mântuitorul Iisus Hristos.

Dumnezeu i-a dat însă Evdochiei puterea să stea cu bărbăție în fața judecătorilor și să-i încredințeze de darului Domnului nostru Iisus Hristos prin multe minuni. Aurelian, primul judecător, s-a creștinat cu soția și cu fiul lui și făcându-se diacon a ajuns episcop în locul lui Teodot. Chelasia, soția lui, a intrat în mănăstirea Evdochiei, deși era urmărită de Diogen, al doilea judecător. Toată mânia lui Diogen s-a răsfrânt asupra stareței Evdochia care a suferit cu multă răbdare supliciile la care a fost supusă mărturisind pe Iisus Hristos.

În timpul chinurilor, Diogen orbise, însă Evdochia l-a vindecat. Pentru aceasta, Diogen s-a botezat. Al treilea judecător, Vincentiu, auzind cele întâmplate și cum cei doi judecători dinainte de el au primit botezul, nu a mai chemat-o la judecată, ci a trimis direct ostașii în mănăstire să îi taie capul, primind astfel cununa muceniciei.

În fiecare zi sunt trecuți în calendarul bisericesc câțiva sfinți însă nu toți se bucură de o cinstire deosebită pentru că nu se cunosc foarte multe lucruri despre ei.

Aici sunt amintiți doar sfinți și sărbători foarte cunoscuți/cunoscute, sfinți care au avut un rol important în Istoria Bisericii sau sfinți mai puțin cunoscuți însă care sunt onomastici pentru unii.

Este bine să știm când sunt prăznuiți (sărbătoriți) pentru a nu uita să le spunem ,,La mulți ani” cunoștințelor noastre care poartă aceste nume.

• 1 martie Sf. Cuv. Mc.Evdochia = Începutul primăverii
• 9 martie Sf. 40 Mucenici din Sevastia
• 16 martie Sf. Mc. Sabin
• 17 martie Sf. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu
• 19 martie Sf. Mc. Daria, Sf. Mc. Marian
• 25 martie Bunavestire
• 26 martie Sf. Mc. Montanus preotul și soția sa, Maxima
• 30 martie Sf. Cuv. Ioan Scărarul

La sfinți ziua de prăznuire (sărbătorire) a lor este ziua în care au murit, asta nu pentru că noi, creștinii ne bucurăm la moartea cuiva ci pentru că ziua morții unei persoane care a fost trecută în rândul sfinților este ziua nașterii (trecerii în rândul sfinților) ca sfânt.

Citește și: Despre Sfinții din Calendarul Creștin Ortodox

Olga Greceanu, “Mărturie în cuvânt și chip. Vocabular al credinței și vieții spirituale”

Suntem obligați să citim compoziția produselor care va fi în latină.

Iată denumirile latinești:

• Viermi galbeni de faină = Tenebrio molitor.
• Gândaci = Blattodea.
• Lăcustă domestică = Acheta domesticus.
• Lăcustă migratoare = Locusta migratoria.
• Viermi de bivol / bălegar = Alphitobius diaperinus.

Chitina este învelișul exterior dur al insectelor care dăunează organelor interne ale omului și provoacă boli (DERMATITA ATOPICA, CANCER, LUPUS).

Insectele sunt un rezervor de floră parazită și patogenă care infectează organele umane.

Va fi imposibil să scapi de acești paraziți din organism.

Deasemenea:

• E-120-carmin (colorant roșu) este un amestec de viermi cachingel.
• E - 904-SHELAC este un produs rezidual al viermilor.

Atunci când cumpărați produse, trebuie să citiți conținutul!

Insectele sunt acum adăugate la cofetărie, panificație, paste, produse de patiserie și băuturi.

Cuvintele explicate sunt abordate numai din perspectiva teologică ignorându-se sensurile care nu au legătură cu religia.

