“De la Freud încoace s-a produs o mutație: s-a pus sexul în locul capului. Asta e tristețea cea mai mare. Vedeți, la noi, la români există/exista o cuviință. Anumite cuvinte nu se pronunțau – nu erau niște tabu-uri, dar există/exista o pudoare. Acum “cuviința”, cuvântul acesta, a dispărut din dicționar. ”

“Nu am prejudecăți de niciun soi, dar felul în care ne purtăm ucide frumusețea. Pentru mine, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusețe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ține, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a ființei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumusețe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.”

“În general, adevărurile sunt cam triste și de aceea lumea nu le iubește.”

“Marile mele iubiri au fost Eminescu și Enescu.”

“Bărbatul vieții mele a fost soțul meu, Apostol Bușulenga. Un om admirabil. Un om de o cultură clasică admirabilă. Cunoștea latina și greaca. Poate asta m-a și atras la el. Am fost căsătoriți 45 de ani. Pe verigheta mea este gravat numele lui. Pe verigheta lui era gravat numele meu.”

"Credeți că de la manele ne vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach?"

— Zoe Dumitrescu-Bușulenga

1. Primul gând, după ce te trezești din somn, să fie la Hristos. Sfântul Porfirie spunea: "Nu vă ocupați mintea cu întunericul, deschide fereastra ca să intre lumina."
   
   

2. Rugăciunea. Te poți ruga și atunci când faci lucruri simple în fiecare zi. De pildă, un monah spunea rugăciunea lui Iisus când cobora scările de la metrou, care îi aminteau de coborârea la iad. Gândește-te de câte ori ai putea rosti rugăciunea la fiecare treaptă.
   
   

3. Să nu vezi fiecare zi ca pe o rutină. Pentru creștini, fiecare zi e o surpriză. Până seara Dumnezeu va face ceva și îți va transmite un mesaj. Viața să nu curgă monoton și banal...
   
   

4. Să ne apropiem de oameni cu mai multă iubire.
   
   

5. În fiecare zi să îți faci puțin timp pentru liniştire, chiar și 10 minute. Să nu privești viața din perspectiva ritmurilor amețitoare. Și atunci, vei auzi glasul lumii lăuntrice, pentru că atunci când e furtună nu poți privi limpede adâncul mării.
   
   

6. Neliniștea pleacă prin amintirea morții. Dacă te gândești la sfârșitul tău, te debarasezi de lucrurile neimportante. Acest gând ne aduce cu picioarele pe pământ și ne face să fim realiști. Atunci te smerești, iar stresul pleacă.
   
   

7. Să ne gândim că nu suntem singuri. Îi avem pe Sfinți. Putem să ne rugăm lor și să le cerem să mijlocească pentru noi.
   
   

8. Să facem la sfârșitul fiecărei zile o mică cercetare de sine. Așa cum Sfântul Dorothei făcea, scriind pe cine a rănit, pe cine a supărat, iar astfel încerca să se schimbe, să se îndrepte.
   
   

9. Să privim fiecare zi ca pe un dar al lui Dumnezeu mulțumind cu recunoștință și pentru lucrurile mărunte.
   
   

10. În fiecare zi să ne gândim că Cineva, în urmă cu 2000 de ani, S-a răstignit pentru noi. Iar acest lucru te va face să simți că Dumnezeu te iubește foarte mult. Dacă sufletul tău se va liniști și se va smeri, chiar și în ultimul ceas, Hristos ți Se va revela și te va ajuta.
    
    

— Mitropolitul Antonie de Suroj

☦️ Mitropolitul Antonie de Suroj: Privește oamenii prin ochii iubirii / ”Şi trebuie să ne amintim, iată, că unicul mijloc de a-l renaşte pe om, unicul mijloc de a-i da omului posibilitatea de a înflori deplin este a-l iubi – a-l iubi nu pentru virtuţile lui, ci în pofida faptului că el este imperfect, a-l iubi pur şi simplu pentru că este om şi pentru că omul este ca atare atât de măreţ şi minunat. În asta putem crede întotdeauna. Noi nu putem vedea asta întotdeauna – doar ochii dragostei ne pot îngădui s-o zărim. Omul poate fi privit cu ochi nepăsători, şi atunci nu vedem nimic, ci băgăm de seamă doar manifestările exterioare, trăsăturile feţei, apreciem omul la fel cum apreciem toate celelalte: un câine, un cal sau un obiect pe care vrem să îl cumpărăm. Trebuie să ne deprindem a privi omul aşa cum este el în adâncul adâncului său, în însăşi esenţa sa, şi să ne raportăm la el în mod corespunzător. Aşa Se raportează la noi Dumnezeu. Dumnezeu nu ne iubeşte pentru că suntem buni, Dumnezeu este milostiv faţă de noi nu pentru că merităm milă sau dragoste: El pur şi simplu ne iubeşte.”

Pe 19 mai, cinci ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Bulgare (trei mitropoliți și doi episcopi) au concelebrat pentru prima dată cu reprezentanții „Bisericii Ortodoxe a Ucrainei” schismatice, în timp ce Sfântul Sinod din Bulgaria nu a luat niciodată decizia de a intra în comuniune cu schismaticii.

🛐 SACCSIV: După ce Patriarhul Neofit a trecut la cele veșnice, niște ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Bulgare s-au bulucit să slujească împreună cu schismaticii ucraineni și Patriarhul Bartolomeu la Istanbul →

Concelebrarea a venit într-un moment în care Biserica Bulgară nu are Patriarh. IPS Patriarhul Neofit s-a odihnit în martie. Mitropolitul Nikolai de Plovdiv, care a slujit cu sectanții OCU, este unul dintre numele de top în viitoarele alegeri pentru patriarh, rezultat pentru care Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului s-a arătat foarte interesat.

Este de remarcat faptul că site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Bulgare nu a publicat niciodată știri despre această slujire comună. Cu toate acestea, nu a scăpat de atenția clerului, monahilor și credincioșilor bulgari.

