Deși se recunoaște că, de fapt, jucătorul campion de Solitaire (angajatul la stat adică) e vulnerabilitatea în 90% din cazurile de “hacking”, ăștia cu securitatea cibernetică în gură din sculare în culcare, ne mint din nou despre cât de sigură va fi digitalizarea întregii vieți a viitorului e-cetățean prin cloud-ul SIISN (Sistemul Informatic de Interes Strategic Național).

Sursa: https://t.me/wwwAurelianRO/18363

Comentariul Ortodoxia.RO:

Problema securității cibernetice / informatice va fi invocată și în cazul pecetluirii — vor căuta să convingă lumea că cipuirea va rezolva acest aspect din spațiul digital, de aceea se accelerează digitalizarea forțată a oricărui aspect din viața publică și privată a cetățeanului (ECONOMIE, FINANȚE / ANAF, COMERȚ, EDUCAȚIE și ȘCOALA ONLINE, COMUNICAȚII și TRAFIC RUTIER, SĂNĂTATE, FAMILIE și ASISTENȚĂ SOCIALĂ etc) pentru a crea o dependență iminentă și intrinsecă a persoanei față de spațiul digital.

Să ne întoarcem către Dumnezeu ca niște robi smeriți, cu glas rugător și implorător. Atunci rugăciunea noastră va fi plăcută lui Dumnezeu. Să stăm cu evlavie înaintea celui răstignit și să spunem: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă. — Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Tot ceea ce facem – rugăciune, sfat, mustrare – să facem cu iubire

♟ Gândurile rele produc numeroase toxine în creier şi-n organism, iar gândurile pătimaşe înveninează toate celulele trupului.

🔴 Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Nimeni nu poate deveni creștin fiind leneș. E nevoie de muncă. De multă muncă. ⚒

✝️ Cuvintele Sfântului Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) către Mitropolitul Neofit de Morfu (61 de ani)

✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: America va fi ștearsă! Mă auziți? Va fi ștearsă!

Antihrist, care, după smerita mea părere, va fi întruchiparea întregii puteri satanice, iar venirea lui va avea loc în centrul numit New York, în mijlocul mării și râurilor Babilonului, care sunt anunțate de Apocalipsă.

Acesta va fi prima sa locuință, amvonul său, centrul său și de aici va comunica direct cu întreaga lume.

Iar el, Antihrist, se va numi „Fratele cel Mare” (Big Brother) și prin intermediul televiziunii și a mijloacelor tele-optice va putea comunica cu fiecare persoană simultan și în orice moment. Adică, persoana va fi în camera lui și se va ocupa de treburile lui, iar el îi va apărea și va da ordine.

El va influența oamenii cu energia sa demonică, pentru ca aceștia să creadă în el și să se supună lui, pentru a-i atrage către el și a-i determina să-l urmeze.

Credincioșii vor fi chinuiți mult mai mult în zilele noastre decât au fost în trecut, din cauza mijloacelor pe care știința și tehnologia le vor avea la dispoziție. Iar Satana le va manipula cu multă pricepere. De aceea, Hristos ne spune în Sfânta Evanghelie: "Când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?".

Va găsi El oameni care să creadă în El? Care cred nu numai cu limba, ci și cu inima, și care să-și apere credința cu cel mai mare curaj.

— Cuviosul Efrem din Arizona

• ✝️ Cuviosul Efrem din Arizona — despre cea mai periculoasă perioadă din istorie.

• ✝️ Sfântul Cuvios Părinte Efrem Katunakiotul: Când un om îți spune o vorbă urâtă, iar tu nu-i răspunzi, în acea clipă sfântul înger te încununează în chip nevăzut cu cunună de aur.

• 🔔 Părintele Efrem din Arizona: Luptați-vă, copiii mei ...

• ✝️ Cuviosul Efrem din Arizona: Fiecare om trebuie să suporte slăbiciunile altor oameni. Cine este perfect?

• ✝️ Părintele Efrem din Arizona: satana aruncă gânduri asupra noastră ca niște săgeți 🏹, dar el nu poate spune dacă inima noastră ❤️ este receptivă la ele 🎯

Avertismentele medicilor români se confirmă din nou. Vaccinul Covid poate produce crima perfectă, afectând diferite organe ale corpului, la perioade diferite de la injectare. Ultimele studii scot la iveală legătura directă dintre vaccinul Covid și vasculita asociată cu anticorpi citoplasmatici antineutrofilici (ANCA), care pot afecta mai multe organe. Din păcate, diagnosticul este dificil de găsit înainte de a fi prea târziu, iar la cei tratați, supravegherea medicală ulterioară este permanentă.

În urmă cu doi ani, dr. Oana Mihaela Secară avertiza asupra pericolelor vaccinurilor Covid, care pot distruge pereții vasculari, afectând diferite organe ale corpului. Acest lucru, alături de perioada de timp diferită care a trecut de la momentul vaccinării, face din acest vaccin asasinul perfect, dat fiind că este aproape imposibil să se facă o legătură de cauzalitate cu acesta.

Noile studii care au apărut demonstrează foarte clar că teoria medicilor români a fost cât se poate de reală. Astfel, potrivit mai multor studii de caz, medicii au concluzionat că vaccinurile împotriva Covid declanșează dezvoltarea vasculitei asociate cu anticorpi citoplasmatici antineutrofilici (ANCA), care pot afecta mai multe organe, notează theepochtimes.com. Vasculita asociată ANCA poate provoca leziuni ale vaselor mici de sânge. Deoarece acestea sunt distribuite pe tot corpul, orice parte a corpului poate fi afectată, cele mai comune zone fiind plămânii, rinichii, articulațiile, urechile, nasul și nervii.

”Neutrofilele sunt un tip de globule albe care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și să vindece rănile. ANCA sunt autoanticorpi dăunători care se leagă de neutrofilele din sânge, eliberând substanțe toxice și dăunând pereților vaselor mici de sânge. Acest lucru poate duce, de asemenea, la migrarea neutrofilelor prin pereții vaselor de sânge, inducând inflamație în țesuturile din jur. În plus, eliberează factori de semnalizare care atrag și mai multe neutrofile, perpetuând inflamația și dăunând și mai mult vasele de sânge mic” ...