Citește în continuare

• Sec. I = epoca apostolică - propovăduirea în Dobrogea de către Sf. Ap. Andrei, a ucenicilor lui și a Sf. Ap. Filip a ideilor creștine.
• Sec. III-IV - s-au organizat centre episcopale în marile cetăți dunărene. Din acea perioadă sunt primii martiri creștini din Dacia.
• În 1359 toate formațiunile bisericești de la nordul Dunării (din Țara Românească) se unesc și formează Mitropolia Țării Românești sau a Ungrovlahiei. Reședința este la Curtea de Argeș iar primul mitropolit este Iachint de Vicina.
• În 1401 este recunoscută de către Patriarhia Ecumenică Mitropolia Moldovei. Primul mitropolit este Iosif Mușat. Nu se cunoaște înființarea primei episcopii/mitropolii în Transilvania; se cunoaște numele primului arhiepiscop: Ghelasie (1377).
• 1642 - Sinodul de la Iași în care Petru Movilă a făcut cunoscută Mărturisirea sa de credință.
• 1698-1701 - unirea unei părți a ortodocșilor din Transilvania cu Biserica Romei (cu romano-catolicii) și constituirea Bisericii Române Unite cu Roma (Biserica Greco-Catolică).
• 1885 - Biserica din România devine Autocefală.

• 1925 - BOR (Biserica Ortodoxă Română) este ridicată la rang de Patriarhie. De când BOR a devenit patriarhie, a avut (are) 6 patriarhi:

  • Miron Cristea (1925 – 1939)
  • Nicodim Munteanu (1939 – 1948)
  • Justinian Marina (1948 – 1977)
  • Justin Moisescu (1977 – 1986)
  • Teoctist Arăpașu (1986 – 2007)

  • Daniel Ciobotea (2007 - prezent)

  • Din 1961 BOR este membră în Consiliul Ecumenic al Bisericilor. De asemeni, este membră și a Conferinței Bisericilor Europene.

  • În prezent BOR este considerată a doua mare Biserică ortodoxă din lume.

IMPORTANT:

• BOR (Biserica Ortodoxă Română) este condusă de Sfântul Sinod. Din Sf. Sinod fac parte:
• Patriarhul României
• Mitropoliții României (al Munteniei și Dobrogei, al Moldovei, al Olteniei, al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, al Ardealului, al Banatului) și ai Diasporei (al Basarabiei, al Europei Occidentale și Meridionale, al Germaniei, Europei Centrale și de Nord).
• Toți arhiepiscopii, episcopii, episcopii vicari, arhiereii vicari.
• Sinodul a luat ființă în 1925 ca Sinod Patriarhal.
• Sinodul ia hotărâri dogmatice, canonice și bisericești de orice natură, nu patriarhul!
• Întâistătătorul BOR este Patriarhul României, Prea Fericitul Daniel, care face parte din Sf. Sinod.

• Anul 33 dHr - Pogorârea Duhului Sfânt = Cincizecimea (la 50 de zile după Învierea lui Hristos) = Rusaliile = Întemeierea Bisericii creștine
• Persecuțiile împotriva creștinilor inițiate de împărații romani (aprox. sec. I-IV)
• Ian. 313 - Edictul (decretul) de la Milan prin care împăratul Constantin cel Mare acordă libertate creștinismului
• 325 - Sinodul I ecumenic (Sinoadele mai sunt numite Concilii; ecumenic = din toată lumea) în care a fost condamnată învățătura lui Arie împotriva lui Iisus Hristos; a fost alcătuită prima parte a Crezului, a fost formulată Regula stabilirii datei Paștelui etc.
• Sinodul II ecumenic - condamnarea ereziei (învățăturii greșite) a pnevmatomahilor (a luptătorilor împotriva Duhului Sfânt), formularea părții a doua a Crezului, etc.
• 431 - Sinodul III ecumenic = condamnarea ereziei lui Nestorie.
• 451 - Sinodul IV ecumenic = condamnarea ereziei monofizite. S-a produs prima schismă (ruptură) în Biserica creștină; unii au îmbrățișat ideile monofizite și au format Bisericile calcedoniene unii nu (Biserici necalcedoniene). (Pentru că Sinodul s-a ținut în orașul Calcedon, adjectivul ,,calcedonian” se referă la ceva care a apărut ca urmare a acelui Sinod)
• 553 - Sinodul V ecumenic = condamnarea unor scrieri greșite ale unor teologi (de ex. Origen)
• 681 - Sinodul VI ecumenic
• 787 - Sinodul VII ecumenic = condamnarea ereziei iconoclaste (împotriva cinstirii icoanelor)
• 843 - Duminica Ortodoxiei, instituită din timpul domniei împărătesei Teodora a Bizanțului, sărbătorită acum în prima Duminică a Postului Paștelui, celebrează victoria dreptei credințe asupra iconoclasmului, adică restabilirea venerării icoanelor în Biserică.
• 1054 - Schisma cea Mare = împărțirea în două a Bisericii creștine, în ramura de Răsărit (Biserica Ortodoxă) și în ramura de Apus (Biserica Romano-Catolică sau Catolică). Cele două părți ale Bisericii au rostit anatema (excluderea din sânul Bisericii ) uneia către cealaltă.
• Prima jumătate a sec. al XVI-lea - apariția Bisericilor Protestante (sau a Bisericilor Reformei) din Biserica Romano-Catolică: lutheranismul, zwinglianismul și calvinismul
• 1534 - apariția Bisericii anglicane prin desprinderea unor credincioși din Anglia de Biserica Romano-Catolică
• 1542-1563 - Contrareforma
• 1581 - îndreptarea Calendarului de către papa Grigorie al XIII-lea. Este cel mai folosit calendar. Țările au început să folosească pe rând acest calendar. Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul gregorian în 1919 substituindu-l pe cel iulian, pe ,,stil vechi”.
• 1965 - simultan Patriarhul Atenagora (patriarhul ecumenic, al tuturor ortodocșilor) și Papa Paul al VI-lea (conducătorul tuturor catolicilor) au ridicat anatema din 1054. Cele două biserici (ortodoxă și romano-catolică) s-au împăcat dar nu s-au unit.