Un grup de preoți din Eparhia Lovech (al cărui ierarh, Înaltpreasfințitul Mitropolit Gabriel este cunoscut pentru atitudinea sa ortodoxă puternică împotriva schismaticilor) a trimis o scrisoare deschisă Sfântului Sinod prin care ceru celor cinci ierarhi care au încălcat eclesiologia ortodoxă și au concelebrat cu schismaticii, Mitropoliții Nicolae de Plovdiv, Ciprian de Stara Zagora, Iakov de Dorostol și episcopii Sion de Velichka și Vissarion de Smolyan ar trebui să fie considerați responsabili pentru acțiunile lor.

De asemenea, ei se opun retoricii venite de la Patriarhia Constantinopolului și amestecului acesteia în viața Bisericii bulgare.

Preoții scriu:

„Ne opunem categoric participării Bisericii Ortodoxe Bulgare la treburile politice, în special cele din afara granițelor țării noastre. Reamintim că Biserica canonică a lui Hristos din Ucraina a fost întotdeauna și rămâne Biserica Ortodoxă Ucraineană, condusă în prezent de Mitropolitul Onuphry al Kievului. Biserica Ortodoxă a Ucrainei (OCU), nou creată și puternic promovată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, este, în cel mai bun caz, un proiect geopolitic în veșmintele Bisericii și, în orice caz, o falsă biserică”.

„Insistăm ca cei trei mitropoliți și cei doi episcopi să fie trași la răspundere pentru abaterile lor grave, care le-au afectat nu numai ei înșiși, ci întregului organism al Bisericii. Acțiunile lor au provocat tulburări semnificative chiar înainte de alegerile patriarhale, amenințănd unitatea Bisericii lui Hristos din Bulgaria”.

„Ne exprimăm nemulțumirea față de terminologia eclesiologică nou introdusă și din ce în ce mai folosită din Patriarhia Ecumenica cu privire la „Biserica-mamă” și „fiicele ei”. Această terminologie subminează înțelegerea tradițională a Bisericii ca Trup mistic al lui Hristos și ca turmă vizibilă cu Păstorul Domnul Isus Hristos. În schimb, impune viziunea Bisericii ca instituție umană globală cu caracter corporativ. Suntem surprinși și profund confuzi de motivul pentru care o astfel de terminologie începe să fie auzită de la ierarhii bulgari și de la cele mai înalte funcții la fel”.

„Declarăm că prezența Patriarhului Bartolomeu la viitoarele alegeri pentru Patriarhul Bulgariei, la care susține că a fost invitat, este absolut nedorită. Acțiunile și declarațiile sale din ultimii ani au fost constant o sursă de mare scandal pentru mulți credincioși din Bulgaria, iar după înființarea OCU, chiar și pentru Biserica Universală. Nu dorim prezența lui din cauza implicării actuale a ierarhilor bulgari în nelegiuirea lui”.

„Subliniem că nimeni nu ne-a forțat, propus sau îndemnat să scriem această scrisoare. Suntem ghidați numai de conștiința noastră ca preoți și creștini”.

Potrivit publicației bulgare afera.bg, Sinodul a fost inundat de plângeri similare din partea clerului și a laicilor din întreaga țară, deși biroul Sfântului Sinod nu le-a trimis să fie luate în considerare la ședința sinodală de ieri. Ierarhii au ales un nou ierarh pentru Eparhia Sliven, dar par să nu fi discutat despre concelebrare cu schismaticii.

Cu toate acestea, ședința sinodală a fost întâmpinată de un protest al preoților, călugărilor și mirenilor din toată țara relatează Pravblog.

Protestatarii l-au salutat pe Met. Iakov de Dorostol, unul dintre ierarhii care concelebra cu schismatici, cu strigăte de „Iuda!”

Sursa: https://orthochristian.com/160425.html

Comentariul Ortodoxia.RO:

• 🥇 Cinste acestor creștini ortodocși bulgari - toți cei ce au protestat prin petiții sau prin manifestații directe împotriva ierarhilor ce au slujit cu schismaticii BOU - care mărturisesc prin faptă lupta lor duhovnicească împotriva ecumenismului, schismelor și a ereziilor. AXIOS!

• 🟥 Protest antiecumenist la Mănăstirea Cașin din București (25 Ianuarie 2024)

Azi e ziua Sfântului Ioan Rusul, cel mai scump sfânt, ocrotitorul familiei mele (alături de Maica Domnului și de Marele Nicolae), doctorul care a asistat-o pe soră-mea la o naștere 5% șanse viabile și s-a născut o minune de prunc.

Așa că vă zic și eu o minune a sfântului în viața mea.

Acum 5 ani, am fost în Insula Evia, la Prokopi, și ne-am închinat la moaștele sfântului doctor fără de arginți. Am fost de multe ori, da acuma, auzisem eu că unele Biserici au fesul sfântului, care este ținut 40 de zile pe capul sfântului.

Așa că am întrebat pe acolo, cum pot face rost de Fesul Sfântului Ioan.

Probabil Bisericile din România, care au acest odor, au făcut Bisericii de acolo o donație consistentă, sau poartă hramul sfântului.

Nu știam pe nimeni. Mi-au zis că e unul părintele Ioannis.

Părintele Ioannis nu era acolo, doar o doamnă la pangar care vindea lumânări.

Am scris o scrisoare în engleză, în care am spus că sunt un preot român, din Constanța, Ioan, și că vreau fesul sfântului. Am pus și o donație pentru Biserică: 30 de euro 🙂. Pentru mine era o căruță de bani, dar în Grecia asta e o masă în oraș. Apoi am plecat.

După vreo două luni, primesc o scrisoare, semnată de părintele Ioannis de la Prokopi, în care mulțumea pentru donație 🙂 și spunea că vă fi folosită pentru pictura Bisericii. Nimic de Fesul Sfântului Ioan. Cred că părintele a zâmbit la tupeul meu de 30 de euro. Du-te, băi de-aici.

A trecut jumate de an, și eu, bezmeticul, mă rugam mereu: sfinte Ioane, fesul, fesul. Îmi trecuse orice speranță.

Când colo, primesc o scrisoare.

Părintele Ioannis l-a visat de trei ori pe Sfântul Ioan, zicând cu voce ridicată: dă-i, măi, fesul, românului.

Părintele nici nu mai știa, ce român, ce fes. Dar după al treilea vis, a întrebat ici colo, și pe doamna de la pangar: ce român a fost pe aici, că au fost sute? Da doamna: preotul ăla român care a dat 30 de euro, că vrea fes.

