ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

📜 Sfântul Ioan Iacob Românul - Hrană duhovnicească: Întristarea pentru păcate, care este însoțită cu nădejdea mântuirii vine din lucrarea Duhului Sfânt, care ne vorbește prin glasul conștiinței

- Posted in Sfinți și învățături by

"În Patericul Sfinților Părinți scrie despre un frate care mult se întrista și plângea mereu pentru păcatele sale.

enter image description here

Într-o zi I s-a arătat lui Domnul, zicându-i: “Ce plângi, omule, ce te întristezi așa?”.

Și a răspuns fratele: “Nu voiești, Doamne, să plâng și să mă mâhnesc, căci cu atâtea Te-am scârbit?”.

Atunci Domnul, întinzându-și mâna, a pus-o pe capul lui, zicând: “De acum nu te mai scârbi, de vreme ce tu Te-ai scârbit pentru Mine, Eu nu Mă voi scârbi asupra ta, căci dacă sângele Meu l-am dat pentru ține, cu mult mai vârtos îți voi da iertare și ție și la tot sufletul care se pocăiește curat!“.

După această, venindu-și în sine, fratele s-a aflat cu inima plină de toată bucuria și s-a încredințat că Domnul a făcut milă cu dansul. Deci, toată viață lui a petrecut-o cu multă smerenie, mulțumind lui Dumnezeu totdeauna.

Din această pildă se vede cât de mare este folosul pe care-l dobândim din întristarea cea după Dumnezeu și cât de mult prețuiește Dumnezeu această întristare a noastră.

Întristarea este de două feluri și anume: este întristare care omoară sufletul și este întristare care sfințește sufletul. Întristarea care este amestecată cu deznădejde este boală otrăvitoare pentru suflet, pentru această zice și Sfântul Apostol Pavel: “Să nu vă întristați ca cei ce n-au nădejde“. Iar întristarea cea pentru păcate, care este însoțită cu nădejdea mântuirii vine din lucrarea Duhului Sfânt, care ne vorbește prin glasul conștiinței. Mustrarea această a conștiinței, care nu se desparte de nădejde este călăuză cea sfânta care ne duce spre mântuire."

Sfântul Ioan Iacob Românul, "Hrană duhovnicească"

😢 RU vs UA

- Posted in Râsu'-plânsu' by

enter image description here

✝️ Fotografia zilei: Mihai Tîrnoveanu și Dan Ciprian Grăjdeanu

- Posted in Societatea Civilă din România by

Pe noi nu ne leagă alianțe scrise pe hârtie, ci scrise în luptă, nu la figurat, ci la propriu, pe teren, la Târgu-Secuiesc când au vrut să ne arunce în aer, la Băile Tușnad, când i-au frânt vertebrele lui Dan. Pe noi nu ne leagă protocoale semnate la "masa negocierilor", căci noi nu negociem.

Pe noi ne leagă Valea Uzului, dosarele la CNCD, dosarele penale pentru "incitare'" la ură, adică pentru incitare la românism.Ne leagă Băile Tușnad, Covasna, Harghita, Cluj și București. Ne leagă acel NU spus împotriva străinilor. Ne leagă biruințele dar și amarul. Ne leagă îngrijorările familiei și nu de puține ori lacrimile soțiilor noastre care nu deschid televizorul și nici netul când noi suntem plecați în acțiuni ce presupun un risc. Așteaptă doar o frântură de mesaj din partea noastră că totul este în regulă. Asta ne leagă foarte mult. Sunt nopți nedormite, sunt zori de zi ce pornesc la drum, sunt lucruri care ne Leagă cu bucurie pentru România, căci ne leagă Hristos și dragostea față de acest neam și bravii noștri camarazi fără de care nu am putea face mai nimic. Nu, nu ne plângem de nimic, ci doar spunem că vrând nevrând, ne leagă un Legământ.

Iar pe mine personal, dincolo de toate acestea, mă va lega de șeful Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Dan Ciprian Grăjdeanu, coloana sa vertebrală, indiferent de ce se va petrece de acum înainte.

Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Mulțumesc lui Dumnezeu, implicit domnului doctor Ștefan Mindea, că acea frângere va deveni înfrângerea celor rele prin puterea exemplului de jertfă în luptă.

Mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=664041009090572&set=a.110162574478421

✝️ Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință - Discurs - Procesiunea de alungare a duhurilor răutățiii →

- Posted in România Profundă by

Cuvântul Frăției Ortodoxe la începutul procesiunii de alungare a duhurilor răutățiii de pe Calea Victoriei! Marturisiți fraților, sau generațiile viitoare vor suferi din pricina lașității noastre!

✝️ Îndemnurile din 2021 ale părintelui Iulian (Lazăr) Prodromitul

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

"Vă spun și eu și luați aminte de tot ceea ce faceți și mai spuneți și la alții că ne așteaptă ceva.

Ne așteaptă ceva, un cataclism, ne așteaptă ceva...

De-asta lumea-i tulbure, și unul și altul.

Și ce să facem noi?

Trebuie să ne rugăm! Să ne rugăm!

Faceți paraclise și acatiste pentru maica Domnului!

Faceți când puteți cu copiii că aveți timp și copiii cresc cu frica lui Dumnezeu.

Și spovediți-vă să nu ne prindă moartea așa. Asta vă spun!

- Cât de des ar trebui să ne spovedim?

Măi, uite ce e, acuma: părintele Cleopa spunea odată la 40 de zile sau și mai rar sau mai des după cum așa ...

Dar cel mai mult este să vă feriți de lucrul ăsta, să fiți iertați cu toți și să mai spuneți și la alții că rușii au niște prorocii gata, gata să înceapă: va arde pământul, am citit, va arde pământul, va arde ...

Și trebuie să ne gândim și noi. Asta vă spun: Să vă rugați! Doamne ajută!"

enter image description here

Îndemnurile din 2021 ale părintelui Iulian Prodromitul (1926-2023)

🌞Îngerul Rus – Otroc Veaceslav

- Posted in Profeții și Proorocii by

Îngerul Rus – Otroc Veaceslav

Viaţa

Veaceslav (Slava, Slavocica) Kraşeninnikov s-a născut pe data de 22 martie 1982.