Citește în continuare: https://www.activenews.ro/stiri/Apar-studiile.-Vaccinul-Covid-produce-crima-perfecta-187184

🌼Când mamele sunt însărcinate, celulele bebelușului migrează în sângele lor și apoi se învârt înapoi în bebeluș, se numește „microchimerism fetal-maternal”

• 🌼 Cutov Cristian-Ionuț: Dacă femeile ar avea o burtică transparentă, nimeni nu ar mai recurge la avort pentru că ar vedea miracolul pe care îl poartă înăuntru. →

• 💔 Cutov Cristian-Ionut: Totul în viață se poate corecta, mai puțin o viață luată ..🩸

• 🩸 Cutov Cristian-Ionuț: Sângele avortului apasă pe neamurile tuturor celor indiferenți! →

• ❤️ Cutov Cristian-Ionuț: Mă bucur că trăiesc în această țară, mă simt împlinit ...

• 💓 Cutov Cristian-Ionut: În fața copilăriei toți copiii sunt egali! →

• 🔴 Eu, Cuțov Cristian-Ionuț rog în genunchi orice mamă aflată în situația de avort să mă contacteze urgent la nr de telefon 0768389591

• Zahărul aflat în Creierul unui copil se numește ADHD = Attention Deficit Hyperactive Disorder (Tulburarea HiperActivității și a Deficitului de Atenție).

• Zahărul aflat în Creierul unui Adult se numește Demență și Alzheimer.

• Zahărul aflat în ochii unui om se numește Glaucom.

• Zahărul aflat în dinții tăi se numește Carie!

• Zahărul aflat pe pielea ta se numește Îmbătrânire.

• Zahărul aflat în Somnul tău se numește Insomnie.

• Zahărul aflat în Sângele tău se numește Diabet.

• Zahărul aflat în exces în trupul tău se numește Cancer!

• Încearcă să știi ceea ce bagi în tine, detoxifiază-te de zahărul procesat, și devin-o cea mai sănătoasă versiune a ta!

La tăiat de stuf sau pe terenul agricol au înfruntat vânturi năprasnice.

Numai darul lui Dumnezeu a putut să-i menţină în viaţă pe aceşti sacrificaţi ai neamului, că prin puteri omeneşti era imposibil.

Părintele Iustin Pârvu povestește:

„De aceea doresc să povestesc ceea ce s-a făcut în 30 ianuarie 1962, ziua „Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi loan”. O dimineaţă ceţoasă şi rece – o ceaţă şi o umiditate, care pătrundea în tot corpul. Eram îmbrăcaţi în uniformă vărgată, specifică deţinuţilor. Numai o haină, o cămaşă ruptă pe care o purtam, fie că era o căldură de 40° C, fie era frig de – 30° C.

Noi stăteam în bacuri în Delta Dunării la frontiera rusă. Pentru obţinerea căldurii, aveam un butoi de metal cu un volum de 200 litri. Noi foloseam stuful tăiat ca lemn de foc. Era în mijlocul iernii, ger cumplit. Ne întorceam complet uzi până la piele.

Ei ne dădeau nişte şosete de cauciuc care treceau de genunchi, dar după 2-3 zile aceste şosete erau despicate pentru că noi le purtam în timpul tăierii stufului şi le puteam tăia. Apa pătrundea înăuntru şi noi eram trimişi în colonie. Ziua următoare trebuia să te îmbraci în aceleaşi zdrenţe umede şi să te duci la aceeaşi muncă.

Autorităţile erau foarte periculoase în acea dimineaţă deosebită, când noi am ieşit în coloană către locul de muncă, niciodată nu i-am văzut călare, dar în acel moment toţi gardienii erau înarmaţi cu pistoale şi pe cai.

Nu ni se dădea voie să mergem şi să vorbim în timpul mersului de la lagăr, de la bac, până la locul de muncă. Nu ni se dădea voie să spunem un cuvânt, o şoaptă, pentru care am fi fost sever pedepsiţi, 6 zile de izolare, o dată pe zi o mică bucăţică de pâine cu un pahar de apă caldă cu sare. Aceasta era timp de 6 zile hrana sa.

Dacă izolarea se repeta mai mult de 2-3 ori, sfârşitul tău nu mai era departe. Dar, spre surprinderea noastră, cu mai puţin de 200 de metri înainte de a ajunge unde tăiam de obicei stuf pentru Germania, ei ne-au orientat într-o altă direcţie.

— „Hei, ce se întâmplă, unde ne duceţi?”

— „Probabil într-un alt loc unde creşte stuf”, şopteam între noi.

Ei ne-au oprit pe partea braţului Chilia. Acolo sunt aproximativ 84 de râuri mici care se varsă în Deltă. Acolo se forma un Iac de aproximativ 4-5 hectare şi în centrul acestui lac creştea un mănunchi de stuf, un mănunchi frumos, dens şi numeros.

Şi, dragii mei, cum am ajuns acolo, fiecăruia dintre noi i s-a ordonat să intre în lac şi să aducă 2 mănunchiuri de stuf. Un mănunchi avea cam 45-50 cm grosime.

Noi trebuia să le adunăm acolo, să le legăm bine în trei locuri şi să le aducem pe bac.

Îmi amintesc că am întrebat: „Domnule, cum putem să intrăm direct în apă, nu suntem capabili să tăiem stuful acolo”.

Noi de obicei mergeam pe gheaţă şi le tăiam – acesta era modul în care muncisem până atunci.

— „Dacă vreunul dintre voi stă la discuţii şi nu intraţi toţi în apă, vă împuşcăm pe loc”.

Noi am văzut că erau agitaţi, nervoşi, şi că aveau o intenţie diabolică.

Încet, cu enormă cantitate de curaj, unul câte unul am început să intrăm în apă.

—„Haideţi să mergem”.

Acum pentru noi toţi era acelaşi lucru. Întâi am intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie, şi am ajuns la locul unde trebuia să le tăiem.

Eram aproximativ 86 de bărbaţi, un detaşament. Celălalt detaşament a fost dus într-un alt loc.

Frigul a pătruns în corpuri. Toţi ne-am gândit la cei 40 de martiri. „E în regulă”, ne gândeam noi înşine, „noi vom fi victorioşi”.

