Zis-a Domnul:

„Dacă veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre. Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură; că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima!“

Iar tu postind, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti (Matei 6, 17)

Iubiţi credincioşi,

Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a venit din Cer ca să facă ascultare de Părintele Său şi să slujească la mîntuirea neamului omenesc, scoţîndu-l din robia diavolului şi a morţii. În toată Evanghelia El a învăţat neîncetat pe oameni, cum să facă voia lui Dumnezeu şi cum să lucreze faptele bune spre slava Lui şi spre mîntuirea sufletelor lor. În dumnezeiasca Evanghelie de azi, pe lîngă alte învăţături, ne arată cum să postim şi unde să adunăm comoară pentru sufletele noastre. Iată ce zice în privinţa postului ca să fie spre slava lui Dumnezeu şi spre mîntuirea sufletelor noastre: Tu însă, cînd posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 17-18).

Dar Mîntuitorul ne-a poruncit nu numai postul să-l facem în ascuns, spre a scăpa de slava oamenilor, ci şi milostenia, şi rugăciunea, şi toate faptele bune, că iată ce zice: Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 6, 1). Deci, cînd faci milostenie, nu trîmbiţa înainta ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă că îşi iau plata lor. Tu însă, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Iar cînd vă rugaţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stînd în picioare, să se roage ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă că îşi iau plata lor. Tu însă, cînd te rogi, intră în cămara ta şi, închizînd uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 2- 6).

Iată, fraţii mei, cum ne-a învăţat Mîntuitorul nostru Iisus Hristos să lucrăm întru ascuns, spre a ne feri de păcatul cel mare al mîndriei şi al slavei deşarte care de multe ori ne vine din lauda oamenilor.

Dar oare întotdeauna trebuie să lucrăm faptele bune în ascuns? Suntem datori să lucrăm faptele bune şi în ascuns şi la arătare, cînd nu vom putea să le ascundem. Numai un lucru să avem în vedere: ca toate faptele noastre să fie plăcute lui Dumnezeu şi spre slava Lui. Că zice Mîntuitorul nostru Iisus Hristos: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încît să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri (Matei 5, 16). Deci, ori de facem fapte bune în ascuns, ori întru arătare, să le facem spre slava şi plăcerea lui Dumnezeu. Acest lucru ne învaţă şi vasul alegerii marele Apostol Pavel, zicînd: De aceea, ori de mîncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. (I Corinteni 10, 31).

Dumnezeieştii Părinţi ne arată că fapta are trup şi suflet. Trupul faptelor bune este lucrarea lor, iar sufletul faptelor bune este scopul cu care le lucrăm. Deci, se cuvine să fim cu mare luare aminte la scopul cu care lucrăm faptele cele bune. Fapta bună făcută cu scop rău are temelie de umbră şi, pe lîngă faptul că pierdem osteneala săvîrşirii ei, ne facem vinovaţi de osîndă. Căci Dumnezeu, care vede cele ascunse ale inimii noastre nu ia aminte la cele ce facem, ci la scopul cu care lucrăm fapta bună.

Acest adevăr ni-l arată şi dumnezeiescul părinte Maxim Mărturisitorul, care zice: "În toate cele făcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop" (Filocalia, vol. II, Sibiu, 1947, p. 86). Căci unul lucrează fapta bună ca să fie lăudat şi cinstit de oameni, altul, ca să cîştige bani sau avere, iar altul, ca să tragă pe unii la păcate şi dezmierdări. Toate aceste scopuri sunt rele şi vătămătoare de suflet. Altul însă suferă toată osteneala faptelor bune şi cu multă răbdare şi smerenie îşi duce crucea vieţii avînd în vedere numai scopul sfînt de a face toate spre slava lui Dumnezeu, spre a cîştiga milă şi îndurare în ziua morţii şi a Judecăţii de apoi ca să-şi mîntuiască sufletul. Fericit şi de trei ori fericit este asemenea om care nu doreşte altceva în viaţă decît mîntuirea sufletului său.

Oare cîţi din sfinţi, urînd slava de la oameni, au fugit de lume şi au slujit lui Dumnezeu prin pustietăţi şi prin stîncile pămîntului! Iar unii, spre a fi urîţi şi batjocoriţi de oameni, s-au făcut nebuni pentru Hristos, precum au fost sfinţii Andrei şi Simon. Alţii, avînd în vedere prăpastia slavei deşarte, se sileau mai mult a ascunde faptele bune decît a le lucra. Aşa vedem pe acel bătrîn care se depărta totdeauna întru adîncul pustiului şi acolo îşi petrecea viaţa lui în tăcere, în linişte şi rugăciune. Odată l-a întrebat ucenicul lui, zicînd: "Pentru ce, părinte, totdeauna fugi de noi şi te depărtezi în adîncul pustiului? Nu este mai bine să trăieşti aproape de oameni, ca văzînd ei nevoinţa şi viaţa ta bună, să se folosească şi alţii, şi tu vei avea mai mare plată de la Dumnezeu?"

Răspuns-a bătrînul: "Crede-mă, fiule, că măcar de ar fi cineva asemenea cu Sfîntul şi Marele Prooroc al lui Dumnezeu Moise şi ar trăi împreună cu oamenii, nu poate să se cheme fiu al lui Dumnezeu după dar şi să-şi folosească sufletul său nicidecum. Că eu sunt fiu al lui Adam, şi precum Adam părintele meu, văzînd roada frumoasă şi bună la gust, n-a răbdat să nu guste, prin care a murit, aşa şi eu, cînd văd rodul păcatului, îndată îl poftesc, prin care luînd şi gustînd mor. Pentru aceea, Preacu-vioşii noştri Părinţi, fugeau din lume la pustie, ca să-şi omoare patimile şi poftele dulceţilor căci acolo nu aflau mîncare care naşte poftele păcatului" (Pateric, Rm. Vîlcea, 1930. Despre smerenie).

