ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Părintele Mihai Negrean a întrerupt pomenirea Episcopului ecumenist al Sălajului, Petroniu Florea →

- Posted in Mărturisirea Ortodoxă by

În Duminica Ortodoxiei, 24 martie 2024, Părintele Mihai Negrean din Parohia Drighiu, județul Sălaj, a încetat pomenirea episcopului ecumenist al locului, înștiințându-l pe acesta prin notificarea trimisă la Episcopie.

Imediat au început represaliile, Părintele Mihai fiind oprit de la slujire. Sfinția Sa este tată a cinci copii, urmând, cu vrerea lui Dumnezeu, să i se nască și al șaselea. Așteptăm ca și alți preoți din Eparhia noastră să se ridice întru apărarea Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, în fața valului ecumenist ce s-a abătut asupra ei.

Vrednic este! Axios! Dignus est!

Presbiter Iovița Vasile

enter image description here

Preot Negrean Mihai

  • Data naşterii: 19 noiembrie 1986

  • Şcoli absolvite şi anul absolvirii:

    • Seminarul Teologic „Sfinții Trei Ierarhi” Zalău (2006)

    • Facultatea de Teologie Oradea (2012)

    • Masterat, Facultatea de Teologie Arad (2014)

    • Data hirotoniei: 18 octombrie 2020

    • Parohii ocupate şi perioada: Drighiu (2020 – prezent)

    • Grade profesionale: Definitivat

Sursa: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid02eeLCcZU1sCnvCQkp7oir2U4r5wm7iLaSXCw4E62NSLbaueBg5REXXfeKGmKg1KMwl

✝️ Crucea și tributul de sânge

enter image description here

Observați crucea dintre ochii acestei superbe fete? Parcă îi strică frumusețea, nu-i așa? Ei bine, acel tatuaj a avut un rol de protecție de-o lungul istoriei chinuite a fraților noștrii români de la sud de Dunăre; aromâni, meglenoromâni și fârșeroți. Turcii aveau obiceiul să ia de la populațiile supuse din imperiu tributul de sânge: devșirme... adică băieți pentru armata de ieniceri și fete pentru haremuri. Devșirme era luat aproape exclusiv de la creștinii balcanici, pentru că băieții erau considerați cei mai viteji, iar fetele cele mai frumoase. Atunci frații noștri au avut ideea ingenioasă de a tatua copiilor în frunte cruci. Musulmanii nu puteau suferi simbolul crucii și astfel nu mai erau interesați de copii români. Desigur că acel tatuaj strica frumusețea copilului... Dar e mai bine să ai copilul lângă tine.

În fotografie: Kira Hagi

Credit pentru foto: Armânlu nu keari


🔴 Ortodoxia în India: Activitatea Misionară →

- Posted in Ortodoxia în Lume by

De Preot Clement Nehamaiyah (Neemia), 27 Martie 2024, Orthodox Christianity

Cuvânt ținut de Preotul Clement Nehamaiyah, rectorul parohiei Sfânta Treime a Bisericii Ortodoxe Ruse din Chandrapur (India), în cadrul conferinței ‘Misiunea externă a Bisericii Ortodoxe Ruse și potențialul misionar al culturii’, la cea de-a XXXII-a ediție a Lecturii Internaționale a Nașterii Domnului, 2024.

Preotul Clement Nehamaiyah
Preotul Clement Nehamaiyah

„Binecuvântat ești Tu, Hristoase Dumnezeul nostru, Care i-ai descoperit pe pescari ca fiind cei mai înțelepți, trimițând peste ei Duhul Sfânt. Prin ei ai atras lumea în plasa Ta. Iubitorule de oameni, slavă Ție!”, cântăm în troparul la sărbătoarea Cincizecimii. Hristos i-a transformat pe pescarii obișnuiți în pescari de oameni și le-a poruncit acestora, care sunt însăși temelia Bisericii:

„Drept aceea, mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v’am poruncit Eu vouă. Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Matei 28:19-20, Biblia versiunea Anania)

Astfel, Sfântul Toma, unul dintre cei doisprezece Apostoli, a venit în India pentru a aduce alte oi, despre care vorbea Hristos, la Dumnezeul cel adevărat (cf. Ioan 10, 16). Astfel a început istoria creștinismului în India, sfințită cu sângele Sfântului Apostol.

Citește în continuare pe Blogul SACCSIV: https://saccsiv.wordpress.com/2024/03/30/ortodoxia-in-india/#more-110232

❤️ Părintele Iustin Pârvu: Neamul este mama mea, tatăl meu, fratele meu, sora mea, vecinul meu, satul meu, comuna mea şi judeţul meu şi tot cel ce vorbeşte aceeaşi limbă, are aceeaşi credinţă şi aceleaşi idealuri. Acesta este neamul, nu e nicio noţiune aşa de periculoasă.