Mama lui, Valentina Afanasevna Kraşeninnikova, provine dintr-o familie în care a primit o educaţie creştină ‘ deosebită. Bunicul ei, protoiereu, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.

Spunea că el a fost trimis în această familie pentru că în neamul mamei au fost mulţi oameni care au împlinit voia lui Dumnezeu.

Avea ochii mari, albaştri, iar cei care-l priveau aveau sentimentul că văd prin ei.

Avea doar şapte luni când a vindecat-o pe bunica lui.

La un moment dat bunica a început să se comporte ciudat, să strige la mama lui. Copilul fiind în braţele bunicii a privit-o stăruitor, dar pentru că aceasta continua a lovit-o cu palma peste obraz. în clipa aceea, femeia a simţit uşurare şi a încetat să mai strige.

A fost botezat după vârsta de trei ani. (Probabil din cauza faptului că tatăl era ofiţer, iar în perioada comunistă era prigoană asupra cadrelor militare; pe ascuns se botezau, se cununau.)

Era foarte vesel, plin de viaţă, însă era mereu liniştit.

Iubea foarte mult natura, păsările; era înconjurat de porumbei.

Îi părea rău pentru fiecare floare ruptă, pentru fiecare firicel de iarbă (mergea pe cărare pentru a nu călca iarba) şi spunea că Dumnezeu le-a creat şi trebuie protejate.

În relaţiile cu oamenii era foarte blând, plin de afecţiune. Faţă de persoanele în vârstă se comporta cu multă blândeţe, cu dragoste. Mulţumea tuturor pentru tot, se închina în faţa tuturor.

Avea un caracter foarte puternic. în diverse situaţii copilăreşti s-a dovedit a fi foarte curajos.

Era foarte comunicativ şi iubit de copii. Avea foarte mulţi prieteni; aceştia aveau un sentiment de respect şi aşteptau cu răbdare momentul în care va veni singur la joacă, fără să îl strige.

Nu îi dădea mamei nici un motiv pentru pedeapsă.

Era deosebit de ascultător, mereu punctual.

Niciodată nu a cerut nimic, nici haine, nici mâncare; mânca doar ce i se dădea.

Era asemenea unui stareţ cu înţelepciune dobândită din experienţă.

Putea să se apropie de orice om şi să îi vorbească despre lucruri serioase (unui general i-a vorbit despre armată, unui negru a început să-i explice ce fel de boală este SIDA).

îi spune mamei că mereu îi vorbeşte aceeaşi voce feminină care îi spune totul (vocea este vie, şi comparativ cu aceasta, vocile oamenilor sunt ca şi moarte).

Mama merge cu el la preotul paroh, care îi spune despre copil că are darul înainte-vederii.

Deşi pentru oamenii obişnuiţi este un mister, el îşi amintea întâmplări legate de el însuşi, care au avut loc înainte de a se naşte. (Există posibilitatea ca, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sufletul lui să fi fost răpit la cer în perioada celor nouă luni de viaţă intrauterină.)

Spunea că a venit să avertizeze oamenii referitor la vremurile îngrozitoare care vor urma şi să-i ajute.

„Toate darurile pe care le am şi puterea, toate sunt pentru voi, iar pentru mine nu am nimic.”

A prezis că în Lavra Troiţa Serghieva va fi găsită o carte cu proorociri despre vremurile din urmă, în care se va menţiona şi despre el.

Nu a fost înscris la grădiniţă, pentru că mereu vorbea despre Dumnezeu, ce este plăcut Lui, cum a fost creat Pământul, iar toate acestea nu erau acceptate în perioada comunistă.

A citit aproape în întregime Enciclopedia Bibliei, de asemenea avea un Dicţionar Enciclopedic.

A mers la şcoală cu mare drag; la început i s-a părut interesant, dar mai apoi spunea că, în principiu, cunoaşterea pământească este greşită.

Deşi regulamentul şcolii era foarte strict, nu avea o tunsoare de băieţi, voia să aibă părul ca şi Mântuitorul Iisus Hristos.

După ce i-a spus învăţătoarei că are în burtică o fetiţă mică, ceea ce i s-a şi confirmat, au început să vină cu întrebări atât profesorii, cât şi elevii; vestea despre el s-a răspândit şi astfel a ajuns să fie căutat de foarte mulţi oameni.

Cei care nu înţelegeau darul pe care-l avea, îl numeau extrasens (om cu puteri paranormale).

Iubea mult preoţii, însă cel mai mult iubea călugării.

Spunea că îi iubeşte pe toţi, dar că pe Dumnezeu îl iubeşte mai mult.

în fiecare Duminică o ducea pe mama lui la biserică să se împărtăşească.

Cele mai frecvente cuvinte ale sale erau: „Slavă lui Dumnezeu!”, „După cum este voia lui Dumnezeu.”.

Se purta cu foarte mult respect faţă de tot ceea ce este sfânt.

Spunea că un sfânt este mai de preţ decât toată ştiinţa pământului şi decât foarte mulţi preoţi luaţi la un loc.

Carne mânca foarte rar, doar la insistenţele tatălui, foarte puţină carne de pui.

Ţinea post şi iubea rugăciunea; se putea ruga ore întregi lui Dumnezeu.

în ziua în care se spovedea şi se împărtăşea nu primea pe nimeni.

Îi ruga pe oameni să meargă la biserică, să se întoarcă la Dumnezeu, să se spovedească cât mai des, să se împărtăşească, să se roage cât mai mult acasă, să postească cu înţelepciune, şi zicea:

„Dacă nu vă veţi împărtăşi acum şi nu vă veţi spovedi, o mare mulţime de oameni va înnebuni, iar fără împărtăşanie nimeni nu va supravieţui.”.

Se bucura foarte mult când oamenii ascultau.

Datorită lui s-au convertit la Ortodoxie mulţi dintre cei care erau de alte religii.

Ştia orice gând al oricărui om, chiar şi de la distanţă; ştia ce gândeşte preşedintele american, preşedintele Rusiei, unde şi câte bombe atomice sunt, ce cantitate de armament; pentru el nu existau secrete.

Ştia care produse sunt de calitate şi care nu.