Iubiţi credincioşi,

Astăzi se lasă sec de brînză, iar de mîine începe Sfîntul şi Marele post al Paştelui, care durează şapte săptămîni. Primele şase săptămîni formează postul propriu-zis, iar ultima săptămînă de la Florii pînă la Învierea Domnului, postim şapte zile în cinstea Sfintelor şi mîntuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

De felul cum trebuie să postim ne învaţă Însuşi Mîntuitorul în Evanghelia de astăzi, cum am amintit la început. Adică să postim după puterea fiecăruia, dar în taină şi cu bucurie, iar nu cu tristeţe, căci sunt o parte din creştini care spun: "Eu nu pot posti că sunt bolnav!" Sau dacă totuşi postesc o zi, două se arată trişti, indispuşi şi chiar agitaţi. În această privinţă, fraţii mei, trebuie să ştiţi că "Biserica nu este omorîtoare de oameni ci de patimi". Postul de mîncare de dulce şi chiar de vin este rînduit de Biserică pentru toţi, dar după putere. El este necesar tuturor, mai ales celor tineri, ca să-i oprească de la păcate şi de la patimile trupeşti. Iar dacă cineva este bolnav, bătrîn sau neputincios să asculte de duhovnicul lui şi să postească după cît poate.

Să ştiţi şi aceasta, că postul este de două feluri. Post trupesc, adică înfrînare de la mîncare pe un timp limitat, cu scopul de a ne ruga mai curat lui Dumnezeu şi de a ne stăpîni firea. Al doilea, este postul sufletesc, adică înfrînarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele; a mîinilor să nu lucreze vreun păcat şi, mai ales, înfrînarea minţii de la imaginaţii şi gînduri pătimaşe, a inimii de la pofte şi tot felul de răutăţi "care ies din inimă" şi a voinţei ca să nu accepte săvîrşirea vreunui păcat.

Iată deci, cele două feluri de posturi. Numai cine posteşte cu amîndouă felurile de post, adică şi cu trupul şi cu sufletul, numai acela ţine post întreg şi adevărat. Iar dacă cineva este bolnav să se înfrîneze de la mîncare după putere, dar să postească de mînie, de tutun, de beţie, de ceartă, de înjurături, de glume, de somn mult, de gînduri şi imaginaţii necurate, de cărţi rele, de păcate urîte trupeşti şi sufleteşti, de furt, de minciună, de judecăţi prin tribunale, de vrăjitorie, de avorturi, de divorţ, de dezbinări între rude şi de tot păcatul. Că mai mare este postul sufletesc de gînduri şi de faptele rele, decît postul trupesc de mîncare. Cine se înfrînează de la toate aceste răutăţi se va putea cu uşurinţă înfrîna şi de la mîncare şi băutură.

Poate întreba cineva de vechimea postului, crezînd că postul a fost rînduit de Biserică mult mai tîrziu. Aici vă amintesc cuvintele Sfîntului Vasile cel Mare care spunea că postul este una din cele mai vechi porunci, fiind rînduit chiar din rai. Căci a poruncit Dumnezeu lui Adam: Din toţi pomii din rai poţi să mănînci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci, în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit! (Facere 2, 16-17). Vedeţi vechimea postului? Iar dacă Adam şi Eva au călcat porunca postului şi ascultării, vedeţi că au fost izgoniţi din rai şi au murit? Iată vechimea postului şi iată şi urmările celor ce au putut dar n-au voit să postească. Deci şi noi să ne silim a trece curgerea Postului Mare, cu înfrînare după puterea trupească şi sufletească. Iar cînd nu putem sau nu ştim cum să postim să urmăm sfatul preotului nostru.

Iubiţi credincioşi,

Postul se respecta şi în Legea Veche. Iudeii posteau lunea şi joia şi în anumite zile după rînduiala de cult a Vechiului Testament. In Legea Harului, Sfinţii Părinţi, pornind de la cultul iudaic, au rînduit două zile de post săptămînal obligatoriu: miercurea, în amintirea vînzării Domnului de către Iuda şi vinerea, în cinstea răstignirii Lui pe cruce. Mai tîrziu s-a rînduit şi lunea zi de post, mai ales pentru călugări, ca să prisosească în toate Biserica creştină faţă de cultul iudaic. Apoi s-au rînduit şi celelalte patru posturi de peste an, dintre care cel mai important pentru pocăinţa şi creşterea noastră duhovnicească este Postul Mare. În acest sfînt post creştinii se înfrînează de la mîncare de dulce, merg cît mai regulat la biserică, se împacă unii cu alţii, soţii ţin definitiv curăţenie trupească. Apoi toţi se roagă mai mult, citesc regulat Psaltirea, fac metanii şi milostenie după putere, se spovedesc şi se împărtăşesc în post de două ori, sau măcar odată pînă la Sfintele Paşti, renunţă la judecăţi, la certuri şi distracţii care robesc mintea şi înşeală pe mulţi.

Pentru a avea folos de post şi pentru a-l trece cu uşurinţă, trebuie să-l unim cu încă două fapte bune cu sfînta rugăciune şi cu milostenia. Rugăciunea şi postul formează cele două aripi cu care creştinul poate zbura pînă la Hristos, iar amîndouă unite cu milostenia ne duc pînă în faţa Preasfintei Treimi şi formează cea mai sigură şi scurtă scară de mîntuire pentru creştini. O scară numai cu trei trepte care ne poate ridica de jos, unde suntem căzuţi împreună cu Adam, pînă sus, în Împărăţia Cerurilor. Să iubim aceste trei virtuţi şi să le lucrăm toată viaţa, dar mai ales acum în Postul Sfintelor Paşti. Postul este jertfa trupului, rugăciunea este jertfa sufletului, iar milostenia este jertfa dragostei în Hristos.

Să postim cu dragoste şi să urcăm scara Postului Mare cu bucurie, iar nu suspinînd, "că pe dătătorul de bunăvoie îl iubeşte Dumnezeu". Adam a căzut călcînd porunca postului. De aceea se şi numeşte Duminica de astăzi "a Izgonirii lui Adam din rai". Noi însă să ne ridicăm din căderea lui Adam, încercînd cu post, cu rugăciune şi cu milostenie, scara celor patruzeci de zile ale Marelui Post, crescînd duhovniceşte în credinţă, în dragoste şi în nădejdea mîntuirii, pînă vom ajunge înaintea lui Hristos înviat şi în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi.

În seara aceasta se citeşte la vecernie o rugăciune de iertare şi se iartă, acasă şi în biserică, toţi credincioşii din fiecare sat, parohie, familie, ca şi cei din mănăstiri. Fără iertare nu putem începe postul, nu ne putem ruga şi osteneala ne este fără folos. Iar începînd de mîine, timp de patru zile se citeşte, în fiecare biserică, "Canonul Mare" al Sfîntului Andrei Criteanul, o prea frumoasă rugăciune de pocăinţă. Care puteţi, luaţi parte cu evlavie la slujba Canonului Mare, care se citeşte patru zile. Acasă citiţi cărţi de rugăciuni şi cărţi creştineşti, după timp şi putere faceţi metanii şi, mai ales, citiţi Psaltirea pînă la Sfintele Paşti, că mare putere au psalmii.