Așa că mi-a trimis fesul Sfântului Ioan Rusul, cu ștampila Bisericii cu chipul sfântului, ținut 40 de zile pe capul sfântului.

Îl avem la Biserică la noi și ne binecuvintează mereu ca pe niște copii îndărătnici, dar care-l iubesc.

La mulți ani în veșnicie, Sfinte Ioane!

• Sursa: https://www.facebook.com/ioan.istrati/posts/pfbid02CFg6rc5PofM2kTWhAt3KftKeeh9yt1QpWPCWYnM9g8kxqBtgVXkNH8t3NiFrJKuWl

• 📅 27 Mai: Sfântul Ioan Rusul ☦️ / Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat.

Viața Sfântului Ioan Rusul

Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat.

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârșitul veacului al șaptesprezecelea, pe timpul împărăției lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al nașterii sale este 1690, și aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăznețul țar l-a întreprins împotriva turcilor în 1711.

Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului, Sfântul Ioan a fost vândut unui ofițer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp (Urgup) – Capadocia – Turcia), Asia Mică, aproape de Cezareea Capadociei. Întorcându-se în ținutul său, aga l-a luat cu sine și pe Ioan. Turcia se umpluse de nenumărate mulțimi de robi ruși care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor și cei mai mulți dintre ei, pentru a li se ușura puțin suferința, s-au lepădat de Hristos și s-au făcut musulmani.

Sfântul Ioan, însă, făcea parte dintre acei tineri pe care îi înțelepțește cunoașterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: „Bătrânețile cinstite nu sunt cele de mulți ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor; înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților – o viață fără prihană”. Împodobit, deci, cu înțelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică „necredincios”.

Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat. Agăi turc i-a spus: „Dacă mă lași liber în credința mea, îți voi împlini cu sârguință poruncile; dacă mă silești să-mi schimb credința, mai degrabă îți predau capul decât credința. Creștin m-am născut și creștin voi muri”.

Rânduit să îngrijească de vite, fericitul Ioan își întindea într-un colț al staulului trupul obosit, mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem.

Dumnezeu, văzând credința robului Său și mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând la aceasta și smerenia și blândețea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit, pentru a-și chinui trupul cu traiul greu și nevoința în mirosul greu al dobitoacelor și loviturile lor de picioare. Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locașul de nevoință unde el urma poruncile Sfinților Părinți: ceasuri nesfârșite de rugăciuni și îngenuncheri; puțin somn, ghemuit, pe podeaua goală și acoperit cu o pânză veche, postind multe zile cu puțină pâine și apă și rostind adesea psalmii Proorocului David, pe care îi zicea în limba în care îi învățase de la mama sa – în limba rusă: „Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Către Tine, Doamne, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei; iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi…”. Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe ce era zidită într-o râpă nu departe de casa stăpânului său și făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă și se împărtășea cu Preacuratele Taine.

Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul, Cel ce cercetează inimile și rărunchii, a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi și a celor de altă credință. A dat Domnul și multă bogăție stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa și propovăduia tuturor despre virtuțile slugii sale.

După vreme, aga a hotărât să facă un pelerinaj la Mecca, cetatea sfântă a mahomedanilor. Nu la multe zile după plecarea sa, soția acestuia a pregătit un ospăț la care a invitat rudele și prietenii soțului pentru a prăznui și a se ruga pentru buna întoarcere a acestuia acasă. La masă a fost rânduit să slujească fericitul Ioan. Printre mâncărurile așezate înaintea oaspeților se afla și un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi. Amintindu-și de soțul ei, stăpâna a zis lui Ioan: „Cât de bucuros ar fi fost, Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi și ar fi gustat din acest pilaf!”. Sfântul Ioan a cerut atunci de la dânsa o farfurie plină cu pilaf, spunând că o va trimite la agă, în Mecca. La auzul acestor cuvinte toți invitații au râs; stăpâna, însă, a poruncit bucătăresei să-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf cerută, gândind că poate vrea să o mănânce el însuși sau să o dea vreunei familii creștine sărace, precum obișnuia să facă adesea, dăruind altora partea sa de mâncare ce i se cuvenea.

Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mecca, cu oricare mijloc va rândui Domnul în atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie și simplitate, cu nimic îndoindu-se, după cuvântul Domnului, și Acesta i-a ascultat dorința: farfuria a dispărut din ochii săi, iar fericitul Ioan s-a întors la masă, spunând stăpânei că a trimis mâncarea la Mecca. Crezând că vrea să ascundă faptul că a mâncat pilaful el însuși, invitații au râs de cuvintele fericitului Ioan ca de o glumă bună.

Peste puține zile s-a întors din pelerinaj aga, aducând cu sine și farfuria de aramă, spre marea uimire a casnicilor săi. Numai Sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplaseră: „În cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăț), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele casei noastre. Așa încât, cu toată nedumerirea și zbuciumul meu, m-am așezat și am mâncat cu mare poftă pilaful, și, iată!, am adus farfuria cu mine și văd că este într-adevăr a noastră. Dar, pe Allah, nu pot să înțeleg cum a ajuns la Mecca și cine a adus-o”.

Auzind acestea, casnicii eparhului au fost cuprinși de teamă și uimire, iar soția i-a povestit acestuia cum a cerut Ioan farfuria cu mâncare pentru a o trimite la Mecca și cum toți l-au luat în râs pentru aceasta.

Vestea despre minunea săvârșită de sfântul s-a răspândit repede în tot ținutul și toți îl priveau cu teamă și respect, ca pe un om drept și plăcut lui Dumnezeu, nemaiîndrăznind nimeni să-l supere cu ceva. Stăpânul și soția sa se sârguiau să-i poarte de grijă cât mai mult și l-au rugat să se mute în cămăruța ce se afla lângă grajd, pe care până atunci o refuzase. Fericitul Ioan și-a continuat mai departe felul ascetic de viață, îngrijind de animale și împlinind cu sârguință poruncile eparhului, iar nopțile petrecându-le cu rugăciuni și cântări de psalmi. Toate acestea le făcea împlinind cuvântul Domnului: „Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele sunt ale lui Dumnezeu”.