- Posted in România Profundă by

enter image description here

Din Cuvantul Părintelui Iustin Pârvu:

“Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor să ne cedăm sufletele – este vorba de împingerea unei națiuni de 20 de milioane de ortodocși în iad, este vorba de pierzarea spirituală. De aceea trebuie să fiți foarte atenți: dacă nu vi se spune în biserica, sunt plătiți!, să știți, la ora această sunt plătiți oameni că să tacă! Și dvs, prin Duhul Sfânt, prin Fală lui Dumnezeu, sfințiți mult mai mult oaia decât stăpânul, decât ciobanul. Vor veni vremuri de război când veți fi vânduți de ciobani, de păstorii voștri. Vor vedea păstorii cum va sfâșie în ocol fiară sălbatică și nu vor veni să va apere. Să știți că sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le trăim, și vor fi grele… Dumneavoastră să va păstrați sufletele, să vi le dați lui Dumnezeu așa cum le-ați primit. Nu avem două suflete, avem unul!, și acela trebuie să-l păstrăm și să-l dăm așa cum l-am primit înaintea Judecății Mântuitorului nostru Iisus Hristos!”

Românul și Ortodoxia

Românul s-a identificat foarte bine cu Ortodoxia, Ortodoxia circulă în sângele românului nostru. După cum spuneau și marii noștrii scriitori naționaliști, pe care acum vor să îi desființeze – Eminescu, Iorga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu – așa spuneau – că nu există român catolic. Așa cum zicea Nae Ionescu că a fi român înseamnă a fi ortodox, după cum animalul cal este și patruped.

Românii noștri vor fi foarte greu de înșelat, de indus în eroare – mă refer la oamenii statornici în credință, cu o adevărată convingere și care nu au uitat să sunt români. Deși conducătorii bisericii noastre și preoții nu și-au făcut datoria de a catehiza poporul în dreapta credință, că, de, s-au temut; preoții noștri nu vorbesc despre asta – la ei asta face parte din lumea poeziilor. Însă, credincioșii noștri au conștiința ortodoxă mai dezvoltată decât a multora dintre păstori, și iau o carte, mai citesc un ziar și află ei cum stau lucrurile. Acum stă la dispoziția fiecăruia să afle adevărul.

Românul trebuie să iasă din indolența în care se află astăzi și, dacă a reușit ceva comunismul, acesta este: să-l facă nepăsător față de valorile Bisericii și ale neamului sau, plictisit de a mai lupta pentru biruință neamului său.

Românul trebuie întors la Hristos. Biserica ar trebui să dea tonul. Aici e nevoie de o adevărată elită, care să formeze generații de români creștini.

I-aș certa pe români pentru că le-a dat Dumnezeu cele mai frumoase daruri și eu nu par să fie conștienți de asta.

“Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, că să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Să cea minunată, voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi. Iubiţilor, vă îndemn că pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ, să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului”. (I Petru 2, 9-11)

Despre Neamul Românesc

Comoara românilor este credința ortodoxă. Toată lucrarea răului este îndreptată împotriva ei. Neamul acesta n-a dăinuit prin victorii pământești, chiar dacă acestea au avut importanța lor; neamul acesta a dăinuit prin jertfă și credință. Prin jertfă acest neam înviază, ori de câte ori îl omoară ei.

Există o rădăcină foarte adâncă și viața Bisericii și a mănăstirilor și a credincioșilor ei, pe care n-o pot smulge ei așa ușor din pământul acestui popor adăpat cu sânge de mucenici și de voievozi a lui Hristos. Și chiar dacă această rădăcină puternică este tăiată cu fierăstrăul vrajmașilor Ortodoxiei, mereu va răsări un alt vlăstar.

Din păcate acest duh al vieții politice din ziua de azi este străin de viața și de chemarea și de rostul pe care-l avem noi, ca români, al unui STAT DE MÂNTUIRE. Statul este o vorba goală, dacă ignorăm oamenii care îl alcătuiesc. Statul suntem noi, cei aproape 90 la sută ortodocși.

Dumnezeu a lucrat pentru individualizare, pentru identificarea individului și a neamurilor; satana lucrează pentru distrugerea și uniformizarea societății când omul nu mai contează, contează numai așa zisele principii, contează numai statisticile.