Cu aceste scurte învăţături duhovniceşti, încheiem predica de azi şi rugăm pe bunul Dumnezeu să ne binecuvînteze începutul Postului Mare, ca să-l parcurgem cu folos şi să ajungem cu bucurie să ne închinăm şi slăvitei Sale Învieri. Amin.

Părintele Justin Pârvu a spus-o acum 11 ani:

"Va veni vremea, nu prea departe, când toți și toate vor fi controlate electronic. Actele vor fi biometrice. Nu veți mai putea să circulați fără ele. Să nu le acceptați, îndemna marele Duhovnic, alături de colegii săi de generație și viață sfântă, ca Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Ioanichie Bălan, Părintele Ioan de la Rarău, Părintele Craciun Opre, ierarhii IPS Bartolomeu Anania, PS Justinian, PS Sebastian și frații români de la Sfântul Munte Athos. Chiar dacă veți fi căutați și în crăpăturile pământului. Și să nu prim­iți nici vac­cinul și nimic ce aduc nou put­er­ile politice de azi. De aceea vă zic – aveți încredere că Dom­nul vă va da put­ere să măr­tur­isiți pen­tru El. Trăim într-o lume anarhică, întreaga clasă polit­ică este vra­j­mașă a lui Hris­tos și slu­ji­toare răului, de aceea numai sim­pla noas­tra vie­țuire, fără sa abdicăm de la prin­cipi­ile noas­tre creștine, este o măr­tur­isire și o muceni­cie de zi cu zi. Ce am trăit noi, chiar închiși în temnițele bolșevice, va fi nimic pe lângă ce veți trăi voi, ne avertiza Duhovnicul Neamului."

"Acum se deschid multe mănăstiri. Se scriu multe cărţi. Se ţin multe conferinţe de pace între religii. Se înfrumuseţează bisericile cu felurite podoabe, cu aur şi argint... Dar Dumnezeu nu caută la acestea... Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică..." - Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia

• Postul este izgonitorul diavolilor. Cu post şi rugăciune, a zis Domnul, diavolii sunt alungaţi.

• De pântecele plin, Sfântul Duh nu se apropie.

• Fiecare creştin care vrea să trăiască creştineşte trebuie să pună la temelie postul, rugăciunea şi trezvia, căci atunci omul ajunge la o măsură mare a virtuţii.

• Boala este un post fără de voie, bolnavul prin răbdare şi mulţumire va înlocui postul pe care nu-l poate face datorită bolii.

• Când postul este întărit şi însoţit de rugăciune, citirea cărţilor duhovnicești, trezvie, participare la slujbele Bisericii, spovedanie, Sfântă Împărtăşanie, fapte bune şi milostenie, atunci se întregeşte frumuseţea pregătirii sufletului pentru intrarea în Săptămâna Mare. Atunci va simţi Sfintele Patimi. În toată această perioadă, inima se va preschimba, sufletul va deveni sensibil şi va simţi mai intens Pătimirea lui Hristos. Va cunoaşte cât de puternică este dragostea lui Hristos pentru om. Va vedea că Hristos Dumnezeul nostru a trăit muceniceşte viaţa Sa pe pământ, ca să ne ajute pe noi, trândavii, să ne nevoim. Dacă Hristos a suferit, oare, noi, ucenicii Lui, vom alege alt drum?

• Dacă îl judecăm pe fratele nostru, postul nu ne e de folos. Nu ne e de folos să postim dacă nu suntem atenţi la gândurile, la cuvintele şi la inima noastră. Postul e de folos când conţine şi dragoste către fratele nostru.

La vârsta de 94-95 de ani, a fost necesar ca Părintele Arsenie Papacioc să fie operat pe coloană. Vă dați seama, să operezi pe coloană un om de 94 de ani este contrar tuturor principiilor medicale, mai ales în ceea ce privește rahianestezia care urma să fie folosită.

Dar, fiți atenți, și aici să țineți minte un lucru: când faci o declarație în viață vizavi de Hristos, atunci Hristos te va pune să te verifici dacă o ții.

Părintele Arsenie a spus un lucru, la un moment dat, ca teologie: "crucea nu e cruce fără umilință".

Și acest om, care la vârsta de 97 de ani a murit fecior — în tinerețe a fost extrem de bogat, a fost o persoană foarte inteligentă, a fost sportiv de performanță (a jucat în Lotul Național de Rugby și i se spunea Pantera Blondă) — adică, a trecut prin atâtea registre în viață, câte nici nu ne închipuim!

Acest om care n-a cunoscut trupește femeia — dacă vedeți poze din tinerețea lui veți observa ce bărbat frumos era — acest om la vârsta de 94 de ani ajunge să fie dezbrăcat complet într-o sală de operații.

Mai mult decât atât, pentru că, după cum am mai spus, "crucea nu-i cruce fără umilință", doctorul care l-a operat și care era ateu la momentul respectiv, ca orice ateu, nu se mulțumește doar să spună că nu există Dumnezeu, ci să și batjocorească pe cei care cred în Dumnezeu.

Uitându-se la părintele dezbrăcat pe masa de operație, îi spune așa: "Părinte, ești ca Adam în Rai".

Părintele, care avea o capacitate de a răspunde spontan — care nu poate fi decât suflarea Duhului Sfânt în inima omului (omul nu are capacitate de reacție prin sine însuși fără Duhul Sfânt ) — îi dă răspunsul scurt: "Da, dar nu văd nici o Evă".

După asta, când doctorul respectiv (acum devenit un om extrem de înduhovnicit), dar acest episod face parte din viața lui, și ne ajută foarte mult să înțelegem teologia trăită a Părintelui — teologia trăită naște în inima celuilalt teologie, adică, ceea ce numim cunoaștere de Hristos. Asta e teologia, nu o chestiune sistematizată în facultatea tehnică pentru preoți, pentru cei care vor să înțeleagă mai mult. Teologia este a cunoaște pe Hristos în inima ta, ca inima ta să se roage în inima lui Hristos. Asta e teologia pe care o trăia Părintele Arsenie!

