Iubiții mei, la un singur lucru să luăm aminte: dacă ne vom ruga și dacă ne vom liniști, și dacă vom fi onești înaintea lui Dumnezeu, vom putea face fapte mărețe, și cu sufletul nostru, chiar și în societate. Însă trebuie să fim atenți la un singur lucru, la împrăștiere!

Să învățăm, dacă vrem să fim instrumente ale harului, să învățăm să nu ne ocupăm cu multe lucruri străine. Să nu ne intereseze lucruri care nu ne preocupă. Să nu ne deschidem orizontul într-un mod lumesc, ci să ne înălțăm cu gândul spre cer. Atât cât putem, să ne păstrăm mintea în tăcere. Să nu o lăsăm să se ciopârțească din cauza gândurilor.

Ne poate veni un gând, e omenește. Însă, atunci când gândurile observă că nu le dăm importanță, nu stăm să analizăm dacă gândul e corect sau nu, dacă să-l ascultăm sau nu, atunci gândul pleacă. Și gândurile ne vor părăsi cu totul dacă nu le dăm nicio importanță. Să nu ne doboare gândurile!

Să nu ne distragă atenția! Să nu începem treburi care nu ne sunt de mare trebuință.

Chiar dacă suntem dascăli, catehizăm pe alții, sau suntem oameni duhovnicești, sau duhovnici, sau povățuitori, ori suntem preoți de parohie sau predicatori, sau orice altceva… În mod necesar, vom avea o activitate, vom organiza ceva. Trebuie să facem și asta. Până și Apostolii se ocupau cu asta, se adunau și spuneau: „Acela va pleca în Japonia, acela va merge în Egipt, celălalt va pleca în India. Era o formă de organizare. Vom face acestea, dar să nu ne deschidem spre lucruri care ne obosesc, ne înșeală, ne împrăștie. Pe cât putem, să ne adunăm în inima noastră, mai mult, gândul nostru să-l adunăm, ca Dumnezeu să-l afle liber și să poată scrie acolo [cuvântul Lui]. Atunci când ne amestecăm în multe lucruri, pe care nu le putem rezolva, atunci când ne încurcăm cu tot felul de treburi, acest amestec al nostru atras de gânduri felurite, devine catastrofal.

De aceea, se spune că în afară de cele 10 porunci, mai există una. Porunca a 11-a spune: „Nu te încurca [în treburile altora].” Să nu ne amestecăm în nimic! Să nu ne încurcăm! Să nu ne mâhnim, să nu ne neliniștim! Să nu ne temem de boala noastră, de moarte, de suferința tatălui nostru, pentru mama și frații noștri!

Să nu ne apuce neliniștea și temerea, ca o agonie: „Ah, va veni 666! Ah, vor face alte acte de identitate! Ah, vom pieri! S-a stricat lumea! S-au vătămat cu toții! S-a stins credința în Hristos! Nimeni nu mai bagă în seamă Biserica!” Ce elemente tulburătoare sunt toate acestea!

Să nu fim distrași pentru nimic in lume: numai eu și Dumnezeul meu!

Citește în continuare următoarele două omilii ale Părintelui Emilian Simonopetritul pe site-ul Mărturisirea Ortodoxă

• Dacă cineva îți cere haina, dă-i și cămașa

• Oglinda sufletului celuilalt

Alte articole:

• 🚗 Test ce arată că a sta într-o mașină electrică e ca și cum ai sta lângă un cuptor aprins cu microunde →
• Secretarul american al Energiei, Jennifer Granholm, a vrut să demonstreze beneficiile unei mașini electrice, însă s-a făcut de râs. Ce obstacole a întâlnit

Sfinte Părinte Efrem, inima mea e sfâşiată de durere şi de amărăciune şi nu ştiu ce cuvânt să aduc înaintea ta.

Nimic nu mă mai bucură în această viaţă şi poverile şi suferinţele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare şi cumplit de amară. Nu-L mai desluşesc pe Dumnezeu în nimeni şi nimic şi mă simt ca un om care e omorât de propriile gânduri. Izbăveşte-mă, Sfinte, de această asuprire diavolească, căci nu mai pot răbda mâhnirea şi urâciunea aceasta ce-mi soarbe vlaga şi toată puterea de viaţă.

Tu i-ai văzut pe batjocoritorii şi ucigaşii tăi şi ai răbdat nenumărate schingiuiri şi urâciuni din partea lor, dar prin dragostea ta pentru Dumnezeu ai rămas neclintit în credinţă, înfruntând acea privelişte de iad. Cu totul m-am slăbănogit, iar din multa durere lacrimile nu le mai pot opri. Nu am la cine să merg, nu este cine să mă audă, nu este cine să mă mângâie, nu este cine să-mi spună o vorbă bună. Fă-te tu toate acestea pentru mine, Sfinte Efrem, şi aşa cum eu nu ştiu, tămăduieşte şi limpezeşte sufletul meu, ridicându-mă întru nădejde şi lumină.

Ştiu că e de necuprins cu mintea toată pătimirea ta mucenicească, şi tocmai de aceea te rog pe tine, căci ştiu că ai răbdat urâciuni nemăsurat mai mari decât ceea ce rabd eu acum. Fie-ţi milă de mine ca de un frate mai mic şi foarte neputincios şi rânduieşte în aşa fel, încât prin această durere pe care o trăiesc acum să cunosc mai bine ostenelile tale muceniceşti şi ceea ce înseamnă purtarea de fiecare zi a crucii. Amin.

De asemenea trebuie ca profesorii să își INTENSIFICE EFORTURILE odată cu începerea școlii, să le vorbească elevilor din școli, licee despre IMPORTANȚA VACCINĂRII, și de asemenea părinților la ședințe și pe grupurile de părinți, fiind luată în calcul posibilitatea ca în cazul declarării unei epidemii de gripă, sau pandemiei de covid, copiii și profesorii nevaccinați să NU aibă voie să vină fizic la școli pentru a nu transmite boala celor... vaccinați / noaptea minții.

Dezastruos este că NU există o dizidență sau opoziție serioasă în rândurile profesorilor, majoritatea afirmând că sunt deja vaccinați din 2022 și că dacă e nevoie își vor face și doza actuală, așa că nu au nicio problema deși NU sunt medici, să vorbească copiiilor, să îi spele pe creier pe tema vaccinării.