Urmând tradiția creștină la vremuri de restriște, pentru salvarea poporului ortodox prin procesiuni cu sfintele moaște și întețirea rugăciunii în toate bisericile și mănăstirile țării, Prea Cucernicul Părinte Emanuel Ganciu (foto dr.), cunoscut generației Pieței Universității 1990 pentru implicarea sa duhovnicească în susținerea cauzelor românești, luminat de harul Sfântului Duh, a alcătuit o scrisoare către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la care s-au alăturat rapid sute de români, personalități și simpli credincioși din întreaga țară. Părintele pomenea în scrisoarea sa, înregistrată ieri, miercuri, 2 noiembrie, la Patriarhie, despre cele descoperite de Dumnezeu vrednicului de pomenire Părinte Nicodim Bujor de la Cernica, și anume că, dacă nu se va împiedica intrarea țării într-un război nedrept, va da pe întregul teritoriu al țării un cutremur. La nici 24 ore de la depunerea Scrisorii la Palatul Patriarhiei, România a fost zguduită de un cutremur de peste 5 grade Richter. Un semn despre care trebuie să se țină cont.

Iartă-mă, Doamne pentru tot ce puteam să văd și nu am văzut! Pentru tot ce puteam să aud și nu am auzit! Pentru tot ce puteam să simt și nu am simțit! Pentru tot ce aș fi putut să înțeleg și nu am înțeles! Pentru tot ce puteam să conștientizez și nu am conștientizat! Pentru iertarea pe care aș fi putut să o dau și nu am dat-o! Pentru bucuria pe care aș fi putut să o trăiesc și nu am trăit-o! Pentru Lumina pe care aș fi putut să o primesc și nu am primit-o! Pentru viața pe care aș fi putut să o ocrotesc și nu am ocrotit-o! Pentru visele pe care mi le-aș fi putut împlini și nu le-am împlinit! Pentru necunoscutul în care aș fi putut să pășesc și din teamă nu am îndrăznit să pășesc! Pentru iubirea pe care aș fi putut să o exprim și nu am exprimat-o! Pentru tot ce puteam să creez bun și frumos și nu am creat pentru gloria Ta, Doamne și a Împărăției Tale Divine! Pentru tot ce știu și nu știu că am greșit, pe Tine, Doamne, care ești Mila și Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă și mă îmbracă cu nesfârșita Ta Iubire și Lumină! Îți mulțumesc, Doamne pentru toată frumusețea pe care am văzut-o izvorând din Tine ! Pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului! Pentru tot ce am simțit bun și minunat în viata mea! Pentru tot ce prin harul Tău am înțeles! Pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu! Pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace! Pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne! Pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogățit ființa! Pentru viata mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenței! Pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine! Pentru necunoscutul în care am pășit plin de curaj, regăsindu-Te! Pentru iubirea copleșitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă! Pentru tot ce am creat prin Tine bun și frumos, aducând cu umilință laudă Împărăției Tale divine! Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile și va vindeca toate bolile mele și ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin!