După puțini ani, însă, pe care i-a trăit în post și rugăciune, apropiindu-se sfârșitul vieții sale pământești, fericitul s-a îmbolnăvit și a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfințise cu rugăciunile sale și cu reaua pătimire îndurată pentru numele și dragostea lui Hristos, Cel ce S-a făcut om pentru noi și S-a răstignit pentru marea Sa iubire către toți. Cunoscând mai dinainte ceasul ieșirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se împărtăși cu preacuratul Trup și cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăși și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730.

Cu învoirea turcilor, preoții și creștinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului, pregătindu-l de înmormântare. La îngroparea sa au venit nu numai creștinii, ci și mulți musulmani și armeni: cel până mai ieri rob și sclav a fost îngropat ca un stăpân. Au ridicat pe umeri cu lacrimi de adâncă emoție și cucernicie mult truditul trup și, cu lumânări și tămâieri, cu atenție și evlavie l-au dus la cimitirul creștin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel trupul pământului mamă.

Descoperirea sfintelor moaște

Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi asculta suferința și torturile și care îl împărtășea cu Sfintele Taine, a văzut în vis pe Sfântul Ioan în noiembrie 1733. Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, așa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ și să-l aibă ca binecuvântare veșnică a lui Dumnezeu. După șovăielile preotului, cu îngăduința lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creștinii au deschis mormântul și o, minune! – trupul sfântului se găsea intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească și evlavie l-au ridicat, au luat în brațele lor acest dar dumnezeiesc - sfintele moaște, și l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obișnuia să privegheze fericitul Ioan.

În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea și Ibrahim al Egiptului, Osman Pașa, trecând prin Procopie – ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaște, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creștini. Văzând însă trupul Sfântului mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.

După conflictul dintre Turcia și Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiți să plece, luând cu ei sfintele moaște, odoarele bisericii și puține lucruri personale. După multe peregrinări, moaștele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraș Procopie. Aici s-a ridicat o nouă biserică, a cărei construcție s-a terminat în anul 1951 și care adăpostește astăzi racla cu Sfintele moaște ce izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credință la ajutorul Sfântului nesecat râu de tămăduiri și alinări ale suferințelor celor trupești și sufletești.

Acatistul Sfântului Ioan Rusul

Troparul Sfântului Ioan Rusul, glasul al 8-lea

Cel Care te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească ţine şi după moarte neschimbat trupul tău, sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier şi acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe cel care, rob fiind, a stăpânit peste patimi! Veniţi să-l lăudăm pe cel în care S-a oglindit Răsăritul Răsăriturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca să împartă lumii întregi binecuvântările lui Dumnezeu, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Icosul 1

Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina adevărului, o, preaminunatule Ioane, sorbind dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti. Ai urmat cuvântul Celui Care a zis: „Cine crede în Mine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”; şi pentru aceasta noi te lăudăm:

• Bucură-te, podoabă a Bisericii soborniceşti, Mireasa lui Hristos;
• Bucură-te, masă duhovnicească a celor doritori de curăție;
• Bucură-te, odraslă sfântă a pământului rusesc, trimisă la tainic apostolat;
• Bucură-te, moştenitor al înfrânării Cuvioşilor Antonie şi Teodosie de la Pecerska;
• Bucură-te, că ai crescut într-o familie binecredincioasă;
• Bucură-te, că ai luptat împotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
• Bucură-te, că nu te-ai biruit de deznădejde când ai primit crucea robiei;
• Bucură-te, că întărit fiind de Dumnezeu, ai răbdat bătăi nenumărate;
• Bucură-te, că scuipările nu au întinat frumuseţea ta lăuntrică;
• Bucură-te, piatră de care s-au sfărâmat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
• Bucură-te, că deşi ţi-au ars părul şi pielea capului, nu te-ai plecat lor;
• Bucură-te, că ai fost vrednic urmaş al cetelor de mucenici şi mucenițe;
• Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Cardul de sănătate, folosit de Coldea pentru a crea un adevărat sistem național de supraveghere

Acuzații bombă sunt scoase la lumină în cazul Coldea. Fostul șef al serviciilor române a pus presiuni ca să aibă acces la datele personale ale populației.

În trecut, fostul șef al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Lucian Duță, a tras un semnal de alarmă în exclusivitate la Realitatea PLUS și a explicat cum serviciile s-au folosit de sistemul de sănătate pentru a crea un adevărat sistem național de supraveghere de tipul Big Brother.

Lucian Duță: Casa Națională de Asigurări, și în esență eu, am fost folosit de persoane de la vârful SRI. Domnul Coldea, domnul Maior, alți generali, în sensul că, sub pretextul, de altfel de bună credință al meu, de a anula frauda din sistemul de sănătate, să forțăm celelalte sisteme despre care v-am spus că nu voiau să dea bazele de date, să le pună împreună cu cele civile.

Cu alte cuvinte, Casa Nationala de Sănătate a fost folosită ca un cal troian în curtea celorlalte servicii secrete, în curtea structurilor militarizate, armatei, sistemul de justiție, pentru a-i forța, sub acest deziderat nobil, de a da acele baze de date.

Anca Alexandrescu: Aveți dovezi în acest sens? Că au translatat informație de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate la SRI?

Lucian Duță: Păi eu vă spun ce mi-a zis mie și am și fost dus atunci și am avut întâlnire și cu domnul Maior și cu domnul Coldea, nu era nicio chestiune ascunsă.

Anca Alexandrescu: La sediul SRI?

Lucian Duță: Da, la sediul lor.

Anca Alexandrescu: Și ce v-au spus cei doi?

Lucian Duță: Că e un deziderat și al meu, și al dânșilor, și de asta v-am spus că a trebuit să fac acest compromis.

• Sursa: https://www.realitatea.net/stiri/actual/cardul-de-sanatate-folosit-de-coldea-pentru-a-crea-un-adevarat-sistem-national-de-supraveghere-acuzatii-bomba-de-la-fostul-sef-cnas_665437b125668c73f57cfa57

• Context:

  • 🚩 Statul nu e Ţara, statul e instrumentul duşmanului în contra țării.