Așa ca voi ăștia care visați #rezist, opoziție, etc treziți-vă!!!, o să fiți șocați să vedeți ce rată imensă de obediență și aderare la ce va impune Deca și Rafila, veți constata în rândul profesorilor și părinților.

• Iulian Urban

• Doamne ferește de asemenea minți diabolice!

• Nu se lasă cu orice preț vor sa ajungă la copiii.

• Nădejde în Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să le strice planurile!

• Suntem PREGATITI pentru lockdown Covid, lockdown climatic, foamete si frig pe motiv de Slava Ukraini? Dar pentru REVOLUTIA SANGEROASA si RAZBOIUL care vor urma?

• MAREA VAXCONTAMINARE. Microbiologul Kevin McKernan a descoperit contaminarea cu ADN în vaccinurile Covid Pfizer și Moderna, care ar putea duce la apariția CANCERULUI. Expunere Epoch Times tradusă în română - VIDEO

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=AKQt3HOYZHM

Mulțumim bunului Dumnezeu pentru Mitropolitul Longhin de la Bănceni pentru că și-a revenit după accidentul vascular suferit. Acum părintele v-a fi din nou încercat, întrucât autoritățile vor să-l judece ... pentru credința în Hristos! Am ascultat mesajul părintelui, și ne îndeamnă pe toți să rămânem în credință alături de Dumnezeu. Urmează o anchetă și o judecată contra părintelui - să ne rugăm cu toții pentru Părintele Mitropolit Longhin de la Bănceni! Doamne ajută!

Înlăuntrul nostru avem două lumi: cea bună şi cea rea.

Amândouă îşi sorb puterea din acelaşi izvor.

Această putere este ca o baterie.

Dacă la ea se conectează răul, ne duce la dezastru.

Dacă se foloseşte de ea binele, atunci toate în viaţa noastră sunt frumoase, liniştite, dumnezeieşti.

Deci, aceeaşi putere poate alimenta fie sinele cel bun, fie sinele cel potrivnic.

Suntem robi unuia dintre cei doi - celui bun sau celui rău.

Să urmărim să fim ai celui bun, nu al celui rău.

Să vă mai dau un exemplu.

În toate părţile lumii există undele hertziene, dar nu le sesizăm.

Îndată ce deschidem receptorul, le simţim, le auzim.

Acelaşi lucru se întâmplă şi când pătrundem în lumea duhovnicească. Îl trăim pe Hristos, zburăm. Atunci simţim mari bucurii şi avem frumoase trăiri duhovniceşti.

Atunci, încet-încet, devenim robi ai binelui, robi ai lui Hristos.

Şi, când cineva devine rob al binelui, atunci nu mai poate grăi de rău, nu mai poate urî, nu poate minţi. Nu poate, chiar de ar voi.

Cum să vină în sufletul său vicleanul, să-i aducă deznădejde, dezamăgire, moli-ciune şi altele asemenea? Harul dumnezeiesc îl umple şi acelea nu au putere să intre înăuntru.

Nu pot intra atunci când cămara sa e plină de prietenii cei duhovniceşti - înţeleg prin asta pe îngeri, sfinţi, mucenici şi, mai cu seamă, pe Domnul.

Dimpotrivă, când cineva se înrobeşte omului celui vechi, atunci este stăpânit de duhul cel rău şi nu poate săvârşi binele, se umple de răutăţi, judecăţi, mânie ş.a.

Când năvăleşte asupra voastră răul, să alunecaţi şi să vă întoarceţi spre bine. Să prefaceţi, să preschimbaţi orice rău în bine.

• Sf. Porfirie

Putem să ne rugăm neîncetat, mereu şi pretutindeni.

Singurul lucru de care avem nevoie este ca inima să ne fie dispusă la rugăciune.

Ea ar trebui să fie smerită şi să plângă neîncetat pentru nevrednicia şi păcatul ei, plină de teamă dinaintea măreţiei lui Dumnezeu pe Care Îl insultăm prin păcatele noastre.

Dacă inima ne este astfel, atunci vom fi mereu întru rugăciune și la muncă, şi acasă.

• Sf. Luca al Crimeei

☦️ Bătrânul Ambrosios Lazaris (2006†): “După închiderea bisericilor îți vor schimba identitatea…”

☦️ Părintele Iustin Pârvu (2013†): “Probabil pentru mulți dintre voi acest cip este ceva nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem care înregistrează oamenii și conține toate datele se ascunde o întreagă dictatură, un plan demonic, prin care acceptați să vă vindeți suflet diavolului.

Să se uite toată lumea și să vadă că suntem în fața unui punct greu în care trebuie să alegem: ori pierzi sufletul, ori salvezi sufletul. Ori una, ori alta!

☦️ Sfântul Arethas episcopul Cezareei și succesorul lui Sfântului Vasile cel Mare (Explicarea Sfintei Revelații PG 106): “Semnul va fi dat inițial sub forma unei plăci (card) de uz zilnic..."

☦️ Lambrini Vetsiu (2002†): “Te vor obliga să iei cartea de identitate. Veți face toate tranzacțiile cu el. Nu o lua, este a lui Antihrist. Cine îl primește este imediat nebotezat! Vor forța oamenii să o ia în diferite moduri…”

☦️ Sfântul Paisie Aghioritul: “Păstrează vechile identități și împotrivește-te, dacă vor să-ți dea o asemenea identitate voi să nu o luați, pentru că va avea ceva de-a face cu pecetea!"

☦️ Parintele Nikolai Ragozin (†1981): “..vor da oamenilor legitimații evreiești 666. Este mai bine să mori de foame decât să le accepți…”

☦️ Părintele Savvas Ahileos (2016†): Nu-ți lua noua identitate! Să nu o primești!

Antihristul va striga: "Este ușurință, este comoditate. Ia-o, că nu-i nimic. Când Îl ai pe Hristos înăuntrul tău, în afară orice lucru pe care îl faci, nu este nimic."

Adică, atunci când primesc identitatea lui Antihrist, nu este nimic? Aveți grijă să nu vă lăsați înșelați! Nu vă lăsați înșelați de diavol și nu vă pecetluiți. Acest nou ID vă spun, să nu-l luați!

☦️ Ambasadorul Creștin Ortodox: Nu vă jucați cu mântuirea sufletului și nu tratați cu superficialitate aceste lucruri lăsate nouă de către oamenii lui Dumnezeu.