Pentru el nu era o problemă să găsească un lucru, să vindece un om, să spună totul despre om (trecutul şi viitorul lui, să-i spună ce trebuie să facă pentru a evita o anumită problemă).

Oamenii îl căutau acasă şi pentru că au început să vină şi ziua şi noaptea, mama a început să se mâhnească, chiar să cârtească, însă el i-a spus să mai rabde puţin.

Ştia păcatele omului. Putea spune fiecăruia ce îl doare, vedea începutul bolii.

Se străduia să ajute orice om aflat în suferinţă.

Vindeca oamenii într-un mod inexplicabil, doar stând de vorbă cu ei şi privindu-i; aveau senzaţia că din locul dureros ies nişte fire invizibile de aţă.

Pentru tot ce făcea, nu lua nici un ban.

A fost dus de mama lui la un centru unde erau verificate abilităţile de extrasens ale copiilor, dar s-a constatat că nu avea puteri paranormale, ci darul înainte-vederii.

Un duh viclean a ispitit-o pe mama lui spunându-i: „Copilul vostru nu este de la Dumnezeu.”.

Era ameninţat şi înjurat de duhurile rele; ca să treacă de partea lor, l-au ispitit cu bogăţiile pământeşti.

Spunea că înjurătura este felul de a vorbi al duhurilor rele, iar oamenii nu trebuie să se certe.

Duşmanii săi erau masonii şi vrăjitorii; spunea că masonii îl vor numi vrăjitor.

Spunea:

  • Credinţa ortodoxă este singura adevărată.

  • Doar în Spovedanie şi Împărtăşanie este salvarea omului.

  • Biblia cuprinde mai multe cărţi groase şi mai sunt şi alte cărţi cu explicaţii. De aceea omului nu-i ajunge o viaţă întreagă pentru a o citi. În Biblie totul este adevărat şi este înţeleasă corect de către ortodocşi.

  • Când se va vorbi despre Iisus Hristos, că nu era om, că suferinţele de pe cruce le-a suportat ca duh, nu trebuie crezut. Toate sunt aşa după cum se învaţă în Ortodoxie.

  • Catolicii au păcătuit foarte mult în perioada inchiziţiei; din cauza lor au murit foarte mulţi oameni, iar o mare parte s-au îndepărtat de Dumnezeu. Toţi preoţii din acea perioadă sunt în iad.

  • Religia budistă este de la demon. Buda a fost un om obişnuit, în care a intrat un duh.

  • Mahomed era prooroc, dar nu tot ce vorbesc musulmanii a spus Mahomed. Consideră că ei înţeleg Biblia corect, însă nu este aşa; greşesc mult numindu-L pe Domnul Iisus Hristos prooroc.

📜 Liturghie - de Andrei Ciurunga

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Liturghie
de Andrei Ciurunga

Anii noştri schingiuiţi,
anii crânceni te săpară,
cimitir de osândiţi
de la margine de ţară.

Ne-au adus din închisori
robi ai stepei dobrogene,
să împrăştiem pe flori
roua strânsă de sub gene.

Şi-am tăiat peste câmpii
drum cu trupurile noastre
valurilor cenuşii
ale Dunării albastre.

Azi dormim pe câte-un şir,
fără cruci, fără sicrie.
Pace ţie, cimitir
fără nicio liturghie.

Candelile nu ne ard,
nu bat clopote de rugă,
nu păzeşte niciun gard,
nimeni nu mai vrea să fugă.

Numai mieii, prin pustiu,
pasc din trupul, câteodată,
cine ştie-al cărui fiu,
cine ştie-al cărui tată.

Plouă stelele cu har,
luna ne trimite veghe,
iarba înveleşte iar
pieptul dezbrăcat de zeghe.

Mâine poate va veni
legea cumpenelor drepte.
Doamne, nu mai zăbovi,
morţii ştiu să se deştepte.

Anii noştri schingiuiţi
stau de strajă. Pace ţie,
cimitir de osândiţi
de la margine de glie.


Poetul Robert Cahuleanu, care va semna și Andrei Ciurunga, a văzut lumina zilei în Basarabia, în anul 1920, în orașul Cahul. Aici a urmat și școala, exceptând ultima clasă de liceu absolvită în Bolgrad. După aceasta a început colaborarea la pulicațiile: “Basarabia”. “Basarabia literară”, “Raza”. Trupele române părăsind provincia de la răsărit, se mută și el, cu familia, în Brăila unde lucrează la “Expresul”, “Ancheta” și “Înainte”

Andrei Ciurunga și Robert Cahuleanu sunt pseudonimele literare ale lui Robert Eisenbraun (n. 28 octombrie 1920, Cahul, România Mare, azi în Republica Moldova – d. 6 august 2004, București, România), poet, memorialist, martir în închisorile regimului dictatorial comunist român, deținut politic la Canal.


FericițiCeiProgoniți.net - citește colecția de articole despre Andrei Ciurunga.

📄 Cuvântul mucenicului Constantin Oprișan, înaintea începerii experimentului reeducării prin tortură de la închisoarea Pitești:

- Posted in Sfinții Închisorilor by

Constantin Oprișan - Foto: CNSAS Constantin Oprișan - Foto: CNSAS

Să luăm aminte!

Reeducarea paşnică de la Suceava şi cea sălbatică de la Piteşti (1949-1952) au urmărit de fapt schimbarea din temelii a gândirii omului după anumite şabloane, ceea ce se întâmplă astăzi sub ochii noştri! Nu întâmplător unii au mărturisit că noi trăim astăzi un Piteşti mondial.

Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării

Video: https://www.youtube.com/watch?v=Xe32yQ2p-H8

🦚 Sfântul Efrem Sirul: "Dacă vrei să înfrângi trufia [...]"