Când te raportezi la istoria patriei tale, ai cu ce să te identifici. Dar în momentul în care declari că te identifici cu istoria lumii, adică cu cea a câtorva sute de popoare, înseamnă că nu mai aparții nici uneia. E ca și cum te-ar lua cineva și te-ar scoate din casă ta și te-ar arunca în stradă, așa e ieșirea din istoria patriei tale ca să te “globalizezi” cu istoria lumii…

Nu piere ceea ce e clădit pe credință, pe valoare, pe tradiție. Avem patria pe care o merităm. Și avem o țară frumoasă precum grădina raiului, totul e să avem răbdare și putere să vedem aceste frumuseți…

Răsar, iată, noi vlăstare care, că prin instinct, aleargă la identitatea lor, la ceea ce are mai curat acest neam, la credință creștină.

Întodeauna, va rămâne totuși o elită de oameni, care vor lua asupra lor destinul țării. Întotdeauna au fost și trădători, au fost și eroi în cadrul neamului și al Bisericii. Așa că nu deznădăjduim, ci ducem mai departe greutatea și povara acestor vremuri în care ne aflăm. Pentru că, să nu uităm, Hristos ne-a făgăduit: EU sunt cu voi până la sfârșitul veacului. Amin

Talentul este duhul unui neam care se adună în niște indivizi. Dacă ei nu duc până la capăt ceea ce au primit, dacă nu dau înapoi neamului opere valoroase, atunci înseamnă că nu au fost demni de această frumoasă și aleasă povară pe care au primit-o de la Dumnezeu.

Ceea ce valorează pentru popor, valorează și pentru fiecare stat și pentru fiecare societate. Scopul poporului, ca totalitate, este același cu scopul omului ca persoană singulară. Și scopul acesta este întruparea în toate manifestările vieții lui a dreptății, dragostei și sfințeniei evanghelice. Orice neam trebuie să devină “poporul lui Dumnezeu”, “popor sfânt”, care pune în evidență și propovăduiește, prin istoria lui adevărul Dumnezeu-omenesc al vieții și etosul Dumnezeu-omenesc al ei. (vezi I Petru 2, 9-11; 15-16).

Neamul cuprinde:

  1. Toți românii aflători, în prezent, în viață.

  2. Toate sufletele morților și mormintele strămoșilor.

  3. Toți cei ce se vor naște români.

Neamul are:

  1. Un patrimoniu fizic, biologic: carnea și sângele.

  2. Un patrimoniu material: pământul țării și bogățiile

  3. Un patrimoniu spiritual, care cuprinde:

  • concepția lui despre Dumnezeu, lume și viață;

  • onoarea lui ce strălucește, în măsură în care neamul s-a putut conformă, în existența să istorică, normelor izvorâte din concepția lui despre Dumnezeu, lume și viață;

  • cultură lui: rodul viatii lui născut din propriile sforțări în domeniul gândirii și artei..

Toate aceste trei patrimonii își au importantă lor! Pe toate un neam trebuie să și le apere! Dar cea mai mare însemnătate o are patrimoniul său spiritual, pentru că numai el poartă pecetea eternității, numai el străbate peste toate veacurile.

De aceea conducătorii națiilor trebuie să judece și să acționeze nu numai după interesele fizice sau materiale ale neamului, ci ținând seama de linia lui de onoare istorică, de interesele eterne. Prin urmare, nu pâine cu orice preț, ci onoare cu orice preț!

Neamul este o entitate care își prelungește viață și dincolo de pământ. Neamurile sunt eternități și în lumea cealaltă, nu numai pe lumea această.

Cinteodată, pe această linie a neamului se ridică numai indivizi izolați, părășiți de generațiile lor. În momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc în numele lui. Cu ei sunt toate milioanele de morți și de martiri ai trecutului și viața de mâine a neamului. Aici nu interesează majoritatea, fie ea și 99 la sută, cu părerile ei. Nu părerile majorității determina această linie de viață a neamului! Ele, majoritățile, se pot numai apropia sau îndepărta de ea, după starea lor de conștiința și virtute, sau de inconștiență sau decădere.

Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în jurul străinilor. Ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toți haiducii care, în față jugului străîn nu s-au supus, ci și-au pus flintă-n spate și s-au ridicat pe potecile munților, ducând cu ei onoarea și scânteia libertății. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin “majoritățile” lașe și “cuminți”. Ei înving sau mor, indiferent. Pentru că atunci când mor, neamul trăiește întreg din moartea lor și se onorează din onoarea lor. Ei strălucesc în istorie ca niște chipuri de aur care, fiind pe înălțimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce peste întinderile cele de jos, fie ele mai mari și cât de numeroase, se așterne întunericul uitării și al morții.