Din păcate, foarte mulți dintre voi vor considera aceasta o exagerare. Socotind că aceasta nu este pecetea, vor primi noile carduri de identitate.

Vor spune că acesta este doar un buletin, nici un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și că îl vor primi pe acesta, dar pecetea nu o vor primi.

Neînțelegând că acceptarea acestei cartele îi va duce direct către pecetluire, din necredință și ignoranță, foarte mulți le vor accepta...

Grupurile creștine din Mexic au ieșit în stradă în semn de protest față de departamentul lor de educație, un grup arzând săptămâna trecută cărți despre care spuneau că sunt pline de îndoctrinare “marxist-comunistă”, potrivit unui raport.

Părinții din Mexic din cadrul organizațiilor creștine au ieșit în stradă cu miile pentru a se opune noilor manuale ale Ministerului Educației Publice despre care consideră că au conținut sexual și ideologie de gen, potrivit Mexico News Daily. Cel puțin 12.000 de persoane au participat. Aguascalientes este unul dintre cele 32 de state care alcătuiesc Entitățile Federale din Mexic.

Părinții au ars cărțile în cauză și în Chiapas, un stat din sudul Mexicului care se învecinează cu Guatemala.

Citiți pe site-ul IncorectPolitic.com: Auzim în mod constant despre arderea cărților de către naziști. Ce nu se spune este că ardeau cărți despre transexualii de la “Institutul de Sexologie”, unde un iudeu gras cu titlul de doctor a inventat transexualii, a scris primele cărți și a efectuat primele operații de mutilare genitală în vederea transexualizării. Nu se vorbea niciodată despre ce cărți ardeau naziștii. Îi făceau pe oameni să creadă că erau manuale de fizică sau ceva de genul ăsta. Recent, însă, pe măsură ce agenda transexualilor a devenit populară și au vrut să asocieze anti-transexualii cu naziștii, iudeii au început să scrie articole în care recunosc că acele cărți care au fost arse erau cărți despre transexuali. Scriitorul jidan spune deschis că republicanii sunt literalmente naziști pentru că încearcă să elimine materialul despre transsexuali din școlile pentru copii. Este o mișcare îndrăzneață. Am constatat că boomerii și conservatorii rămân cu gura căscată când spui “știi ce cărți ardeau, nu?”. Nu că boomerii vor fi de acord cu o agendă pro-Hitler, dar cred că cu cât ne îndepărtăm mai mult de cel de-al Doilea Război Mondial, cu atât mai mulți oameni încep să înțeleagă chestia asta. Chiar dacă crezi în holocaust, dacă înțelegi că jidanii făceau în Germania ceea ce fac acum în America, începi să ai o părere de tipul “ei bine, nu sunt de acord cu asta… dar înțeleg”.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk) a fost descoperită pe 8 septembrie 1295 în pădure, nu departe de orașul Kursk (Rusia). Un vânător a găsit-o cu fața în jos, la rădăcinile unui stejar bătrân. De îndată ce a ridicat icoana, un izvor cu apă limpede a țâșnit din pământ. Și în prezent, izvorul se află în acel loc. Vânătorul a construit un paraclis mic de lemn, în cinstea icoanei descoperite. Din acel moment, oamenii au venit pentru a cinsti Icoana Maicii Domnului „a Semnului”, numită și „a Rădăcinii din Kursk”. Aici au avut loc multe minuni datorită icoanei: În 1383, preotul Bogoliub, care trăia aproape și slujea în paraclis, a fost capturat de către tătarii care invadaseră Rusia. Tătarii au incendiat paraclisul și au rupt icoana Maicii Domnului în două bucăți și pe care le-au aruncat. Când preotul Bogoliub s-a întors din captivitate, a postit și s-a rugat îndelung ca să descopere icoana și, în final, a găsit cele două bucăți. A încercat să le pună împreună, iar ele s-au alăturat fără a lăsa o cusătură. În 1613, oamenii din orașul Kursk au întemeiat o mănăstire a Semnului închinată Icoanei Maicii Domnului, mulțumire pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, deoarece i-a scăpat de invadatorii polonezi. Icoana a fost așezată acolo. În 1676, această icoană a călătorit până la râul Don, pentru a binecuvânta trupele cazacilor din Don. În 1684, țarii Ivan și Petru Alexeevici au trimis o copie a icoanei, poruncind ca aceasta să însoțească trupele ortodoxe în luptă. În 1687, icoana a fost trimisă la „Armata Mare”. Icoana făcătoare de minuni a ajutat luptătorii să elibereze pământurile lor de mai multe ori. Mai multe copii ale icoanei au fost pictate mai târziu, pentru a fi date armatelor în campania din Crimeea și multor generali ruși, printre care și cneazului Kutuzov. Sfântul Serafim de Sarov a fost vindecat în prezența acestei icoane.

După revoluția bolșevică, pe 12 aprilie 1918, icoana a fost furată din Catedrala Mănăstirii Semnului Maicii Domnului și prădată de îmbrăcămintea și ornamentele de aur, dar pe 2 mai s-a constatat că icoana s-a întors la locul său.

În 1919, în timpul evacuării orașului Kursk, Epicopul Teofan de Kursk împreună cu doisprezece călugări din Mănăstirea Semnului au traversat cu icoana granița Rusiei, trecând prin Constantinopol și ajungând în Serbia. În 1920, la cererea generalului Wrangel, icoana a vizitat din nou Rusia, în Crimeea, și a rămas acolo până la evacuarea finală a armatei ruse, în primele zile ale lui noiembrie, 1920.

Sfânta icoană a revenit în Serbia, unde a rămas până în 1944, atunci când, împreună cu Sinodul Episcopilor, aceasta a plecat în străinătate, la München (Bavaria), și cu Mitropolitul Anastasie. În 1951, Mitropolitul Anastasie s-a mutat de la München în America.