  • 😂 Esența reformelor din '89 încoace 🔃

  • ✝️ Sfântul Iustin Popovici: cele ce aparţin lui Dumnezeu nu pot fi jertfite de dragul cezarului, şi aici întâietatea îi revine totdeauna lui Dumnezeu

  • ✝️ Părintele Nicolae Steinhardt: Cu Mamona nici o legătură, oricat de mică – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfântului Vasile cel Mare

Un dialog înspăimântător:

Anul este 2017, dialog purtat între un anume “domn” şi generalul SRI Florian Coldea, la acel moment acesta fiind de mult timp adjunct la Directorului SRI:

• “Un domn”:

  “Băi Florine, de ce faci tu chestia asta cu oamenii de afaceri români?” [se referă la atacurile instrumentate de SRI direct, prin ANAF şi prin Justiţie împotriva firmelor deţinute de români cu scopul distrugerii acestora şi al eliminării de pe piaţă].

• Florian Coldea a răspuns cam așa:

  “Noi suntem în spațiul euroatlantic, partenerii noștri strategici doresc ca noi să fim predictibili iar pentru a fi predictibili trebuie să facem prevenție împotriva naționalismului, a patriotismului românesc. Prevenția trebuie făcută gândindu-ne cine ar putea să sprijine, să sponsorizeze vreo mișcare patriotică românească de ieșire din situația actuală, cine altcineva decât oamenii de afaceri români întrucât niciodată minoritarii nu vor fi un pericol pentru noi, minoritarii nu vor susține niciodată pe români. De aceea ne-am prăvălit asupra oamenilor de afaceri de etnie română.”

Constatăm că de la înălţimea celui mai avizat organ de stat, cel care trebuie să vegheze la integritatea Statului Român, se afirmă faptul că patriotismul, dragostea de țară sunt un pericol pentru cei ce se autodefinesc “NOI” iar aceștia sunt cei ce constituie entitatea care este în parteneriat strategic cu euro atlantiştii iar acesta este chiar Statul Roman. Nici o persoană sau grupare privată nu a semnat vreun tratat strategic cu euro atlantiştii, acesta a fost exclusiv şi evident chiar Statul Român.

Dacă vrem să schimbăm situaţia prezentă, vă sunt prezentate câteva indicii puternice în textul de mai sus. Dar trebuie să conștientizăm că nu este nici o șansa să putem schimba ceva prin mijloacele oferite de actualul stat român, acesta permite doar metode care menţin şi consolidează înrobirea poporului român la comanda decidenților străini.

Concluzia este evidentă:

Dar lucrurile sunt în flux dinamic și "nimic nu este bătut în cuie".

Un articol de Adrian Grigoriu mai 2024

Doamne, ajută!

• Context:

  • 🔥 Trădătorii și sinagoga - iudaizarea României

  • 📋 STRATINFO publică LISTA lui SOROȘ - OAMENII DE BAZĂ →

  • 💥 Realitatea conspirației — Realitatea.Net: Cardul de sănătate, instrumentul Statului Paralel. Cum s-a gândit Coldea să-l folosească pentru a crea un sistem național de supraveghere. Acuzații bombă! →

  • 😂 Esența reformelor din '89 încoace 🔃

  • ✝️ Sfântul Iustin Popovici: cele ce aparţin lui Dumnezeu nu pot fi jertfite de dragul cezarului, şi aici întâietatea îi revine totdeauna lui Dumnezeu

  • ✝️ Părintele Nicolae Steinhardt: Cu Mamona nici o legătură, oricat de mică – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfântului Vasile cel Mare

Deținutul simte ca într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Și totuși el e trist și îngrijorat.

Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării țării se profilează ca stăpâni și ai lumii care va veni.

Este îngrijorat pentru că înțelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale, fără oponenți și fără precedent.

[…]

Din punct de vedere antihristic, comunismul ateu și-a îndeplinit misiunea și nu mai este necesar, deci poate să dispară spre a transmite puterea sa unei noi forțe apocaliptice …

[…]

Pacea de după primul război mondial a fost pacea masonică, pacea de după al 2-lea război mondial este pacea iudaică, fiindcă s-a produs conflictul dintre capitalism si comunism. Numai evreii dețin centrele de gândire și de putere, atât în lumea capitalistă cât și în cea comunistă. Deși puterea lor este mare și în capitalism și în comunism, ei nu sunt tolerați ca stăpâni de către nimeni. Așa au ajuns evreii să fie dușmanii lui Dumnezeu, ai creștinătății, ai islamului, ai comunismului și ai capitalismului. Folosind aurul, minciuna și teroarea, ei umilesc omenirea întreagă. Despre ei nu se poate spune adevărul decât cu riscul crucificării. Ei îl ucid din nou pe Hristos. Ce va fii?

[…]

Experiența piteșteană a eșuat, dar dacă omenirea nu va înțelege la timp ce o așteaptă, va fi o bezna piteșteană internațională.

✝️ Moaștele mărturisitorului Ioan Ianolide au fost deshumate, izvorând o mireasmă sfințitoare.

📜 Viața mărturisitorului Ioan Ianolide alcătuită de maicile de la Mănăstirea Paltin

În vremea aceea, era o sărbătoare a Iudeilor, şi Iisus S'a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare care se numeşte pe evreieşte Betezda, având cinci pridvoare. În acelea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om care de treizeci şi opt de ani era bolnav. Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“ Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până merg eu, altul se coboară înaintea mea“. Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!“ Şi îndată omul s'a făcut sănătos; şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: „E sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul“. Iar el le-a răspuns: „Cel care m'a făcut sănătos, El mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!“ Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!?“ Dar cel vindecat nu ştia cine este; că Iisus Se dăduse la o parte, fiind mulţime în acel loc. După aceasta l-a găsit Iisus în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău“. Omul s'a dus şi le-a spus Iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.

Maicile de la Paltin - Petru Vodă la deshumarea mărturisitorului Ioan Ianolide. Foto: Valentin Trușcă / Starea de Libertate

„Azi (25 Mai 2024) a fost deshumat Sfântul Mărturisitor Ioan Ianolide care era înmormântat la Mănăstirea Cernica și dus la Mănăstirea Paltin, izvorând o mireasmă de nedescris”

A fost minunat la deshumarea osemintelor Sfântului Ioan Ianolide. O bucurie cum numai Dumnezeu poate dărui inimilor.

Doamna Constanța Ianolide, soția mărturisitorului, se află sub îngrijirea maicilor de la căminul de bătrâne din cadrul Mănăstirii Paltin-Petru Vodă, locul către care s-au îndreptat sfintele moaște ale martirului pentru Hristos din închisorile bolșevice.