Toate popoarele din jurul nostru au venit de undeva și s-au așezat pe pământul pe care trăiesc. Istoria ne dă date precise despre venirea bulgarilor, turcilor, maghiarilor, etc. Un singur neam n-a venit de nicăieri. Acela suntem NOI ! Ne-am născut din negura vremii pe acest pământ odată cu stejarii și cu brazii! De el suntem legați nu numai prin pâinea și existența pe care ne-o da muncindu-l din greu, dar și prin toate oasele strămoșilor care dorm în țărână lui! Toți părinții noștri sunt aici! Toate amintirile noastre, toată gloria noastră războinică, întreagă noastră istorie aici, în acest pământ stă îngropată!

Întotdeauna românii au trăit în bună înțelegere cu catolicii, cu greco-catolicii, cu musulmanii, cu armenii și cu toate religiile. Asta pînă au venit vremurile acestea satanice care doresc să ne răzvrătească unul împotriva celuilalt.

Această este porunca Mea: să va iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste nimeni nu are, că sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi..” (Ioan 15, 12-13).

de Arhimandrit Iustin Pârvu

❤️ Cutov Cristian-Ionut — Marșul Proviață de la Galați din data de 30 Martie 2024 →

- Posted in Abecedarul credinței by

Marșul Proviață Galați - 30 Martie 2024

Am așa o bucurie mare după Marșul pentru viață Galați 2024 ca și cum parcă am fost la nunta copiilor mei și i-am văzut la casa lor, realizați cu familie și copii!

E trecut de ora 1 noaptea si bucuria revărsată de Dumnezeu peste noi mă duce la extaz!

La Marșul Proviață Galați 2024 au fost în jur de 300 - 400 de persoane probabil!

☀️Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului "Paramithya" (Mângâietoarea) care se află la Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos

- Posted in Maica Domnului nostru Iisus Hristos by

În Sfântul Munte există o rânduială interesantă la una dintre cele 20 de mănăstiri câte au aceste statut și anume : cheile de la poarta mănăstirii se aşază la icoana Maicii Domnului, arătând astfel purtarea de grijă şi egumenia Maicii Domnului în mănăstirile aghiorite; poarta mănăstirilor aghiorite se deschide la răsăritul soarelui şi se închide la apus, când portarul dă cheile stareţului, iar stareţul le aşază la icoana Maicii Domnului.

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului "Paramithya" (Mangaietoarea) care se afla la Manastirea Vatopedu din Muntele Athos

La 21 ianuarie 1320, când unul din stareţii mănăstirii, după tradiţie, Stareţul Ghenadie, a mers să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului, Maica Domnului i-a vorbit, spunându-i: Astăzi nu deschideţi porţile mănăstirii, pentru că vor năvăli piraţii!.

Şi, în clipa în care Maica Domnului vorbea stareţului, prinde viaţă şi Pruncul ce-L ţinea în braţe, care Îşi întinde mâna, ducând-o la gura Maicii Domnului, şi spunându-i: Nu, Maica Mea, nu-i înştiinţa pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în nepurtare de grijă!.

Dar Maica Domnului, cu îndrăzneala ei de mamă către Fiul său, nu face ascultare, ci coboară mânuţa lui Hristos de la gura ei, repetând pentru a doua şi a treia oară egumenului acea avertizare.

Monahii alergară îndată spre ziduri, de unde era lesne de văzut cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda.

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului "Paramithya" (Mangaietoarea) care se afla la Manastirea Vatopedu din Muntele Athos

Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților. De atunci, în icoană au rămas întipărite aceste ultime mișcări ale feței Dumnezeiescului Prunc și ale Maicii Sale.

✝️ Arhimandritul Sofronie: Să ştii că dacă mintea ta înclină spre a-i urmări pe oameni pentru a vedea cum trăiesc, acesta e un semn de mândrie.

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

"Ia seama la tine însuţi. Cercetează-te pe tine însuţi şi vezi: cum se înalţă sufletul deasupra fratelui tău, cum pentru aceasta şi vine un gând rău care nu place lui Dumnezeu şi prin aceasta sufletul se smereşte. Dacă nu se smereşte, atunci vine o ispită mică. Dacă iarăşi nu se smereşte, începe lupta curviei. Şi dacă tot nu se smereşte, cade într-un păcat mic. Şi dacă nici atunci nu se smereşte, va veni un păcat mare. Şi aşa va păcătui până ce se va smeri."

enter image description here

"A recunoaşte în tine însuţi mândria e lucru foarte chinuitor. Dar, chiar dacă n-ai înţeles mândria ta, smereşte-te."