În 1957, icoana Maicii Domnului din Kursk a fost așezată în Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului din New York, reședința Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, unde este păstrată și în prezent. Sfânta icoană călătorește constant în toate episcopiile din America.Cinstirea Icoanei Maicii Domnului a Semnului (a Rădăcinii din Kursk) - 8 septembrie

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk) a fost descoperită pe 8 septembrie 1295 în pădure, nu departe de orașul Kursk (Rusia). Un vânător a găsit-o cu fața în jos, la rădăcinile unui stejar bătrân. De îndată ce a ridicat icoana, un izvor cu apă limpede a țâșnit din pământ. Și în prezent, izvorul se află în acel loc. Vânătorul a construit un paraclis mic de lemn, în cinstea icoanei descoperite. Din acel moment, oamenii au venit pentru a cinsti Icoana Maicii Domnului „a Semnului”, numită și „a Rădăcinii din Kursk”. Aici au avut loc multe minuni datorită icoanei: În 1383, preotul Bogoliub, care trăia aproape și slujea în paraclis, a fost capturat de către tătarii care invadaseră Rusia. Tătarii au incendiat paraclisul și au rupt icoana Maicii Domnului în două bucăți și pe care le-au aruncat. Când preotul Bogoliub s-a întors din captivitate, a postit și s-a rugat îndelung ca să descopere icoana și, în final, a găsit cele două bucăți. A încercat să le pună împreună, iar ele s-au alăturat fără a lăsa o cusătură. În 1613, oamenii din orașul Kursk au întemeiat o mănăstire a Semnului închinată Icoanei Maicii Domnului, mulțumire pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, deoarece i-a scăpat de invadatorii polonezi. Icoana a fost așezată acolo. În 1676, această icoană a călătorit până la râul Don, pentru a binecuvânta trupele cazacilor din Don. În 1684, țarii Ivan și Petru Alexeevici au trimis o copie a icoanei, poruncind ca aceasta să însoțească trupele ortodoxe în luptă. În 1687, icoana a fost trimisă la „Armata Mare”. Icoana făcătoare de minuni a ajutat luptătorii să elibereze pământurile lor de mai multe ori. Mai multe copii ale icoanei au fost pictate mai târziu, pentru a fi date armatelor în campania din Crimeea și multor generali ruși, printre care și cneazului Kutuzov. Sfântul Serafim de Sarov a fost vindecat în prezența acestei icoane. După revoluția bolșevică, pe 12 aprilie 1918, icoana a fost furată din Catedrala Mănăstirii Semnului Maicii Domnului și prădată de îmbrăcămintea și ornamentele de aur, dar pe 2 mai s-a constatat că icoana s-a întors la locul său. În 1919, în timpul evacuării orașului Kursk, Epicopul Teofan de Kursk împreună cu doisprezece călugări din Mănăstirea Semnului au traversat cu icoana granița Rusiei, trecând prin Constantinopol și ajungând în Serbia. În 1920, la cererea generalului Wrangel, icoana a vizitat din nou Rusia, în Crimeea, și a rămas acolo până la evacuarea finală a armatei ruse, în primele zile ale lui noiembrie, 1920. Sfânta icoană a revenit în Serbia, unde a rămas până în 1944, atunci când, împreună cu Sinodul Episcopilor, aceasta a plecat în străinătate, la München (Bavaria), și cu Mitropolitul Anastasie. În 1951, Mitropolitul Anastasie s-a mutat de la München în America. În 1957, icoana Maicii Domnului din Kursk a fost așezată în Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului din New York, reședința Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, unde este păstrată și în prezent. Sfânta icoană călătorește constant în toate episcopiile din America.

Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru.

Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este primul praznic împărătesc din anul bisericesc, care începe la 1 septembrie, dar și prima zi de preacinstire a Născătoarei de Dumnezeu din cadrul acestuia. Din punct de vedere istoric, sărbătoarea s-a fixat cu prilejul sfințirii unei biserici din Ierusalim, la începutul secolului al V-lea, între anii 431 și 451, deci între cele două sinoade ecumenice, de la Efes și Calcedon, care au dezbătut și clarificat problema mariologică.

Noi trebuie să știm că Maica Domnului este mamă. Și nu este mamă numai pentru Domnul Hristos, este mamă pentru toți cei care vrem s-o avem de mamă. „Tu, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că ai unde veni...” Apoi, să știți că Maica Domnului zice tot așa către noi!

Rugăciune către Maica Domnului

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.

Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor.

Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Mai presus de toate este iubirea. Lucrul de care trebuie să ne îngrijim, copiii mei, este iubirea pentru celălalt, sufletul său. Tot ceea ce facem – rugăciune, sfat, mustrare – să facem cu iubire.

Fără iubire, rugăciunea nu foloseşte, sfatul răneşte, mustrarea îl vatămă şi-l nimiceşte pe celălalt, care simte dacă îl iubim sau nu, şi răspunde pe potrivă. Iubire, iubire, iubire! Iubirea fratelui ne pregăteşte să-L iubim mai mult pe Hristos. Nu-i frumos?

Să răspândim iubirea noastră tuturor, dezinteresat, fără a căuta la starea lor. Când vine înlăuntrul nostru harul lui Dumnezeu, nu ne va păsa dacă ne iubesc sau nu, dacă ne vorbesc cu bunătate. Să nu ne strâmtoreze cele potrivnice. Să-i lăsăm pe toţi să ne vorbească aşa cum simt. Să nu cerşim iubirea. Să urmărim a iubi şi a ne ruga din tot sufletul pentru aceia. Atunci vom vedea că toţi ne vor iubi fără să urmărim aceasta, fără să le cerşim deloc iubirea. Ne vor iubi liber şi sincer din adâncul inimii lor, fără să-i silim.

Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003,  pp. 303-304

Față de vehicularea în presă a unor false presupuneri referitoare la asocierea Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, cu una sau mai multe formațiuni politice înregistrate legal în România, Centrul eparhial face următoarele precizări:

1. Pe data de 2 septembrie 2023, aflându-se în drum spre o mănăstire din Arhiepiscopia Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a primit telefonic rugămintea de a poposi, câteva minute, la reuniunea unei formațiuni politice, pentru a oferi un cuvânt de învățătură (strict religios-moral). Rugăciunea și cuvântul de învățătură sunt obligație misionară a ierarhului, motiv pentru care nici o solicitare a unei organizații legale, mari sau mici, fie politice, fie apolitice, nu a fost refuzată vreodată de către Arhiepiscopul Tomisului.

2. Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie nu a făcut și nu face politică partinică, respectând întru totul legile statului și prevederile bisericești în vigoare.

3. Prezența Înaltpreasfințitului la întrunirile organizate de către formațiuni sau persoane politice aparținând întregului spectru de reprezentare, dând curs invitației prealabile a acestora, se rezumă la transmiterea îndemnului general de a fi factori de pace, de moralitate și de progres social, în respect față de valorile religioase, istorice și culturale ale poporului român.