- Posted in Sfinți și învățături by

scara-mantuirii

Dacă voiești să birui slava deșartă, să nu iubești laudele, nici cinstirile, nici hainele scumpe, nici locurile de frunte, nici întâietățile, ci, dimpo­trivă, să te bucuri când ești ocărât și necinstit și să te mustri pe tine însuți că ești mai păcătos de­cât toți păcătoșii. Dacă vrei să înfrângi trufia, despre nimic din ceea ce faci să nu zici că se face prin ostenelile tale sau prin puterile tale, ci fie că postești, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol, fie că te îndeletnicești cu cântarea psalmilor, fie că faci multe metanii până la pă­mânt, să zici: „Numai cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ocrotirea lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea și nu cu strădania mea”. - Sfântul Efrem Sirul

(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 83)

"Dumnezeu odihnește în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavoli." - Sfântul Efrem Sirul

10 explicații pentru a înțelege Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Autorul acestei rugăciuni, Sfântul Cuvios Efrem Sirul, s-a născut în anul 306 în cetatea Nisibe din Mesopotamia, aflată pe atunci sub conducere romană. După ce a fost botezat, în jurul vârstei de 20 de ani, a plecat în pustiu pentru că își dorea să ducă o viață de monah, sub îndrumarea unui om care deprinsese deja această cale.

După câțiva ani, Sfântul Efrem a plecat din Edesa și, în urma unei vedenii în care Sfântul Vasile i se arăta precum o coloană de foc ce unea cerul cu pământul, a mers în căutarea acestuia. Începând războiul dintre romani și perși, creștinii erau persecutați, fiind considerați aliați ai romanilor, așa că Sfântul Efrem s-a întors în patria lui, pentru a le veni în ajutor fraților, prin cuvintele pe care Domnul i le insufla. Cum orașul Nisibe a fost asediat de perși, Cuviosul Efrem a plecat spre Edesa, loc în care avea să rămână în ultimii ani de viață, pentru a scrie lucrările ce au adus atât de mare folos duhovnicesc.

Cuviosul a trecut în viața veșnică, fiind înconjurat de toți călugării ieșiți din pustiu, peșteri și mănăstiri, veniți pentru a-l conduce pe ultimul drum. La finalul vieții sale, Sfântul Efrem a mărturisit faptul că nu vorbise niciodată de rău pe nimeni și nici nu spusese vreun cuvânt fără de folos.

Prezentăm, în cele ce urmează, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, alături de scurte comentarii și observații ale unor duhovnici și teologi contemporani, pe marginea textului:

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei 1, al grijii de multe [2], al iubirii de stăpânire [3] şi al vorbirii în deşert [4] nu-l da mie!

Iar duhul curăţiei [5], al gândului smerit [6], al răbdării [7] şi al dragostei [8], dăruieşte-l mie, slugii Tale!

Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele [9] şi să nu osândesc pe fratele meu [10]; că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

  1. Boala fundamentală a omului – spune părintele Schmemann – este duhul trândăviei. De fapt, „este vorba de un cinism înrădăcinat, care la orice schimbare duhovnicească răspunde „pentru ce?” şi face din viaţa noastră o teribilă risipire sufletească. Este cauza tuturor păcatelor, pentru că otrăveşte energia duhovnicească de la însuşi izvorul său”.

  2. „Grija de multe este o stare de deznădejde. Sfinţii Părinţi au numit-o sinucidere a sufletului, deoarece atunci când omul este cuprins de ea, devine incapabil să vadă lumina şi să o dorească”, arată părintele Schmemann. Înțelesul exact al termenului grecesc περιεργία este cel de preocupare sau grijă fără de rost

  3. Părintele Petroniu Tănase, unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului al XX-lea și stareț al Schitului Prodromu din Muntele Athos, spune că „iubirea de stăpânire despre care vorbește aici Sfântul Efrem Sirul este altceva decât stăpânirea cea rânduită de Dumnezeu, faţă de care tot omul trebuie să se supună (Romani 13, 1). Este un duh al răutăţii, o înţelegere strâmbă a purtării omului faţă de aproapele, un abuz asupra lui, folosindu-l ca unealtă şi mijloc de profit personal”.

  4. În ceea ce priveste „vorbirea în deșert”, teologul francez Olivier Clément susține că „ea desemnează orice fel de exercițiu al gândirii și al imaginației, care se disociază de uimire, de neliniștea existențială, de mister. Ea ține de orice abordare a omului care pretinde să-l explice, să-l reducă, neținând seama de ceea ce are în el inexplicabil și ireductibil; orice abordare a creației care îi disprețuiește ritmurile și frumusețea”.

  5. Duhul curăţiei „nu trebuie înțeles ca o simplă curăţie trupească față de păcatele desfrânării”, subliniază părintele Petroniu Tănase. „Curăţia este prima treaptă a nepătimirii, starea sufletului curăţit de patimi, gata pentru lucrarea virtuţilor”.

  6. Părintele Schmemann arată că „primul şi minunatul rod al acestei plinătăţi sau curăţii este smerenia. Numai smerenia poate fi capabilă de adevăr, de a vedea şi de a primi lucrurile aşa cum sunt şi, astfel, de a vedea măreţia, bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu în orice”.

  7. „Răbdarea este cu adevărat un monahism interiorizat şi opusul deznădejdii, care atât de adesea vine din dorinţa adolescentină de a avea totul, şi asta fără întârziere”, spune Clément.

  8. La final, cununa şi rodul tuturor virtuţilor, a tuturor eforturilor noastre duhovniceşti este dragostea – susține părintele Schmemann – acea dragoste care poate fi dăruită doar de către Dumnezeu, finalitatea tuturor pregătirilor şi ostenelilor duhovniceşti.

  9. Tot părintele Schmemann atrage atenția că, în cele din urmă, mai întâmpinăm o primejdie: mândria. Nu este de ajuns să vedem propriile noastre greşeli, având în vedere că însăși „această virtute aparentă se poate transforma în mândrie. Dar atunci când vedem greşelile noastre şi când „nu osândim pe fraţii noştri”, când, altfel spus, curăţia, smerenia, răbdarea şi dragostea sunt doar una în noi, atunci şi numai atunci ultimul duşman – mândria – va fi nimicit”.

  10. Omul care își vede propriile păcate și nu-l judecă pe fratele său va putea, cu adevărat, să îl și iubească. El va spune astfel: „Sunt destul de scârbit de mine însumi pentru a mai putea fi de altcineva. Știu că omul, dupã chipul lui Dumnezeu, este Taină și Iubire, dar mai știu că această iubire se poate schimba în ură. Respect Taina și nu aștept nimic în schimb. Trimite-mi Tu, Doamne, iubirea, căci ea este rodul harului Tău”, notează teologul Olivier Clément.