Arhimandritul Sofronie

✝️ Sfântul Luca al Crimeii: Dumnezeu nu cere să dai socoteală, nici nu se supără, ci se bucură de întoarcerea noastră spre bine. Dar dacă nu-L vrem în viața noastră, nu vine, deși ne face bine, însă tot cât îi îngăduim noi. El respectă în chip desăvârșit libertatea noastră.

- Posted in Sfinți și învățături by

Gândiți-vă cât de lipsiți de milă suntem noi oamenii când suntem sănătoși și ne îndeletnicim cu deșartele noastre griji lumești și alte neghiobii fără rost. Cultivăm astfel în noi un uriaș egoism și îndreptățire de sine.

Dumnezeu nu cere să dai socoteală, nici nu se supără, ci se bucură de întoarcerea noastră spre bine. Dar dacă nu-L vrem în viața noastră, nu vine, deși ne face bine, însă tot cât îi îngăduim noi. El respectă în chip desăvârșit libertatea noastră.

Prioritatea lui Dumnezeu însă, este să ne vindece mai întâi sufletul, apoi trupul.

De aceea bolile sunt „iubitele lui Dumnezeu”. Este expresia „pe cine îl iubește Domnul, îl ceartă”, adică pe cel pe care îl iubește (pe toți deopotrivă îi iubește, dar aici Apostolul vorbește despre dragoste cu reciprocitate), îl educă, îl instruiește, astfel încât să se îndrepte și să-i semene mai mult, pe măsura voinței și a răbdării fiecărui om.

Când avem dragoste sau fie și numai frica lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu intervine în viața noastră.

Starețul Porfirie a spus ceva nemaiauzit: Dumnezeu nu a deschis mintea medicilor ca să afle tratamentul cancerului, care este înaintea ochilor lor, deoarece „a văzut că astfel s-a umplut Raiul”. Totodată a spus că: „Sănătatea duhovnicească neutralizează cancerul”.

✝️ Părintele Efrem Filotheitul: Te tulbură grijile lumeşti?...

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by

Te tulbură grijile lumeşti? Grăieşte:

Luminează-mă, Iisuse, cum să îmi rezolv problema şi fă să mă port după voia Ta sfântă!”.

Şi degrabă te vei linişti şi vei păşi cu nădejde.

În toate şi pentru toate aşază Numele lui Iisus ca temelie, acoperământ şi podoabă şi nu te teme de vrăjmaşi!

Să te înfricoşezi doar când le faci pe toate fără Iisus.

Fără medicament să nu aştepţi vindecarea şi înlăturarea putreziciunii!"

— Pr. Efrem Filotheitul

☦️ Starețul Iosif de la Optina — Dacă te tulbură faptele şi păcatele aproapelui şi-ţi fură liniştea sufletească, aminteşte-ţi despre aceasta:

- Posted in Duhovnici - Cuvinte de folos by
  1. Daca greșeala aproapelui, pe care ai dori s-o îndrepți, îți tulbură liniștea ta sufletească și te enervează, atunci și tu greșești și, prin urmare, nu poți îndrepta greșeala prin greșeală, ea se îndreaptă prin blândețe.

  2. Râvna care vrea să îndrepte orice rău este ea însăși un mare rău.

  3. Ține minte că ai în ochiul tău o bârnă, iar tu arăți spre paiul fratelui.

  4. Există nedesavârșiri inevitabile, exista chiar și unele utile. Se întâmplă ca prin rău să se ispitească binele.

  5. Exemplul marii răbdări a lui Dumnezeu trebuie să înfrâneze lipsa noastră de răbdare, care ne lipsește de liniște.

  6. Exemplul Domnului nostru Iisus Hristos ne arată cu câtă blândețe și răbdare trebuie să suportăm greșelile omenești. Iar dacă nu suntem puși să-i conducem pe oameni, trebuie să privim cu detașare la ele.

  7. Fiecăruia i se pare vrednică de osândă acea faptă a aproapelui care îl demască pe el însuși prin ceva.

  8. Nimic nu ne liniștește ăi nu ne împacă cu faptele celor din jur, ca tăcerea, rugăciunea și dragostea.

Starețul Iosif de la Optina

📃 Biserica Ortodoxă Rusă a dat un răspuns documentului Fiducia Supplicans al „Bisericii” Catolice, care vorbește despre posibilitatea de a binecuvânta cuplurile homosexuale →

- Posted in Ortodoxie și Actualitate by

Biserica Ortodoxă Rusă a publicat în data de 25 martie 2024, un document în care a dat un răspuns la controversatul document Fiducia Supplicans al Bisericii Catolice, care vorbește despre posibilitatea de a binecuvânta cuplurile homosexuale.

enter image description here

Documentul Bisericii Ortodoxe Ruse, intitulat Despre atitudinea ortodoxă față de noua practică de binecuvântare a ‘cuplurilor în situații neobișnuite și a cuplurilor de același sex’ în Biserica Romano-Catolică, a fost elaborat de Comisia Biblică și Teologică Sinodală, condusă de Sfinția Sa Mitropolitul Hilarion (Alfeyev) de Budapesta.

