Se zice ca Sfinții ne vor judeca!! Adică aceia care au suferit nedreptate!!

Însă eu consider că și pruncii avortați vor avea întâietate a ne judeca!! De ce?

Pentru că ei nu au apucat nici să se bucure de lumina soarelui, de natură, de animale, de plante etc.

Se zice ca părinții care i-au avortat, daca nu își fac canonul, intră ei in locul lor în Iad la moarte. Copiii avortați au suferit o mare nedreptate. MARE DE TOT!!

NIMENI, ABSOLUT NIMENI NU ARE DREPTUL SĂ OMOARE, ORICÂT DE PACATOASĂ AR FI VICTIMA!! DAR MAI ALES PRUNCII ACEȘTIA NEVINOVAȚI!!

Ei vor sta în cerc în jurul nostru și ne vor judeca pentru sângele vărsat, pentru lipsa bucuriei vieții, pentru lipsa iubirii.

Totul în viață se poate corecta, mai puțin o viață luată...

Sutele de copii scăpați de la avort reprezintă buchetele de rugăciuni ale neamului românesc care au fost ascultate de Dumnezeu și ne-a făcut capabili sa reacționăm. Fiecare copil salvat de la avort ne va completa CV-ul cu care ne prezentăm la Judecată!!!

Cu cât bătrânețea se apropie, regreți toate răutățile făcute!! Regreți, regreți absolut tot ce ai provocat durere!! Să ne bucurăm că avem prilejul de a mai corecta din greșelile făcute pentru că Dumnezeu ne-a mai dat timp!!

Să nu uitați ca la un avort nu e vinovată numai mama, ci poate și tatăl, asistenta, doctorul, prietenii care au influențat, rudele etc. Sunt vinovați chiar și cei care stau indiferenți în fața păcatului pentru ca asta înseamnă lipsa de pocăință. Înseamnă că nu ne doare sângele vărsat, înseamnă că suntem ortodocși doar cu numele!! Și să știți că nu numele de ortodox ne bagă în Rai ci trăirea sfântă, pocăința, faptele, roadele rugăciunilor, roadele mersului la biserica!!

Sursa: https://www.facebook.com/cutov.cristian

Românii nu schimonoseau dovlecii, îi băgau la cuptor și-i mâncau ca hrană sănătoasă pe timp de iarnă, împreună cu boabele de porumb fierte în oala de pământ (în jar), nucile și mămăliga coaptă pe plită. Și murături: gogonele, varză, castraveți și dacă era an bun, gâgâlici de pepeni.

Așa că dacă vă întreabă lumea ce faceți pe 31 octombrie, voi spuneți că îi sărbătoriți pe Sfinții Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul si Narcis.

Și dacă pe lângă rugăciune, vreți să-i sărbătoriți cu un dovleac copt, cu o nucă și cu un pahar de vin, așa cum făceau bunicii noștri, să știți că nu-i cu supărare.

Să-i lăsăm pe americani cu ale lor, noi cu ale noastre!

Sursa: https://www.facebook.com/andimihai.anton/posts/pfbid0QRGsMUJkH7T47sBbfBWa4tzxSoKwChnKtZgBrfALueUtqF4AUmrPAZmn6NwCKTtfl

Sâmbătă, 4 noiembrie ora 14, București, Piața Universității, în fața statuii Voievodului Mihai Viteazul, începem campania de strângere a semnăturilor pentru introducerea Istoriei Românilor în locul materiei ,,Istoria evreilor. Holocaustul." devenită obligatorie în programa școlară din liceu, unde NU există niciun obiect de studiu, niciun manual care să poarte numele ,,Istoria Românilor".

Campania este organizata de Mișcarea Națională și sprijină de Calea Neamului, având nădejdea că și alte organizații naționaliste ni se vor alătura.

Avem acest obiectiv în contextul subminării sistematice, de zeci de ani încoace a identității naționale prin agresiunea dusă împotriva simbolurilor istorice românești, reprezentate de voievozii, luptătorii, martirii acestui Neam, inclusiv împotriva Sfinților Închisorilor comuniste. Întreaga istorie națională este înlocuită de "corectitudinea politică". O întreagă jertfă de luptă si toată gloria acestui Neam sunt șterse din mintea și sufletul tinerii generații pentru a fi înlocuite cu istorii și ideologii străine, pentru ca această generație să fie lăsată fără puterea identitară a unui Neam milenar, să fie lăsată fără rădăcini, pentru a fi supusă, pentru a nu avea reacție, pentru a nu mai ști să spună acel NU împotriva ocupației. O întreagă generație de tineri este "educată" să aibă sentimentul vinovăției, a "culpei" de a fi români. Spunem noi NU în fața acestui sacrilegiu, spunem noi NU pentru a ne face datoria atât pentru conștiința noastră în fața lui Hristos și a Neamului nostru cât și pentru acești copii ai Țării noastre. Spunem un NU, care în profunzime înseamnă un DA, pentru Burebista, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, Octavian Goga, eroii din războaiele de reîntregire, Sfinții Închisorilor comuniste și luptătorii din munți. Mărturisim pentru fiecare picătură de sânge și fiecare os frânt pentru acest Pământ.

În România liberă nu se înalță decât un singur Steag, cel Tricolor Românesc și nu se învață decât o singură istorie, cea românească. Acesta este idealul libertății de a fi român și pe aceasta îl urmăm, mergând cu Dumnezeu înainte!

