ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

📅 Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei — 1 Ianuarie →

🔔 Plugușor la sfârșit de an - 2023

- Posted in România Profundă by

Aho, aho, surori şi fraţi
Întru Domnul adunaţi
Staţi pe loc şi nu mânaţi
Doar un pic mă ascultaţi

Anul nou să vă găsească
În pază duhovnicească
Să primiţi de la Iisus
Tot ce preoţii v-au spus

Şi să faceţi cu dreptate
Tot ce scrie-n Sfânta Carte
Vă doresc să aveţi de toate
Sănătate, libertate

Chiar dacă viața-i grea
Şi ţara e vai de ea
Nu fi trist, nu dispera
Luptă-te cu bărbăţie
Fii prezent la Liturghie
Şi rugându-ne cu toţi
Să scăpăm ţara de hoţi

De urat eu vă urez
Să păziţi al nostru crez
Să faceţi ce scrie-n carte
Să fiţi drepţi în tot şi-n toate
Să fiţi buni şi cu dreptate
S-aveţi multă sănătate
Ca să le duceţi pe toate

Iubire fie între voi
Armonie, nu război
Dragostea să vă-nsoţească
Domnul să vă mântuiască

Pe Dumnezeu să-L iubiţi
Cu toţi să vă sfinţiţi
Că aşa zice Dumnezeu
Să fiţi sfinţi, precum sunt Eu

La inimă să fiţi buni
După Iisus fiţi nebuni
Şi oriunde vă aflaţi
Cu viaţa să-L apăraţi

Că şi El ne-a apărat
Pe cruce S-a spânzurat
Pironit fără dreptate
Să ne scape de păcate

Şi că anul a trecut
Gândeşte-te la ce-ai făcut
La câte slujbe-ai venit
Dacă te-ai şi pocăit

Gândeşte-te dacă ai iertat
Pe cel ce te-a supărat
Gândeşte-te daca-i făcut bine
Vreunui semen ca şi tine

Iar acum închei şi eu
Rugându-L pe Dumnezeu
Să ne dăruiască-n dar
Nu palate-n chihlimbar
Ci să ne dea sănătate
Şi spălare de păcate

Să ne dea preoţi cu har
Cântăreţi buni la altar
Credincioşi şi mulţi şi blânzi
După Dumnezeu flămânzi

Asta îţi doresc creştine
Să-ţi dea anul care vine.

La anul și la mulți ani!

✝️ Sfântul Nectarie din Eghina: Ispitele sunt îngăduite ca să vă vădească patimile ascunse și sufletul să se vindece.

- Posted in Sfinți și învățături by

enter image description here

Ispitele sunt îngăduite ca să vă vădească patimile ascunse, ca să fie războite, și astfel, sufletul să se vindece. Și acestea sunt dovada milei dumnezeiești. De aceea lasă-te cu încredere pe tine însuți în mâinile lui Dumnezeu și cere ajutorul Lui, încât să te întărească în lupta ta. Nădejdea în Dumnezeu nu te duce niciodată la deznădejde.

Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu știe răbdarea fiecăruia dintre noi și îngăduie ispitele pe măsura puterilor noastre. Să ne îngrijim însă să fim și noi priveghetori și cu luare-aminte, ca să nu ne ducem noi înșine în ispită.

Încredeți-vă în Dumnezeul Cel bun, puternic și viu, și Acesta vă va duce la odihnă. După încercări, urmează bucuria duhovnicească. Domnul îi urmează pe cei care rabdă încercările și strâmtorările din iubire pentru El. Nu vă împuținați sufletește și nu vă înfricoșați. Nu vreau să vă mâhniți și să vă tulburați pentru toate câte se întâmplă împotriva voinței voastre, oricât de dreaptă ar fi aceasta. O asemenea mâhnire mărturisește existența egoismului. Luați seama la egoismul care se ascunde în dosul chipului dreptății. Luați seama și la tristețea de toată vremea, care apare în urma unei cercetări drepte. Mâhnirea exagerată pentru toate acestea este cea care vine din ispită. Alta este mâhnirea adevărată: cea care apare când știm bine starea nenorocită a sufletului nostru. Mâhnirile celelalte nu au nici o legătură cu harul lui Dumnezeu, îngrijiți-vă să păziți în inima voastră harul Duhului Sfânt și să nu îngăduiți celui viclean să-și verse otrava lui. Luați aminte ca nu cumva Raiul care există înlăuntrul vostru, să se schimbe în iad!

Sfântul Nectarie de Eghina

✝️ Stareţul athonit Grigorie Zumis: În curând vor transforma Grecia într-o tără musulmană

- Posted in Ortodoxia în Lume by

Stareţul athonit Grigorie Zumis

Timp de mai bine de șase ani, strămoșii noștri au luptat împotriva islamizării Greciei. Și acum se apropie vremea, când vor fi mai mulți musulmani în patria noastră decât creștini ortodocși.