💦 Mihai Tîrnoveanu: Aghiasma, ultimul cuvânt! →

- Posted in România Profundă by

Astăzi (30-Iulie-2023), începând cu ora 18, din Piața Victoriei până la Universitate, procesiune cu preoți în frunte, organizată de Frăția Ortodoxă condusă de Dan Ciprian Grăjdeanu!

Parada LGBTQ s-a sfârșit sâmbătă, târziu în noapte. Urma ei a rămas în cel mai important loc al capitalei, geografic, dar mai ales simbolic.

Pe acest traseu au avut loc cele mai semnificative marșuri, demonstrații pentru libertate; pe acest traseu a curs și sânge pentru libertate, nu pentru păcat.

România este casa noastră, iar Bucureștiul camera principală, unde se adună Familia mare. Dacă acest loc a fost călcat de unii care fac apologia păcatului, ce facem?

În mod firesc chemăm preotul să dea cu apă sfințită, să curețe cele rele, să resfințească locul.

Păzim astfel Familia, facem curat pe masa noastră pentru "Pâinea noastră cea de toate zilele".

Aceasta este menirea procesiunii de astăzi unde vom avea în frunte preoți care vor curăța răul cu apă sfințită, căci nu se cade ca acesta să rămână, ci să i se șteargă urma.

Poate pentru unii e o mentalitate învechită de tip medieval, dar oameni dragi de când exista lumea, există rău și bine, iar răul nu poate fi șters decât prin bine.

E bine să se dea cu aghiasmă, e bine ca apa sfințită să aibă ultimul cuvânt.

Aghiasma și creștinii.

Mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Sursa: https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/pfbid0S7BceFQYPwLkEH3qBbxscAd6BXwoaxQ5VyQzs4picZoH9BdboQFT81TRGozHr1iLl


Citiți și următoarele articole:

📜 30 Iulie 2023 - Apostolul și Evanghelia zilei

- Posted in Sfânta Scriptură by

Apostolul zilei: I Corinteni 1, 10-17

Fraților, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să vorbiți la fel și să nu fie dezbinări între voi; ci să fiți cu totul uniți în același cuget și în aceeași înțelegere; căci, frații mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe, mi-a venit știre că la voi sunt certuri. Și spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apolo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărțit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau ați fost botezați în numele lui Pavel? Mulțumesc lui Dumnezeu că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus și pe Gaius, ca să nu zică cineva că ați fost botezați în numele meu. Am botezat și casa lui Ștefanas; afară de aceștia nu știu să mai fi botezat pe altcineva. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înțelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.


enter image description here

Evanghelia după Sfântul Apostol Matei Cap. 14, Vers. 14-22

În vremea aceea Iisus a văzut mulțimea de oameni și I s-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: Locul este pustiu și vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate să-și cumpere mâncare. Iisus, însă, le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești. Și El a zis: Aduceți-Mi-le aici. Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești, și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.

🛐 Sinodul Bisericii Albaneze și-a exprimat nedumerirea cu privire la viitoarea hirotonire ca episcop a unui om cunoscut pentru acțiunile sale schismatice.

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

enter image description here

La 5 iulie 2023, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Albaneze și-a exprimat nedumerirea față de alegerea arhimandritului Teofan (Koyi) de către Sfântul Sinod al Fanarului pentru hirotonirea întru episcopat.

Un comunicat a fost publicat pe site-ul oficial al Bisericii Albaneze, în care se afirmă că "arhimandritul Teofan (Koya) este cunoscut ortodocșilor din Albania ca lider al acțiunilor schismatice".

Biserica Albaniei spune că Teofan s-a născut la Tirana în 1966, a studiat o vreme la seminarul din Durrës, apoi a plecat în România, unde a fost hirotonit diacon și apoi preot.

"Întorcându-se în țară, el, în fruntea unui grup de ultranaționaliști, la 8 octombrie 1995, i-a expulzat pe slujitorii Bisericii Ortodoxe Autocefale a Albaniei în timpul celebrării Sfintei Liturghii din templul Maicii Domnului din orașul Elbasan", se spune în comunicat.

În locul preoților ortodocși din Biserica Fecioarei din Elbasan, arhimandritul Teofan l-a pus pe "preotul" Nicolae Marka, care a fost "hirotonit" în Biserica schismatică (la acea vreme - n.r.) macedoneană.

"După aceea, complicele său Nicolae Marku nu a încetat să numească public Biserica Ortodoxă Autocefală a Albaniei greacă, folosind terminologie pur naționalistă și politică", se arată în document.

Mai mult, "Nicholas Marku continuă să ocupe Biserica Ortodoxă istorică din Elbasan până în prezent", a reamintit Sinodul.

De-a lungul timpului, arhimandritul Teofan s-a stabilit în Statele Unite, unde s-a alăturat Bisericii Române.

"El nu și-a cerut niciodată iertare pentru acțiunile sale schismatice din primii ani ai restaurării Bisericii Ortodoxe Autocefale a Albaniei", se spune în comunicat.

Biserica Albaneză a spus că, în urmă cu trei ani, arhimandritul Teofan s-a mutat la Boston, unde a încercat să devină episcop al Bisericii Ortodoxe din America, dar a fost refuzat, deoarece "conducerea OCA a primit informații fiabile despre activitățile sale schismatice".

Drept urmare, arhimandritul Teofan a mers la Exarhatul fanariot din Statele Unite, iar Arhiepiscopul Elpidofor i-a promis demnitatea episcopală.

Sinodul Albaniei a raportat că, în urma unei proceduri rapide, potrivit comunicatului oficial de presă al Fanarului, arhimandritul Teofan "a fost ales Episcop al Filomeliei, slujind nevoilor pastorale ale Eparhiei Ortodoxe Albaneze aflate sub jurisdicția Bisericii Mamă a Constantinopolului".

"Există o surpriză și o nedumerire larg răspândită printre ortodocșii din Albania față de această evoluție neașteptată a evenimentelor, cauzată de persistența Arhiepiscopului Elpidofor al Americii.