Fiecare dintre noi şi-a făcut propriul balot şi s-a întors. Dar n-a fost de ajuns – ei voiau altul! Au văzut că începem să numerotăm, şi au început să apese pe trăgaci ca să ne intimideze. Ne-am dus, am făcut alt balot, şi apoi altul. Era aproximativ 12:30 când am terminat al treilea balot.

Dragii mei, lucrul important este că atunci când ne-am întors cu al treilea mănunchi, soarele a ieşit, a luminat şi a încălzit la peste 25°C. A fost o minune care ne-a dat cea mai mare bucurie.

Gardienii erau amărâţi. Ne-au lăsat acolo.

Căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat, şi ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr de aproximativ 2 km şi jumătate.

Noi am plecat de acolo cu emoţia că Dumnezeu, pentru neputinţa noastră de a mai îndura, săvârşise o minune. Credeţi că aceşti ticăloşi au spus ceva când au văzut că după 2-3 zile nici unul dintre noi nu se îmbolnăveşte?

O minune ca să aibă rezonanţă în sufletul unui necredincios, este necesar ca acel suflet să aibă o cât de mică dorinţă de a vedea adevărul, căci altfel minunea trece pe lângă el şi el rămâne neîndreptat asemenea lui Faraon cel împietrit la inimă.

Comunismul a fost pentru poporul român Faraonul de la Răsărit, care a asuprit în modul cel mai mârşav acest neam, dezrădăcinând din sufletele multora credinţa în Dumnezeu.

Martirii închisorilor comuniste au fost cei ce au trecut acest popor creştin prin Marea Roşie a închisorilor şi l-au eliberat de sub robia lui Faraon, ducându-l la Înviere. Şi dacă mai există acum biserici deschise şi tradiţie creştinească, aceasta se datorează lor.

— Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos, vol. 1, Ed. Credinţa strămoşească, pg. 197-200.

Legat de această minune — Mărturia Părintelui Iustin Pârvu despre Părintele Ilie Lăcătușu

Alături de Părintele Ilie Lăcătușu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, și atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna sa ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul sa nu iasă în evidență cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Delta, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important.

În data de 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă dați seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curată. Eram toți înspăimântați, mai ales ca îi văzusem si pe caraliii noștri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare și stuful era tocmai în adâncime.

Toți am început să murmuram și nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem cate doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, și cum să intri în apă? Calci te duci într-o știoalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți: „Mai, intram pentru ca ăștia îs puși pe gând râu; ăștia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați.”

Mai, si am intrat. Am ajuns acolo, pana la Barbie am intrat in apa. Am tăiat frumos snopi. Și ne miram cu toții ca lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gat, unii în sfârșit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă, și am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai așa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curățat, măsurat, pus la dimensiune și era un ger de -30° afara, gheața groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben inflorit sub gheață. Sus ne însoțeau niște pasări, care ne-au urmărit în tot acest timp și dedesubt florile de sub gheață.

Ei bine, eram cu toții nevătămați si uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineața, când am intrat noi era ceață, nori și rece, așa te prindea la oase. Si dintr-odată a apărut soarele, mai băieți, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau și caraliii. Ne-am dezbrăcat și s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, așa aburi ieșeau din toate. Ne-am încălțat, ne-am îmbrăcat si hai la colonie.

Și așa Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi au fost cu noi si ne-au ajutat, chiar in ziua de 30 ianuarie. Și vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Și aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toții morți.

Citiți acest cuvânt de laudă al Sfântului Iustin Popovici - teologul secolului XX - la prăznuirea Sfinților Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan.

Predică la marea sărbătoarea a Sfinților Trei Mari Ierarhi.

Dascălii Universului

Astăzi Sfânta Biserică slăvește Trei Mari Sfinți, cei mai mari între cei mari, aceștia sunt Sfinții Trei Ierarhi prăznuiți astăzi. În minunatele rugăciuni ale slujbelor dumnezeiești de astăzi sunt numiți „vârful învățăturiiˮ, culmea învățăturii. Cea mai înaltă treaptă a învățăturii, cea mai mare înțelepciune, cei mai mari între cei mari.

Cum au devenit astfel, ce s-a întâmplat cu ei? Ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi despre sufletele lor. Au împlinit poruncile mântuirii și de aceea au devenit mari în Biserica cerească (Matei 5,19), iată taina lor. Trăind sfintele virtuți: cu credință în Hristos, cu dragoste, cu milostivire, cu post, cu rugăciune, cu priveghere, cu ajutorul tuturor acestora, ei s-au ridicat deasupra acestei lumi. Au devenit nu numai dascălii oamenilor, ci Dascălii universului.

Împlinitori ai Evangheliei

Au propovăduit Evanghelia și Adevărul Domnului Hristos, le-au răspândit în această lune nu numai printre oameni, ci și printre Îngeri precum și printre toate făpturile. Astfel ei sunt mari înaintea lui Dumnezeu.

Ei sunt nu numai mari Dascăli, ci și mari rugători înaintea lui Dumnezeu. Ei ne dobândesc prin rugăminți de la Domnul puterea și tăria ca și noi să putem trăi după Sfânta Evanghelie, ca și noi să putem face fapte evanghelice. Ca și noi să putem crede cu credința evanghelică, să iubim cu iubirea evanghelică și să fim smeriți cu smerenia evanghelică.

Toate acestea ei le-au format mai întâi în ei înșiși și apoi în toți urmașii lor duhovnicești, cărora, slavă Domnului, aparținem și noi creștinii de astăzi. Aceasta este marea lor lucrare apostolică. Prin această lucrare a tuturor Sfinților Apostoli, ei se și numesc întocmai cu Apostolii, identici, egali cu ei. Aceasta înseamnă că ei au propovăduit Buna-Vestire a Domnului Hristos și au răspândit-o și în sufletele noastre. Și ne-au dăruit putere dumnezeiască ca și noi împreună cu acest har să trăim în această lume și ca să ne pregătim pentru viața din cealaltă lume, pentru viața nemuritoare.

Veșnicia noastră

Căci, iată, noi suntem creați pentru nimic mai puțin decât pentru Viața veșnică. Iar Viața veșnică cum se agonisește, cum se cultivă? În felul acesta: prin Dreptate veșnică, prin Iubire veșnică, prin Adevăr veșnic. Toate acestea sunt întru Domnul Iisus Hristos și în Biserica Sa. Și toate ni le dăruiește nouă, ca să ne hrănim sufletele noastre în această lume și în cealaltă cu hrană veșnică, dumnezeiască.