Sursa: https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/pfbid02KFvocjgLBoDqGcttvTBBftayqX4JqkHXWZAB7GpGU9i3KJ7aphHUArkWdstmxMCFl

În religia creștină, trinitatea e reprezentată de Tatăl, Fiul și de Sfântul Duh. Într-o biserică dintr-un orășel german însă, a apărut o formulă... inedită: Tatăl, Fiul și... Inteligența Artificială.

Aici, predicile și binecuvântările sunt rostite de un avatar virtual care folosește programul de inteligență artificială ChatGPT. Neobișnuitul proiect a provocat controverse printre credincioși, dar e susținut cu fermitate de pastorul bisericii.

Michael Goltz, pastor: „Dragă Inteligență Artificială, spune o scurtă binecuvântare pentru aceste femei care vizitează astăzi biserica din Tating."

Avatar AI: „Domnul să le binecuvânteze pe aceste femei, să le ofere bucurie și să le fie aproape în timpul petrecut în biserica noastră. Amin!"

Sub forma unei imagini digitale, acest avatar proiectat pe un ecran uriaș îi binecuvântează pe vizitatori. Una dintre femei așteaptă câteva cuvinte în memoria fratelui ei decedat.

Avatar AI: „Fie ca Dumnezeu să îi ofere odihnă veșnică, și fie ca lumina eternă să îi lumineze calea. Odihnească-se în pace, iar tu să primești sprijin și alinare."

Ingrid Michaelsen, credincios: „E fascinant, e înfricoșător, nici nu am cuvinte... Mi s-a făcut pielea de găină."

Pastorul este cel care a venit cu ideea.

Michael Goltz, pastor: „Sunt oameni care cred că e ceva foarte rău, și oameni care spun că, în sfârșit, biserica discută și probleme cotidiene.”

Toți se întreabă cine e, de fapt, acest preot virtual.

Avatar AI: „Sunt o inteligență artificială și exist sub forma unui program pe bază de text. Sunt aici ca să răspund la întrebări, să ofer informații și să provoc discuții. Cum vă pot ajuta azi?"

Răspunsurile sunt oferite de ChatGPT, unul dintre cele mai cunoscute programe dotate cu inteligență artificială, care poate să dialogheze la fel ca un om. Însă asta nu e suficient pentru unii credincioși.

Gabi Lindner, credincios: „Mi s-a părut foarte interesant, dar binecuvântarea pe care o oferă e prea abstractă pentru mine.”

Pastorul spune că nu toate părerile sunt negative. Povestește cum o femeie de 80 de ani i-a cerut duhovnicului digital o binecuvântare pentru fiica ei bolnavă.

În ciuda controverselor, pastorul a reușit să-i convingă pe mulți să treacă pragul acestei biserici. În ultimele 4 luni, peste 14.000 de oameni au venit să vadă preotul virtual, mai mulți decât într-un an întreg.

• Sursa: https://stirileprotv.ro/divers/biserica-ai-din-germania-a-inregistrat-un-aflux-de-credinciosi-ztrinitatea-este-reprezentata-de-tatal-fiul-si-ai.html

• Comentariul Ortodoxia.RO:

  • Ecumenismul legiferat prin semnarea de către ierarhii ortodocși a documentelor din Creta în 2016 la așa zisul "Mare și Sfânt Sinod" ne leagă pe noi ca și Biserică să acceptăm aceste apostazii și hule la adresa Duhului Sfânt — iar păpușile puse în capul Bisericii ne spun că nu s-a schimbat nimic.

  • Să nu uităm că după acceptarea ereziei urmează satanizarea / îndrăcirea.

  • ANATEMA PENTRU TOȚI CEI CARE ÎMPING POPORUL DREPT CREDINCIOS SPRE ASEMENEA DEVIERI ȘI INOVAȚII NECREȘTINE!

Spunem NU Halloween!

Pr. Ioan Istrati arată pericolul uriaș care îi pândește pe copii!

Preoții trebuie să ia atitudine și să respingă drăcia socială numită Halloween.

În spatele distracției de Halloween, există intenții de distrugere a vieții creștine. Halloween este o sumă de trucuri care imprimă în copii atitudini diabolice care distrug viața morală și religioasă a oamenilor.

Într-adevăr, la o primă vedere, costumarea haioasă în vampiri, vârcolaci, vrăjitoare, demoni etc., nu ar fi decât o farsă demnă de homo ludens prin care omul ia în râs aberațiile ontologice și manifestările oculte.

De fapt, ceea ce se imprimă în mințile curate ale copiilor este obișnuința cu magia, cu o lume ocultă care poate deschide orizonturi demonice, cu puteri supranaturale uriașe, care devin leit motiv al vieților copiilor.

Ridiculizarea demonilor nu este decât învățarea cu prezența lor, ruperea lor de regnul iadului veșnic și transformarea lor într-o gașcă de personaje simpatice, care pot fi oricând chemate la cină.

Dracul ucigător de oameni de la începutul istoriei devine astfel un băiat de gașcă, un tip frecventabil, aproape vrednic de compătimit pentru ghinionul teribil pe care l-a avut.

De aici până la obsesii, posedare, magie neagră, ritualuri satanice, ucidere ritualică, sinucidere, boli psihice, crimă în serie e o cale bine bătătorită.