4. Acceptarea acestor invitații reprezintă prilejul de a iniția și de a exercita o misiune creștină pe care nu numai Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie ci orice fiu al Bisericii este obligat să o înțeleagă și să o îndeplinească. Stând blocați în propriul lor turn de fildeș, creștinii nu vor putea niciodată să aibă parte de o societate care să îi respecte.

5. Presupusului răspuns al domnului purtător de cuvânt al Patriarhiei Române îi găsim temei doar în condițiile evidențierii unei culpabilități irefutabile față de raportarea eclesiologic-ontogenezică suprapusă metafizicii kantiene, ambele direcționate în sensul respectării contractului social existent.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Tomisului

Sursa: https://www.facebook.com/arhiepiscopiatomisului.ro/posts/pfbid031L78GBkjR7iV3bYeFjyrLFgYxgKYT62i6ethfZsomaPf7BCCtvhyis6FHUAvaX7Gl

Patriarhul Bartolomeu a spus că nu va convoca nici Sinodul, nici Sinaxa Întâistătătorilor "pentru a rezolva problema Bisericii Ucrainene".

Șeful Bisericii Constantinopolului, Patriarhul Bartolomeu, a declarat că nu va da socoteală instanței altor Biserici decizia sa de a acorda Tomosul BOaU, relatează site-ul fosfanariou.gr.

La 1 septembrie 2023, într-un discurs cu ocazia sosirii lui Epifanie Dumenko la Fanar, Patriarhul Bartolomeu a spus că el și Biserica sa fac ceea ce "considerăm corect".

"Diferite Biserici surori ne cheamă și cer Patriarhiei Ecumenice să reconvoace o conferință pan-ortodoxă sau o sinaxă a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe pentru a examina problema bisericii ucrainene", a spus Patriarhul Bartolomeu.

Cu toate acestea, potrivit lui, "Patriarhia noastră respinge aceste propuneri, deoarece nu dorește ca alte Biserici să judece actul canonic pe care l-a efectuat pe cont propriu".

"Și spun "act canonic" pentru că acordarea autocefaliei Bisericii Ucrainei, care numără 44 de milioane de credincioși, a fost efectuată în cadrul drepturilor și îndatoririlor oficiale ale Patriarhiei Ecumenice", a spus Bartolomeu. Șeful Fanarului a declarat că "cu excepția vechilor Patriarhii ale Răsăritului, toate cele mai noi Biserici Ortodoxe, dintre care prima a fost Biserica Rusă, au primit autocefalie de la Constantinopol".

"De ce nu ar trebui Ucraina să-l primească? Aceasta este întrebarea, foarte simplă și foarte clară", spune Bartolomeu.

El a subliniat că nu va convoca "nici Sinodul Panortodox, nici Sinaxa Întâistătătorilor, deoarece nu dorim să supunem deciziile și inițiativele Patriarhiei Ecumenice judecății unei noi ecleziologii".

Anterior, UJO a scris că la Fanar, Bartolomeu a discutat probleme legate de Ucraina cu Dumenko.

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1509174289848420&set=a.945020452930476

Schismă și ecumenism în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților ?

Înalt Preasfințiți Părinți și cler ecumenist din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, încotro păstoriți turma încredințată de Arhiereul ceresc?

O bogată și pompoasă activitate ecumenistă prinde contur sub oblăduirea și îndrumarea sfințiilor voastre.

Când vă închinați sfântului și marelui mucenic Ioan cel Nou, nu vă întrebați ,,este bine ce facem?" ?!

Nu vedeți că o mare superficialitate și nepriceperea teologică și dogmatică înveșmântată în haina mândriei transpare din colocviile, conferințele, întâlnirile, proiectele, hramurile, taberele și activitățile pe care le organizați?

Din păcate, ecumenismul este în floare!

În afară de slujbele în care se coboară harul dumnezeiesc, restul, cam apă de ploaie, activități fără consistență duhovnicească.

Pare că cinstiți pe sfinți, dar învățătura lor și sfintele canoane le călcați în picioare.

Iar căderea pornește de la relativizarea sfintelor canoane și merge până la încălcarea lor, deși ați făgăduit la hirotonie să le respectați.

Sub înșelătoare cuvinte și cu ,,binecuvântare" ați implicat recent (16 - 19 august a.c.) Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților în dialogul cu ereticii catolici ai Universității pontificale din Chile.

Ba vă mai și mândriți cu participarea sectorului cultural la astfel de conferințe, pe care le numiți, ,,conferințe internaționale de studii patristice", unde de fapt, în două cuvinte, vă vindeți credința.

Oare ce ar zice Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou despre această activitate cu ereticii catolici ?

Pentru că faceți contrar celor făcute de el.

El i-a demonstrat ereticului Reiz (catolic) că a sa credință este greșită, iar voi, de bunăvoie, trădați ortodoxia și pe sfinții noștri la aceste întâlniri.

Apoi, postați public aceste trădări ca mari succese ale arhiepiscopiei.

Astfel, sfințiile voastre, nu mai aveți credința curat ortodoxă, ci o corcitură între ortodoxie și erezie.

Iar la finalul acestor întâlniri cu ereticii îi poftiți cu amabilitate să ne viziteze și ei.

Și astfel faceți din mănăstirile Putna, Voroneț, Sf Ioan etc. adevărate oaze ecumeniste.

Totul e o distracție și o voie bună pe meleagurile însorite ale Moldovei, cu serbărele și filmări, care să îngroașe portofoliul sectorului cultural.

Și, desigur, vor urma rugăciunile în comun cu ereticii, așa cum se obișnuiește în alte părți.

Poate aveți în plan, după modelul mai marelui vostru, mitropolitul Teofan, să-l primiți și pe Papa (căpetenia ereticilor - ferească Dumnezeu !!!) cu pupături și îmbrățișări în centrul Sucevei spurcând spațiul moldav ?!

Acest mitropolit Teofan este renumit pentru trădările sale ecumeniste și pentru prigonirea credincioșilor ortodocși, în special de la Schit Orășeni, care nu-l pomenesc din pricina semnării ereziei la sinodul tâlhăresc din Creta.

Acești credincioși au mers canonic cu întreruperea pomenirii, dar sunt prigoniți la sânge de acest mitropolit care uzează inclusiv de autoritățile statului.

Mai nou, ați primit cu fast, o delegație din Grecia în frunte cu Mitropolitul Ignatie al Demetriadei.