Din vremuri vechi, Dumnezeu a împărțit națiunile și le-a dat fiecăruia propriul pământ. Nu voi merge în patria lor și nu voi face război cu ei, dar nici în țara mea nu vreau să-i văd. Asta nu este șovinism. Guvernul grec interzice sunetul clopotelor bisericii pentru că sunt prea zgomotoase, iar când Hodja strigă din minaret de trei ori pe zi, nu va deranja pe nimeni? Islamiștii urăsc religia noastră, ei urăsc Crucea, pe Hristos și Maica Domnului.

Și, din păcate, episcopii noștri, când se apropie de centrele pentru migranți, își dau jos crucea pentru a nu-i enerva. Treptat, se vor muta din corturi în hoteluri și case uriașe, pe care băncile le-au furat nefericiților greci. Cei care ne stăpânesc au adus atât de mulți migranți aici și nici măcar nu vor să se uite la marea cetățenilor fără adăpost și săraci ai Greciei.

Biserica Ortodoxă a întâlnit pe drumul său istoric doi mari dușmani: islamismul și papismul. Chiar și astăzi, într-o îmbrățișare din suflet, și-au unit forțele pentru a distruge Grecia... Au ars și au tăiat strămoșii noștri, și crezi că ne vor trata mai bine? Pentru că i-am primit în țara noastră?

Grecii care au fost expulzați din Asia Mică de către turci au venit în patria lor goi, desculți, flămând, schilodi. Și aceștia nu sunt refugiați astăzi, ci cuceritori.

Stareţul athonit Grigorie Zumis

✝️ Arhimandritul Nectarie Moulatsiotis: Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că mucenicii din vremea lui antihrist se vor proslăvi în împărăţia lui Dumnezeu ca cei mai mari Mucenici şi Sfinţi ai tuturor veacurilor.

- Posted in Profeții și Proorocii by

În vremurile lui antihrist, creştinii vor fi supuşi la chinuri dintre cele mai crunte şi feroce, pentru a-i obliga să se dezică de credinţa lor. Din această cauză, înainte de apariţia lui antihrist, pe pământ iarăşi vor veni Sfinții Prooroci Ilie şi Enoh.

În vremurile lui antihrist

Ei vor fi păstori ai turmei lui Hristos, de la ei creştinii vor primi putere pentru a nu-l urma pe antihrist. Apoi antihrist va porni cea mai înfricoşătoare prigoană, dintre toate câte au mai fost asupra creştinilor şi a Bisericii lui Hristos.

Această prigoană e descrisă de Sfântul Evanghelist Ioan Teologul în (Apocalipsa 12, 1-4) cu cele mai relevante cuvinte. Această prigoană nu va fi numai împotriva credinţei Ortodoxe, ci va fi o încercare a antihristului şi a slugilor lui de a schimba semnificaţia vieţii Ortodoxe, va fi o urmărire sângeroasă.

Foarte mulţi creştini vor fi chinuiţi. Aceasta va fi cea mai mare şi ultima prigoană a creştinilor. Părinţii Bisericii spun că nu numai mirenii care au primit pecetea lui antihrist vor permite această prigoană, dar şi preoţimea care a primit pecetea lui.

Preoțimea îl va ajuta pe antihrist, după cum menţionează părintele Haralamb Vasilopoulos în cartea sa despre antihrist, prin faptele lor omeneşti şi duhovniceşti pe care le vor oferi antihristului. Ei vor deveni aliaţii lui antihrist în prigoanele asupra episcopilor credincioşi, asupra preoţilor şi mirenilor.

Cu ajutorul autorităţilor bisericeşti, predicile vor fi folosite în scopul pregătirii membrilor Bisericii pentru acceptarea lui antihrist. Şi cei care nu se vor supune ordinelor lui antihrist vor fi supuşi unor chinuri groaznice.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că mucenicii din vremea lui antihrist se vor proslăvi în împărăţia lui Dumnezeu ca cei mai mari Mucenici şi Sfinţi ai tuturor veacurilor.

☦️ Arhimandritul Nectarie Moulatsiotis

📋 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse: o persoană are dreptul la viață încă din momentul concepției. Medicii care efectuează avorturi sunt vinovați de crimă →

- Posted in Cultura Vieții by

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse s-a întrunit ieri la Moscova sub președinția Sfinției Sale Patriarhul Kirill al Moscovei.

Printre numeroasele sale decizii, Sinodul a adoptat documentul ‘Despre inviolabilitatea vieții umane încă din momentul concepției’, care va fi trimis spre aprobare ulterioară viitorului Consiliu Episcopal.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse: o persoană are dreptul la viață încă din momentul concepției. Medicii care efectuează avorturi sunt vinovați de crimă

Raportul sinodal notează că documentul a fost pregătit inițial în anul 2017, apoi a fost supus dezbaterii la nivelul întregii Biserici în anul 2019. Documentul a fost modificat, ținând cont de comentariile primite, și a fost prezentat și în fața Interconciliului în mai 2021. Documentul a fost apoi modificat din nou pe baza comentariilor primite de la ierarhi în anul 2021. În cele din urmă, va fi prezentat Consiliului Episcopal (format din toți ierarhii Patriarhiei Moscovei), care a fost amânat de mai mulți ani, mai întâi din cauza pandemiei și acum din cauza războiului.