Adulții pot discerne- și nu chiar toți- dintre ficțiune și realitate, între film și viață, între iluzie și adevăr. Copiii însă trăiesc într-o lume a imaginației, în care reperele vizuale primesc viață în mintea lor și se transformă în modele de urmat.

Nu ne mai mirăm că unii copii vor să devină vrăjitori, magi, vampiri sau chiar diavoli. Unii chiar reușesc. Violența ucigașă este așadar chemată în societate pe ușa din față, sub pretextul distracției.

În loc ca demonii să fie exorcizați adică scoși afară din om și din lumea locuită și trimiși pe pustii locuri, așa cum se întâmplă la Botez și la Molitfele Sfântului Vasile, demonii sunt chemați, puși la masă, încarnați prin vestimentație și gestică macabră, imitați în atitudine, prezenți desigur pe termen lung.

Halloween-ul nu e o sărbătoare păgână, ea conține multe referințe creștine, ci o sărbătoare diabolică. Unii vor spune că vine repede și pleacă mult mai repede, ca un miros de dovleac și de usturoi.

Însă ceea ce rămâne în subconștientul copiilor este accesibilitatea uriașă a diavolului care vine totdeauna când este chemat în viața oamenilor.

Deriva morală, falimentul credinței, transformarea omului în animal și apoi în demon prin civilizație tehnologică, crimele, depresia generalizată, mentalitatea de turmă, toate acestea sunt mlădițe ale duhului necurat, alungat de 2000 de ani din viața lumii prin Sfintele Taine, și invocat acum de dragul sărbătorii, în inimile celor care îi urmează fără să o știe.

Halloween-ul este așadar un antrenament la iad, cu întuneric, magie, demonism, shamanism, clarobscur, vampiri, vârcolaci.

Niciun duh însă nu suflă o vorbă despre durerea infinită și veșnică, despre focul cel nestins, despre scrâșnirea dinților, despre viermele neadormit, despre singurătatea fără de sfârșit.

Tot astfel, Liturghia este un antrenament la rai, ca jertfă fără de prihană, rugăciune intensă, anamneză a iubirii, participare prin har, istorie și veșnicie unite strâns, de netăiat, în Trupul lui Hristos cel răstignit și înviat pentru oameni, pentru totdeauna.

Are cineva impresia că te costumezi în diavol și vei merge la Liturghia veșnică? Așadar, la Liturghie, nu la Halloween.

— Preot Ioan Istrati

🎃 Halloween. ⛔️ Opriți-vă oameni buni măcar acum în ceasul al 12-lea 🕛 și nu mai sărbătoriți moartea!☠️

"Se apropie Halloween-ul și din nou și am văzut în supermarket-uri că lumea se pregătește din nou să celebreze MOARTEA! Oare nu este suficient HORROR și prea multă moarte în lume ...??

Opriți-vă oameni buni măcar acum în ceasul al doisprezecelea și nu mai sărbătoriți moartea! Lumea a sărbătorit moartea și acum nimeni nu mai este sigur de viața lui. Pare ca am transformat planeta într-un teritoriu al iadului.

Să ne întoarcem acum până nu este prea târziu la Cel ce este "...Calea, Adevărul și Viața" ( Ioan 14, 6), să ne întoarcem la Hristos - singurul Dumnezeu adevărat! Halloowen-ul este trecerea de la viață la moarte.

Paștele este trecerea de la moarte la viață. Decizia ne aparține!"

Lista medicamentelor nedisponibile în farmacie:

1. ⛹️‍♀️ Exercițiul fizic este medicament.

2.✨ Trezirea timpurie ... este un medicament.

3. 🍎 O dietă echilibrată ... este medicament.

4. 😂 Râsul este medicament.

5. 😀 O atitudine pozitivă ... este medicament.

6. 😴 Somnul ... este medicament.

7. 🛐 Meditaţia ... este medicament.

8. ❤️ A iubi ... este medicament.

9. 🧡 A fi iubit ... este medicament.

10. 💞 Recunoştinţa ... este medicament.

11. 💓 Renunţarea la ranchiună, duşmănie ... este medicament.

12. 💖 A fi surprins ... este medicament.

13. ✝️ Citirea şi hrănirea sufletului cu spiritualitate ... este medicament.

14. 🎼 Cântatul şi dansul sunt medicamente.

15. 💞 Îmbrăţişarea ... este medicament.

16. 🧠 Gândirea pozitivă şi gândirea corectă ... este medicament.

17. 👁 A avea încredere şi a crede într-o putere spirituală superioară ... este medicament.

18. 👫 Prietenii buni sunt medicamente.

19. 💕 A fi iertat şi a ierta pe alţii este medicament.

20. 🌞 Baia de soare ... este medicament.

— Ordinea este aleatoare

Dacă utilizăm suficient aceste medicamente, rareori avem, nevoie de medicamentele vândute în farmacii.

Vom fi în pericol direct de lepădare, pentru că de data aceasta chinul va fi cu mult mai mare din cauza mijloacelor pe care știința și tehnologia le vor avea la dispoziție. Iar Satana o va manipula cu multă pricepere și fără milă.