Nu știți că Biserica Greciei a recunoscut oficial, în 2019, biserica schismatică din Ucraina, și astfel, conform sfintelor canoane, a devenit schismatică ?

Bineînțeles, în afară de puținii ierarhi care s-au opus.

Canoanele 10 apostolic și 11 apostolic interzic cu strictețe comuniunea cu schismaticii, în special comuniunea de rugăciune sau cea liturgică.

În afara Bisericii sunt și vor fi cei care se află în comuniune cu schisma ucraineană.

Și nu se poate face o pomenire liturgică a acelor ierarhi care recunosc această ,,biserica" autocefală și schismatică a Ucrainei.

Or voi ați primit cu mult fast această delegație schismatică, ba au și participat la slujbe, au ținut predici, antrenând în aceste activități schismatice mulțime de popor și pe unii reprezentanți ai autorităților.

De asemenea, mitropolitul Ignatie al Demetriadei, este cunoscut și pentru abateri eretice, cum ar fi teologia post-patristică (vezi Academia teologică de la Volos a Sfintei Mitropolii a Demetriadei), care a produs mare sminteală și tulburare în biserica Greciei prin 2011, când s-a propus și caterisirea acestui mitropolit.

Atunci au luat poziție împotriva sa mai mulți mitropoliți, printre care și Serafim de Pireu care l-a criticat, de asemenea, pe acest Ignatie și pentru poziția sa pro papistașă.

Or în conștiința istorică a Bisericii Ortodoxe, Papismul este o erezie înfricoșătoare cu mai multe capete, adeverită de mai multe sinoade ortodoxe.

Nu mai intru în detalii.

Trendul în care ați început să vă înscrieți cei din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților este unul schismatic și pro papistaș.

Lucrurile sunt clare:

1. Fanarul, în frunte cu patriarhul eretic Bartolomeu (un Arie al zilelor noastre și care se vrea și papă peste Răsărit) a făcut intruziune în teritoriul canonic al Bisericii ruse, rupând o parte din ea și creând schisma ucraineană;

2. Apoi, a atras de partea sa, în schismă, bisericile Greciei, Ciprului și Alexandriei, făcându-le și pe acestea să recunoască schisma din Ucraina;

3. Ca urmare (corect canonic), Biserica Rusiei a întrerupt comuniunea cu toții arhiereii acestor biserici care au acceptat schisma ucraineană;

4. Și așa cum Patriarhia Constantinopolului a invadat spațiul canonic al Bisericii ruse, tot așa și Patriarhia română a făcut în Moldova, creând o structură schismatică care este ,,mitropolia Basarabiei";

5. Fanarul își continuă activitatea persistentă și activă de promovare a schismei ucrainene negociind cu bulgarii și macedonenii;

6. Fanarioții fac presiuni și asupra BOR de a recunoaște schisma ucraineană.

7. Prețul acestei recunoașteri este Moldova, adică procesul de transferare a Bisericii Moldovei la ,,Mitropolia Basarabiei".

8. Lumea ortodoxă este ruptă în două; pe de o parte Biserica rusă (cea mai mare ca mărime), iar pe cealaltă parte Patriarhia Constantinopolului care este schismatică, atrage de partea ei și alte biserici și se îndreaptă cu pași repezi spre erezie, spre unire cu Vaticanul.

Și, din păcate, noi românii, conduși de arhieriile voastre, ne-am poziționat greșit, alături de cine nu trebuie, de Constantinopol, lucru care, dacă nu vă treziți, ne va duce mai întâi în schismă, iar mai apoi în erezie.

Să nu fie !!!

Activitățile Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților se înscriu pe această linie schismatică și eretică arătată mai sus.

De ce nu realizați activități împreună cu Biserica Rusiei sau a Bulgariei sau a Georgiei sau a Bisericii Canonice a Ucrainei.

De ce nu luați exemplu Bisericilor Georgiei și Bulgariei care au ieșit din CMB?

De ce luați numai ce este rău de la alții și vă împrieteniți cu vrăjmașii lui Hristos?

Voi luați lumină de la apus, de unde vin toate răutățile, ereziile, depravările și sodomiile.

Apus care are tot interesul să-l sprijine pe Bartolomeu și Fanarul, pentru a lovi în Rusia și în Biserica ortodoxă rusă.

Apus care vine cu chipul binelui spre a vă înșela.

Acel Apus care întreține și războiul din Ucraina, schisma din Ucraina, mândria Fanarului și ruperea ortodoxiei.

Ce ușor sunteți de înșelat!

Pățiți exact cum au pățit regii păcătoși din Vechiul Testament care erau înșelați de prorocii mincinoși.

Schisma din Ucraina nu va învinge.

Recent, la 24 august 2023, de Ziua Independenței, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, s-a rugat pentru pace în Catedrala Sfânta Sofia din Kiev împreună cu șefii schismaticilor și BGCU, catolici, evrei, musulmani și protestanți.

Cărui dumnezeu s-au rugat ei?

S-au rugat exact așa cum s-au rugat și prorocii mincinoși din timpul Sfântului Ilie.

Și de asta, nu va trece mult timp și Dumnezeu îi va pierde.

Despre acestea a prorocit Sfântul Lavrentie de Cernigov:

„Aşa precum nu poate fi despărţită Preasfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, care este Unul Dumnezeu, la fel nu pot fi despărţite Rusia, Ucraina şi Bielarusia.

Împreună ele constitue Sfânta Rusie.

Să ştiţi aceasta, ţineţi minte şi nu uitaţi!

În oraşul Kiev niciodată nu a existat Patriarh."

El mai spunea:

”Când va apărea puţină libertate, bisericile, mănăstirile se vor deschide şi vor fi restaurate, atunci toate învăţăturile înşelătoare vor ieşi la suprafaţă împreună cu dracii şi ateiştii tainici (catolicii, uniaţii, ucrainenii-de sine sfinţiţi şi alţii) şi în Ucraina, cu mare îndârjire, se vor năpusti asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, împotriva unităţii şi sobornicităţii ei.

Aceşti eretici vor fi sprijiniţi de puterea cea fără de Dumnezeu, iar apoi vor lua cu de-a sila de la ortodocşi bisericile şi-i vor bate pe cei credincioşi.

