Stejarul din Cajvana se poate lauda cu o înălțime de 23 metri și o circumferință de 11 metri, în punctul cel mai gros al copacului.

Specialiștii spun că este cel mai bătrân stejar din sud-estul Europei iar testarea vârstei stejarului, cu datare radio-carbon, a dus la concluzia că ar avea în jur de 800-900 de ani.

„Se poate afirma că acest arbore multisecular datează aproximativ din secolul XII, mai exact din perioada anilor 1125-1275”, se arată în studiul realizat de prof. univ. dr. Adrian Pătruţ.

Legenda spune ca însuși Ștefan cel Mare s-ar fi odihnit la umbra lui prin 1476 și tot de atunci a fost dat și numele localității.

Lângă stejarul multisecular există un basorelief în care este sculptată scena în care domnitorul Ştefan cel Mare se odihneşte la umbra copacului, dar şi o pancartă prin care trecătorii sunt informaţi că stejarul este un monument al naturii.

Cine este aproapele nostru? Toți cei cu care trăim, lucrăm, ne întâlnim, care au nevoie de dragostea și de ajutorul nostru în rugăciune. Potrivit credinței noastre creștine, suntem cu toții frați și surori și formăm o singură familie în Hristos. Nimeni nu este străin pentru noi. În spatele aproapelui nostru stă Însuși Hristos Dacă nu-l iubim pe aproapele nostru, nu-L iubim pe Hristos. El ne-a spus-o simplu și clar în Evanghelie: în măsura în care ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei mai mici, Mie Mi-ați făcut (Matei 25:40). Să ne amintim mereu aceste cuvinte ale Mântuitorului. Să ne rugăm Lui să ne însuflețească inimile cu dragoste pentru oameni. — Sfântul Luca al Crimeei

• ☦️ Sf. Luca al Crimeei - cuvânt de folos

• ☦️ Sfântul Luca al Crimeei – De ce Dumnezeu nu ne vindecă întotdeauna trupul?

• ✝️ Sfântul Luca al Crimeii: Dumnezeu nu cere să dai socoteală, nici nu se supără, ci se bucură de întoarcerea noastră spre bine. Dar dacă nu-L vrem în viața noastră, nu vine, deși ne face bine, însă tot cât îi îngăduim noi. El respectă în chip desăvârșit libertatea noastră.

• ☦️ Sfântul Luca al Crimeii: Să nu credeți niciodată că la prima rugăciune, la prima cerere veți primi de la Dumnezeu tot ceea ce cereți!

• ☦️ Sf. Luca al Crimeei: "Rugaţi-vă neîncetat” nu înseamnă numai să citeşti rugăciuni, să faci închinăciuni şi să mergi la biserică.

• ✝️ Acatistul Sfântului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului - 11 Iunie →

"Numai un lucru o să vă cer s-aveți în minte în timp ce vă închinați icoanei sfântului sau sfintei: că în spatele nimbului de lumină pe care-l vedeți, admirați și cu care vă mângâiați, există un om care a luptat mult cu sine însuși. Pe care relația sa cu Dumnezeu l-a costat foarte mult și l-a "zdrobit".

În ochii luminoși ai icoanelor să vedeți durerea nespusă a crucii, nopțile de singurătate absolută, ale căror zori se-asemănau izbăvirii.

De aceea, când sărutați icoanele sfinților, nu cereți numai, ci spuneți și un "mulțumesc", un "te iubesc pentru cele prin care ai trecut, sfinte al meu".

— Părintele Haralambos Papadopoulos - "Viața fără rețete" - Editura Sophia, București

Un gazetar… este omul de luptă, fără temere. Pe el nu-l interesează repercursiunile pe plan personal de pe urma scrisului lui. El luptă pentru adevăr! E un soldat al cuvântului.

Sunt şi ziarişti care tălmăcesc aşa compact, istoric, diferite foi. Dar nu spun nimic în acelaşi timp. Au grijă de două-trei coloane, să umple spaţiul. Ca să-i ameţească pe toţi, o învârt şi nu spun nimic. Şi alţii… într-o frază pot să te facă să iei foc.