Desigur, cei care vor fi mântuiți în vremurile din urmă vor fi luminați mai mult decât soarele! Mai mult decât primii Sfinți! Căci va fi suferință foarte mare, iar credința este slabă, este mult rău, de aceea cei care vor lupta cu Satana vor fi poporul ales al lui Dumnezeu.

Înainte, credința era, să spunem, cu manifestarea forțelor divine, minuni săvârșite de Sfinți, Apostoli, etc. Și s-au făcut minuni peste minuni. A fost mai puțin rău, suferința nu a fost atât de activă și evidentă, așa cum va fi acum.

Astăzi, credința este foarte slabă, există mult rău, mult păcat, mult întuneric, puțini lideri, o persoană spirituală este o raritate. Suntem într-un fel de stare spirituală mizerabilă, o comă spirituală.

Dar cel care va merge la mucenicie de bună voie pentru Domnul Iisus Hristos va fi mare! Pentru întărirea lui i se va da putere de Sus, va deveni un mare om, fericit, care va dobândi slava și demnitatea primilor Sfinți.

Luptați până la capăt și nu numai că veți moșteni Împărăția cea veșnică, dar veți fi și cinstiți de Domnul Dumnezeu în veci vecilor. Amin!

— Arhimandritul Efrem Filofteiul

Astăzi se împlinesc șapte ani de când m-am îngrădit oficial de ecumenism, prin nepomenirea episcopului Vincențiu al ESC, devenit pseudoepiscop prin acceptarea de către sinodul BOR a hotărârilor eretice de la Kolymbari, Creta.

Nu scriu aceste rânduri ca urmare a unor fapte de vitejie duhovnicească, ci ca pe un firesc al vieții mele de nevrednic slujitor al lui Hristos, care nu a suferit trădarea credinței și manipularea mincinoasă de ascundere a adevărului. Am știut ce mă așteaptă dacă întrerup pomenirea și mi-am asumat consecințele acestei alegeri, încredințat că Harul lui Dumnezeu mă va însoți în acest demers, pe care propria-mi conștiință mă atenționa că trebuie să-l realizez, cu orice preț. M-au ajutat în hotărârea luată atât fiii duhovnicești, care erau pregătiți prin cateheze pentru acest drum al îngrădirii, precum și prezbitera care mi-a fost mereu alături în deciziile importante și care, chiar în dimineața Duminicii zilei de 30 octombrie (în 29 octombrie, sinodul BOR a legiferat hotărârile eretice ale sinodului tâlhăresc din Creta), mi-a spus că îmi urmează indiferent de decizia pe care o voi lua. Nu știa d-na preoteasă că această hotărâre va avea să conducă la pierderea catedrei de religie pe care o avea la una dintre școlile municipiului Urziceni, prin retragerea binecuvântării episcopului locului, odată cu oprirea mea de la slujire, judecarea nedreaptă și caterisirea nevalidă. Am primit, însă, cu multă bucurie toate nedreptățile săvârșite de Episcopia Sloboziei și Călărașilor, precum și presiunile făcute de colegii din protopopiat care îmi cereau să reiau pomenirea episcopului.

Începutul nepomenirii nu a fost ușor! Slujirea în casele credincioșilor care s-au făcut adevărate biserici, fuga de oamenii sistemului care ne fotografiau, ne filmau și chiar ne urmăreau din umbră, judecățile Consistoriului, pierderea prietenilor și colegilor apropiați au făcut parte din viața noastră de nepomenitori, la începuturile ei. Însă, mângâierile aduse de lucrarea Harului dumnezeiesc și libertatea întru Adevărul lui Hristos au covârșit toate acele neajunsuri.

Încetișor au început să ni se alăture în mărturisire și alți credincioși, din alte zone ale țării. Îmi amintesc de o respectabilă familie din Oradea care a venit în Urziceni, de la peste 600 km distanță, fără a cunoaște adresă, telefon sau a avea alte date de contact, pentru a ne fi alături în îngrădire, și pentru a participa alături de noi la Sfânta Liturghie. Apoi, am cunoscut alți oameni frumoși, iubitori de Adevăr care au ales să se îngrădească de erezia ecumenismului legiferat la Creta. Cei mai mulți dintre aceștia au rămas pe calea echilibrată a nepomenirii (de fapt, a pomenirii întru Adevăr: episcopii ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului!). Încercările nu au lipsit pe calea îngrădirii. Unii dintre noi au ales să numească eretici pe cei care nu au întrerupt pomenirea sau chiar au negat existența Harului în BOR. Cu această atitudine de zelotism vătămător nu am fost de acord, pentru că rolul nepomenirii a fost și a rămas acela de a ne îngrădi de erezie și de a "protesta lecuitor" împotriva deciziilor sinodalilor. Noi nu ne-am îngrădit de erezie pentru a-i judeca pe frații noștri care nu au întrerupt pomenirea, ci am păstrat comuniunea cu ortodocșii din Biserică printr-o altă formă de mărturisire împotriva ecumenismului, perfect canonică și patristică. Chiar dacă unii dintre aceștia, negând lucrarea Duhului Sfânt prin nepomenire, ne numesc schismatici și ieșiți din Biserică, ne rugăm Domnului să-i lumineze întru Adevărul lui Hristos Iisus, Domnul.