Documentul, în forma adoptată ieri de către Sfântul Sinod, a fost publicat de serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Acesta începe prin a expune învățătura biblică potrivit căreia viața începe în pântecele mamei, după cum mărturisesc regele psalmist David (Ps. 138, 13-16), Dreptul Iov (Iov 10, 8-18), profetul Ieremia (Ier. 1, 4-5) și întâlnirea dintre Theotokos și Dreapta Elisabeta, când Sfântul Ioan Botezătorul a sărit în pântece (Lc. 1, 13-15, 41-44).

Și având în vedere că viața începe în pântecele mamei, „Biserica mărturisește… că o persoană are dreptul la viață încă din pântecele mamei”. Documentul notează că aceasta a fost învățătura Bisericii încă de la începuturi, așa cum atestă Didahia (2:2) și alți scriitori creștini timpurii.

Astfel, Biserica ‘binecuvântează toate eforturile publice care au ca scop protejarea maternității și a nașterii și invită statul să sprijine legislativ protecția vieții și sănătății copiilor nenăscuți’.

„Biserica echivalează fără echivoc avortul chirurgical sau medical voluntar, cu avortul”, se mai arată în document. Astfel, orice discuție despre ‘dreptul la avort’ este ‘inacceptabilă’.

Pentru Sfântul Hrisostom, avortul este chiar mai rău decât o crimă obișnuită, subliniază textul.

Iar pentru a contribui la prevenirea avorturilor, este important să sprijinim femeile în timpul sarcinii și după naștere, ‘și să le ajutăm să își împlinească menirea de mamă’. Astfel, Biserica administrează sau sprijină centrele de criză pentru femei însărcinate din întreaga Rusie și din străinătate.

Prevenirea avortului necesită, de asemenea, ‘protecția familiei, a maternității și a copilăriei, precum și afirmarea în societate a idealurilor de castitate, fidelitate față de familie, bucuria de a fi mamă și de a avea mulți copii’.

Pentru un creștin ortodox, participarea la contrariu – promovarea avortului – ‘este un păcat și necesită pocăință activă’.

Iar pentru cei care au făcut un avort, Biserica îi îndeamnă să se pocăiască și să găsească vindecare prin rugăciune și pocăință, urmate de primirea Sfintelor Taine.

În cazurile în care există o amenințare directă la adresa vieții mamei, mai ales dacă aceasta are și alți copii, documentul face apel la îngăduință pastorală. O femeie care a avortat în astfel de circumstanțe nu este tăiată de la potir, ‘însă această comuniune este condiționată de îndeplinirea de către ea a unei reguli personale de rugăciune de penitență, care este stabilită de către preotul care primește mărturisirea’.

Între timp, o femeie care refuză să avorteze în ciuda riscului pentru sănătatea și viața ei ‘este cel mai mare exemplu de sacrificiu matern’.

„În timpul sarcinii femeia are nevoie de sprijinul deplin al celor dragi și mai ales al soțului său.”

Documentul subliniază, de asemenea, că medicii care efectuează avorturi sunt, cu siguranță, vinovați și de crimă. Astfel, Biserica cere statului să garanteze dreptul lucrătorilor medicali de a refuza să efectueze un avort. Mai mult, nu ar trebui să li se permită să recomande sau să încerce să convingă o femeie să facă avort. Mai degrabă, ar trebui să existe o organizare sistematică a serviciilor de consiliere anti-avort în instituțiile medicale.

Mai departe:

„Terapia fetală, care implică utilizarea țesuturilor și organelor embrionilor umani avortați în diferite stadii de dezvoltare, în scopuri de cercetare, precum și pentru tratamentul bolilor, este inacceptabilă.”

Documentul mai precizează că Biserica ‘recunoaște folosirea contraceptivelor de natură avortivă ca fiind inacceptabilă’.

În cele din urmă, diagnosticul prenatal este acceptabil atunci când nu pune în pericol viața sau integritatea fizică a copilului nenăscut, sau atunci când vizează un tratament intrauterin. Bineînțeles, este total inacceptabilă recomandarea unui avort în urma unui diagnostic.

Articol preluat de pe blogul SACCSIV: https://saccsiv.wordpress.com/2023/12/29/sinodul-bisericii-ortodoxe-ruse-o-persoana-are-dreptul-la-viata-inca-din-momentul-conceptiei-medicii-care-efectueaza-avorturi-sunt-vinovati-de-crima/

❤️ Crăciunul Iovankăi - Răspuns al Sf. Nicolae Velimirovici, către o persoană care se simțea singură.