Potrivit noului document, ‘ideile exprimate în declarația Fiducia Supplicans reprezintă o abatere semnificativă de la învățătura morală creștină și necesită o analiză teologică’.

În timp ce ‘proclamă fidelitatea față de înțelegerea creștină a Tainei Căsătoriei și a practicii binecuvântărilor’, documentul catolic ‘postulează de fapt o abatere drastică de la această fidelitate’.

„În contextul proceselor care au loc în comunitatea creștină, acest document poate fi perceput ca un pas spre recunoașterea deplină de către Biserica Romano-Catolică a ‘uniunilor între persoane de același sex’ ca normă, ceea ce s-a întâmplat deja într-o serie de comunități protestante”, notează Comisia Sinodală.

Toți credincioșii, inclusiv cei cu aspirații homosexuale, au nevoie de îngrijire pastorală. Cu toate acestea, această grijă pastorală nu trebuie să aibă ca scop legitimarea unui stil de viață păcătos, ci vindecarea sufletului celui care suferă”, se mai arată în documentul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Documentul conchide:

În ciuda faptului că declarația Fiducia Supplicans este un document intern al Bisericii Catolice, Biserica Ortodoxă Rusă consideră că este de datoria sa să răspundă la astfel de inovații radicale care resping normele divine revelate ale moralității creștine. Biserica, care, cu dragoste și condescendență maternă, acceptă fiecare păcătos în parte care îi cere binecuvântarea, nu poate binecuvânta ‘cuplurile de același sex’ sub nicio formă, deoarece acest lucru ar însemna consimțământul real al Bisericii pentru o uniune care este de natură păcătoasă.

✝️ Sfântul Ioan Scărarul (30 martie): despre cele 30 de trepte al urcușului duhovnicesc

- Posted in Teologie și Învăţături Ortodoxe by

Sfântul Ioan Scărarul este autorul lucrării „Scara dumnezeiescului urcuș”, carte ce descrie viața duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte care duce spre Dumnezeu. Una dintre cele mai cunoscute traduceri ale „Scării” în limba română este cea realizată de preotul Dumitru Stăniloae care a inclus această lucrare în volumul al 9-lea al Filocaliei românești.

Biserica i-a închinat Sfântului Ioan Scărarul a patra duminică din Postul Sfintelor Paști. Sfântul mai este cunoscut sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului că a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Însă, pentru erudiția și cultura sa, este numit și Ioan Scolasticul.

Scara - urcușul duhovnicesc - Mănăstirea Sucevița

Despre cele 30 de trepte: Autorul „Scării”, descriind urcușul ca trecând prin treizeci de trepte, s-a gândit cu deosebire la cei treizeci de ani de viață ai Mântuitorului dinainte de începerea activității publice. De aceea lucrarea este împărțită în 30 de „Cuvinte”.

Enumerăm în continuare cele 30 de trepte, pentru o înțelegere mai ușoară și clară.

  1. Despre lepădarea de viața deșartă
  2. Despre despătimire
  3. Despre înstrăinătate
  4. Despre fericita și pururea pomenită ascultare
  5. Despre pocăința cea facută cu grijă și deplin arătată, în care se vorbește despre viața sfinților osândiți și despre închisoare
  6. Despre pomenirea morții
  7. Despre plânsul de bucurie făcător
  8. Despre nemâniere și blândețe
  9. Despre ținerea de minte a răului
  10. Despre clevetire
  11. Despre multa vorbire și despre tăcere
  12. Despre minciună
  13. Despre lenea sufletească
  14. Despre pântecele atotlăudat și tiran
  15. Despre curăția și neprihănirea nestricăcioasă, agonisită de cei stricăcioși prin osteneli și sudori
  16. Despre iubirea de arginți și despre neagonisire
  17. Despre nesimțire, adică despre moartea sufletului înainte de moartea trupului
  18. Despre somn și despre rugăciune și despre cântarea în obște
  19. Despre privegherea trupească și cum trebuie făcută aceasta
  20. Despre frica lașă sau nebărbătească
  21. Despre slava deșartă cea cu multe chipuri
  22. Despre mândria cea fără de minte
  23. Despre gândurile negrăite ale hulei
  24. Despre blândețea, simplitatea și nerăutatea agonisite prin sârguința înțeleaptă, și nu naturale și 10. despre viclenie
  25. Despre preaînalta smerită cugetare, pierzătoarea patimilor, ce se naște în simțirea nevăzută
  26. Despre deosebirea gândurilor, patimilor și virtuților
  27. Despre sfințita liniștire a trupului și a sufletului
  28. Despre fericita rugăciune, sfințita maică a tuturor virtuților și despre înfățișarea văzută și gândită în vremea rugăciunii
  29. Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului
  30. Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.