Vreau în finalul celor spuse, cu sinceritate și multă bucurie, să mulțumesc tuturor celor care ne-au fost alături și ne sunt alături în mărturisirea noastră, tuturor celor care ne urmează în mărturisire, dar și celor care ne stau împotrivă și ne socotesc ca măturătură a Bisericii lui Hristos. Poate că cei din urmă ne sunt adevărații noștri binefăcători, fiindcă nu cei care ne laudă pentru nevrednicia noastră ne ajută să câștigăm Harul dumnezeiesc, fără de care nimic nu suntem, ci cei care ne batjocoresc și ne prigonesc ne ajută cu adevărat să rămânem tari și neclintiți în mărturisirea Adevărului.

Vă doresc tuturor, pomenitori și nepomenitori, ca Adevărul Hristos să vă însoțească în toate căile vieți voastre și să luați aminte la vremurile pe care le trăim, fiindcă sunt vremuri de mărturisire fără de care nimeni nu se mântuiește! Bucurie și binecuvântare!

Sursa: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid034xatFz3T317VjnroGbaeQvwujF542vtHf2rnjuez9ti3TY11KorkNxvR37wY8Ebkl

"Trebuie să curățim învățăturile strâmbe pe cât e posibil, să le putem prezenta cât mai clare, dar fără prea multă răutate. Adică să atragem atenția asupra rătăcirilor unora sau altora, dar fără să învinuiești; să nu arăți cu degetul. Așa trebuie să mărturisim: îndreptând degetul spre noi, nu spre celălalt. Pentru că, să știți, nu suntem fără de vină. Cu toții răspundem pentru rătăcirile din Biserică și din societate - ori că nu am acționat la timp, ori că nu ne-am rugat cu duh de pocăință, cu toții purtăm vina căderii celuilalt, chiar dacă, într-un anumit fel, el singur se exclude din Trupul lui Hristos. Atunci când vom reuși să întoarcem degetul spre noi, atunci vom reuși să facem Ortodoxie curată și să curățim învățătura Bisericii de zgură rătăcirilor. Deci nu zic să taci, că este ateism, dar vezi în ce duh mărturisești, căci dacă nu știi să întorci degetul spre tine, te poziționezi tot în afara Ortodoxiei, care este trăire". — Părintele Iustin Pârvu, Din învățăturile și minunile Părintelui Iustin, p. 28.

„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin…

Într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine!

De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri, care m-au adus până în pragul disperării. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o. În scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele. După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu…

Eram pur şi simplu copleşit!

Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov. În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe sfânt, unde greşisem de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu, şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva… Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul.

Ei bine, vă rog să mă credeţi că in noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram!

Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime.

Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari. Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: „Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsura ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcătui…”.

De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună!

Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătura în viaţa mea… Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat.

Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat. Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi – surprinzător, pentru un păcătos ca mine – câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor!

Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viată, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplăteşte în viaţă, după măsura faptelor bune.

Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii Săi?! Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune „obişnuită”, nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un accident de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez, prin propriile mele fapte.”

ALEXE I. - medic specialist chirurg obstetrică si ginecologie – Bucureşti

A te ruga înseamnă a respira atmosfera divină. Dumnezeu comunică Duhul Său cel Sfânt celor care se roagă în această viață, pentru ca ei să devină suflete vii. Nu vor muri niciodată, pentru că Duhul lui Dumnezeu, care pătrunde ființa lor duhovnicească prin mijlocirea rugăciunii, le dă putere, sănătate și viață veșnică. - Pr. Sofian Boghiu

„Ţinuţi flămânzi, neavând pe ce să se odihnească, au început să cadă pe mâzga rece, care aducea îmbolnăvirea şi moartea. Mircea Vulcănescu s-a aşezat jos, ca să poată sta alţii pe el şi le-a zis: "Eu voi muri. Salvaţi-vă voi." Nu a murit atunci, dar revenind la Aiud a continuat să vorbească iar ei au continuat să îl pedepsească până ce l-au ucis. A fost un om cu caracter de diamant.” - Ioan Ianolide - “Întoarcerea la Hristos”

Mircea Vulcănescu ar trebui canonizat. Și, totuși, el nu doar că nu este trecut în rândul sfinților, deși sunt foarte multe mărturii despre sfințenia lui, ci este, chiar și astăzi, umilit de reprezentanții instituțiilor statului. În noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952, în temnița Aiudului, martirul Mircea Vulcănescu, despre care Mircea Eliande spunea „nu cred că am întâlnit alt om mai înzestrat cu atâtea daruri şi nici altul care să-l întreacă în modestie”, a plecat din lumea aceasta, în care mult a suferit pentru Adevăr, dreptate și neam, lăsând o singură ultimă dorință: să nu îi răzbunăm. Nu îi răzbunăm, dar să nu îi uităm! Și să nu uităm cine sunt cei care ne-au ucis, torturat, înfometat cei mai buni dintre români, ca să ne putem apăra de ei!

„Atunci când nouă ni se pare că se termină totul, începe Domnul să lucreze”

Sf. Mare Mucenic Dimitrie la nici 26 de ani, în anul 296, pe 26 octombrie, a fost însuliţat de împăratul care era plin de nervi, plin de draci. Întotdeauna la baza unei crime voite stau duhurile rele, diavolii. După ce au văzut trupul lui zăcând la pământ, au crezut că totul s-a terminat. Dar lucrarea lui Dumnezeu, biruitorul păgânătăţii, abia începea. Abia de acum Dumnezeu avea să-l aducă într-o slavă şi mai mare, abia de acum aveau să se manifeste minuni prin trupul acesta terminat.