Căci trupul ni-l hrănim cu hrană pământească, iar sufletul cu ce îl hrănim? Sufletul îl hrănim cu Adevărul ceresc, cu Dreptatea lui Hristos, cu Dragostea cerească, cu Dragostea lui Hristos. De aceea este lucrarea noastră pe pământ foarte responsabilă și importantă. Tot ceea ce faci, de fapt faci pentru veșnicia ta.

Tu nu ești un trecător, tu ești ființă omenească, ești netrecător, ești creat pentru veșnicie.Nu pentru aceea ca viața ta să dureze cincizeci, o sută de ani, iar apoi în cimitir, în moarte, în mormânt. Nu! Domnul ne-a creat pentru Viața veșnică în acea lume și această Viață veșnică începe de aici de pe pământ, începe de la Biserica lui Hristos, de la Evanghelia lui Hristos.

De aceea a și devenit Dumnezeu om. De aceea a și coborât Dumnezeu din Ceruri pe pământ ca pe noi să ne ridice de pe pământ la Ceruri. Aceasta este întreaga lucrare a Domnului Hristos. Aceasta este rânduiala mântuirii, acesta este întregul Său program față de noi oamenii: ca să ne facă pe noi capabili să înlăturăm tot ceea ce este trecător și să trăim ceea ce este veșnic încă de aici de pe pământ. Căci viața noastră veșnică începe de pe pământ dacă trăim cu credință în Domnul Hristos, cu rugăciune, cu post, cu priveghere,cu toate celelalte virtuți evanghelice.

Punându-ne împreună într-o zi, când ți se va părea ție că este de cuviință, fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune și celorlalți care vor fi mai pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu și noi negreșit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei ce ne vor săvârși praznicul pomenirii noastre.

Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

Tropar — Glasul 4
Ca cei ce ati fost întocmai la obicei cu Apostolii şi lumii învăţători, rugaţi-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

Pricina praznicului acestuia a fost în acest chip: în zilele împărăției lui Alexios I Comnenul (1081-1118), care a luat împărăția după Nichifor Botaniates (1078-1081), s-a făcut împărțire și prigonire între bărbații cei pricopsiți în învățături și îmbunătățiți. Căci unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicând despre dânsul că este înalt la cuvinte, ca unul ce a cercetat și a ispitit firea lucrurilor prin sine, și cum că era atât de mult îmbunătățit, încât puțin îi lipsea de a-l asemăna pe el cu îngerii.

Un bătrân s-a rugat Bunului Dumnezeu întrebând ce fapte să mai facă, ca să se mântuiască. Și i s-a arătat îngerul și i-a zis: „Așa să te mântuiești, dacă cugeți astea: nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Și aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia.

Până la urmă, tot smerenia este vârful tuturor virtuților. Dacă cineva are fapte bune și n-are smerenie, se răstoarnă din căruță; este în primejdie. Unii n-au fapte bune, dar au smerenie, căință, păreri de rău, pe aceia îi mântuiește Bunul Dumnezeu mai mult ca pe aceia care au fapte bune și li se pare că au ceva.

Un bătrân s-a rugat Bunului Dumnezeu întrebând ce fapte să mai facă, ca să se mântuiască. Și i s-a arătat îngerul și i-a zis: „Așa să te mântuiești, dacă cugeți astea: nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Și aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Și cine se smerește, caută să fugă de tulburări… În viața de obște, de tulburări nu poți fugi; numai atâta: să ții gura închisă, să zici: „Doamne Iisuse…”, și să răspunzi numai strictul necesar; cât este nevoie. Atâta am sporit în mănăstire: cât am ascultat de altul.

— Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, p. 44

Nu degeaba Starețul era atât de îngrijorat de soarta lumii.

Înainte de moartea sa, el a spus că una dintre cele mai periculoase perioade din istoria omenirii era pe cale să vină - se apropia un dezastru de proporții enorme.

Cuviosul Efrem din Arizona

Cauza dezastrului nu se află doar în schimbările climatice de pe planetă, ci și în agresivitatea tot mai mare a oamenilor unii față de alții.

În zilele noastre, puțini sunt cei care cred în cel de-al treilea război mondial. Suntem obișnuiți cu faptul că toate războaiele sunt șuieratul obuzelor, vuietul rachetelor, sânge și durere.

Starețul Efrem a spus că vremurile se schimbă - totul va arăta complet diferit. Viclenia, invidia, răutatea și lăcomia oamenilor vor fi cauza unui război secret, care, prin amploarea sa, va fi incomparabil cu orice alt război.

“Al treilea război mondial a început deja. Acum, forțele răului încearcă să unească neamul omenesc pentru a instaura o "Nouă Ordine Mondială" pentru venirea lui Antihrist. Dar nu le merge, sunt surprinși, se întreabă ei - de ce, din moment ce îi slujim cu atâta credință diavolului? Ei se plâng lui că nu pot termina treaba din cauza ortodocșilor. Iar diavolul însuși se plânge și el că din cauza ortodocșilor nu-și poate îndeplini planul său infernal. Prin urmare, ortodocșii suferă de pe urma asaltului răului lumii. Și totuși, atâta timp cât există printre noi suflete smerite și blânde care se roagă în mod constant ca Domnul să nu îngăduie răul, de dragul acestor suflete, planul satanei nu poate avea loc; Soarele încă strălucește și Dumnezeu ne binecuvântează.” — Starețul Tadei de la Vitovnița

Starețul Tadei de la Vitovnița († 13 Aprilie 2003) a fost unul dintre cei mai mari duhovnici contemporani ai Serbiei, dăruit cu multe harisme şi atât de căutat, încât fugea de lume.

"Rugăciunea cheamă în casă harul lui Dumnezeu - toți cei din familie simt acest lucru, chiar și cei cărora inimile s-au răcit. Rugați-vă fără încetare." — ☦ Starețul Tadei de la Vitovnita.

"Mările se vor seca, munții vor fi distruși, dar slava lui Hristos nu se va sfârși." — Sfantul Gavriil (Urgebadze)

Sfântul Gavriil este o figură cu totul aparte a spiritualității ortodoxe contemporane, nu numai pentru că a fost nebun pentru Hristos, ci și pentru că a fost deopotrivă un mărturisitor al credinței, un mucenic al prigoanei comuniste și un mare părinte duhovnicesc; harurile străvederii şi prorociei, cu care l-a înzestrat Dumnezeu, le-a pus în slujba iubirii de aproapele, pe care, dimpreună cu smerenia, o socotea virtutea de căpetenie a vieții duhovnicești.