- Posted in Teologie și Învăţături Ortodoxe by

Mănăstirea Sf. Ioan Iacob - ”Corlățeni” - Pojorâta

Textul scrisorii Sf. Nicolae Velimirovici:

Te plângi că eşti singură într-un oraş mare. Atâta lume se agită în jurul tău ca un furnicar, şi totuşi tu te simţi ca în pustie. Cel mai greu îţi este de marile sărbători. Peste tot freamătă bucuria, iar pe tine te apasă întristarea. Crăciunul şi Paştele vin la tine ca nişte vase goale, pe care le umpli cu lacrimi. Când aceste sfinte praznice sunt departe în urmă sau înaintea ta, te simţi mai liniştită; însă când se apropie şi vin, întristarea şi pustietatea pun stăpânire pe sufletul tău. Ce să-ţi fac? Să-ţi povestesc povestea cu Crăciunul Iovankăi; poate că te vei folosi. O voi lăsa pe ea să-ţi povestească, aşa cum mi-a povestit mie într-o scrisoare: „De patruzeci de ani şi încă câţiva privesc această lume ca fecioară. Nicicând nici o bucurie – doar puţin, când eram copil în casa părintească. Dar înaintea lumii nu mă arătam tristă, înaintea oamenilor mă prefăceam veselă, dar în singurătate plângeam. Toţi mă socoteau o fiinţă fericită, fiindcă aşa mă arătam, îi aud pe toţi din jurul meu că se plâng, căsătoriţii şi necăsătoriţii, bogaţii şi săracii, toţi. Şi mă gândesc: de ce să mă mai plâng şi eu nefericiţilor de nefericirea mea, nefăcând astfel altceva decât să sporesc nefericirea din jurul meu? Mai bine să mă prefac veselă: aşa voi fi de folos lumii necăjite, iar taina mea o voi ascunde în mine însămi şi o voi plânge în singurătate. M-am rugat lui Dumnezeu să mi Se arate în vreun fel; măcar un singur deget al Lui să simt undeva. Mă rugam aşa ca să nu mor deodată de amărăciunea ascunsă. Din toate veniturile făceam milostenie oriunde mi se da prilejul. Mergeam pe la toţi bolnavii şi săracii şi le aduceam bucurie cu bucuria mea părută. „Eu Te cred, Dumnezeule Bune”, spuneam adesea, „dar mă rog Ţie, arată-mi-Te cumva, ca să Te cred încă şi mai mult”. Cred, Doamne, ajută necredinţei mele, repetam aceste cuvinte din Evanghelie. Şi, cu adevărat, rămâneam în viaţă ca Domnul să mi Se arate. Cele mai chinuitoare erau pentru mine marile praznice. După slujbe, mă încuiam la mine şi udam cu lacrimi tot Crăciunul meu şi tot Paştele. De Crăciunul trecut însă, mi S-a arătat Dumnezeu. Iată cum a fost. Se apropie acea mare zi. Mă hotărăsc să pregătesc totul aşa cum pregătea mama mea: şi friptură, şi turtă, şi cozonac, şi toate celelalte. Aştern paie prin casă, arunc câte trei nuci în fiecare colţ al odăii - să fie milostivă Sfânta Treime spre cele patru colţuri ale lumii. Şi făcând toate acestea, mă rugam neîncetat: „Doamne, trimite-mi oaspeţi - dar să fie flămânzi şi săraci de tot! Mă rog Ţie, arată-mi-Te în acest fel!” Câteodată îmi venea gândul: „Iovanko, proasto, ce oaspeţi aştepţi tu de Crăciun? În astă sfântă zi, fiecare este la casa lui; cine ar putea să îţi fie oaspete?” Şi plângeam, şi plângeam. Dar iarăşi spuneam această rugăciune şi pregăteam, pregăteam. După ce m-am întors de Crăciun de la biserică, am aprins lumânarea, am pus faţa de masă, am aşternut totul pe masă şi am început să umblu încolo şi încoace prin cameră. „Dumnezeule, nu mă părăsi!” Şi iarăşi mă rugam. Pe stradă nu trecea mai nimeni. Era Crăciunul, şi pe deasupra strada noastră este retrasă - îndată, însă, ce scârţâia zăpada sub picioarele cuiva, eram la poartă! Am început să plâng şi am strigat: „Acum văd, Doamne, că m-ai părăsit de tot!” Plângeam eu aşa şi mă tânguiam, şi deodată! Deodată a bătut cineva în poartă, şi am auzit glasuri plângătoare: „Dăruieşte, frate! Dăruieşte, soro!” Alerg repede şi deschid poarta, înaintea mea -un orb şi călăuza lui, amândoi gârboviţi, zdrenţăroşi, răciţi. „Hristos S-a născut, DOMNII MEI!” - am strigat eu plină de bucurie. „Adevărat S-a născut!” - clănţăniră ei. „Fă-ţi milă cu noi, soro! Nu cerem bani. De dimineaţă nimeni nu ne-a îmbiat cu pâine; vreun bănuţ sau un pahar de rachiu, dar pâine - nimeni. Suntem foarte flămânzi”. Eu, parcă eram în ceruri. I-am dus în casă şi i-am pus la masa plină. Şi le slujeam plângând întruna de bucurie. Ei m-au întrebat miraţi: „De ce plângi, doamnă?” „De bucurie, domnii mei, de bucurie curată şi luminată! Ce L-am rugat pe Dumnezeu, Dumnezeu mi-a dat. De câteva zile mă tot rog Lui să îmi trimită nişte oaspeţi chiar aşa ca voi, şi iată că El mi i-a trimis. Nu aţi venit la întâmplare, ci Bunul meu Dumnezeu v-a trimis. El mi S-a arătat astăzi prin voi. Acesta este Crăciunul cel mai vesel din viaţa mea. Acum ştiu că e viu Dumnezeul nostru. Slavă Lui şi mulţumită!”. „Amin”, au răspuns oaspeţii mei cei dragi. I-am ţinut până seara, le-am umplut traistele şi i-am petrecut”. Aşa a fost Crăciunul trecut al Iovankăi. Dă, Doamne, ca cel de anul acesta să-i fie şi mai îmbucurător. Roagă-te şi tu, fiică, să ţi Se arate Tatăl Ceresc pe vreo cale - iar la Dumnezeu sunt multe căi - şi vei trăi minunea. Nu te pregăti de întristare în această zi mare, ci pregăteşte-te de bucurie. Şi Atotvăzătorul, Atotmilostivul, va face ţie bucurie.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=CyH-BLZul3w