Ziarist, neziarist, trebuie însă să ţină cont de cuvântul „răspundere”. Să răspundă cu tot curajul de ce-o scris azi. Dacă îl întreabă cineva mâine, el trebuie să menţină ferm ceea ce o scris. Şi-atunci vedem: dacă riscă. Pentru că vin unii şi te ameninţă - nu mai ai voie să scrii, te-am eliminat din breaslă, că-ţi taie salariul şi altele, să te sperie. Nu trebuie cedat nici un milimetru din linia întâi a adevarului. Dar dacă presa este în mâna străinilor şi nu este în mâna noastră proprie, ce să mai zici? Şi interesul acestor neromâni este să distrugă Ortodoxia.

De exemplu, s-au apucat ei, unii, să trateze problemele Bisericii, când ei habar n-au de rânduielile bisericeşti. Au fost într-adevăr mulţi dintre oamenii Bisericii care au mai căzut. Măi, oamenii aceştia au căzut, dar harul lui Dumnezeu a lucrat şi lucrează prin ei, pentru că nu se amestecă păcatul cu harul lui Dumnezeu.

Preoţia este un dar mare de la Dumnezeu pe care l-a lăsat omului. Acum nu înseamnă că dacă harul lui Dumnezeu nu se amestecă cu păcatul omului, de-acuma să ne permitem orice. Dar unii urmăresc doar defăimarea aceluia, nu vor îndreptarea lui şi aşa se reuşeşte să se facă o sminteală a creştinismului ortodox, în primul rând.

Au greşit şi alţii… S-a greşit şi la budişti, s-a greşit şi la mahomedani, s-a greşit şi la evrei şi la catolici, s-a greşit peste tot! Dar vezi prea bine că nu se leagă nimeni de ei, se leagă numai de noi, ortodocşii, asta fac, ca să poată lovi cât mai mult în ţara şi credinţa noastră.

Aşa îi şi recunoşti… Deşi mai sunt şi unii printre noi care-şi pun haina de oaie peste blană şi fac pe ortodocşii… Parcă există un front, un duh, străin şi duşman, anti-Ortodoxie!

Însă, în pofida tuturor greutăţilor, ziaristul trebuie să izbândească. Gazetarul cu conştiinţă ortodoxă, care pune cuvânt bun pentru Biserica lui Hristos, poate fi mai mare în faţa lui Dumnezeu decât mulţi dintre clericii de azi.

Să luaţi aminte!

— La Petru Vodă, de Adormirea Sfintei Ana, Cuv. Olimpiada şi Eupraxia, 2008

✝️ Este vremea muceniciei! După părerea mea, ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. / "Românul a ieşit din comunism cu o frică şi cu un conformism care îl face să cadă rapid în condiţia de slugă. O spun cu durere, să mă ierte cei care se simt jigniţi. Este vremea muceniciei! După părerea mea, ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă. Creştinii care au înţeles gravitatea momentului acţionează fiecare acolo unde este. Salvarea nu este la grămadă, salvarea este individuală, deşi lucrarea este mai la îndemână când este colectivă. Să lucreze fiecare cu pruncul său, cu fratele său, cu prietenul, cu vecinul, ca să ne ajutăm să nu cădem. Aceasta este una dintre marile virtuţi ale creştinului, că-l ajută pe cel din preajmă." — Părintele Justin Pârvu

✝️ Arhimandritul Iustin Pârvu (1919-2013) despre buletinul electronic: / "Ce creştin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumnezeu, şi cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui. Mă minunez când aud despre preoți şi monahi sihaştri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunță la toate cele lumeşti şi acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii. Călugărilor, ca asceți trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe nişte modele, vase alese ale Duhului Sfânt. Dar tot aşa şi creştinii au datoria de a lumina prin viețuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, şi altfel i se socoteşte unuia care cunoaşte prorociile şi a fost crescut în Tradiția Ortodoxă. Dacă noi, creştinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalți nici atât. Şi atunci nu ne facem vinovați pentru generațiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistență? Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți pecetea." — Părintele Iustin Pârvu