Atunci când nouă ni se pare că se termină totul, începe Domnul să lucreze. Vorbesc de cazul muceniciei. Nu există jertfă mai mare decât a-ţi pune viaţa pentru Hristos. Această râvnă de a suferi pentru Dumnezeu, pentru adevăr, pentru Iisus Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, vine din jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru om, făcută dintr-o dragoste desăvârşită pentru a noastră mântuire. Să ne ţinem inima şi mintea într-o dispoziţie să primească mesajul lui Dumnezeu! Să te încarci de aceeaşi putere, să te asemeni cu El mai ales în această formă de jertfire. Întotdeauna martirii au constituit exemplul cel mai de preţ al mărturisirii de credinţă, dar şi puterea care s-a propagat în Biserică, de biruinţă asupra duhurilor răutăţii, de tărie în faţa prigonitorilor.

Curajul și râvna Sf. Dimitrie trebuie să le avem toți

Acest tânăr frumos la înfăţişare, voinic şi curajos, cu o credinţă însoţită de curaj, a pecetluit cu sângele său mărturisirea în Iisus Hristos Domnul. Această jertfă pentru adevăr se cere tuturor celor care vor sa-L urmeze:„În lume ispite şi necazuri veţi avea”. Acest duh de jertfire pentru Dumnezeu, această râvnă de a merge pe calea Domnului, asemenea Domnului, trebuie să caracterizeze pe fiecare creştin.

El a fost un copil dorit de părinţi. Născut în jurul lui 270, secolul al treilea, veacul marilor prigoniri. Părinţii săi cu o situaţie deosebită; tatăl său, mai mare peste cetatea Salonicului, Tesalonicul de astăzi, cu istoria şi autoritatea pe care le avea, însă fiind sub incidenţa trupelor romane şi a împăratului Maximian, care era atunci la putere şi coslujitor cu Diocleţian, mare prigonitor.

Atunci, în vremurile acelea, părinţii lui Dimitrie cereau stăruitor lui Dumnezeu un copil. Nu se zămislise încă. Aveau credinţa cea dreaptă. Nu o mărturiseau într-o manieră deschisă pentru că erau marile prigoniri. Nu înţelegem o laşitate aici. Înţelegem că părinţii erau drept credincioşi. Dar nici nu era o mărturisire din care să reiasă o măsură a curajului. Este un caz similar cu al nostru. Aveau un altar ascuns, o cameră cu sfintele icoane, cu chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu chipul Maicii Domnului. Acolo se rugau în ascuns aşa cum şi stareţul nostru, părintele Justin ne spune acum: „Măi, astăzi ne mântuim pe furiş”.

„Dumnezeu astăzi ne cere mărturisire”

Sunt vremuri asemănătoare – o prigonire, iată nu neapărat sângeroasă ca atunci, sub alte forme mai mascate, dar direcţionată către creştinism – pentru că mai marii popoarelor astăzi sunt anti-evanghelici, sunt anti-creştini prin legile pe care universal caută să le propage astăzi, dar care cu nimic nu pot diminua puterea Bisericii şi a creştinismului. Se vor ridica noi prigoniri şi vor ajunge şi acelea sângeroase. Orice s-ar întâmpla creştinii trebuie să meargă pe aceeaşi traiectorie fixată de Biserică, de Mântuitorul Hristos, de sfinţii Săi. Spun asta pentru că şi astăzi sunt o serie de oameni care sunt credincioşi, dar iată că Dumnezeu vrea să fie mărturisită credinţa. Încă şi cu ce preţ? „Atât de mult mă iubeşti, tu pe Mine? Că te ruşinezi de şeful tău, de şefa ta?” Dumnezeu astăzi ne cere mărturisire.

Chiar și tardivă, această întrebare este de actualitate. Conținutul produselor experimentale ”sigure și eficiente” aduse din UE, fără a fi analizate de către Agenția Națională a Medicamentului din România și administrate sub supraveghere strictă unei mari părți din populația globului, este încă un mister. Chiar și în grupul celor care luptă pentru aflarea adevărului nu există un consens: unii afirmă că ele conțin nanoparticule lipidice cu ARNm, alții susțin că nu ar conține ARNm ci doar nanotehnologie, alții consideră că ar fi și nanotehnologie și ARNm...

Urmărind activitatea doamnei doctor Ana Mihalcea, dar și a altor medici, am decis să mă implic și eu în aflarea adevărului prin cercetare directă. Am achiziționat un microscop trinocular cu ocular de 10X și obiective de 4X, 10X, 20X, 40X, 100X, ceea ce înseamnă posibilitatea de mărire a imaginii de până la 1000X; pentru a putea transmite și altora cele văzute de mine am achiziționat odată cu microscopul o camera conectată la o tableta cu rolul de redare și de înregistrare a imaginilor microscopului.