Ne limităm la reamintirea necesară a problemelor schismatice provocate de arhimandritul Teofan în timpul restaurării Bisericii Albaniei din ruine", a declarat Sinodul Bisericii Albaneze.


Preluat de pe contul lui Teofil Creangă @ Facebook: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1489224768510039&set=a.945020452930476

🛐 În Biserica Ortodoxă Rusă se discută dacă Patriarhul Bartolomeu va fi considerat eretic

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Mitropolitul Ilarion (Alfeyev) a spus că ierarhia ar trebui să răspundă la întrebarea dacă capul Fanarului este eretic.

Mitropolitul Ilarion (Alfeyev) a spus că ierarhia ar trebui să răspundă la întrebarea dacă capul Fanarului este eretic.

Președintele Comisiei Sinodale Biblice și Teologice a Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolitul Ilarion (Alfeyev) al Budapestei și Ungariei, a spus dacă Biserica Rusă îl consideră eretic pe Patriarhul Bartolomeu.

La Conferința Episcopală a Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost adoptat un document "Cu privire la denaturarea învățăturii ortodoxe despre Biserică în faptele ierarhiei Patriarhiei Constantinopolului și în discursurile reprezentanților săi".

Răspunzând la o întrebare a unui jurnalist RIA Novosti dacă prevederile acestui document oferă o bază pentru recunoașterea sinodală a Patriarhului Bartolomeu ca schismatic sau eretic care provoacă o schismă, Mitropolitul Ilarion a răspuns că decizia aparține ierarhiei.

"Să fie decisă de ierarhia bisericească. Încălcările la care se face referire în document se referă la ordinea canonică și au dus la o scindare în Ortodoxia mondială", a spus el.

În același timp, Mitropolitul Ilarion a subliniat că "schisma și erezia sunt două concepte diferite" și "nu ar dori să le confunde aici și să opereze cu unele concepte care nu apar în documentul nostru".

În același timp, Înaltpreasfinția Sa nu crede că argumentele prezentate în document vor determina Patriarhia Constantinopolului să-și schimbe concepția și acțiunile.

"Dar cel puțin aceste argumente vor fi convingătoare pentru mulți care văd greșeala acestor acțiuni și reacția noastră", a spus Mitropolitul Ilarion.

Răspunzând la întrebarea ce consecințe va implica sau poate implica acest document pentru cei care sunt menționați în el, Eminența Sa a menționat că "așa cum a spus Tiutchev, "nu ne este dat să prezicem cum va răspunde cuvântul nostru".

Dar, așa cum spune apostolul Pavel, «trebuie să fiți gata să dați oricărui întrebător un răspuns despre nădejdea voastră», adică despre credința și convingerile voastre. Și în acest caz, am dat un răspuns teologic atât de detaliat și motivat", a declarat Mitropolitul Ilarion (Alfeyev) al Budapestei și Ungariei, președintele Comisiei Sinodale Biblice și Teologice a Bisericii Ortodoxe Ruse.


Preluat de pe contul lui Teofil Creangă @ Facebook: https://www.facebook.com/photo?fbid=1489233138509202&set=a.945020452930476

✝️ Vedenia pustnicului Grigorie care i s-a descoperit la anul 1868 în pustiul Iordanului și pe care a scris-o către starețul Schitului românesc Prodromul din Sfântul Munte al Athosului

- Posted in Profeții și Proorocii by

În numele Atotputernicului Dumnezeu, Celui în Treime slăvit și al Născătoarei de Dumnezeu, a cărei milă este nemăsurată asupra noastră, a mult greșiților ei robi și pe care o ascultă iubitul ei Fiu şi Dumnezeu, care știe toate, de la întemeierea lumii și până la sfârșit (și pe care ni le-au vestit nouă, prin Sfinții Săi Prooroci și prin Evanghelii) pentru nevoile ce le va pune pe pământ, ca semne ale apropierii zilei celei de-apoi, mi-au vestit și mie acestea prin îngerul Său.

enter image description here

Întâi m-am uitat la apus și a ieșit un nor și pe el era o baie mare, spre botez, celor ce au rămas neluminați până acum, în neamuri și în popoare.

Al 2-lea: Au ieșit șapte stele mari, de la apus, şi s-au dus tot bătându-se către răsărit, închipuind că va veni neam peste neam.

Aici zice despre Constantinopol, căci va veni de la apus Filip al șaselea, cu 18 nații și se vor bate atât de tare și atât de cumplit, încât va curge sângele ca pâraiele și apa Buhadului va fi ca sângele de roșie.

După această groaznică bătălie se va face al optulea sobor, pentru ca să se aleagă binele de rău, adică dreapta credință din eresuri și atunci vor veni toate neamurile la Sfântul Botez Ortodox.

Al 3-lea: Am văzut căruță de lemn, cu cai de lemn, fără alt material, mergând. Și mi s-a grăit că este sfârșitul la tot meșteșugul, după cum zice Proorocul Daniil: „Când se va înmulți mintea, atunci va fi și sfârșitul.” Căci vor ieși mașinării încât și prin văzduh vor zbura.

Al 4-lea: Am văzut cerul plin de păsări zburătoare, care îi vor mânca pe oameni de vii. Și vor fi acestea după cum zice Proorocul Iezechiel.

În vremea când vor veni din China, ca să ia toate țările creștine, vor fi atât de mulți, ca negura care acoperă pământul și, din cauza lipsei de hrană, vor mânca pe oameni de vii și sângele lor îl vor bea, pentru lipsa ce va fi pe pământ. Dar îi va pierde Domnul pe ei, cu fulgere și cu trăsnete și cu piatră, încât niciunul nu are să mai rămână.

Și atunci va porunci Domnul păsărilor cerului și fiarelor pământului ca să-i mănânce pe ei, pentru că, dacă i-ar lăsa așa, s-ar împuți tot pământul și văzduhul și ar muri toți oamenii.

Al 5-lea: Am văzut două păsări foarte mari: una, care era foarte grasă, a murit îndată pe pământ, iar pasărea cealaltă era foarte slabă.

Aici, se arată că vor fi doi împărați, și unul, care este al Turciei, va pierde în mod desăvârșit împărăția lui, iar al doilea, împăratul Austriei. Căci zice Agatanghel: „Vai ție, Austrie, că nu vei vedea lumina ta până când nu vei cânta: «Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului.»”