Văzând doctorul că încă nu l-a batjocorit până la capăt, îi spune așa: "Ia zi, părințele, ți-e frică de moarte?"

Părintele s-a cam supărat, vă dați seama, dar îi răspunde: "Auzi doctore, ține mâna pe bisturiu, că o să mă opereze Hristos, nu tu!"

În clipa în care doctorul a tăiat în spatele părintelui, toată sala de operație s-a umplut de miros de mir.

Din a doua zi, doctorul respectiv, când mergea în vizită la Părintele, în salon, cobora în genunchi și mergea de la ușă până la pat în genunchi.

Asta este teologia părintelui Arsenie!

— Mihai Vladu

Vă redăm integral invitația și nădăjduim să participăm în număr cât mai mare, ca să ne învrednicim de rugăciunile și binecuvântările acestor mucenici. Părintele Justin Pârvu adesea spunea că acești martiri și mărturisitori români sunt păzitorii și ocrotitorii românilor și neamului românesc. Ei doar așteaptă să le cerem rugăciunile.

Invitație la slujba de pomenire de la Aiud

Sâmbătă 23 Martie, cu binecuvântarea IPS Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Aiud, va avea loc o slujbă de comemorare a martirilor și mărturisitorilor din temnițele comuniste. Slujba va fi oficiată de către IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Acest eveniment a devenit deja o tradiție instituită de către Părintele Arhimandrit Justin Pârvu, unul din ctitorii principali ai bisericii și monumentului din Aiud, care obișnuia ca în preajma praznicului Bunei-Vestiri, să săvârșească slujba de pomenire a martirilor, care și-au pierdut viața în numele credinței și dragostei de neam, în temutele închisori ale regimului comunist ateu.

Programul slujbelor va fi următorul:

Sâmbătă 23 Martie,

• ora 8.00: Sfânta Liturghie Arhierească

• ora 12.00: Acatistul Sfinților Mărturisitori

• ora 13.00: Parastasul

Să participăm cu dragoste, cinstindu-le jertfa și mucenicia!

Părintele i-a primit pe toți în chilia sa, i-a ascultat, s-a uitat la băiat, a zâmbit și, luând o canistră mare de vin roșu de sub pat, s-a oferit să o bea cu toții. L-a oferit cu atâta convingere încât nimeni nu a putut refuza. A rostit urări și a mulțumit Domnului, și Maicii Domnului.

Au băut trei pahare cu calm. Dar când a turnat al patrulea pahar și a ținut un toast, a făcut semn cu mâinile spre băiat și a împins paharul, iar vinul s-a vărsat. Acest lucru s-a repetat de mai multe ori. Toată lumea s-a simțit rușinată, mai ales preoții, care i-a spus băiatului că îl duceau la un mare duhovnic cu har, și înainte văzător cu duhul.

Dar ce trebuiau să facă ei? Stăteau în tăcere și își doreau cu nerăbdare să părăsească chilia, cât mai repede posibil, dar părintele nu-i lăsa să plece. Așa a fost binecuvântarea părintelui, la care toți au fost nevoiți în acel moment să se supună. Curând, părintele s-a ridicat în picioare și a început să-i certe pe toți cei din jurul său cu astfel de cuvinte încât preoții care se aflau în chilie, sau înroșit de rușine, și și-au pierdut puterea de a vorbi. După ce i-a certat pe toți cu ultimele cuvinte, a sărit brusc pe un scăunel și a început să danseze, spunând că acum le va arăta tuturor un "striptease". Toată lumea nu a mai putut suporta și au fugit din chilia lui, cu convingerea fermă că părintele Gavriil era un simplu nebun!

Au trecut câteva luni. Părintele a murit, iar băiatul acela a venit la mănăstire cu toată familia sa. El... a fost complet vindecat de patima beției. După cum au povestit părinții săi și el însuși, atunci în chilia sa, părintele Gavriil a repetat exact acțiunile și cuvintele acelui băiat atunci când se afla în stare de ebrietate.

"Fiul meu ne-a certat pe toți cu ultimele cuvinte", și-a amintit mama sa.

Într-o stare de ebrietate complet inadecvată, sărea pe masă și începea să facă striptease, atât de posedat și căzut era!".

Toată lumea plângea când a auzit această poveste. Atunci a devenit clar de ce părintele s-a comportat în acea seară într-un asemenea mod!

El i-a arătat băiatului din exterior urâciunea acestei patimi de care era stăpânit. I-a arătat, fără să se gândească la reputația lui sau la ce ar putea spune sau gândi oamenii despre el, și l-a vindecat!

Și au fost multe astfel de cazuri în viața părintelui Gavriil.

În spatele fiecăreia dintre faptele și cuvintele sale (chiar și a certurilor!) se ascundea o mare ispravă și o mare iubire, cu care încă și acum îi binecuvântează pe toți în momente atât de dificile!

• ☦️ Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995)

• ✝️ Viața Sfântului Gavriil Georgianul, scrisă de maicile de la mănăstirea Paltin →

• ☦️ Sfântul Gavriil (Urgebadze): Numai prin smerenie o persoană poate evita orice ispită și capcană a lui Satana. Fără smerenie, nimeni nu va merge în Rai.

☦️ Părintele Tavrion spunea că unul dintre primele lucruri pe care supușii lui Antihrist îl vor aplica lumii va fi acela de a crește foarte mult prețurile și costurile de zi cu zi, ca astfel să determine oamenii să recunoască stăpânirea …

Într-o bună zi din vara anului 1937, Căpitanul îl întâlnește pe prof. Nae Ionescu și-l antrenează la o discuție:


Foto: Corneliu Zelea Codreanu / Nae Ionescu

„— Domnule profesor, aș vrea să stăm mai mult de vorbă asupra unei probleme care mă preocupă de multă vreme. Doresc să-mi găsiți un text biblic, o dezlegare din învățătura creștină, prin care să-mi permită să declanșez o revoluție armată pentru a cuceri puterea de stat în România. Acum, când suntem un milion de membri cu simpatizanți cu tot, eu aș putea în 24 de ore să ocup această putere. Suntem o mișcare de mase, cea mai puternică la ora actuală. Asta este o realitate. Dar fără voia lui Dumnezeu nu se poate.”

„— Căpitane, îmi cereți un lucru extraordinar de greu. Mă voi strădui să găsesc acest lucru, dar nu vă promit nimic.”