Această iubire, arătată oamenilor adesea în chip neobișnuit, câteodată aspru și răvășitor, pentru a-i trezi din amorțire, provocându-le un adevărat "șoc electric" duhovnicesc, era întotdeauna iubire adevărată și profundă, și nu avea altă țintă decât întoarcerea fiecăruia la Dumnezeu și împrietenirea cu El. Numeroasele minuni săvârșite de Sfântul Gavriil în timpul vieții sale și după trecerea la cele veșnice dau mărturie deplină că a fost vas ales al Duhului Sfânt și dăruitor mărinimos al harului dumnezeiesc.

• ☦️ Cuviosul Gavriil Georgianul: Este foarte greu să obții adevărata smerenie.

• ☦️ Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995)

"... În urmă cu mulți ani, în Sfântul Munte era un arhiereu cu numele de Ierotheos. Acesta a venit din Asia Mică și Patriarhia Ecumenică l-a pus în Sfântul Munte să facă hirotonii, slujbe etc. Era un arhiereu sfânt, după modelul Sfântului Nicolae. De la acest sfânt arhiereu, m-am învrednicit de preoție. Din Asia Mică, un om al lui Dumnezeu binecuvântat. Un lucru o să vă spun: în privegherile care le făceam – de 15 ore, acest om de 80 de ani nu stătea deloc jos. De pe tron cobora în strană – iarăși în picioare. Și la liturghia de 3 ore ce era după priveghere – în picioare! Îi puneam un scaun să stea și nu primea: „Încă Maica Domnului nu m-a obosit!” zicea, cu toate că tremura tot de oboseală.

Acest sfânt arhiereu, acesta ne-a spus că el a văzut pe acest împărat adormit Ioan care va învia atunci când va avea loc acest al treilea mare război mondial. L-a văzut. Pentru că „buzele arhiereului și preotului nu ne mint”.

Deci, ne-a spus adevărul. Și noi l-am întrebat. Pentru că atunci trăia și Sfântul Gheronda al meu - Sfântul Iosif Isihastul - și l-am luat cu toată sinodia la noi în paraclisul nostru și acolo am stat și l-am întrebat. Ne-a zis de am auzit cu urechile noastre. Zice:

– „Există acest împărat adormit și se va trezi.”

– Când va fi, ÎPS voastră?

– Când va fi al treilea război mondial.

Și ne-a spus că „mâna lui dreaptă este pe mânerul sabiei, care e în teacă”.

Și ne-a mai spus: „atunci când sabia o să iasă din teacă, atunci o să fie al treilea război mondial”.

Noi, cu toată curiozitatea noastră, i-am zis:

– ÎPS voastră, e adânc sabia în teacă?

– Au mai rămas doar câțiva centimetri ca să iasă, ne-a zis.

În continuare, Sfântul Cosma Etolianul zicea:

„Și de când o să împărățească acest sfânt împărat, o să împărățească 33 de ani. Viața în acești ani o să fie paradisiacă din punct de vedere al bunurilor materiale și al credinței. Și atunci se va împlini cuvântul Evangheliei care zice Domnul că va fi o credință și un domn pe pământ. Și oamenii o să trăiască fericiți având un astfel de rege sfânt. După moartea naturală a acestuia, o să urmeze decadența fericirii duhovnicești și materiale a omenirii, pentru că oamenii o să fie puțini și bunurile multe. Și atunci aurul o să fie ca și fierul și oamenii o să facă tacâmuri din aur ca să mănânce cu ele. Și din cauza multor bunuri o să se desfrâneze în plăceri și o să crească păcatul de la bunuri și risipă și plecând frica Domnului o să aibă loc marea apostazie a omenirii și o să înceapă decadența moravurilor, iar oamenii o să devină doar carne ca pe vremea lui Noe. Oamenii s-au dedat materiei: mâncau și beau și i-a prins potopul și s-au pierdut cu toții. Mulți oameni ai lui Dumnezeu vorbesc de Antihrist. Toți cu intenții bune, cu scop bun, ca să folosească; de asta vorbesc. Însă există o distanță între păreri, pentru că nimeni nu poate să vorbească concret și pozitiv. Unii spun că Antihrist s-a născut și are o anumită vârstă. Alții spun că nu. „Nu” este cel care e majoritar și cel mai adevărat. Pentru că: atunci când va veni Antihristul, omenirea trebuie să fie în cea mai rea stare a ei.Acum, dacă s-ar fi născut, însăși situația omenirii nu favorizează, pentru că oamenii au acum toate cele bune. Nu au nevoie de „oferta” lui Antihrist. Ce să ne ofere Antihrist ca să credem în el? În ce să ne înșele? Nu avem nevoie de el. Și mai mult: profețiile sfinților nu s-au împlinit.

O să vină Antihristul! O să vină relele!

Așa și în acest caz după adormirea acestui sfânt rege, o să decadă toată morala, oamenii o să decadă duhovnicește, o să înceapă să dispară frica de Dumnezeu și o să apară apostazia după lipsa fricii de Dumnezeu. Iar aceasta aduce ridicarea harului și deci și lipsa bunurilor ca urmare și efect a apostaziei, ca depărtare a lui Dumnezeu și în acea situație în care nu o să aibă deloc frica lui Dumnezeu și credință, o să se nască Antihristul și o să predice credința în el, că el e Mesia și că acesta va fi singurul care o să ajute și o să salveze omenirea din această catastrofă și nenorocire. Și atunci foarte puținii preoți, care se tem de Dumnezeu cu puținii creștini o să plece în munți și în peșteri ducând cu ei puțină sare și acolo o să evite pecetea Fiarei, a lui Antihrist. Și cei care o să mărturisească credință în Hristos o să mucenicească foarte dur.