Să nu se mire nimeni de lucrurile ce se vor întâmpla, pentru că Dumnezeu nu-i nedrept, căci Austria a luat cu nedreptate alte țări mai mici și le-a asuprit pentru religie și pentru ca să își lărgească hotarele; după cum a luat din Serbia atâtea milioane de sârbi și i-a făcut papistași; după cum i-a luat pe leși. De la noi (de la români) a luat Bucovina și alte părți. Acestea înseamnă luarea a toată bunătatea de pe pământ și tot rodul cu care ne-am hrănit noi până acuma. Prin asta să înțelegem, nu numai hrana cea trupească, ci și cea duhovnicească. De aceea a lipsit hrana cea duhovnicească, căci învățăturile de astăzi sunt rătăcite, deoarece au adus profesori străini, eretici, care cu încetul au să-i îndepărteze (pe creștini) de la dreapta credință Ortodoxă. Cred însă că Dumnezeu nu va zăbovi arcul mâniei Sale asupra celor răi. Căci se spune în Psalmii lui David: „Pierde-va Domnul pe cel ce grăiește minciuna.”

„Și pasărea cealaltă era foarte slabă;” prin aceasta se arată că va fi moarte cumplită pe pământ, de foame, de sete și de alte morți năprasnice.

Al 6-lea: Mi s-a arătat Mântuitorul, dimpreună cu Prea Cinstita Sa Maică, și am privit la Prea Curata Maică și Fecioară și era numai cu lanțuri de aur înfășurată și împodobită. Am privit la Mântuitorul și avea în stânga Sa o carte și, fără a-mi spune ceva, S-au înălțat.

Al 7-lea: Mi s-a dat în mână cartea, ce am văzut-o la Mântuitorul, fiind peste tot pecetluită, dar pe aducătorul ei nu mi s-a slobozit a-l vedea cu ochii mei cei trupești. Și s-a desfăcut una din peceți și am citit acestea: „24 de ani mai sunt încă și toată pacea se va lua de pe pământ.” După aceea s-a închis vederea ochilor mei și n-am mai putut citi nici un cuvânt. Și mi-a luat din mână cartea, grăindu-mi: „Celelalte nu le poți vedea cu ochii cei trupești, că această carte este a Proorociei celei veșnice de la început.”

Al 8-lea: Dus fiind la un loc înalt am privit toate holdele și țarinile lumii cu totul coapte și uscate şi plecate spre cădere…

Creștinătatea din toată lumea este uscată și plecată spre cădere. Adică credința creștină fără de fapte este în mare primejdie de a cădea, în mod desăvârșit, de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu va înceta, certându-ne și pedepsindu-ne, doar ne vom întoarce la El.

„…Am privit și, pe neașteptate, am văzut venind mulțime de secerători străini.”

Aceștia mi se pare că au să fie cei din China, fiindcă zice „străin”, adică străin de Dumnezeu, adică închinători la idoli.

„Și, secerând toate bucatele, grâul, porumbul și toate semănăturile, le-au cărat din toate părțile la arie, spre treierat: și aveau în mână lopată mare, spre vânturat.”

Și, cu adevărat, cei ce vor veni dinspre China, când vor intra în lume, vor tăia pe creștini, eretici, evrei și turci, după cum se taie și se adună grâul de pe câmp la arie, spre a fi treierat. Așa vor face aceștia; vor aduna toate neamurile spre tăiere și îi vor vântura, cum se vântură pleava la arie, de către vânt, și o spulberă în toată lumea; așa vor face aceștia, căci șaptezeci și doi de împărați au să fie în fruntea lor.

Al 9-lea: Eram privind și s-a dat drumul la toate dobitoacele pământului, mari şi mărunte, curate și necurate, ca să pască toate țarinele. Și priveam și iată se îngrășaseră foarte.

Când se va lua Constantinopolul de la turci de către împăratul pe care au să-l pună îngerii, are să fie bine, căci va rodi pământul însutit și războaie nu vor fi, iar săracii au să fie ca împărații de bogați. Atunci vor fi zilele cele de aur, după cum zice Agatanghel.

„Și s-a spus: aproape este toamna, adică sfârșitul lumii, apoi s-au pregătit trei scaune.”

Adică trei căsăpii în care se vor aduna toate spre tăiere. De la anul 1871 va începe foamete, căci se va lua rodul de la toate cele cu care ne-am hrănit până astăzi, mergând așa, din rău tot mai spre rău. Acestea toate, câte le zice Grigorie, se vor împlini după luarea Constantinopolului de la turci. Căci, când va împărăți împăratul cel bun, care va fi pus de îngeri, va fi pace și dreptate, 32 de ani. Iar după acesta va fi împărat unul rău, și de la acesta vor începe anii durerilor, de care zice Grigorie; şi va urma așa tot mai rău până la sfârșit.

Al 10-lea: Eram privind. S-a sculat un casap de la apus, având în mâna lui un cuțit mare și cu dânsul alți casapi, mulți și tari, având toți cuțite în mâini. Și au venit la întâiul scaun, care este în Viena și, după cum eram și priveam cele ce grăiesc, au început să taie și să înjunghie și era un țipăt foarte mare; apoi răsturnară scaunul. Și ieșea un râu de sânge din căsăpie, ca de treizeci de stânjeni de lat și de trei de adânc, după cum am putut a-l aprecia cu ochii.

Acest casap se spune că a venit de la apus. Aici prin „apus” trebuie înțeles: cel căzut de la Dumnezeu, în necunoaștere de Dumnezeu și care nici nu crede în Dumnezeu. Mi se pare că are să fie Antihrist, pentru că se zice că: „stătea de-a dreapta împăratului rusesc un evreu foarte semeț.” Zic Sfinții Părinți, că va bate pe trei împărați mari și, negreșit, Antihrist trebuie să fie acesta, căci Constantinopolul are să fie cufundat în vremea lui Antihrist.