📰 Dinu Popescu @ Anonimus.ro: Încrederea publicului în mass-media a ajuns la cel mai scăzut nivel din istorie → / În lumea asta a presei de azi, mai e loc doar pentru „jurnaliștii” cu epoleți, cei care primesc pe mail articole gata scrise sau le preiau de pe bine-cunoscutele site-uri de propagandă, pentru „jurnaliștii” executanți, care nu trebuie să aibă păreri, ci doar o coloană vertebrală cât mai pliabilă și o limbă lungă, lungă, să ajungă adânc, cât mai adânc în anusurile potrivite, dar și pentru „jurnaliștii” care sunt suficient de capabili încât să dea „translate” la un articol de pe un site străin și să-l posteze pe site-ul la care lucrează, dar care uită să verifice dacă textul este tradus corect.

Într-un interviu acordat revistei franceze Paris Match, Eugen Ionescu relatează experienţa de mai jos, pe care a avut-o la Muntele Athos:

”M-am născut într-o familie ortodoxă şi am locuit la Paris. La douăzeci şi cinci de ani, eram un tânăr reprezentant autentic al culturii seculare din Parisul de pe vremea aceea. Într-o zi, mi-a venit ideea să vizitez Muntele Athos, din cauza aşezării sale: un loc al pustniciei în Biserica Ortodoxă. Odată ajuns acolo, mi-a mai venit un gând: să mă spovedesc. Aşa că m-am dus şi am găsit un ieromonah, un părinte duhovnic.

Ce i-am spus părintelui? Păcatele obişnuite ale unui tânăr secularizat, care trăia fără să-L cunoască pe Dumnezeu. După ce m-a ascultat, părintele ieromonah m-a întrebat:

– Fiul meu, crezi în Dumnezeu?

– Da, da, părinte; cred. De fapt, eu chiar sunt botezat creştin-ortodox.

– Ei bine, fiul meu, crezi şi accepţi pe deplin faptul că Hristos este Dumnezeu şi Ziditorul lumii şi al nostru?

Aici m-am cam pierdut. Era pentru prima oară când îmi punea cineva această întrebare atât de direct – o întrebare la care trebuia să dau un răspuns onest şi în fata căreia trebuia să îmi exprim clar atitudinea. Nu era vorba doar dacă credeam că cineva a creat lumea, dar şi că acest Dumnezeu, Creatorul lumii, are legătură cu mine. Şi că am şi o relaţie personală cu El! I-am răspuns părintelui:

– Părinte, eu cred; dar te rog, ajută-mă să înţeleg lucrul acesta mai bine.

– Ei, dacă crezi cu adevărat, atunci totul intră în rânduială, de la sine.”

Această întâmplare a determinat o schimbare în viaţa lui Eugen Ionescu, care, în ciuda celebrităţii şi notorietăţii sale, până la sfârşitul vieţii a dus o viaţă pioasă de creştin ortodox, profund credincios.

Atunci, Maica Domnului, la rugămințile mamei, i-a vindecat băiatul condamnat să fie orb, și mai mult decât atât ca o mărturie în plus, a schimbat culoarea ochilor copilului din căprui în albastru. 🙏

• Minunea s-a petrecut în anul 1530 cu un tânăr nevinovat de 15 ani, care fusese pedepsit pe nedrept de guvernator, prin scoaterea ambilor ochi.

• Băiatul pe nume Stefanos orbise, iar mama lui disperata a venit la Icoana Maicii Domnului din Biserica Sfântul Lazăr, sa se roage și să-I ceară ajutor.

• Atunci MAICA DOMNULUI, cu Sfintele Ei mâini, l-a vindecat pe copil redându-i vederea, dar mai mult decât atât i- a schimbat și culoarea ochilor (vezi foto). Toți cei prezenți, inclusiv guvernatorul, văzând minunile Maicii Domnului au căzut în genunchi cerând iertare.

• În găleată erau ochii căprui ai băiatului, scoși prin tortură, iar chipul băiatului de data aceasta cu ochi albaștri, purta urmele rănilor torturii.