După un anumit timp, mai bine de o lună, prof. Nae Ionescu vine la Căpitan și-i spune:

„— Căpitane, nu am reușit să găsesc nici un text din Sfânta Scriptură în legătură cu ceea ce mi-ați cerut. Eu nu cred că cineva va putea găsi așa ceva.”

La cele auzite de la Nae Ionescu, Corneliu Zelea Codreanu, senin la față și parcă luminat, a legat o altă discuție cu Profesorul. Lega vorbele rar și apăsat, într-un calm desăvârșit. Se părea că-i dictează cineva.

„— Vedeți, domnule profesor, zice Căpitanul. Pe umerii noștri apasă sarcina pe care ne-am luat-o la Icoană în fața lui Dumnezeu, de a apăra și promova ființa neamului românesc. Trebuie să dovedim lumii că și poporul român, în mijlocul celorlalte popoare, are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit. Noi am declanșat o revoluție spirituală, care trebuie dusă la îndeplinire. Noi trebuie să mergem pe drumul convingerilor, dar fără violență.”

— Mărturie I.V. Georgescu – o discuție între Nae Ionescu și Corneliu Zelea Codreanu

Profesorul Ion V. Georgescu, „un om îndrăgit de toți, despre care nu puteai spune decât vorbe alese”

O altă personalitate de excepție cu care am avut bucuria să stau la Lățești a fost profesorul universitar I.V. Georgescu de la Facultatea de Teologie din București, un om îndrăgit de toți, despre care nu puteai spune decât vorbe alese. Cei apropiați îi ziceam ”Tetea”. Era din Ștefănești, Argeș. Tatăl lui, țăran isteț, se ocupase cu vânzarea și cumpărarea de vite și ca orice țăran mai înavuțit, voise să-și facă băiatul preot în sat. Așa a ajuns I. V. Georgescu teolog, iar apoi, fiind foarte inteligent, cu o memorie prodigioasă, a devenit profesor universitar. Cunoștea limbile elenă, ebraică, sanscrită și latină. Doar slavona știa mai puțin, fapt pentru care nu îndrăznise să accepte, la un moment dat, propunerea de a face o nouă traducere a Bibliei. Acolo, la Lățești, ne spunea:

– Acum, după zece ani de Siberia, cunosc slavona la perfecție, dar este prea târziu să mă încumet la o așa treabă imensă!

În anul 1930 a început lucrul la un tratat unic în lume, ”Demonologia”, un studiu despre demoni. Un coleg al lui, profesorul Rovența, a avut indiscreția de a face public acest lucru într-o revistă și imediat atât Biserica Catolică cât și cea Protestantă s-au grăbit să-i ofere ajutor prin burse de susținere, cu condiția ca lucrarea să fie scoasă sub egida lor. Profesorul I. V. Georgescu a respins această ispită: voia ca lucrarea să poarte amprenta Bisericii Ortodoxe Române.

Câte vorbe înțelepte, câte idei au auzit de la dânsul! Chiar limba rusă, pe care nu o puteam înghiți, în gura lui era mai dulce, mai atrăgătoare, fapt care ne-a determinat mai târziu, în lagărul de la Culmea, să ne apucăm să o învățăm. Ce plăcut sunau, din gura lui, poeziile lui Pușkin, Mayakovsky și Esenin!

Drama lui începuse în 1945, când fusese răpit de pe stradă de către ruși și dus direct la închisoarea Lublianka din Moscova. De unde aflase KGB-ul că el era atunci șeful Mișcării Legionare pe țară? […]

După ce l-au ținut în anchete, obligându-l să facă o prezentare amănunțită a Mișcării Legionare, i-au înscenat un proces de tip sovietic, l-au condamnat la 10 ani de muncă silnică și l-au trimis într-un lagăr special din Siberia, la Polul Nord. Lagărul era destinat exclusiv foștilor demnitari de stat căzuți în dizgrația lui Stalin. Acolo, profesorul a muncit la pădure, la tăiat lemne, a înfruntat iernile polare și vestitul crivăț siberian și a cunoscut sufletul slav și toată cultura rusească. Măreția imperiului de odinioară și strălucirea aristrocrației rusești, câtă mai rămăsese, erau fidel reprezentate în lagărele din Siberia. Iar el, cu inteligența lui, cu memoria lui, a asimilat tot, dar mai ales a sintetizat tot. A stat și prin spitale, căci inima supusă presiunilor atmosferice și decompensării bătea ca un orologiu prea învechit. Nici ficatul nu-i mai funcționa normal. Ne-a povestit că acolo, în Siberia, la un spital era gata-gata să moară din pricină că mâncase un cățel de usturoi căpătat de la un om.

Între timp, cineva i-a prezis enigmatic că se va elibera atunci când soarele va răsări în același timp din două locuri. Peste mulți ani, fiind într-un tren de deținuți care cobora de la Polul Nord spre sud, a văzut soarele răsărind din două locuri. Nici el nu-și putea explica fenomenul. Dacă se uita pe geam într-o parte, vedea soarele răsărind, dacă se uita vis-a-vis, și de acolo răsărea soarele. Atunci a tresărit și și-a adus aminte de prezicere: ”Oare merg spre eliberare?”… Așa a fost. În 1955 a sosit în țară, odată cu toți prizonierii români din Rusia. A fost dus la Gherla, unde a mai stat un an. S-a eliberat în 1957, dar cu domiciliu obligatoriu. Și așa ne-am trezit cu el la Lățești.

Ce tristă poveste, aproape că nu-ți vine să crezi! […]

Profesorul Georgescu era cald, ghețurile din Siberia nu-i răciseră sufletul. Era frământat de multe probleme din trecut și de cele ce aveau să vină. Nu mai credea în vreo schimbare, nici nu întrezărea căderea comunismului. Cunoscuse puterea comunstă și-și făcuse o viziune adâncă despre ea. […]

Ne vorbea mult despre imensele bogății de dincolo de Urali ale rușilor; despre colosul sovietic care se mișca după cum se ridica mâna lui Stalin; despre puternicele instituții înființate acolo, ca de pildă ”Institutul Marx, Engels, Lenin”, eminența cenușie a Imperiului Sovietic; despre sistemul diplomatic și școlile de spionaj din Rusia și din lume. […]

Însă dincolo de această vervă spirituală, profesorul, ca toți deținuții politici, purta cu el o dramă, care nu era numai a lui, ci îi afectase întreaga familie. După arestarea și răpirea sa în Rusia, în țară rămăseseră soția și doi copii. Cum au trăit, cum s-au descurcat, e greu de spus. Doamna a fost obligată să divorțeze și abia apoi i s-a îngăduit să-și procure, printr-o cooperativă, o tonetă unde vara vindea înghețată. Din pricina umezelii în care era nevoită să stea s-a îmbolnăvit rău de reumatism la picioare.