Primul pe care l-am studiat a fost vaccinul antigripal pentru anii 2023 -2024, intens recomandat de autorități, din al cărui prospect rezultând a fi fabricat după metodele clasice. Am studiat evoluția imaginilor microscopice ale unei picături de vaccin atât între lama si lamelă cât și fără lamelă deasupra. Am constatat că între lama și lamelă se formează după cca 10 ore imagini geometrice foarte asemănătoare cu cele observate de alți cercetători, vizibile de la obiectiv 4x, precum și niște imagini arborescente constituite dintr-un fir in zig-zag atașate imaginilor geometrice, vizualizate cu obiectivele de 20x și 40x

De asemenea, am constatat că aceste imagini geometrice se află într-un lichid (video 1) care nu se usucă nici după 5 zile, fiind un hidrogel, despre care vorbește și doctorița Ana Mihalcea în studiile ei. Surprinzătoare și spectaculoase au fost și imaginile picăturii fără lamela deasupra. Din picătura de vaccin s-au constituit cristale piramidale și o rețea de structuri lanceolate în jur (video 2), organizate într-o rețea, mai bine vizualizate în câmp întunecat, cu iluminare laterală. Această modalitate de vizualizare , în câmp întunecat este utilizate de mai mulți cercetători printre care si doctorița Ana Mihalcea, deoarece permite vizualizarea mai facilă a unor structuri luminiscente. Microscopul meu neavând aceasta opțiune, am realizat acest mod de vizualizare prin închiderea sursei de lumina a microscopului, iluminând lateral cu o lanterna.

Deoarece am primit de curând de la niște frați români curajoși și responsabili câte o mostră din serurile magice - un Moderna și un Comirnaty – Omicron BA 4-5, am decis să le analizez. Am făcut asta având sentimente contradictorii atât de curiozitate, dar și de teama de a descoperi lucruri care nu vor fi liniștitoare nici pentru cei înțepați și nici pentru noi, rudele, prietenii lor . Am considerat însă că ADEVĂRUL TREBUIE CUNOSCUT, mai ales în condițiile în care mascarada continuă, nimeni nu răspunde pentru reacțiile adverse, se produc noi și noi produse zise vaccinale, în condițiile in care cele anterioare au fost “un eșec științific și de sănătate publică”

Este clar că se continua planul de reducere a populațieie “în mod pașnic” (Dennis Meadows) în ciuda dovezilor accumulate. Începi să te îndoiești de tot, chiar și de lupta “sinceră” a unora împotriva minciunii.

Am analizat o picătură de Moderna între lamă și lamelă și alte două picături fără lamelă deasupra. Începând de la aplicarea și până la 15 ore , între lamă si lamelă, am constatat cu obiectivele 20-40X (mărire 200-400x) numeroase particule mici circulare mobile , cu aspect “în țintă” ce se deplasau unele aparent haotic, altele mai coordonat (video 2-11) , amintindu-mi de spermogramele cu spermatozoizi cu mobilitate neprogresivă. În cazul Comirnaty-Omicron B4-5 am observat același aspect timp de peste o oră de la aplicarea intre lama și lamelă (video 12-20) .

CARE ESTE EXPLICAȚIA “SPECIALIȘTILOR” PENTRU PARTICULELE MIȘCĂTOARE? Așa se mișcă nanoparticulelor lipidice? NU AR TREBUI SĂ FIE INERTE? Vreau explicații din partea celor care ne-au ignorat întrebările în acești 3 ani. CE AȚI INJECTAT ÎN OAMENI “CU ACORDUL LOR”?

Particulele mici si mobile pot fi vizualizate mai bine în camp întunecat cu iluminare laterală. Se constată că particulele sunt luminiscente. Sunt voci ca Ana Mihalcea care afirmă că aceste produse experimentale conțin nanotehnologie, particule de tipul puncte cuantice sau “quantum dots”, precum si particule de grafen. “Punctele cuantice ( QDs ), numite și nanocristale semiconductoare , sunt particule semiconductoare de câțiva nanometri , având proprietăți optice și electronice care diferă de cele ale particulelor mai mari, ca urmare a efectelor mecanice cuantice. Proprietățile lor optoelectronice se modifică atât în funcție de dimensiune, cât și de formă. QD-urile mai mari cu diametrul de 5–6 nm emit lungimi de undă mai mari , cu culori precum portocaliu sau roșu. QD-urile mai mici (2–3 nm) emit lungimi de undă mai scurte, dând culori precum albastru și verde” - https://en.wikipedia.org/wiki/Quantum_dot. Aceasta tehnologie a fost inventata cu cca 40 de ani în urmă, însă abia anul acesta a fost acordat inventatorilor premiul Nobel pentru chimie https://www.nature.com/articles/d41586-023-03048-9 .

O astfel de blândețe a avut-o Sfântul Serafim de Sarov; când au năpădit asupra lui trei tâlhari, el a aruncat la pământ toporul, și-a încrucișat mâinile pe piept și le-a spus acelora cu blândețe: „Faceți cu mine cum credeți.” Tâlharii l-au bătut până aproape de moarte pe sfântul stareț cu toporul acestuia. Și când ei au fost vădiți și dați pe mâna judecății, atunci Sfântul Serafim s-a dus în fața autorităților, cerând ca ei să fie sloboziți de pedeapsă. Iar asta nu a fost de ajuns. Tâlharii, la mijlocirea Preacuviosului Serafim, au fost sloboziți din închisoare. Atunci ei au venit la plăcutul lui Dumnezeu ca să-i ceară iertare, și el, din toată inima, precum un tată, i-a iertat.