Atunci o să revină marii sfinți care nu au murit încă: Enoh, Ilie și Ioan Teologul și o să dea mărturia lui Iisus și o să fie măcelăriți de Antihrist și o să devină mucenici și așa o să fie și ei în ceata ucenicilor lor mucenici. Și după aceasta va veni sfârșitul lumii. Și o să fie mare Judecată. Și atunci omenirea va fi judecată. Și în numele acestei mari așteptări ale acestor dificile zile pe care le așteptăm să ne pregătim corespunzător. Să nu ne înșele gândul că nu o să fie. Sunt scrise, sunt hotărâte, sunt profețite și sunt profețite de însăși situația pe care o trăim.

— Arhimandritul Efrem Filotheitul, 1927-2019

Dragostea și smerenia

Dacă diavolul te va îndemna să dai vina pe cineva, atuncea ispitele se vor îndelunga mult timp, și ani și poate chiar toată viața.

Cu cât nu dai vina pe altul și te rogi cu smerenie, Duhul Sfânt va izgoni duhurile rele dinlăuntrul tău pe ce măsură vei spori în dragoste și smerenie.

Că cine sporește în dragoste, din dragoste izvorăște mila și așa te va scăpa bunul Dumnezeu și vei rămânea întărit în credință, vei simți puterea lui Dumnezeu și puterea diavolească, că puterea diavolească este îngrădită de puterea lui Dumnezeu.

Și omul atâta va fi ajutat, cât timp îi vede pe toți mai buni.

Dacă eu m-am biruit și am cântărit pe cineva, să mă aștept la ispite, asta-i treaba.

V-ați ostenit până aici ca să vedeți un moșneag stricat de cap …

Rugăciunea inimii

Știi care are rugăciunea inimii?

Pe care îl batjocorești mereu și el zice rugăciunea în gând neschimbat și Duhul Sfânt îl ajută.

Dar trebuie să se păzească și de prea multă vorbă.

Dacă eu am crezut în mintea mea că am rugăciunea inimii, am picat.

Dacă îmi zice altul prost, e bun.

Dar atât vă spun. E nenorocire cu smerenia.

Toți care au căpătat smerenia, o trebuit să rabde ocara.

Despre laude și smerenie

Pe măsură ce vei spori în smerenie, Duhul Sfânt o să-ți descopere treptat-treptat, ca să poată crește smerenia. Iar dacă vrei să știi toate acum, te doare capul, te poți mândri că ești cineva …

Și dacă nu ești băgat în seamă, poți zice și bogdaproste.

De exemplu, eu spun despre mine: dacă cineva vine și mă laudă, conștiința mă mustră și nu mai are valoare lauda lui.

În mănăstire când se duce cineva, e ca și cărămida care are colțuri. Colțurile acelea se tocesc în obște.

Și a întrebat cineva, cum se poate toci cărămida călugărului, că are colțuri? Fiecare om are cărămidă cu colțuri. Și atunci, dacă l-ai ocărât și nu s-a tulburat, atunci să știi că s-au tocit colțurile.

• ✝️ Părintele Proclu Nicău: Să nu uitați de smerenie ... Unde e judecată de om, Duhul Sfânt nu mai este!

• ✝️ Îndemnuri spre sporirea duhovnicească de la Părintele Proclu:

• ✝️ Părintele Proclu Nicău ne îndeamnă să refuzăm actele biometrice: "Cine are evlavie la cip are evlavie și la antihrist".

• ✝️ File de Pateric, Părintele Proclu - Două mărturii

• ✝️ Părintele Proclu Nicău: Înainte de culcare, întotdeauna stai de vorbă cu sufletul tău!

• ✝️ Părintele Proclu Nicău: Poți să n-ai nimic, poți să n-ai nici traistă la tine, dacă l-ai pe Dumnezeu, ai totul!

Să nu credeți niciodată că la prima rugăciune, la prima cerere veți primi de la Dumnezeu tot ceea ce cereți!
Trebuie să le câștigi, să le câștigi prin rugăciune constantă, prin speranță constantă în Dumnezeu, prin credință constantă că Domnul nu te va refuza dacă te rogi la El cu stăruință, neîncetat.
Trebuie să crezi în asta, trebuie să știi că trebuie să te rogi neîncetat lui Dumnezeu, ca această văduvă care l-a rugat pe judecător să o protejeze.
Numai datorită cererii ei neîncetate a primit ceea ce a cerut.
În același mod, vom primi de la Dumnezeu ceea ce cerem doar atunci când vom cere cu multă răbdare, cu nădejde neîncetată.
Este necesar să ne amintim despre sfânta răbdare, că această virtute este mare.
— Sfântul Luca al Crimeei

• ☦️ Sf. Luca al Crimeei: "Rugaţi-vă neîncetat” nu înseamnă numai să citeşti rugăciuni, să faci închinăciuni şi să mergi la biserică.

• ☦️ Sf. Luca al Crimeei: "Rugaţi-vă neîncetat” nu înseamnă numai să citeşti rugăciuni, să faci închinăciuni şi să mergi la biserică.

• ✝️ Acatistul Sfântului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului - 11 Iunie →

• ☦️ Sf. Luca al Crimeei - cuvânt de folos

Corabia lui Iisus nu va fi măturată de niciun val. Noi trebuie doar să fim pe acea corabie, trebuie să ne agățăm de ea. "Nu există mântuire în afara Bisericii. Cui Biserica nu-i este mamă, Dumnezeu nu-i este tată", au spus sfinții părinți. — ☦ Sfântul Sofronie Saharov

• ✝️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Fericit cel care o dobândește Dragostea lui Hristos că acela va gusta încă din viața aceasta mici fărâmi de Rai!

• ☦️ Arhimandritul Sofronie Saharov — Harul trăiește în cei mai mici iar nu în cei mai mari

• ✝️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Când rostim aceasta rugăciune, stabilim cu Hristos o relaţie personală care scapă raţiunii noastre.

• ☦️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi ... așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal.

• ☦️ Sfântul Sofronie Saharov: "Omul care supune sieși pe alt om, fratele său sau chiar numai atentează la libertatea lui, automat își păgubește și propria sa libertate ..."

• ✝️ Sfântul Sofronie - Saharov: "... Dumnezeu este Adevărul și Viața și sfinții în El devin vii și adevărați ..."

• ✝️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Rugăciunea este o lucrare nesfârşită, mai presus decât orice artă sau ştiinţă.