În 1957, când profesorul a venit acasă, și-a găsit copiii mărișori, în jur de paisprezece – cinsprezece ani. Cu bune și rele. Întrebarea care îl chinuia ca un ghimpe sfredelitor în inimă era: ”Cum pot eu să le fac observații, cum să-i cert, cum să-i muștruluiesc, când ei au crescut fără tată, fără prezența mea, fără ajutorul meu, lipsiți de atâtea și ostracizați de societate, numiți ”copii de bandit” și arătați cu degetul de profesori și de elevi?”…

Ascultau, e drept, de mama lor, dar influiența societății era enormă. Săraca mamă, ce să facă mai întâi? Să se ducă la tonetă, să aibă grijă de cele necesare casei, să aibă grijă de copii, ce să facă? Vai de viața ei! Câtă durere în suflet, ce destin amar! […]

După câțiva ani de la eliberare, prin 1970, l-am vizitat la Institutul Teologic din București. Avea un post acolo, la biblioteca Institutului. Târziu am aflat că a murit în 1972. Ce mare valoare a pierdut neamul nostru! Nu știu dacă a rămas ceva scris de la el, căci moartea l-a răpit prematur.

(Nicolae Purcărea – Urlă haita… Pitești, Canal, Gherla, Jilava, Aiud, Editura Fundația Sfinții Închisorilor, Pitești, 2012, pp. 183-190)

📆 15 martie, Ziua NEAGRĂ a Maghiarilor de Pretutindeni. Revoluția de la 1848 din Ungaria înseamnă amintirea unei crunte perioade de teroare pentru români →

Apelul ignorat al Academiei: Pe 15 martie 1848 s-a votat unirea Ungariei cu Transilvania

"Mihălțule! Mihălțule! Botez de sânge! Cu mult sânge de dușman te voi răsplăti! De șapte ori au tras ucigașii cu puștile asupra bieților români, neînarmați și nevinovați. Optzeci de români au căzut la pământ din care cincizeci strigau că îi dor rănile, iar 30 erau morți. Dar, afurisitele fiare în loc să deie cel mai mic ajutor celor nenorociți, de ei, își luară puștile pe umeri și se întorse înapoi la Aiud”.

Avram Iancu, 6 iulie 1848, la Bucium Abrud, in memoria românilor uciși în Masacrul de la Mihalț, comandat de contele Mikloș Banffy

„Pe 15 martie se poartă uniforme ca ale husarilor, care îi schingiuiau pe români și le ardeau satele. Cred că nu este vorba despre nicio comemorare din partea lor. Pur și simplu, au sărbătorit. Cu alte cuvinte, au sărbătorit în 15 martie distrugerea a peste 300 sate și biserici românești, uciderea și crimele oribile împotriva a 40.000 de români, mulți copii, femei și batrani.”

Citește în continuare

💥 Viktor Orban vrea să câștige noi teritorii și se bazează pe Rusia pentru a schimba ordinea politică în Europa →: Peter Buda, profesor la o universitate din Budapesta și fost ofițer de informații, a declarat într-un podcast că miza premierului Viktor Orban este schimbarea granițelor și obținerea de noi teritorii pentru Ungaria. În acest scop, Orban susține Rusia și mizează pe faptul că Moscova va instaura o nouă ordine politică în Europa, ordine care să permită retrasarea granițelor.

“Toată lumea îi judecă pe aceşti copii, se feresc pe stradă de ei din cauza frizurilor ciudate, din cauza hainelor colorate și rupte, din cauza cerceilor, din cauza tatuajelor, le strigă că sunt satanişti și drogaţi! Este teribil ce se întâmplă cu aceşti copii, trăiesc în iad şi nimeni nu le întinde o mână de ajutor. Eu atât vă spun vouă: din rândurile lor se vor ridica viitori mucenici ai lui Hristos.” — Părintele Serafim Rose, 1934-1982

• ☦️ Părintele Serafim Rose, Perspectiva ortodoxă asupra lumii - Puternici vor fi cei cărora educația ortodoxă le-a dat să simtă ce este cu adevărat creștin, cei a căror Ortodoxie este în inimă și poate atinge inimile celorlalți.

• ☦️Părintele Serafim Rose: ... Hristos a fost și el urât, a fost răstignit ...

• ✝️ Părintele Serafim Rose: pentru a rezista acestor încercărilor din vremurile din urmă ... trebuie să trăim nelumește

• ☦️ Ecumeniștii, vor ține si ei o ortodoxie, dar una după placul lumii acesteia care o va transforma într-o sectă!

• ☦️ Ieromonah Serafim Rose - citate și povățuiri duhovnicești

• ✝️ Părintele Ieromonah Serafim Rose a fost canonizat de Biserica Ortodoxă a Georgiei

• ☦️ Ieromonah Serafim Rose - Perspectiva ortodoxă asupra lumii: „ORTODOXIA ESTE VIAȚĂ”

• ☦️ Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și Religia Viitorului - extratereștrii sunt demoni

Doamna Post - reprezintă o tradiţie ortodoxă din Grecia care s-a răspândit şi în celelalte ţări ortodoxe.

Ea este, de fapt, calendarul Postului Mare (Postul Paștelui).

Înainte oamenii nu aveau la dispoziţie mijloacele de măsurare a timpului pe care le avem noi. Nu aveau un calendar care să măsoare zilele de aceea a fost creat un măsurător special pentru durata Postului Mare. Pe o hârtie a fost desenată o femeie, Doamna Post. Există zone în care Doamna Post este reprezentată de o figurină pe care gospodinele o realizează din făină şi apă, apoi coaptă în cuptor.

Postul Mare are 7 săptămâni; Doamna Post are 7 picioare fiecare reprezentând o săptămână din Marele Post. În fiecare săptămână (de obicei sâmbăta) i se taie cu o linie câte un picior sau (dacă se folosește un desen) sau se îndepărtează (se rupe) unul (dacă se folosește o figurină), ultimul picior fiindu-i tăiat/rupt în Sâmbăta Mare (de dinaintea Paștelui).