Fie ca Sfinții Închisorilor să-și găsească locul în calendare așa cum îl au deja în sufletul românilor!

Actualizare:

Sfintele moaște ale mărturisitorului Ioan Ianolide au ajuns la Petru Vodă.

"Mai întâi va fi haos, apoi va fi schismă bisericească, apoi ecumenism blestemat. Luați aminte, ecumenismul este erezia tuturor ereziilor, este trădarea lui Hristos și trădarea Adevărului." — Sfântul Gavriil al Georgiei

Totul se află pururea în schimbare, se preface neîncetat. Nimic nu rămâne în aceeași stare, ci se schimbă sau se desăvârșește: în bine sau în rău.

Nu vom putea învăța să fim smeriți, până ce nu vom îndura multe dureri în inimă. Și, până ce nu învățăm să fim smeriți, vom îndura multe dureri în inimă.

Dumnezeu stă deoparte, îngăduie să primim durerea sub coasta stângă, să vedem ce miasmă avem acolo, să spunem:

„M-a mușcat chiar de inimă, oh, și nu-l pot ierta!”.

Cum să nu-l poți ierta, când și tu ești la fel ca el, când și tu ai mâniat pe mulți în același fel? Învață acum să fii liniștit! Nu ne vom putea deprinde să fim smeriți până ce nu vom îndura multe dureri în inimă.

Sfinții Părinți spun:

„Dacă nu ne vom osteni să ne smerim, Domnul nu va înceta să ne smerească El Însuși.”

Domnul nu va înceta să ne smerească prin cineva de lângă noi. Cineva ne va mânia, ne va împinge la o stare de mânie, până ce vom ajunge să rămânem liniștiți când va vrea oareșicine să ne mânie. Atunci vom fi încercați. Și ne va ataca, dar noi vom rămâne liniștiți. Va năvăli din toate părțile, iar noi vom privi în liniște, ne vom păzi pacea lăuntrică – nu avem intenția să ne dăm pacea lăuntrică atât de ieftin.

Iată, atunci sufletul ajunge smerit și blând, și trece prin lumea aceasta cu o deplină înțelegere a vieții. Iar oamenii socotesc după aceea și spun: „Știu, omule, cum erai tu înainte, îndărătnic, iar acum ai devenit parcă nesimțitor, totul îți este la fel.” Nu, aceasta nu este nepăsare, ci biruință asupra răului!

Domnul ne dă putere să biruim răul cu pace.

Câtă vreme suntem aici, în trup, se cuvine să biruim toate acestea prin puterea lui Dumnezeu. Aceasta și vrea Domnul de la noi, să respingem răul prin înțelegere și să ne întoarcem cu toată inima și cu toată ființa noastră către El, către Domnul.

Dispoziția pe care o avem față de semeni este dispoziția pe care o avem și față de Dumnezeu.

Interesele și planurile noastre ne încurcă mult în viață. Interesul, și planul unu, apoi doi, și trei, și patru, și cinci… Socotim că nu vom izbuti nimic dacă nu planificăm, dacă nu socotim, dacă nu facem ceva.

Trebuie să ne ostenim să lucrăm după conștiință, dar nu în grabă, căci din grabă ne răstoarnă vrăjmașul. În graba aceasta nu ne mai îngrijim dacă nu cumva vătămăm vreo persoană sau vreun interes al semenilor noștri, dacă nu împiedicăm pe cineva – fiindcă nu avem grija acestui lucru, preocupați fiind de planurile noastre…

Și uite așa greșim față de aproapele nostru de-a lungul vieții. Iar când greșim față de aproapele, nu greșim de fapt față de o ființă omenească, ci greșim personal față de Dumnezeu.

Căci Dumnezeu locuiește tainic în fiecare suflet și pretutindenea odihnește. Iar felul în care ne purtăm cu aproapele este felul în care ne purtăm cu Dumnezeu.

Să ne fie limpede că nu suntem pe calea cea bună, dacă ne purtăm cu dragoste față de cei ce au dragoste pentru noi, iar celor care ne urăsc le întoarcem cu aceeași măsură. Aceasta nu este calea cea bună, căci se cuvine să fim fii ai luminii, fii ai dragostei, fii ai lui Dumnezeu, copiii Domnului.

Da, să fim copiii Săi, să avem caracterul Său – caracter dumnezeiesc, caracterul păcii, al dragostei și al bunătății.

A nu te împotrivi celui viclean înseamnă a-ți păzi pacea lăuntrică. Știm cum a fost Domnul câtă vreme a fost în trup – a fost cu grijă față de toți, față de fiecare, față de cei ce Îl prigoneau. El este Dumnezeu Atotputernic – un singur gând și cuvânt al Său, și totul cade, totul se năruiește. Dar El ne-a arătat calea, cum se cuvine să învățăm a ne feri de rău.

Domnul Însuși spune: „Să nu stați împotrivă celui viclean.” (Mt 5:39)

Spune să nu ne împotrivim celui viclean și a nu ne împotrivi înseamnă a ne păzi pacea lăuntrică. Împotrivirea este ceva rău, ea vrea să întoarcă ceva cu aceeași măsură și, atunci, se pornește război – hrană pentru duhurile cele căzute din văzduhuri. Iar când atacă și nu întâmpină împotrivire, atunci armele lor cad de îndată și sunt biruiți. De aceea, să ne ostenim, cu orice preț, cu ajutorul lui Dumnezeu și să Îl rugăm neîncetat:

„Doamne, păzește-mi pacea lăuntrică, învață-mă să fiu un suflet liniștit, pașnic, bun – așa cum sunt Îngerii și Sfinții Tăi.”

De aceea trebuie neîncetat să fim și cu gândurile la Dumnezeu. Celor pe care îi iubim în viața aceasta, rudelor noastre, celor apropiați nouă le dăruim toată atenția și viața noastră, gândurile și simțirile, totul.

Iar Domnul tocmai aceasta vrea de la noi – să avem luare-aminte față de Dânsul, căci El este Părintele nostru. Cu dreptate ne cere să Îi înapoiem ceea ce ne-a dat, pentru binele nostru, ca să fim părtași la bucuria dumnezeiască, la pacea și viața dumnezeiască, să nu fim străini și să nu ne chinuim singuri.