Militarul profesionist avea 47 de ani și a murit a treia zi după vaccin, de infarct, la Centrul 110 Comunicații și Informatică al Forțelor Navale, pe 26 februarie 2021

Pe 26 februarie, un coleg de-al medicului Valeriu Gheorghiță, militar profesionist de la Centrul 110 Comunicații și Informatică "VICEAMIRAL ING. GRIGORE MARTEȘ" al Forțelor Navale Române, din zona Mamaia Sat, UM 02052, a murit subit. Cauza: Infarct. Militarul de 47de ani se vaccinase cu trei zile în urmă, pe 23 februarie 2021. Cazul a fost ascuns de autoritățile centrale însărcinate cu campania de vaccinare.

Infarctul se află printre reacțiile adverse severe întâlnite în faza de testare la toate vaccinurile anti-Covid aflate pe piață. În plus, ar fi bine de aflat dacă militarul mort a fost vaccinat cu lotul AstraZeneca interzis deja de 10 țări. Ați auzit undeva știrea aceasta, la conferințele TV ale vedetei în haină militară care știe întotdeauna că vaccinul nu a produs nici un deces în România? A apărut această informare, ca semnal măcar, între reacțiile severe suspecte care ar trebui raportate zilinic de Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV) pe pagina specială creată de STS? Ați citit undeva această știre în „presa centrală”?

Răspunsul la toate aceste întrebări este NU. De notat, la fel ca și în alte cazuri de deces relatate de noi, informația s-a scurs în presă după o oarecare perioadă, probabil dinspre procurori sau camarazii celui decedat. Astfel, de abia pe 4 și 5 martie presa locală a început să scrie, sporadic, despre decesul suspect din data de 26 februarie. Concret, au relatat doar trei surse Ziua de Constanța, FocusPress și LitoralTv care a realizat și o știre video pe care o prezentăm mai jos. Credeți că doctorul militar Valeriu Gheorghiță NU A ȘTIUT despre acest caz de deces al unui camarad al său din Armata României? Ne îndoim. Dar dacă așa este repetăm ce am scris ieri: Gheorghiță trebuie demis ori pentru minciună deliberată în formă continuată ori pentru incompentență crasă!

Gheorghiță ar fi trebuit să știe despre acest caz, pe care noi îl considerăm ascuns, atâta timp cât chiar Parchetul Militar a declanșat o anchetă pentru moarte suspectă, conform procedurilor legale, pentru stabilirea împrejurărilor exacte în care a decedat militarul de la unitatea din subordinea Forțelor Navale Române. Bărbatul avea 47 de ani, potrivit presei locale.

Colonelul Cornel Pavel, purtătorul de cuvânt al Statul Major al Forțelor Navale, a declarat, pentru Focus Press, că în data de 26 februarie militarului i s-a făcut rău și a intervenit, inițial, sanitarul din cadrul unității. Ulterior, a fost solicitată prezența ambulanței. "A fost solicitată ambulanța, nu a așteptat la poartă, a intrat imediat. Militarul era conștient, dar a mai fost solicitată încă o ambulanță, de data aceasta dotată cu echipament necesar resuscitării, în caz de necesitate. A fost preluat de ambulanță, dar a decedat în ambulanță”, a explicat Cornel Pavel.

Pe lângă ancheta deschisă de Parchetul Militar și Comandantul unității a desemnat o comisie de cercetare a cauzelor decesului. Colonelul Cornel Pavel a precizat de asemenea că nimeni nu este obligat să se vaccineze, că militarii sunt doar informați cu privire la vaccinare, iar decizia este a lor.

Solicităm Parchetului Militar, Ministerului Apărării, Agenției Naționale a Medicamentelor și Comitetului Covid TV condus de Gheorghiță să comunice opiniei publice naționale date despre aceast deces suspect, chiar și la peste două săptămâni de când îl țin ascuns.

Amintim că în conferința de presă de marțea trecută Gheorghiță a declarat, potrivit Agerpres, că "Din ceea ce eu știu, vorbim de circa 7 sau 8 persoane care ne-au fost aduse la cunoștință și pentru care noi am făcut comunicate oficiale.

Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)

Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare: Doamne și Stăpânul vieții mele…

Valeriu Gafencu - Sfântul Închisorilor (1921 - 1952)