Doamna Post nu are gură - pentru că posteşte, mâinile îi sunt încrucişate - deoarece se roagă - şi are şapte picioare.

Pentru cei care doresc să folosească un astfel de calendar, sunt atașate două imagini cu Doama Post.

Una, fiind colorată, servește ca model, cealală este doar conturată, poate fi colorată.

CATEHISMUL ȘI LUCRAREA MISIONARĂ ÎN AMERICA

Vă mulțumesc pentru că m-ați primit în mănăstirea voastră ca oaspete. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, prin rugăciunile Părintelui Justin, mi-a fost dat să ajung la mănăstirea lui. Acum câteva săptămâni, m-am rugat să ajung la mănăstirea Părintelui Justin, pentru că avem nevoie de învățăturile lui atât pentru americani, cât și pentru cei care vorbesc limba engleză. Cred că mă aflu aici, datorită rugăciunilor Părintelui Justin.

În America, facem o lucrare misionară atât prin intermediul internetului, cât și prin traduceri apărute în cărțile pe care le publicăm în toată lumea. După coronavirus, avem de trei ori mai mulți oameni care vin la biserică și cererile au crescut atât pentru catehizare, cât și pentru botez.

Și poate credeți că în mijlocul munților și în mănăstirile din România, nu aveți mai nimic de făcut. Însă, vreau să vă spun că, de fapt, sunteți foarte implicate în lucrarea misionară. Fiecare rugăciune pe care o faceți, fiecare Sf. Liturghie pe care o săvârșiți, fiecare împărtășire cu Sf. Taine, contracarează răul care este în lume. Toți suntem în același trup al lui Hristos și rugăciunile, lupta voastră ne ajută pe noi, cei din lume. Totul este într-o strânsă legătură.

CONVERTIREA LA ORTODOXIE

Eu am crescut ca anglican protestant. Tatăl meu a fost preot anglican, timp de 28 de ani. El, împreună cu parohia lui (150 de oameni), s-au convertit în 1992. Pe mine, rugăciunile cuiva care m-a vizitat acum 30 de ani, m-au adus la Ortodoxie în 1998.

Eram student la Universitate și pentru prima oară, am fost la o bisericuță grecească, simplă, care nu avea nimic special. Am mers la Vecernie, unde erau doar preotul, cântărețul și o doamnă în vârstă. Ei nu obișnuiesc să facă Vecernia zilnic, acolo, dar în acea zi se făcea, când am trecut eu și m-am simțit ca în rai. Nu mai văzusem așa ceva, niciodată în viața mea. Și am plecat de la acea biserică, în acea zi, am închis ușa și am simțit că parcă revenisem din nou în aceeași lume.

Am fost foarte mult implicat în activitățile pro-vita, împotriva avorturilor. Am fost liderul celor care protestau în fața clinicelor în care se făceau avorturi. Colaboram cu catolicii și credeam despre mine că sunt un creștin foarte bun. Și în acea zi în care am fost la Vecernie, mi-am dat seama că, de fapt, nu eram așa de bun. În adâncul inimii mele, am realizat că abia aceea era adevărata biserică. Și mi-au trebuit cam șase luni să urmez cu mintea ceea ce simțea inima pentru că, de obicei, rațiunea este dușmanul vieții duhovnicești.

Prima carte care mi-a fost dat să o citesc a fost Ortodoxia și religia viitorului a părintelui Serafim Rose. Nu este prima carte pe care, în general, oamenii, preferă să o citească. Este o carte profundă care prezintă o analiză a new-age-ului și mă gândeam că dacă el a înțeles atât de bine lucrarea celui rău, înseamnă că trebuie să fie un om sfânt.

Părintele ne spune, că de Episcop trebuie ascultat doar când Biserica este în vreme de pace și Episcopul învață Adevărul. Dar când Biserica este în Stare de "Asediu" (exemplu: de ECUMENIȘTI - cum este la ora actuală și se merge cu minciuna și se strâmbă credința) cercetează ce lucrează și ce învață acel Episcop iar de nu se găsește în Dreapta Credință ferește-te de acel Episcop.❗️
Mai face o referire Părintele, la ceea ce fac cei din Patriarhia Română, ecumeniștii din zilele de azi, cei care modifică și schimbă cărțile sfinte ca lumea să nu mai știe Adevărul și să meargă după erezia ecumenistă. ❗️

• 📜 Iată cum se modifică, cărțile de cult, Mineiul, pentru a promova ecumenismul. →: Mineiul - Ediția din 1927 [vs] Mineiul - Ediția din 2022. / Constantin Costescu: Mă mir că nu l-au scos cu totul pe Sfântul Fotie cel Mare, la cât îl "iubesc" ecumeniștii, pentru canonul 15 (I - II) Constantinopol din anul 861 și care dă dreptul la întreruperea pomenirii și la îngrădirea de erezie a Ierarhului care o propovăduiește în public.

• ✝️ Sfântul Nicodim Aghioritul despre căderea episcopului în erezie: "Păcatul personal este o încălcare a legii pe care Dumnezeu îl poate șterge. Dar erezia este o schimbare a legii care face imposibilă orice comuniune cu Dumnezeu. Un Patriarh, un Episcop sau un Preot care păcătuiește în mod invidual își face rău doar lui însuși, în timp ce Episcopul căzut în erezie pune în pericol de moarte și sufletele care i-au fost încredințate." — Sfântul Nicodim Aghioritul

• ✝️ Feriţi-vă de eresurile cele împotrivitoare lui Dumnezeu deoarece prin însăşi natura lor, acestea sunt născociri diavoleşti ale şarpelui plin de toată răutatea: Erezia este o armă de temut în mâinile demonilor! Cu ajutorul ereziilor, aceştia au dus la pierzanie popoare întregi. Ereziile, fiind o lucrare trupească, rod al înţelepciunii trupeşti, sunt născoceli ale duhurilor necurate. — Sf. Ignatie Briancianinov

🔔 Sâmbătă, 23 martie 2024 – MARȘ AL CREDINȚEI împotriva „căsătoriilor” HOMOSEXUALE, împotriva actelor cu cip, vaccinurilor, vaccinării obligatorii etc.