✝️ Sfântul Cuvios Părinte Efrem Katunakiotul: Când un om îți spune o vorbă urâtă, iar tu nu-i răspunzi, în acea clipă sfântul înger te încununează în chip nevăzut cu cunună de aur.

- Posted in Sfinți și învățături by

Mai mult se odihneşte Dumnezeu în ascultare, decât în alte virtuţi

Ca stareţi, de multe ori se poate întâmpla ca şi noi să facem câte o greşeală. Însă tu, cel care faci ascultare, nu te vei păgubi. Niciodată din ascultare nu poate ieşi ceva rău, pentru că ea este urmarea lui Hristos.

Dacă ai făcut ascultare, vei merge în Rai. Dacă nu ai făcut ascultare, nu poți să faci rugăciunea minții, nu poți să te împărtăşeşti, nu poți să slujeşti, ci eşti sortit iadului. Priveşte la Adam, la proorocul Elisei şi la Ghiezi. Prin toate aceste exemple te poți încredinţa că mai mult se odihneşte Dumnezeu în ascultare, decât în alte virtuţi. Şi celelalte virtuţi ajută, însă cum lucrează ascultarea, nu lucrează celelalte virtuţi. De aceea, să vă îngrijiţi mai mult de ascultare.

Să vă mai spun ceva. De noi depinde să creştem sau să micşorăm această lumină pe care o avem înlăuntrul nostru, adică harul. Dacă acum este de cinci grade, mâine putem să o facem de zece, treizeci, cincizeci sau o sută de grade, dar o putem şi micşora la opt, cinci, trei sau un grad; de noi depinde aceasta. Şi aceasta vine din devotamentul, încrederea, evlavia şi respectul pe care îl avem faţă de stareţ. În funcţie de ascultarea pe care o avem faţă de stareţ, această lumină creşte. Dar nu numai faţă de stareţ, ci şi între noi trebuie să avem ascultare.

Fericit este acel frate, care înainte ca stareţul sau fratele lui să termine cuvântul, spune: Să fie binecuvântat!. De pildă, dacă un frate îţi spune: Părinte, vino să mă ajuţi!, atunci tu să spui: Să fie binecuvântat!. Urmează această cale şi vei vedea ce o să simţi înlăuntrul tău. Câtă pace, câtă linişte sufletească vei simţi! În timp ce, dacă spui aşteaptă cinci minute şi voi veni, atunci… († Sfântul Cuvios Părinte Efrem Katunakiotul)

Ieromonah Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 177-178

Părinții Efrem Katunakiotul și Efrem Filotheitul cu ucenicii.  Să avem binecuvântarea lor!
Părinții Efrem Katunakiotul și Efrem Filotheitul cu ucenicii. Să avem binecuvântarea lor!

💥Mihai Tîrnoveanu — Ceva este etern: Transilvania pământ românesc! Ținutul secuiesc nu există! →

- Posted in România Profundă by

enter image description here

"Ceva este etern: Transilvania pământ românesc!"