Atunci Mitropolitul Kievului (nu este vrednic de acest nume) împreună cu adepţii săi – arhiereii şi iereii – foarte puternic vor zdruncina Biserica Rusă.

Lumea întreagă se va uimi de nelegiuirea lui şi se va înspăimânta. El se va duce în veşnica pierzare, precum Iuda.

Însă toate aceste defăimări şi învăţături înşelătoare vor dispărea din Rusia şi va fi Una singură Biserică Ortodoxă Rusă”.

Părintele Lavrentie vorbea insistent şi cu severitate:

,,Rusia Kieveană a fost dintotdeauna împreună cu Marea Rusie.

Kievul fără Marea Rusie şi separat de Rusia este de neînchipuit în nici o situaţie şi în nici un caz."

Părintele a prevăzut ,,că sfârşitul lor va fi rușinos şi adepții lor vor primi pedeapsa cerească de la Domnul Împăratul puterilor”.

El îi preîntâmpina pe ucenicii săi să rămână credincioşi Patriarhiei Moscovei şi în nici un caz să nu adere la nici un fel de dezbinare.

Deci, atenție mare Înalt Preasfințiile Voastre, în ce tabăra vă situați și ce faceți cu acest popor și unde îl duceți !

Cu Fanarul, Grecia, Cipru, Alexandria, schismaticii ucraineni și Vaticanul, sprijiniți și împinși în prăpastia iadului de occidentul satanizat sau cu bisericile care urmează tradiția patristică?

Răspunderea sfințiilor voastre este înfricoșătoare.

Sursa: https://www.facebook.com/100022675903641/posts/pfbid02HrkeZC5UEiKzbUXKC2YMRoMAJfNaBzLGkNc2vES9tkxAbriCt58f9LWPvn4zRHKDl/

Zis-a Domnul: ascultaţi parabola aceasta: era un om stăpân al casei sale, care a sădit vie; şi a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor, iar el s'a dus departe. Iar când s'a apropiat vremea roadelor, şi-a trimis slujitorii la lucrători, ca să-i ia roadele; dar lucrătorii, prinzându-i pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi tot aşa au făcut cu ei. În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: De fiul meu se vor ruşina. Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui!... Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?“ Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor“. Iisus le-a zis: „Oare niciodată n'aţi citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s'a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri? De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.

A învățat Teologia în temnița prin alfabetul Morse și a memorat Noul Testament.

Împlinirea unui legământ

Mihail Lungeanu a trecut la Pitești prin torturi fizice care nu pot fi imaginate de o minte normală. Dar a rezistat. Se ruga permanent. „O singură noapte nu m-am rugat și îmi reproșez asta toată viața; dacă nu mă rugam mai mult, mă prăbușeam total”. Face un legământ cu Dumnezeu. De va scăpa de iadul de la Pitești, își va pune viața „la picioarele Domnului, ca preot sau la mănăstire”. Bolnav de rinichi fiind, urinând sânge, tânărul Mihail a fost transferat în martie 1950 la închisoarea Văcărești, fiind suspect de TBC. Acolo se făcea trierea deținuților. Cei confirmați cu TBC erau trimiși la Penitenciarul Târgu Ocna, iar ceilalți erau trimiși înapoi la Pitești. Se roagă cu stăruință lui Dumnezeu și Măicuței Domnului să nu fie din nou trimis la Pitești. Maica Domnului îi apare în vis și-i arată că va fi trimis la Târgu Ocna. Și așa avea să se întâmple. Avea să fie supus și aici reeducării, dar într-o formă atenuată față de cea de la Pitești și pentru o perioadă scurtă de timp. În Penitenciarul Târgu Ocna se împrietenește cu tineri cu viață sfântă: Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide și Gheorghe Jimboiu. Alături de aceștia, după cum mărturisea Părintele Constantin Voicescu, participă la lucrarea divină de restaurare a omului. Părintele Mihai Lungeanu mărturisea că a fost nașul de botez al lui Richard Wurmbrand, care a primit numele de Valeriu, în memoria lui Valeriu Gafencu, cel care l-a determinat să treacă la ortodoxie. După ieșirea din închisoare, Wurmbrand nu a spus că s-a convertit la ortodoxie, manifestându-se ca pastor protestant.

La închisoarea Târgu Ocna, Mihail Lungeanu s-a îngrijit de sănătatea lui Valeriu Gafencu. Lui i-a spus sfântul închisorilor, cu câteva zile înainte de plecarea la Domnul, că i s-a arătat Maica Domnului, care i-a zis: „De acum înainte, Eu voi fi iubirea ta”. În ziua nașterii la Ceruri a lui Valeriu Gafencu (18 februarie 1952), acesta avea să-i spună: „Simt că urc niște trepte. Respir și mă simt din ce în ce mai ușor”. După adormirea lui Valeriu, Mihail Lungeanu i-a pus în gură o cruciuliță de os, pentru a putea fi identificat atunci când se vor afla moaștele sfântului. În semn de evlavie, Părintele Mihail avea să pună pe muzică versurile compuse în închisoare de Valeriu Gafencu.

La 27 august 1953 este eliberat de la Târgu Ocna. Nu i se permite să-și continue studiile la Facultatea de Medicină. Vrând să-și respecte legământul făcut în închisoare, cercetează Mănăstirea Vladimirești, al cărei duhovnic era Părintele Ioan Iovan. Autoritățile comuniste nu-i dau voie să se călugărească. Mai mult, la 21 decembrie 1954 este arestat din nou de Securitate. Lungeanu a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru „crima de înaltă trădare”. Timp de aproape 10 ani pătimește în închisorile Galați, Jilava, Codlea, Iași și Aiud. Conform mărturiei Părintelui Vasile Pătrașcu, Mihail Lungeanu aduce Sfânta Împărtășanie la Aiud: „Tot atunci, studentul la medicină Mihai Lungeanu (...) ne-a adus de afară o pungă foarte mică din pânză de parașută, în care erau ascunse Sfintele Taine uscate, care au fost de mare preț pentru noi. Din felia de pâine pe care o primeam la masă, luam miezul și îl frământam. După aceea, luam bucăți cât mazărea și le făceam plate. Cu acul, luam din punga cu Sfinte și puneam pe biluțele acelea făcute plate, apoi ridicam marginile ca la „poale-n brâu”, le făceam rotunde și iar plate. Se uscau și le puneam în cele două tivuri de la un prosop cu care nu mă ștergeam niciodată sau la gulerul și manșetele unei cămăși. Erau cât un bob de linte mai mare. La percheziție nu puteau să-și dea seama, căci erau prea mici. În posturile cele mari transmiteam unui preot de pe celular numele de botez ale fiecăruia, iar la ora 6:00, când băteau clopotele la Biserica Ortodoxă din Aiud, cădeam toți în genunchi în celule și ne făceam spovedania, iar preotul dădea dezlegare” (Pr. Vasile Pătrașcu – Text publicat în revista Familia Ortodoxă, nr. 9, anul 2010, pp. 8-11).