Această blândețe a avut-o și Sfântul Tihon de Zadonsk. Când un moșier mândru și plin de răutate l-a lovit peste față, Sfântul Tihon a căzut la picioarele moșierului și i-a cerut iertare.

Pe deplin și în chip desăvârșit a avut această minunată blândețe Mântuitorul nostru. Când L-au bătut peste cap și I-au pus cunună de spini și L-au scuipat peste față, Domnul nu Și-a întors capul Său, ci cu blândețe și tăcere a privit spre chinuitorii Săi. Iar când L-au pironit pe Cruce, El S-a rugat pentru ucigașii Săi.

Iată către ce har și către ce înaltă și minunată chemare trebuie să năzuim din toată inima. Dacă ajungem la această blândețe, vom ajunge la fericirea cerească a Împărăției lui Hristos. (Sfântul Serafim Sobolev)

— Călăuză duhovnicească. Sfaturi ale nevoitorilor ortodocși din veacul al XX-lea, Editura Sophia, 2015

Degeaba mergi la biserică, pentru că ai aceeaşi comportare cu cei care nu merg.

Acolo unde locuieşti, nu e vreun bătrân bolnav, care nu are pe nimeni?

Tu, care te numeşti creştin, te-ai dus la uşa lui să-l întrebi dacă nu are nevoie de pâine, de lapte, de medicamente?! Cred că nu!

Bine că ai tu de toate, bine că se strică mâncarea în frigider, bine că ţi-e şifonierul plin de haine, altul neavând nici ciorapi! Şi te numesti creştin şi tot ceri mereu lui Dumnezeu. Nici El nu va lua aminte la rugăciunea ta!

Când mergi la biserică, dacă întâlneşti pe cineva care nu se simte bine, care are nevoie de ajutor, renunţă la Sfânta Liturghie şi mergi de îngrijeşte pe cel bolnav! Tu, care vii la biserica şi vezi că nu obosesc a te învăţa, tu să fii lumină în casa ta, în inima ta, să nu dai prilej celor din jur să spună că degeaba mergi la biserică, pentru ca ai aceeaşi comportare cu cei care nu merg.

— Preotul martir Constantin Sârbu, Lacrimă şi har, Editura Bonifaciu, Bacău, 2010

Căci el săvârşind drumul şi păzind credinţa şi fiind gata pentru apărarea dreptei credinţe, până la sânge, într-atât s-a ferit să se împotrivească hulitorilor încât s-a şi rugat pentru ei către Domnul atât pentru cei care stăruiau în răutate, cât şi pentru cei care s-au schimbat, astfel încât să nu rămână nici o urmă, în această cetate, a necredinţei aceleia, ci prin purtările lui de grijă de multe feluri şi binefacerile de multe chipuri şi prin mijlocirile cele fără încetare către Dumnezeu, să întemeieze şi să păstreze cetatea împreună în unire, în care şi de la care dumnezeiescul martir a răbdat moarte năprasnică.

Omilia 49: La cel între sfinţi Mare Mucenic Dimitrie, Mare făcător de minuni şi Izvorâtor de mir

1. „Iar eu am cinstit foarte pe prietenii tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Ps. 138:17), zice acel David care este cel mai insuflat de Dumnezeu dintre toţi psalmiştii din veac, între care corifeii sunt Apostolii, urmaţi de ceata prorocilor, cei care sunt numiţi cu numele vederii dumnezeieşti, după care urmează ceata învăţătorilor credinţei şi preoţilor, şi toată adunarea cuvioşilor, şi toţi cei mari chemaţi după făgăduinţa Mântuitorului nostru al tuturor (Mt. 5:19), precum şi ceata mucenicilor lui Hristos şi a marilor mucenici cărora se cuvine să li se aducă rugăciuni. Şi, mai presus decât toată mulţimea acestora, este cel pe care astăzi mai cu osârdie îl cântăm şi cinstim, cel care este de acelaşi neam cu noi şi născut din acelaşi pământ cu noi, patronul oraşului nostru, minunea cea mare a pământului grec, înfrumuseţată podoabă a Bisericii, cel bogat în toate virtuţile şi de minuni făcătorul, de mir Izvorâtorul, Sfântul Dimitrie. Căci între mucenici este ca luminătorul cel mare, iar dacă ţine cu putere întru sine Cuvântul Vieţii Veşnice (Filip. 2:16) şi dacă răspândeşte în jur lumina Lui, prin raze strălucite, şi străluminează pe cei mulţi, oare nu s-a făcut părtaş şi harului profeţiei? Ci oare nu fiind atras în chip preaminunat tocmai de puterea profeţiei s-a învrednicit de slujirea şi de autoritatea apostolească şi propovăduitoare? Sau fiind împodobit cu lucrarea acestora două, nu cumva a fost lipsit de luptele ascetice ale cuvioşilor şi de strălucirea pildei vieţii lor? Cu siguranţă, nu. Ci unora urmându-le, pe alţii egalându-i, iar altora încă stându-le înainte, pe unii i-a întrecut, şi nu cu puţin, singur sau cu foarte puţini desăvârşindu-se întru toate şi singur reunind în sine însuşi <virtuţile> tuturor, astfel încât Cuvântul care era la început cu Dumnezeu să-l inspire şi singur să aducă roadă prin bunele grăiri spre folosul tuturor şi totodată să-i îndrepteze pe toţi.