Așa va fi și de mâine încolo. Părerea mea este că cele trei proiecte de lege privind autonomia nu au nicio șansă să treacă, nu datorită faptului că partidele nu mai pot de atâta patriotism, ci că ele sunt conștiente că dacă ar vota asa ceva scorul lor electoral de la anul va ajunge la fel ca cel real al UDMR, adică sub 5%. Asemenea proiecte au mai fost în parlament din 2013 încoace aproape in fiecare an, fiind respinse. Demersurile pentru autonomie sunt însă cât se poate de reale șI nu de ieri, de azi, dar ele se fac picătură cu picătură în mod constant, acesta este modul de lucru susținut în mod direct de către Ungaria prin "săgeata" UDMR. Este cam la fel cum se face marea resetare, "15 minute" azi, "15 minute" mâine, astfel încât oamenii să se obișnuiască încet, încet cu răul pentru a nu reacționa în mod masiv și decisiv. Tot părerea mea este că prin fireasca respingere a proiectelor respective, PSD se va îmbrăca din nou în false haine patriotice, trâmbițand "eroismul" respingerii autonomiei, după ce frații tradiționali de guvernare de la UDMR i-au săltat mingea la fileu. Dar unde era "patriotul" Ciolacu când Viktor Orban scuipa pe România la Băile Tușnad si trupele de intervenție blocau cu violență accesul românilor in "Universitatea de Vară" Tușnad rupându-i spatele lui Dan Grăjdeanu? Cum unde era? Chiar la masă cu Viktor Orban, legitimand vizita acestuia în România și semnând ordinul de intervenție al jandarmeriei împotriva noastră. Dar unde era Șoșoacă care e băgată acum în priză pe tema maghiară, când noi condamnam demolarea celor 52 de cruci din beton si a Monumentului de la Valea Uzului sau când am ridicat cele 150 de cruci din lemn in memoria Eroilor nostri? Cum unde era, ca de obicei în live-urile în care spunea că "eroii" armatei austro-ungare au luptat laolaltă cu eroii români și că ,,organizațiile naționaliste" îi cheamă pe români la Valea Uzului pentru a se bate cu ungurii!!!! Unde mai era Șoșoacă? În mesajele de prietenie "suveranistă" către același Viktor Orban.

Noi fraților, rămânem constant pe poziții, în stradă de va fi cazul și în faptele noastre concrete, nu "gargara" ipocrită așa-zis patriotică.

Încă ceva, proiectele de lege pe autonomie se vor supune la vot în Camera Deputatilor. Dacă prin absurd trec, urmează Senatul, apoi contestațiile la CCR, apoi promulgarea de către instituția Președenției. Teoretic și practic chestiunea se desfășoară pe o perioadă lunga de timp. În 2018 când UDMR plus PSD aflați la guvernare împreună au propus în parlament Codul Administrativ prin care limba maghiară ar fi devenit a doua limbă oficială în stat am fost prezenți în stradă mii de oameni la chemarea Asociației Calea Neamului și a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș. Am oprit legea. Unde au fost atunci Ciolacu și Șoșoacă? Desigur aveau cu totul și cu totul alte treburi, problema maghiară nu există pentru ei, ultima având treabă cu "morții" Sfintelor Moaște și cu educația religioasă a copiilor, care nu era "ok" în viziunea ei... impostura, ipocrizia, fățărnicia sunt la cote maxime, aducându-mi aminte în acest sens și unul dintre primele ei discursuri din plandemie, atunci când a fost brusc activată în care spunea că ,,nu contează etnia și religia". Ba contează "stimată" doamnă, contează foarte mult pentru noi, românii, căci nu am lupat laolaltă cu inamicii Neamului nostru, ci împotriva lor.

Sursa: https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/pfbid02oaGCjZdvewsYqncu9ZXRBWC1zGEEgEDPMb1oMjSQwGhVcUJUjDPXx1PfB7KzwNKpl

☀️ Sfântul Paisie Aghioritul - o binecuvântare dată unui creștin la Nașterea Domnului

- Posted in Sfinți și învățături by

— Gheronda Paisie, daţi-mi o binecuvântare pentru Praznicul Naşterii Domnului ce se apropie!

Gheronda Paisie

— Îţi doresc ca Hristos şi Maica Domnului să te aibă lângă Ei, precum l-au avut pe mieluşelul de lângă iesle. Cred că a dus-o bine, la fel ca viţeluşul şi măgăruşul care L-au încălzit pe Hristos în iesle… „Cunoscut-a boul pe stăpânul şi asinul ieslea domnului său”, spune Proorocul Isaia. Au cunoscut Cine se afla în iesle şi de aceea L-au încălzit cu nările lor. L-au simţit pe Creatorul lor! Dar şi măgăruşul, de câtă cinste s-a învrednicit să-L ducă pe Hristos în Egipt! Boierii aveau trăsuri brodate cu aur, dar Hristos ce a folosit? Ce bine era dacă aş fi fost eu acest măgăruş!

📕 29 Decembrie: Pomenirea sfinţilor paisprezece mii de prunci, ucişi de Irod.

enter image description here

Irod, împăratul iudeilor, a poruncit magilor să se întoarcă pe la el ca să-i spună şi lui unde este Împăratul, Care S-a născut şi pe Care li-L vestise steaua ce-o urmau, pentru ca să se închine şi el Lui. Îngerul Domnului însă le-a spus magilor să nu mai treacă pe la Irod, ci să se ducă pe alta cale în ţara lor. Şi aşa au făcut. Irod, văzând că a fost înşelat de magi, s-a supărat tare. A cercetat cu de-amănuntul vremea când s-a arătat steaua şi a trimis ostaşi ca să omoare pe toţi pruncii, din Betleem şi din împrejurimi, de la doi ani în jos. Că se gândea că de va ucide pe toţi pruncii, atunci va ucide negreşit şi pe Împăratul ce va să fie, şi nu va mai unelti împotriva tronului lui. Dar în zadar s-a ostenit, nebunul! Nu-şi dădea seama, că omul nu poate împiedica voia lui Dumnezeu. Şi aşa Irod a pricinuit pruncilor împărăţia cerurilor, iar lui şi-a pricinuit osânda veşnică.