• ✝️ Arhimandritul Sofronie Saharov: Nu există singurătate când eşti cu Dumnezeu

Sfânta Mare Muceniță Xenia nu este cunoscuta și menționată în izvoarele hagiografice bizantine; multă vreme venerația ei a avut doar un caracter local. Informații despre aceasta au fost descoperite la începutul secolului al XX-lea. de prezbiterul Gheorghe (Nassis) într-un manuscris care a aparținut lui Constantin Bizantios al Constantinopolului.

Acesta a rescris viața Sf. M. Mc. Xenia și a publicat-o, împreună cu slujba de pomenire (Acatist) pe care a întocmit-o și paraclisul acestei mari Sfinte și mare făcătoare de minuni în 1946 la New York, unde a slujit ca rector al Catedralei Buna Vestire a Preasfintei Maicii Domnului.

Sa cunoaștem și noi viata aceste mari Sfinte:

Sfânta Xenia s-a născut în jurul anului 291 în orașul grecesc Kalama (azi Kalamata), situat în sud-vestul Peloponezului. Părinții ei Nikolai și Despina, originari din Italia, erau creștini, nu erau de vita nobilă, dar destul de bogați. Din cauza persecuției asupra creștinilor, ei au fost nevoiți să se mute la Kalamata, unde au cultivat pământul. Aici au avut o fiică, Xenia, care din copilărie, cel mai adesea, nu se juca alături de copiii de vârsta ei și nici nu căuta joaca și bucuriile copilăriei ci dorea să se roage bunului Dumnezeu, iar după rugăciune rămânea acasă și își ajuta mama în toate nevoile, nefirindu-se de munci grele ci îndeplinindu-le pe toate cu multa dragoste.

Odată cu vârsta, frumusețea ei sufletească se răsfrângea din ce în ce mai clar și în frumusețea trupească. Ea și-a hrănit neîncetat sufletul cu multă și fierbinte rugăciune, citind Sfintele Scripturi și ascultând viețile sfinților și martirilor iar viața și-a dăruit-o pentru credința în Domnul Iisus Hristos.

Fata avea grijă constantă de săraci, bolnavi și văduve și adesea ea însăși rămânea fără hrană pentru ai hrăni pe cei nevoiași.

Văzând aceasta, veșnicul dușman al umanității a încercat în toate modurile să o distrugă pe tânăra fecioară ascetă.

La acea vreme, eparhul (prefectul regiunii) Domețian domnea în Kalamata - un om dur și insensibil și cu inima împietrită. Într-o zi, întorcându-se de la o vânătoare, a văzut-o pe Xenia, care la vremea aceea lucra la câmp. Văzând-o, s-a aprins de o pasiune vulcanică pentru ea și a vrut să se căsătorească cu ea. Acesta a apelat către vrăjitori pentru a o vrăji pe Xenia. Dar sfânta era sub ocrotirea Crucii Domnului, în post și rugăciune către Domnul fiind ca intr-un scut de lumina și, prin urmare, magii nu puteau și nu aveau nici o putere de ai face nimic.

Văzând eșecul care i se întâmplase, Dometian a ordonat să fie prinsă cu forța și dusă la domiciliul său. Xenia, însă, s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor și, când s-a prezentat în fața eparhului, a îndurat toate încercările cu curaj. Domețian a întrebat-o cum se numește, al cui nume poartă și ce religie practică. Sfânta i-a răspuns că o cheamă Xenia, părinții ei erau creștini din neam bun din acel oraș și că ea vrea din toată inima să fie roaba a Domnului Iisus Hristos.

Tiranul, ascunzându-și mânia și furia, a început să o convingă cu blândețe să devină soția lui și să aducă sacrificii idolilor și zeilor și, de asemenea, a avertizat că, în caz de neascultare, o așteaptă chinuri și torturi severe și o moarte aprigă. Dar Sfânta Xenia l-a refuzat cu îndrăzneală și curaj.

După cuvintele ei de refuz, Domețian s-a înfuriat și mai mult, a apucat-o pe Sfântă de păr, a târât-o în temniță și, dând-o temnicerilor, a poruncit să fie atârnată pe un stâlp, arsă și sferdelită pe trup cu unelte de fier. În timpul chinurilor, Sfânta Muceniță a continuat să se roage Domnului pentru întărirea ei. Chinul a continuat foarte mult timp, dar Sfânta nu a simțit durere, pentru că Îngerul Domnului a întărit-o și i-a reînnoit puterile.

Noaptea, când, după ce a suferit, Sfânta Xenia a rămas singură în închisoare, i s-a arătat Însuși Domnul și i-a vindecat rănile.

Dimineața, soldații au adus-o pe Sfânta Xenia la eparh, iar când acesta a văzut-o din nou sănătoasă, minunându-se, a început iarasi să o convingă să sacrifice zeilor, care au vindecat-o atât de miraculos. Dar Sfânta Xenia i-a respins cuvintele amăgitoare și L-a mărturisit că Domnul Iisus Hristos fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul ei a fost cel care a vindecat-o, și nu "zeii" falși la care ei se închină.

Și pentru a-i convinge pe toți că Domnul nostru Iisus Hristos este adevăratul Dumnezeu, ea a fost de acord să meargă la un templu păgân. Eparhul era încântat, crezând că Xenia s-a "pocăit". Și așa, când au ajuns la templu, Sfânta Xenia a îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu și a început să se roage. Și, înainte de sfârșitul rugăciunii ei, a fost un mare cutremur, încât toți idolii au căzut și s-au rupt în bucăți mici. Dar Domețian nu a ajuns să înțeleagă această minune, ci s-a împietrit și mai mult și a poruncit ca Sfânta Xenia să fie chinuită și mai aspru.

În noile ei chinuri, Sfânta Xenia a continuat să-L laude pe Dumnezeu, ca și înainte, Domnul a vindecat-o din nou pe martira Xenia, iar eparhul, văzându-i forța și curajul, s-a aprins din ce în ce mai mult de dorința de a o îndepărta de Hristos și de a o face soție. A poruncit să aducă un cal sălbatic și să o lege pe Xenia de picioare pentru a o târî pe aceasta peste pietre. Dar milostivul Dumnezeu a făcut ca acel cal să nu se clintească din loc, în ciuda tuturor eforturilor chinuitorilor și a eparhului însuși. Iar Sfânta Mare Muceniță Xenia a proslăvit din nou pe Domnul pentru mijlocirea și ajutorul Său. Cei din jur, cei care asistau la martiriul Sfintei Xenia și care au văzut toate aceste minuni au exclamat: „Mare este Dumnezeul creștinilor!” şi mulţi dintre ei au crezut în Hristos. Dar eparhul, în orbirea sa duhovnicească, a continuat să nu creadă în adevăratul Dumnezeu și a trimis-o din nou pe martiră la închisoare.