Troparul Sfântului Ioan Scărarul (30 martie) — Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre”.

🙏 Sfântul Ioan Scărarul: luptă-te neîncetat cu risipirea gândurilor tale

✝️ Sfântul Ioan Scărarul: Hristos — Medicul Atotputernic — face posibil să ierte chiar și cele mai grele păcate posibile

☦️ Sfântul Ioan de Kronstadt: "De ţi se va întâmpla să treci prin mari nenorociri, supărări, boli ..."

- Posted in Abecedarul credinței by

De ţi se va întâmpla să treci prin mari nenorociri, supărări, boli, nu fi laş, nu deznădăjdui, nu crâcni, nu-ţi dori moartea, nu spune vorbe de ocară înaintea Atotvăzătorului Dumnezeu, de pildă: vai, ce lovitură cumplită, e peste puterile mele, mai bine să mor sau să-mi pun capăt zilelor!

Să te ferească Dumnezeu de o asemenea laşitate, cârteală, nesăbuinţă! Rabdă totul, ca şi cum toate acestea ţi-ar fi fost trimise de Dumnezeu pentru păcatele tale, şi spune precum tâlharul cel înţelept: „Primit-am pe drept, după faptele mele“ (Luca 23, 41) şi priveşte cu ochii minţii la Mântuitorul care pătimeşte pe Cruce.

Sfântul Ioan de Kronstadt — Extras din ”Viața mea în Hristos”, Ed. Sophia, 2005, pag. 383

Chiar dacă suferința este insuportabilă, în spatele ei se ascunde o mare binefacere:

Până şi suferinţa e un bine de la Dumnezeu

"De la atotbunul Dumnezeu vine doar bine, nu rău: până şi suferinţa ta este un bine, iar tu cârteşti, te împuţinezi cu sufletul, îţi pierzi nădejdea: rabdă, mulţumeşte-I lui Dumnezeu. Pentru plăcerile de bunăvoie la tinereţe vin durerile de nevoie la bătrâneţe."Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări

Sfântul Ioan de Kronstadt spunea că tot ce îngăduie Dumnezeu în viața noastră este bun și mântuitor.

Boala este scară către cer

Când trupul vă este atins distrugător de vreo boală, nu cârtiţi împotri­va lui Dumnezeu, ci mai bine spuneţi: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat” (Iov 1, 21). V-aţi obişnuit să vă consideraţi trupul ca pe o proprietate inalienabilă şi nu este deloc aşa, fiindcă trupul vostru este templu al lui Dumnezeu.Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos

Necazurile sunt îngăduite de Dumnezeu și au un scop pedagogic și duhovnicesc:

Prin necazuri Domnul îți pune la încercare inima și rărunchii

"Nu deznădăjdui când ești supus la grele încercări, necazuri sau boli, când îți vin piedici sau ispite de la vrăjmașul. Toate acestea sunt drepte dări în vileag și pedepse prin care Domnul îți pune la încercare inima și rărunchii, întru curățirea, trezirea și îndreptarea ta, pentru a-ți arde spinii patimilor trupești; de aceea nu crâcni dacă ți se vor părea acestea din cale-afară de dureroase.

Nu căuta la dureri, ci la urmările binefăcătoare ale acestor pedepse pentru sănătatea sufletului tău.

Ce nu face omul pentru sănătatea trupului?

Cu atât mai mult trebuie să se îngrijească de sănătatea și mântuirea sufletului cel nemuritor; rabdă totul!
"


Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, p. 364

🧾 ActiveNews — Mihai Tîrnoveanu: Vlad Țăranu, imaginea unui simbol care nu este singur în Generația lui! 🔖🔖🔖 →

- Posted in Abecedarul credinței by

Vlad Țăranu

Elevul de la Baia Mare pedepsit de conducerea liceului pentru sentimentele sale românești este certitudinea că taina instinctului național nu poate fi frântă de vremuri.