❤️ Acad. Ioan-Aurel Pop - Preşedintele Academiei Române: Patriotism înseamnă iubire de părinți, de părinții părinților, de credință, de țară. Dacă nu ne iubim noi, Neamul, cum să ne iubească alții?

- Posted in Lupta cea bună by

Prof. Ioan-Aurel Pop / Patriotism

Patriotismul înseamnă iubire sau dragoste. Cine condamnă patriotismul, trebuie să aibă în vedere că se ridică împotriva iubirii.

Etimologic, patriotism vine de la cuvântul pater, care înseamnă tată, iubire de tată, de părinți, de părinții părinților. Cu alte cuvinte, patriotismul privește și în trecut, ne ajută să înțelegem prezentul și merge spre viitor.

Prin urmare, cine condamnă patriotismul astăzi nu știe ce vorbește, se pripește, confundă lucrurile, aducând în sânul patriotismului sentimente care-i sunt străine. Uniunea Europeană poate exista numai ca un concert al popoarelor componente, iar popoarele nu se pot desființa prin decret.

Chivernisitorii de la Strasbourg și de la Bruxelles au înțeles că trebuie să topească națiunile ca să construiască Uniunea Europeană. Ori, premisele sunt greșite. Dar ca să existe, Uniunea Europeană trebuie să fie un concert al popoarelor ei. Niciun decret nu va putea desființa un popor. Se pleacă de la o premisă greșită, prin distrugerea popoarelor.

Dragostea de Dumnezeu și de Patrie au construit România. Credința noastră este viața noastră ca oameni.

Prin credință am reușit construim România și s-o păstrăm întreagă până în 1940, pentru că ce-a urmat după aia au fost blasfemii.

Patria noastră trebuie să fie viața noastră ca români.

Dacă dragostea de Dumnezeu și dragostea de patrie ne-au făcut să construim România, mă întreb, când aceste lucruri sunt contestate de unii oameni serioși, ce ne pun ei în loc?

Comunitatea noastră de suflet este dată de limba română, de credința noastră, este dată de sentimentul comunității, că avem o origine. Dacă vom merge mai departe cu această educație, de iubire de credință, de țară, suntem siguri că nu vom ajunge să urâm alte neamuri.

Dacă nu ne iubim noi, Neamul, cum să ne iubească alții?

Acad. Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române

✝️ Părintele Ilie Cleopa - Omul care se lasă în voia Lui Dumnezeu, zice în inima sa așa, când este necăjit:

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

"Doamne, dacă este voia Ta să fiu necăjit, să fiu! Slavă Ție! Dacă e voia Ta să fiu fericit, slavă Ție! Dacă e voia Ta să fiu sărac, mulțumesc Ție! Dacă e voia Ta să fiu bogat, slavă Ție! Dacă e voia ta să fiu bolnav sau sănătos, slavă Ție."Părintele Cleopa Ilie

Părintele Ilie Cleopa

Sfântul Petru Damaschin spune așa: Precum la casă noastră cea simțită, când vrem să o zidim, avem trebuință de aceste lucruri, mai întâi de pământ tare, al doilea de temelie, al treilea de pietre, al patrulea de tină sau de aliajul care leagă pietrele, al cincilea de pereți, al șaselea de acoperamant, al șaptelea de meșteri, adică de zidari, și al optulea, după ce am terminat casă, de un paznic, că să asigurăm casă noastră cea simțită, la fel și când vrem să zidim casă cea de gând a sufletului nostru, avem trebuință tot de atâtea lucruri și în loc de pământ tare avem nevoie de răbdare desăvârșită, în loc de temelie, de credință tare și nefățarnică și dreaptă în Sfânta și Preasfânta și de viață făcătoare Treime, în loc de pietre, de felurimea faptelor bune și a virtuților, în loc de tină sau de aliajul care leagă pietrele, de smerită cugetare, căci precum tină și aliajul leagă pietrele așa smerenia leagă întru una toate faptele cele bune.

În loc de cei patru pereți avem nevoie de cele patru virtuți cardinale, atotcuprinzătoare, adică de pricepere, de întreagă înțelepciune, de bărbăție și de dreptate. De pricepere prin care pricepem ce trebuie să facem, cele bune sau cele rele. De întreagă înțelepciune prin care noi înfrânăm toate pornirile noastre cele dobitocesti și pasionale și păcătoase. De bărbăție prin care noi putem ascute și întări partea mânioasa a sufletului împotriva diavolului și a tot păcatul. Și de dreptate, care îi da fiecărei părți a noastre cele ce i se cuvin, adică părțîi cuvântătoare priviri duhovniceșți și rugăciune; celei manioase dragostea duhovnicească; celei poftitoare întreagă înțelepciune și înfrânare, iar celei trupeșți, hainele și cele de nevoie.