În miezul nopții, când Xenia era în rugăciune, temnița a strălucit deodată de lumină divină și Domnul Iisus Hristos i-a apărut înconjurat de mulți îngeri. Întorcându-se către ea, El a anunțat-o despre moartea iminentă și despre dăruirea unei cununi biruitoare, care împodobesc fecioarele în Împărăția Cerurilor.

A doua zi, Domețian a chemat din nou pe Sfânta Xenia la el și a încercat încă o dată prin lingușire și convingere să o îndepărteze de Hristos, și să se jertfească idolilor și să o convingă să se căsătorească cu el. Dar Sfânta Xenia a refuzat ferm și a hotărât să facă toate acestea, în speranța de a se uni repede cu Hristos prin chin și martir primind astfel cununa muceniciei.

După aceste cuvinte, Domețian a poruncit ca Sfânta să fie ucisă prin tăierea capului cu sabia, să-i taie trupul în bucăți mici și să-l ardă în foc. Când Sfânta a fost adusă în afara orașului la locul execuției, ea a rugat soldații să-i dea puțin timp să se roage. Căzând în genunchi și ridicând mâinile și ochii la cer, ea s-a rugat Domnului, mulțumindu-I pentru toată mila și ajutorul pe care i-a trimis-o în timpul vieții și chinului ei pământesc. În timpul rugăciunii, un glas dumnezeiesc a anunțat-o că cererea ei a fost auzită. După aceea, Sfânta a acceptat cu bucurie moartea ei pământească prin tăierea capului cu sabia. Atunci soldații i-au scos inima Sfintei Xenia pentru a o aduce la eparh așa cum acesta poruncise, iar trupul a fost tocat și ars. Creștinii au adunat cenușa Marei Mucenițe, iar ulterior multe vindecări și alte minuni au avut loc din acestea. Moartea martirică a Sfintei Xenia a avut loc în perioada 3 - 16 mai 318.

După moartea mucenicei, multe minuni au început să se întâmple, după ce creștinii apelează cu rugăciune către ea. Sfânta Xenia îi ajută imediat pe cei suferinzi, arătându-se acestora în viziuni.

La scurt timp după execuția sa, Sfânta Xenia a salvat un locuitor din Patras Maria de un blestem vechi ce îl chinuia, un tânăr din Calame, de posesie demonică, izbăvindu-l și vindecându-l, un anumit bărbat a fost vindecat de boli ale picioarelor și o tânără vindecată de paralizie.

De asemenea, datorită mijlocirii sfintei, au avut loc vindecări de boli cardiovasculare, oculare și dermatologice, boli de piele, tulburări nervoase și somnambulism.

Presbiterul George (Nassis) citează și minunile a Sfintei Xenia, la care a fost martor la New York.

Inclusiv sfânta i s-a arătat și i-a ordonat să picteze icoana ei, care se află în Catedrala din New York: Sfânta Mare Muceniță Xenia este înfățișată ținând o cruce într-o mână, iar inima ei în cealaltă.

În 1993, în Kalamata a fost construit o biserica în numele Sfintei Mare Mucenițe Xenia.

Tropar

Mielușeaua Ta, Iisuse, Xenia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine cântându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și mă împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție.

Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Fecioria ți-a fost presărată de bunătate, sfântă fecioară, în suferință ai fost cea mai frumoasă, Sfântă Xenia, pătată de sângele tău care s-a scurs, pentru aceasta ai primit cinstea biruinței și cununa de laudă din mâna Creatorului tău.

Prea lăudată muceniță a lui Hristos Sfântă Xenia, mijlocitoarea noastră de încredere înaintea tronului lui Dumnezeu!

Apelăm cu sârguință la tine și din toata inima te rugăm: roagă-L pe Domnul și Stăpânul nostru să ne dea mila Lui nouă, nevrednicii slujitori ai Săi, să ne dăruiasca iertarea păcatelor noastre, să ne dăruiască o viață liniștită și evlavioasă, și fericire veșnică în viitor, să ne daruiască.

Trimitem slavă și mulțumire Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt în vecii vecilor. Amin.

La biserica sa au loc necontenit tămăduiri.

Sfântă Xenia, te rugăm să mijlocești la tronul lui Dumnezeu pentru noi!

Pentru iertare de pacate, sănatate și mântuire.

Mulțumim pentru toate darurile dăruite nouă!

Andrei Rubliov într-o miniatură de la începutul secolului al XVI-lea

La 29 ianuarie (1427 sau 1430), călugărul Andrei Rubliov, cel mai mare pictor rus de icoane și de fresce din Evul Mediu, trecea la cele veșnice în Mănăstirea Andronikov, de la Moscova.

Ucenic al pictorului de origine greacă, Theophan Grecul, Rubliov continuă tradiția icoanelor bizantine, adăugând subtile nuanțe de lumină, specifice iconografiei rusești.

Canonizat de Biserica rusă în iunie 1988, este sărbătorit pe 29 ianuarie și pe 4 iulie.

Icoana Sfintei Treimi, realizată în 1410, destinată lavrei Sfintei Treimi – Sfântul Serghei, de la Serghiev Posad este cea mai cunoscută și răspândită icoană a sa.

Icoana sa cea mai cunoscută, care atinge perfecțiunea, larg difuzată prin copii în zilele noastre, este Icoana Sfintei Treimi, realizată în anul 1410. Reluând o temă clasică a iconografiei bizantine, ospitalitatea lui Avraam, Andrei Rubliov a fost primul iconar care a făcut să dispară din cadrul icoanei personajele Avraam și Sarra, concentrând atenția privitorului spre cei trei îngeri așezați lângă stejarul Mamvri, ilustrare a armoniei trinitare.

Andrei Rubliov, canonizat recent de Biserica Ortodoxă Rusă, a fost un instrument al lui Dumnezeu în mâna Duhului Sfânt, așa cum sunt toți marii pictori de icoane.