Pentru aceasta, să învățăm a ne ruga neîncetat Domnului, să Îl căutăm în rugăciune neîncetată. Sfinții Părinți se rugau: „Doamne, izbăvește-mă de uitare!”

Sfinții Părinți spun: „De îndată ce ne trezim, grija noastră să fie la Dumnezeu, cugetele noastre să se unească cu Domnul.”

Și așa, pe parcursul zilei, necurmat, neîncetat, să ne amintim de Domnul.

Sursa: Starețul Tadei, Cum îți sunt gândurile așa îți este viața, selecție p.175-177.

• ✝️ Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița - Serbia: Noi suntem ființe dăruite de Dumnezeu, dar nu știm să trăim cum se cuvine și facem iad și în noi, și în jurul nostru.

• ✝️ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia: Dispoziţia pe care o avem față de semeni este dispoziţia pe care o avem şi faţă de Dumnezeu.

• ☦️ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia: Cu cât sufletul se liniștește mai mult, cu atât mai multe taine cerești îi sunt dezvăluite.

• ✝️ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia: Soarele încă strălucește și Dumnezeu ne binecuvântează

Anul 1900 - o femeie desculță care cară un aristocrat englez în spate. Iată tot colonialismul într-o singură poză.

• Un citat:

  "Cei ce admiră austria și ungaria trebuie să știe că toate clădirile lor monumentale au fost făcute din jaful aurului din Transilvania!" - Prof Corvin Lupu

• un link: 😂 Africa vs Europe - un adevăr valabil pentru Europa de vest / colonialistă

• și o concluzie: "Când mai admirați Londra, Parisul, Madridul, Viena sau alte capitale europene imperiale, reamintiți-vă pe umerii și din truda cui s-au construit."

"Ori ești hotărât ori nehotărât. Ori mori ori trăiești. Copiii mei, să trăim în tăcere, să trăim lăuntric. Să trăim mai ales, în adâncimea duhului.

Omul se teme de multa lumină, de deschiderea Cerurilor, se teme de veșnicie.

Înțelepciunea lui Dumnezeu poate să găsească mijloace să ascundă dumnezeirea.

Pentru care pricină? Fiindcă omul se teme de multa lumină, de deschiderea Cerurilor, se teme de veșnicie și în locul lor preferă orice îl face să simtă că este singur, fiindcă Dumnezeu înseamnă ceva universal și mondial.

Pretutindeni există inimi care trăiesc singure. Este posibil să le găsești chiar și acolo unde oamenii sunt împreună.

Fiecare are posibilitatea să-și ascundă viața și să rămână în întregime un singuratic. Și aceasta pentru că nu poate trăi cu un Dumnezeu universal și veșnic.

Omul, prin urmare, s-a făcut pe sine dumnezeu, ca să trăiască în vremelnicia și accidentalitatea lui, în odihna pe care de fiecare dată și-o creează pentru sine: astăzi va fi o bucurie, mâine – o rugăciune, poimâine – o sărbătoare, răspoimâine – o cădere... Adică ceva care în același timp distrează și taie în bucăți viața lui, timpul lui, inima lui, voia lui – altceva voiește și altceva face.

Și în risipa timpului, își creează tovărășii ale singurătății lui. Astfel, singurătatea, care seamănă cu o fiară atotdevoratoare, mistuie și distruge orice formă de odihnă și „dumnezeul” – cel ce se află pe pământ din pricina căderii lui – rămâne iarăși singur.

Se ascunde Dumnezeu, fiindcă oamenii se tem să-L aibă alături lângă ei. Așa cum amețește cineva în fața numerelor mari, exact așa amețim în fața Dumnezeului universal, în fața Celui Care este mai presus de toate și în același timp cuprinde toate.

Ascunderea lui Dumnezeu este cea mai mare expresie a smereniei și a dragostei Lui. Este o kenoză care are loc dintotdeauna și continuă să aibă loc, în timp ce, sub chipul întrupării, această kenoză a fost prezentă la nașterea lui Hristos.

Hristos continuă și acum pogorârile Lui, pentru a face părtaș Lui inima, gândirea, mintea, chiar păcatul fiecăruia. Ia toate asupra Lui, ca să poată, ascuns în spatele lor, să-l ușureze pe om, să-l țină legat de dragostea Lui, fără să-i desființeze libertatea."

— Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, "Cuvinte praznicale mistagogice", Editura Indiktos, Atena, 2014

📅 9 mai 2019, părintele sfânt Emilianos Simonopetritul, fost stareț al Mănăstirii Simono-Petra din Muntele Athos, a trecut la cele veșnice. ✝️

Lideri ai partidului Visul Georgian.

Sunt o serie de lucruri pe care Statele Unite trebuie să le facă dacă doresc ca Georgia să nu adopte așa-numita lege a ‘agenților străini’, sau legea ‘transparenței ONG-urilor’, așa cum o numește partidul de guvernământ Visul georgian.

Printre așteptările sale, Consiliul Politic al partidului scrie că SUA trebuie să înceteze să mai folosească ONG-urile pentru a încuraja revoluția în Georgia și să nu mai atace Biserica Ortodoxă, care reprezintă aproximativ 85% din populația georgiană.

Citește în continuare: https://saccsiv.wordpress.com/2024/05/24/georgia-catre-sua-incetati-sa-mai-atacati-biserica-ortodoxa-si-nu-mai-instigati-la-revolutie-daca-vreti-sa-renuntam-la-legea-agentilor-straini/#more-111983

O mămică îmi scrie, mă caută la telefon. Are cancer (carcinom) la sân și e și însărcinată cu gemeni.

Un părinte din Italia i-a sfătuit să păstreze copiii cu orice preț, și să-i numească Cosma și Damian, după sfinții vindecători.

Doctorii îi spun să scoată afară minunile prin avort și să înceapă chimioterapia.

“Dacă avortezi și începi chimio trăiești 4 ani, dacă nu, mai mult de un an nu mai prinzi”.

Femeia se sfârșește de plâns. O sfătuiesc să păstreze copiii că ei vor curăța cancerul.

O sfătuiesc să se roage Sfântului Ioan Rusul, sfinților doctori fără de arginți Cosma si Damian și Maicii Domnului Pantanassa, izbăvitoare de cancer.