În loc de acoperamant noi trebuie să agonisim dragostea cea desăvârșită către Dumnezeu și către aproapele. Iar în loc de zidari noi folosim deslușirea, adică dreapta socoteală. Dar nu ajunge dreapta socoteală a noastră sau discernământul, adică deslușirea noastră, de nu ar fi ajutată această dreapta socoteală de darul lui Dumnezeu, că auzi cum cânta Biserica: „De nu ar zidi Domnul casă bunătăților, în zadar ne-am oșteni”. Deci adevăratul ziditor al casei celei de gând a sufletului nostru este însuși Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care lămurește dreapta noastră socoteală că să lucrăm noi fapta bună fără de fățărnicie și fără de scop rău și numai după voia lui Dumnezeu. Iar în loc de portar sau paznic al casei de gând, dumnezeieștii părinți ne învață să avem de-a pururea pază mințîi și a inimii noastre cu multă socoteală și cu mare purtare de grijă, după cuvântul Scripturii care ne învață așa: Fiule, cu toată trezvia păzește-ți inima ta, că întru această se află izvoarele viețîi.

✝️ Monahul Moise Aghioritul: Omul smerit știe să rabde, să cedeze, să-și păstreze nădejdea.

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

Lipsa smereniei este cauza multor tulburări. Omul smerit știe să rabde, să cedeze, să-și păstreze nădejdea. Smerenia nu are nimic de-a face cu nefericirea, nu provoacă milă, nu este o atitudine lipsită de demnitate, înjositoare. Smerenia este o virtute plină de sens; îngăduie, îndură, tace, lasă loc mâniei. Smerenia este putere și nu slăbiciune.Monahul Moise Aghioritul

Monahul Moise Aghioritul

Monahul Moise Aghioritul

A trăit 62 de ani, dintre care nu mai puțin de 35 i-a petrecut în Sfântul Munte Athos. În ultimii 25 de ani ai vieții sale a fost stareţ al Chiliei Sfântului Ioan Hrisostom – chilie care ține de Schitul Sfântului Pantelimon al Mănăstirii Cutlumuş.


Viața creștinului este o luptă permanentă

În ce constă această luptă? În faptul de a fi Hristos înlăuntrul tău nu numai ca adevăr viu și dreptate vie și iubire vie, nu numai în faptul de a trăi înlăuntrul tău adevărurile Lui și să crească și să se înmulțească, ci în faptul de a fi El Însuși înlăuntrul tău cu deplinătatea ipostasului Lui teandric.

Zice gheronda Iustin Popovici în stilul său caracteristic: Viața creștinului constituie o luptă continuă, o luptă a hristosificării, a theanthropizării. În ce constă aceasta? În faptul de a fi Hristos înlăuntrul tău nu numai ca adevăr viu și dreptate vie și iubire vie, nu numai în faptul de a trăi înlăuntrul tău adevărurile Lui și să crească și să se înmulțească, ci în faptul de a fi El Însuși înlăuntrul tău cu deplinătatea ipostasului Lui teandric, în faptul de a fi chipul Lui mai presus de tot ceea ce ai și de a fi El înlăuntrul a ceea ce ești. Și cum ia formă forma lui Hristos înlăuntrul nostru? Prin Sfintele Taine și prin sfintele virtuți.

Așa este. Aceasta este singura Cale: Formarea lui Hristos înlăuntrul nostru. Altminteri, ne vom chinui noi înșine și îi vom chinui și pe cei din jurul nostru.

Suntem creștini în măsura în care aparținem lui Hristos. Suntem astfel o singură familie în Hristos. Suntem frați egali între noi. Este cu neputință să aparțină cineva lui Hristos și să trăiască fără frații Lui și să nu trăiască împreună cu toți sfinții și să nu gândească precum toți aceia. Creștinii care trăiesc după Evanghelie se hristosifică, devin mădulare vii ale trupului bisericesc. Biserica este trupul lui Hristos cel viu. Biserica nu este un organism omenesc, o organizație lumească sau adunare religioasă, ci o comuniune a persoanelor în Hristos, legate între ele prin sfânta dragoste, astfel încât să formeze un singur trup, un singur suflet și o singură inimă.

Una, sfântă Biserică ortodoxă a lui Hristos este spațiul descoperirii tainelor lui Dumnezeu, locul unde locuiește pliroma, deplinătatea dumnezeirii și unde îl umple de har pe omul luptător. Este laboratorul făcător de minuni care preface, replăsmuiește, înnoiește și renaște pe cei răi în buni, pe păcătoși în drepți și pe nelegiuiți în cuvioși.

Harul lui Hristos îl înzestrează pe om cu har, îl sfințește, îl mântuiește și îl izbăvește. Fiecare membru al Bisericii trăiește prin harul lui Hristos. Faptul de a fi cineva mădular al Bisericii înseamnă să trăiască neîncetat harul Sfintelor Taine și al dumnezeieștilor virtuți. Hristosificarea este scopul vieții fiecărui credincios înlăuntrul Bisericii. Și aceasta constituie o necesitate profundă a sufletului nostru.

— Moise Aghioritul, Pathoktonia [Omorârea patimilor], Ed. Εν πλω, Atena, 2011

 


 

Page 1 of 83