📣 Orele 14:00 – 20:00 pe traseul Dealul Mitropoliei (Patriarhiei) – Piețele Unirii – Universitate – Romană – Victoriei.

Sursa: https://danielvla.wordpress.com/2024/03/14/marsul-credintei-si-omeniei-de-sambata-23-martie-a-fost-autorizat/

Preafericitul Părinte Neofit, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, a murit miercuri seară la vârsta de 78 de ani, se arată într-un comunicat publicat pe site-ul Patriarhiei Bulgare.

Patriarhul Neofit a murit la Academia de Medicină Militară din Sofia la ora 22:22 ca urmare a unei insuficiențe survenite la nivelul mai multor organe.

„Facem apel la creștinii ortodocși să înalțe rugăciunea lor sinceră împreună cu Sfânta Biserică Ortodoxă către Dumnezeul cel atotmilostiv pentru a odihni sufletul dragului nostru Patriarh în împărăția lui Dumnezeu – în locașurile drepților”, se menționează în comunicatul Patriarhiei Bulgare.

✝️ Biserica Ortodoxă Bulgară: „Nu există altă credință în afară de cea ortodoxă. Restul sunt erezii.”

În afară de Sfânta Biserica Ortodoxă nu există alte Biserici, ci doar eretici, iar a numi orice altceva „biserica” nu este, din punct de vedere spiritual, dogmatic și canonic, decât o mare greșeală.

Sfântul Sinod al Bulgariei a scris acest text într-un document elaborat, care arată credincioșilor atitudinea corectă față de ceilalți creștini, notează presă bulgară.

Catolicii și protestanții nu sunt numiți clar în acest document, dar, din moment ce nu sunt ortodocși, se presupune că intră în categoria ereticilor și de la ei se așteaptă să se căiască.

– În Biserica Ortodoxă, prin sintagma „uniunea tuturor”, s-a înțeles întotdeauna că acei care au căzut în păcat trebuie să se întoarcă la credință ortodoxă și să arate umilință față de Sfânta Biserica și, atunci, prin pocăință, ei pot fi primiți în Biserica Ortodoxă.

– În afară de Sfânta Biserica Ortodoxă, nu există alte Biserici, ci doar eretici.

Biserica Ortodoxa Bulgara a părăsit Consiliul Mondial al Bisericilor din 1998.

Patriarhul Neofit al Bulgariei a refuzat orice formă de slujbă religioasă sau de rugăciune în timpul vizitei din 2019 a Papei Franciscc, a cărui autoritate Sfântul Sinod nu o recunoaşte — vezi aici — “Dacă credința sa este diferită de cea Ortodoxă atunci canoanele Bisericii ne spun ca e eretic”

Patriarhul Neofit (Simeon Nikolov Dimitrov) s-a născut în data de 15 octombrie 1945, la Sofia.

După ce a absolvit Seminarul și Facultatea de Teologie din Sofia și-a continuat studiile în specializarea Muzică bisericească la Academia Teologică din Moscova, obţinând titlul de doctor. La întoarcerea în Bulgaria, a fost numit profesor de Muzică bisericească şi dirijor al corului Seminarului Teologic din Sofia, pe 1 septembrie 1973.

A intrat în monahism cu puțin înainte de a împlini vârsta de 30 de ani, la Mănăstirea Troian. Tunderea sa a fost oficiată în data de 3 august 1975 de către Patriarhul Maxim, care i-a oferit numele de Neofit. La câteva zile a fost hirotonit ierodiacon apoi, pe 23 martie 1976, ieromonah.

În noiembrie 1977 a primit rangul de arhimandrit, iar de la 1 ianuarie 1981 a devenit cancelar al eparhiei de Sofia.

Ulterior, Arhimandritul Neofit a fost hirotonit episcop titular de Levkas, cu însărcinarea de al doilea vicar al eparhiei Sofiei. Episcopul Neofit a fost rector al Academiei Teologice „Sf. Clement al Ohridei” din Sofia și apoi decan al restabilitei Facultăţi de Teologie din capitala bulgară.

În data de 27 ianuarie 1992 a fost numit secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Bulgariei. Pe 27 martie 1994, Episcopul Neofit a fost ales Mitropolit de Durostor şi Cerve, iar în 2001, când eparhia a fost reorganizată, a fost desemnat Mitropolit de Ruse.

După moartea Patriarhului Maxim, survenită în 6 noiembrie 2012, Mitropolitul Neofit a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare și întronizat pe 24 februarie 2013.

Patriarhul Neofit a fost considerat un lider tolerant și calm, dar și un apărător zelos al valorilor creștine și un susținător al introducerii disciplinei Religie în școlile bulgare.

În mai 2019, Preafericitul Părinte Neofit s-a întâlnit cu Papa Francisc, aflat într-o vizită de trei zile în Bulgaria.

Bisericile Ortodoxe surori Bulgară și Română se află în relații cordiale, bazate mai ales pe cinstirea Sfinților Parascheva și Dimitrie, de origine bulgară și care au moaștele în țara noastră. Lor li s-a adăugat recent Cuvioasa Teofana Basarab, țarină a Bulgariei de origine română, proclamată sfântă în 2022 la București în prezența Mitropolitului Naum de Ruse.

Trebuie să înțelegem că toate vaccinurile sunt și vor fi de fapt tratamente și terapii genetice prin care schimbă și modifică genomul uman și care introduc în corp nanoparticule și metale grele.

Este un plan diabolic și un genocid asupra omenirii cu tot ce se întâmplă acum în lume.

Aceste lucruri sunt confirmate de:

1. Prof. Dr. Bhakdi este omul care a predat medicina la 12000 de medici germani și omul de știință care a descoperit în anii 70 modalitatea unui virus de a pătrunde în celulă.

2. de fostul director Pfizer – Dr. Michael Yeadon.

3. O doamnă de la DSP a adeverit că toate vaccinurile (antigripal, rubeolă, rujeolă, oreion etc) vor fi cu ARN mesager.

Nimeni nu va mai acceptă vaccinul covid, de aceea vin cu altceva, o nouă găselniță.

• 💉 OrtodoxINFO.ro — ATENȚIE! Medicii pediatri avertizează: Vaccinarea nou-născuților este un GENOCID! Provoacă cancer, autism, ADHD, boli neurologice, autoimune și digestive. →

• 💉 Cancere galopante la tinerii vaccinați. Doctorii explică mecanismul: Vaccinul Covid ucide atacând sistemul imunitar →