Doctorii sunt furioși. Însă femeia le-a zis: dacă mor, măcar am născut prunci nemuritori.

Are doi gemeni superbi. După o naștere prematură și foarte grea, îi botează Cosma și Damian. Cei doi bebeluși sunt foarte frumoși.

După Botez, femeia merge la analize.

Tumora e desființată. Mai e acolo doar o cicatrice de 1 mm, unde moartea își făcuse casă, ca o amintire a minunii făcute de Sfinții doctori Cosma și Damian.

Pruncii sunt îndrăgostiți de icoana Maicii Domnului Pantanassa pe care o sărută pe rând.

Mulțumim sfinților doctori.

Cea mai teribilă fotografie din lume:

În pântece, copilașii sfinți se roagă cu mâinile împreunate să nu fie uciși.

— Părintele Ioan Istrati / https://deinteres.ro/2023/10/24/pruncii-in-pantece-se-roaga-sa-nu-fie-avortati/

• ☠️ Despre avort, cu Părintele Cleopa Ilie

• ☠️ Numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaţia actuală a României.

• ☠️ Avocații diavolului: Avortul ar putea deveni serviciu medical garantat în România.

• 🔥Părintele Paisie Olaru — despre două păcate strigătoare la cer: "DUPĂ LEPĂDAREA DE CREDINTĂ, CEL MAI MARE PĂCAT CARE SE FACE ÎN LUME ESTE UCIDEREA DE PRUNCI!"

• 🌼 Cutov Cristian-Ionuț: Dacă femeile ar avea o burtică transparentă, nimeni nu ar mai recurge la avort pentru că ar vedea miracolul pe care îl poartă înăuntru. →

• 💔 Cutov Cristian-Ionut: Totul în viață se poate corecta, mai puțin o viață luată ..🩸

• ☦️ Schimonahia Mihaila Sarycheva (1891-1976) din Russia: Întregul pământ este acoperit cu puroi de la copiii uciși în pântece. Iar aerul este plin de blasfemie.

• 🔥 Despre avort pe coperta cărții Părintelui Ilarion Argatu: "Despre desfrânare și avort"!

  Greutatea acestui păcat stă pe sufletele ambilor soţi. Amândoi sunt la fel de responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru săvârşirea lui. Soţia l-a făcut în trupul său şi, soţul a acceptat şi a fost de acord sau chiar a obligat soţia să facă avort. Avortul este păcatul uciderii, însă, este mai mare decât uciderea. Femeia care-şi omoară pruncul în pântece este de două ori ucigaşă: odată, pentru că a ucis trupul copilului şi, a doua oară, pentru că a omorât sufietul copilului. Acel suflet este mort, pentru că nu a fost lăsat să se nască şi să primească Taina Sf. Botez: „Dacă nu se va naste cineva din apă si din duh, nu va intra în Împărăţia Cerurilor" (loan 3,5). Naşterea din apă şi din duh este botezul. Femeia care-şi ucide pruncul în pântece, mai este considerată de mii de ori ucigaşă, deoarece, prin uciderea copilului ce trebuia să se nască, a ucis şi toată generaţia care s-ar fi putut naşte din acel copil, până la sfârşitul omenirii. Dimensiunea acestui păcat este cât al iadului de mare. Mulţi nu cunosc adevărata dimensiune a acestui păcat şi tratează cu multă uşurinţă sau chiar nu-l pun la socoteală prea mult, nu plâng pentru păcatul lor, nu fac căinţă şi penitenţă, nu fac nimic ca să scoată acele suflete nevinovate de la întuneric. Se mulţumesc doar cu o simplă spovedanie. Se mulţumesc doar cu aghiazma mare pe 7 ani. Nu cunosc adevărata căinţă, care, ar fi în măsură să spele păcatul şi să aducă împăcarea cu Dumnezeu.

• ☦️ O vedenie a creştinei Ana despre păcatele specifice sfârşitului lumii: avortul, iubirea de bani și pecetea lui antihrist.

• ✝️ O icoană împotriva avortului - Pruncul Iisus Hristos și Maica Domnului îndurerați pentru pruncii uciși în pântece

• 🩸 Cutov Cristian-Ionuț: Sângele avortului apasă pe neamurile tuturor celor indiferenți! →

• 💬 Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae: Femeile care se gândesc la avort au nevoie de ajutor concret pentru a păstra sarcina

• 💬 Mărturiile unor medici ginecologi după sute și mii de avorturi - Marius Iordăchioaia

• 🩸 Cutov Cristian-Ionut: Păcat de generația pierdută prin avort. Toți o vom trage.

• 😴 Cutov Cristian-Ionut: Lumea doarme într-o profundă moarte duhovnicească!

„Căutaţi dragostea! Cereţi în fiecare zi de la Dumnezeu dragostea! Împreună cu dragostea vine tot binele și vin toate virtuţile. Iubiți, ca și voi să fiţi iubiți de ceilalți! Dați-i lui Dumnezeu toată inima voastră, ca să rămâneţi în dragoste.” — Sfântul Nectarie din Eghina

• ✝️ Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina: Încredințați-i lui Dumnezeu toate grijile voastre și El vă va purta de grijă.

• ✝️ Sfântul Nectarie din Eghina: Întăriţi-vă şi statorniciţi-vă, căci Dumnezeu este cu voi. Dacă veţi răbda până la capăt, numele voastre vor fi scrise în Cartea Vieţii.

• ✝️ Sfântul Nectarie din Eghina: Omul se sfinţeşte şi se mântuieşte doar atunci când se află în sânul Bisericii Ortodoxe, iar în afara acesteia nu există nici sfinţire, nici mântuire.

• ✝️ Sfântul Nectarie din Eghina: Ispitele sunt îngăduite ca să vă vădească patimile ascunse și sufletul să se vindece.

• 🎬 Omul lui Dumnezeu / Man of God: Viața Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina — FILM 🎞

• ✝️ Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghi­na — 9 Noiembrie

• ✝️ Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina — 9 Noiembrie: Trăind ca un înger în trup și iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul și milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulți la Hristos, revărsând în jurul lui pacea, bucuria și lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia și odihnea pe toți care veneau la chilia lui.

• 🔴 Asta se întâmplă când nu mergi după duhul acestei lumi ci după Duhul lui Dumnezeu