Într-un regim care de zeci de ani încoace investește resurse imense pentru îndoctrinarea cu antiromânism a tinerei generații, Vlad a făcut o mare "greșeală": le-a împărtășit colegilor lui de școală idealul reunirii cu Basarabia și cel al cultului eroilor, dăruindu-le în mod simbolic stikere cu ,,Basarabia e România" și ,,Eroii nu mor niciodată".

Partidul străinătății, prin reprezentanții conducerii liceului s-a autosesizat și l-a pedepsit prin scăderea notei la purtare! I s-a pus practic o etichetă, o bulină neagră. A fost o "execuție" de tip clasic bolșevic, cu toate "subtilitățile" de rigoare, s-a dat practic copy-paste după sentințele tribunalelor din anii 50. Atunci tinerii naționaliști care au luptat împotriva ocupației străine și implicit pentru identitatea națională erau acuzați, culmea, că sunt dușmanii poporului român, agenți ai intereselor din afara României. Acei tineri au fost încarcerați în pușcăriile comuniste într-un cumplit program de reeducare, asa cum s-a întâmplat la Pitești și Aiud, ocne specializate, destinate elevilor și studenților.

Mai apoi s-a recurs la metoda internării opozanților regimului comunist în spitale de psihiatrie. Similitudinea este flagranta: acum, directorul liceului unde învață Vlad, a invocat în motivarea aplicării pedepsei un regulament intern care prevede că elevilor le este interzis ,, să aducă și să difuzeze în unitatea de învățământ materiale care prin conținut atentează la independența, suveranitatea și integritatea teritorială a țării, care cultivă violența și intoleranța".În același timp, băiatul nostru a fost obligat să urmeze un program de consiliere psihologică!

Chestiunea pare paradoxală, adică cum Vlad "atentează la integritatea teritorială a țării" când el s-a pronunțat tocmai pentru ea! Sensul este că țara lui Vlad este România, iar "țara" partidului străinătății este orice altceva decât România, o anti- Românie de fapt.

Piteștiul și spitalul de psihiatrie s-au comasat la Baia Mare pentru Vlad Țăranu, nume predestinat pentru un român "arestat" de corectitudinea politică, nume care a atentat pe bune nu la integritatea României, ci la integritatea statului de colonie a României.

Dacă s-au folosit canele media și instituționale care în regim de non-stop au difuzat propagandă si presiune asupra tinerilor pentru a-i scoate din tot ceea ce înseamnă sentiment național, cum se poate să mai fie un copil a cărui inimă să mai bată în el? Înseamnă că e "nebun" și are nevoie de reeducare într-un program psihologic!

Ideea este că Vlad Țăranu nu este din fericire singur în generația lui și asta as vrea cumva să-i transmit. Sunt tineri, elevi de liceu în Vrancea, care strâng semnături pentru Istoria Românilor și care au fost "luați în vizor", sunt colegi de-ai lor de generație din Moinești, care vin în Cultul Eroilor an de an la Valea Uzului si acolo unde identitatea națională trebuie întărită, sunt elevii din Huși care au cărat cu bratele lor cimentul pentru o Cruce pusă la căpătâiul soldaților români, prizonieri de război executați de ruși. Sunt tineri din Frăția Ortodoxă care cântă, se roagă și sparg cu topoare în bucăți bușteni pentru orfani și bătrâni. Sunt tineri care se așează în genunchi la mormintele altor tineri care au fost închiși în temnițele cele mai grele. Sunt tineri care lăcrimează și aprind lumânări la mormintele altor tineri care au fost bătuți cu ranga de fier, condamnați la ani grei de închisoare, ucisi de bâtă, frig si foame, pentru a se lepăda de Hristos și de Neam. Sunt copii care-si întreabă părinții: mamă și tată, de ce au fost bătuți și li s-au sfărâmat oasele și viața? Pentru că nu s-au lepădat, nu s-au dezis. Și de ce îi simțim în piepturile noastre? Pentru că sunt sfinți, dragii noștri!

Sunt generații de copii și tineri, de 34 ani încoace care vin la Țara cu mormite, la Târgu Ocna, Petru Vodă, Sâmbăta de Sus, la Țara cu Troița din padure, cu lumânări în mâini și cu o certitudine în inimi, anume aceea că există un ideal de urmat pentru care colegii lor din altă generație au luptat si chiar si-au dat viața în închisorile dictaturilor si în rezistența armată anticomunistă din munți.

Este o taină, dincolo de orice calcule, de orice sistem și de orice logică a vremurilor, cea a sufletului românesc. Acesteia nu-i poți pune cătușe, așa cum nici cea mai mică adiere de vânt nu poate fi prinsă, legată cu lanțuri.

Ea răzbate.

 


 

Page 1 of 12