La Aiud, Mihail Lungeanu este supus unei noi acțiuni de reeducare, pe care o refuză. Suportă consecințele, fiind trimis de mai multe ori în temuta Zarcă. Este supus unui regim de exterminare. Dar Dumnezeu avea alte planuri. La 8 mai 1964 a fost eliberat din închisoare. În octombrie 1993 este hirotonit diacon. Iar în 1998, la vârsta de 74 de ani, își împlinește legământul: Mitropolitul Bartolomeu Anania îl hirotonește preot. A slujit la Biserica „Bunavestire” din Iași, acolo unde slujise și tatăl său.

La 2 septembrie 2012, Părintele Mihail Lungeanu s-a mutat la Domnul.

Fie să avem parte de rugăciunile lui!

- Florin Palas

Sursa: https://www.activenews.ro/stiri/2-septembrie-%E2%80%93-10-ani-de-la-nasterea-in-Ceruri-a-Parintelui-Mihail-Lungeanu-bunul-prieten-al-Sfantului-Valeriu-Gafencu.-A-invatat-Teologia-in-temnita-prin-alfabetul-Morse-si-a-memorat-Noul-Testament.-Implinirea-unui-legamant-169029

Îl folosim pe Dumnezeu ca „dealer”, ca „psiholog de serviciu” și atât.

Îl folosim pe Dumnezeu ca „aducător de pace”, o “pace” care să-mi permită mie să merg mai departe, pe drumul meu.

NU-L primesc pe Dumnezeu ca să-mi spună El ce să fac eu, CI ca să-I spun eu Lui ce să facă… pentru că eu sunt, până la urma-urmei, “șeful”, nu-i așa ?!

Pentru toate relațiile importante și binecuvântate, începând cu cea esențială, cu Dumnezeu, vine acea obligatorie vreme de încercare și, peste aceasta, vin asupra noastră probele vorbelor mari, pe care le declamăm cu ușurință.

Vin valuri succesive de cernere, vin ispite, atât în credință, cât și în dragostea și în prietenia omenească, momentele în care ne este testată autenticitatea și, mai ales, credincioșia. În care suntem chemați să adeverim cuvintele înalte și grele, risipite cu lejeritate.

Nu, nu e de ajuns că ieri am fost sinceri și râvnitori, dacă mâine ne lăsăm întunecați, învârtoșați și modificați lăuntric, de ispitele pe care le primim generos în casă, lăsându-ne să ne distrugă ceea ce aveam mai scump, în numele altui (mai) bine …

Arhimandritul Hrisostom Rădăşanu, pe numele de botez Cristian Petru, s-a născut pe data de 28 iunie 1980, la Timişoara.

• Între anii 1994-1999 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mânăstirea Neamţ;
• între 1999-2003 a urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi – secţia pastorală;
• între 2003-2004 a frecventat School of Ecumenical Studies – Ecumenical Institute at Bossey;
• între 2004-2005 urmează masterul la Facultatea de Teologie din Iaşi, secţia sistematică-biblică,
• iar momentan este doctorand al Institutului Pontifical Oriental de la Roma, cu o teza ce tratează viaţa mănăstirească românească din veacul al XX-lea.
• Între anii 1999-2006 a lucrat la Radio Trinitas, iar în perioada iulie-octombrie 2004 a fost redactor şef al acestui post de radio.

Cei care se tem mai mult de autoritățile lumești decât de Dumnezeu se vor folosi de tot intelectul lor ca să se îndreptățească în supunerea lor față de antihrist, pentru că inima și conștiința lor nu vor putea s-o facă.

Orice strădanie din partea noastră de a ne arăta prieteni față de cei care "dețin autoritatea", în vremea aceasta în care "antihriștii cei mulți", care luptă fățiș sau ascuns împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale, au puterea în chip atât de vădit, orice strădanie servilă de a le fi pe plac, de a-i măguli și de a face ceea ce ei vor, chiar de a căuta într-o măsură "legalitatea" din partea lor, este o trădare față de Hristos Mântuitorul nostru și vrăjmășie față de El, chiar dacă cei care procedează astfel poartă haine preoțești.

Cel mai greu este, în aceste vremuri, cum spunea Sfântul Ignatie, de a suporta singurătatea spirituală. Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire. Acesta e cel mai mare și mai de preț dar al Domnului, în zilele noastre. Păzește-te, vrând să-ți salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul.

• Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordanville, 1906-1976

• din „Apostazia și Antihristul după învățăturile Sf. Părinți”, Fundația Sf. Martiri Brâncoveni, Constanța 2009

Înaltpreasfințitul Averchie Taușev (1906-1976) este un Arhiepiscop rus trăitor în Statele Unite. Născut în Rusia Țaristă, evadat din sistemul bolșevic, se exilează cu familia în Bulgaria și acolo se călugărește. Tot în această primă parte a exilului său este hirotonit și ieromonah. Devine stareț al Mănăstirii „Sfânta Treime” din Jordanville (New York) în 1960 și profesor la Seminarul „Sfintei Treimi” – rector din 1952 – după ce predase și slujise ca preot în Germania, Cehoslovacia, Bulgaria și Iugoslavia. În anul 1953 este numit episcop de Syracuza. S-a mutat la cele veșnice în anul 1976. Prelegerile sale despre teologie morală și asceză sunt publicate în revista Orthodox Life la 35 de ani de la moartea autorului, apoi publicate drept o carte de sine stătătoare, tradusă și la noi: „Nevoința pentru virtute. Asceza într-o societate modernă secularizată” (Editura Doxologia, Iași, 2016). A fost foarte apreciat de convertiții la Ortodoxie, precum ieromonahul Serafim Rose, fiindcă a fost un apărător neclintit al credinței ortodoxe tradiționale, și considerat unul dintre luminătorii Bisericii Ruse din diaspora.