Al 11-lea: Și au trecut casapii la al doilea scaun, care este al Prusiei. Așa îmi arăta mie cel ce-mi arătă acestea: Era un țipăt foarte mare, de la dobitoacele care se junghiau (dobitoace sau eretici, care nu cinstesc pe Dumnezeu după adevăr). Apoi răsturnară scaunul. După ce sfârșise tăierea, ieșise alt râu de sânge tot așa de mare, de nu-l putea trece voinicul călare. Iar culoarea sângelui, ce ieșea din eretici, era foarte urâtă.

Al 12-lea: Trecură acea căsăpie către al treilea scaun, care este al Rusiei (căci așa mi se arătau, toate, pe rând). La această căsăpie, erau adunate numai dobitoace curate, dar foarte grase, adică în creștinătate. Se tăiau foarte, mari și mici, și erau trimiși casapii prin toți munții, ca să adune toți berbecii la căsăpie, pentru tăiere, zicând, că altă grijă n-au iubitorii de argint decât să mănânce și să bea, de la cei bătrâni până la cei tineri. Adică s-au abătut de la pașterea cea duhovnicească la iubirea de argint, la mâncări și la băuturi fără sațiu. Și îi aduceau în turme, turme, spre tăiere; și eram privind când răsturnară al treilea scaun! Apoi au pus foc casapii în palaturile împărătești și era fumul arderii ridicându-se până la norii cerului. Și eram umblând prin toată cetatea Petersburgului și, iată, nu erau locuitori, și, cetatea era pustie de tot, împreună cu alte părți creștinești.

Al 13-lea: Mi s-a zis: privește în fața împăratului. Și era până la 60 de ani, în ziua când fugea el la munți, în pustii, numai cu un soldat, de la fața vrăjmașilor săi. Și iarăși am văzut pe împăratul, șezând pe scaun, tânguindu-se că a pierdut toate moșiile pe care le-a avut. Iar un evreu stătea de-a dreapta lui cu sabia goală, foarte semeț.

Al 14-lea: Era ieșind un râu de sânge, de la a treia căsăpie mare, dar nu m-am putut apropia nicidecum de râul cel de sânge, nici de trupurile morților, fiind oprit și zicându-mi-se că toți sunt Preoți, Cuvioși, Mucenici, omorâți cu felurite munci pentru dreapta credință. Deci, fericit va fi și mucenic se va chema, tot cel ce va răbda să moară creștin: sau de sabie, sau de foc, sau înecat, sau de foame, sau de sete, sau de orice felurite munci, pentru dreapta credință. Și am privit la râul cel de sânge, ce ieșea din creștinătate și nu se putea compara nici cu 20 de părți la una, cu cel ce ieșea din ereticii păgâni. Era luminat ca niște pietre scumpe și spuma lui era albă ca zăpada. Și îmi arătă, în carte, nenumărata sumă a morților, dar nu am putut-o număra cu privirea, căci erau milioane de milioane!

Al 15-lea: Am fost dus la un munte înalt; și m-am uitat la cer și iată, a ieșit de la apus un nor mare care a acoperit toată fața cerului. După aceea a ieșit alt nor mare, foarte întunecat, și a acoperit toată fața pământului, plin cu foc și sânge, și mergea spre răsărit cu urgie foarte mare și era să cadă peste mine; dar m-am rugat Domnului și a venit un nor mic și m-a ridicat foarte sus și m-a pus pe spatele acelui nor purtător de foc și de sânge. Și nu am văzut soarele, nici luna, nici stelele, și nu știam cum mă ține la atâta înălțime. După aceea s-au dus la răsărit și pe mine m-au pus pe pământul cel de odihnă. Iar sus era Duh de rouă, ca roua lui Aron. Adică, toate relele, de la apus vor ieși și către răsărit vor merge. Și pentru fărădelegile noastre va pune Dumnezeu peste noi: foamete și secetă și ne va da în mâinile celor mai cumpliți păgâni care, jupuindu-ne de vii, ne vor arde și ne vor trece prin ascuțișul sabiei; dar nimenea dintre creștini să nu se abată de la Sfânta Credință Ortodoxă, căci mulți învățători s-au sculat, și se vor scula nenumărați, pe deasupra oi și înăuntru lupi răpitori, care se vor sili, în tot chipul, a răpi turma lui Hristos de la păzitorii ei duhovnicești. De la patriarhi până la diaconi, aveți grijă de turma lui Hristos, să nu piară vreun miel din ea, căci veți da seamă de toată turma, în ziua mâniei și a urgiei și a focului și a scrâșnirii dinților, înaintea Domnului; căci s-au apropiat zilele lupilor, ale tigrilor și ale celor mai cumplite fiare sălbatice, care se vor sili, în tot chipul, să sfâșie turma lui Hristos.

Al 16-lea: Am auzit pe Maica Domnului plângând foarte tare și grăind cuvinte mari și nu am putut înțelege pentru mulțimea plânsului. Și, iarăși, mi s-a zis: „Așa zice Domnul Dumnezeu, Sfânta Treime, Domnul a toată puterea de sus și de jos, Domnul a tot ce mișcă: vin zile în care nu ne vom odihni, nici ziua și nici noaptea, de urgia ce va să fie.”

Al 17-lea: Iarăși mi s-a zis: „Vezi, ce semn înfricoșat s-a arătat, până a nu se împlini cei 24 de ani arătați în cartea proorociei ce ți s-a dat?.

Privegheri și cu acatiste şi inimă curată și vă va arăta dacă Dumnezeu ne va ierta și va mai îndelunga aceasta de la noi și de la fiii noștri în alt neam.

Și te rog din suflet, prin cel prin care vei primi această scrisoare, să-mi trimiți și mie răspuns, din cele ce te va lumina Maica Domnului, citind acestea. Că așa am rugat pe închinătorii aceia, care mi-au făgăduit că iarăși se vor întoarce după câtăva vreme. Și vă rog a ne ruga unii pentru alții, că așa este plăcut Domnului, că de la Domnul m-am înștiințat a-ți trimite acestea, pe care le vei împărți pe la păstorii bisericești, căci multă plată vei primi pentru osteneală.

Scrisă cu mâna mea, în pustiul Iordanului, unde mă aflu, în mult-tristul locaș locuind.
Anul 1870, iulie 2, Pârvu Grigorie, Pustnicul.

Zosima Pascal Prodromit; Sfârșitul omului

 


 

Page 1 of 10