• Icoana care prezintă această Minune a Maicii Domnului este făcătoare de minuni și se numește "Icoana Maicii Domnului de la Kassiopi" - Corfu ( Grecia) - Foto.

• Icoana este împodobită cu ferecătură de argint și este renumită pentru minunile săvârșite înaintea ei de-a lungul timpului. Are o mulțime de engolpioane de preț, pentru fiecare minune săvârșită câte unul.

• Această minunată Icoană a fost pictată după 140 de ani de la săvârșirea minunii, de către iconograful Teodor din Creta. El era să se înece în timpul unui naufragiu, dar cerând ajutor Maicii Domnului a scăpat cu viață.

• Dar Maica Domnului i-a apărut în vis și i-a arătat cum s-a întâmplat minunea. Drept mulțumire, Teodor a pictat această minunată Icoană, așa cum i-a spus Maica Domnului.

• Rugăciune:
  

  Preasfantă Născătoare de Dumnezeu, Te rugăm deschide-ne și nouă, creștinilor ochii mintii, să putem vedea Adevărul Fiului Tău, că suntem orbi și ne-am pierdut speranța și credința. Întărește-ne în fața ispitelor și roagă-Te Fiului Tău și Dumnezeului nostru, să ne sporească credința și să ne mântuiască. Amin 🙏

• Deznădejdea este păcat de moarte și diavolul se bucură peste măsură de ea. Aceasta este îndepărtată iute de spovedanie.
  
  

• Păcatul, fie că-i mic, fie că-i mare, este iertat prin pocăință adevărată.
  
  

• Dacă iubitorul de oameni Dumnezeu îl ajută pe om să se pocăiască, pe toate celelalte le va iconomisi cu pricepere spre mântuire… Căci preamilostivul Dumnezeu caută pricină și motive pentru a mântui sufletele oamenilor.
  
  

• Întrucât ne-am murdărit mintea, inima și trupul cu cuvântul, cu fapta și cu cugetul, acum nu mai avem îndrăzneală. Nu avem veșmânt de nuntă. De aceea trebuie să ne curățim prin spovedanie, prin lacrimi, prin durerea sufletului; și toate acestea să le facem însoțite de rugăciune, care-l curățește și-l desăvârșește pe om.
  
  

• Și cu cât tu te vei curăți de patimi, cu atât te vei liniști și te vei cuminți și te vei împăca cu Dumnezeu.
  
  

• Noi să cerem iertarea păcatelor noastre și să ne îngrijim de curăția sufletului, și cele ale lui Dumnezeu vor veni singure, fără să le cerem.
  
  

• Fiți cu luare aminte doar la sufletul vostru; de acesta să vă îngrijiți să se mântuiască, căci este nestricăcios, nemuritor.
  
  

• Atunci când omul se spovedește, sufletul i se curățește și se face strălucitor ca diamantul… Fără spovedanie nu se poate vorbi de pocăință; și fără pocăință omul nu se poate mântui…
  
  

• Toate sunt iertate, doar cele care nu sunt mărturisite nu se iartă… Varsă două picături de lacrimi cu durere în suflet și toată mizeria se va spăla.
  
  

• Fie ca Domnul să ne miluiască pe toți cu rugăciunile Sfinților Părinți Purtători de Dumnezeu. Amin.
  
  

— Cuviosului Iosif Isihastul, Fragmante din cartea ”Mărturii din viața monahală”

"Nu știu dacă era important pentru Sfinții Apostoli să știe care dintre ei va sta lângă Iuda, dar sunt sigur că era important pentru fiecare să știe că nu el va fi Iuda.

Un principiu similar ar trebui să fie important și pentru noi.

Nu avem întotdeauna posibilitatea de a alege alături de cine să stăm în tramvai, autobuz sau avion. Dar dacă vom fi oameni sau neoameni depinde de fiecare dintre noi"

— Patriarhul Pavle al Serbiei – Sfintenia nu se poate ascunde

"Doamne, dă-mi puterea să mă duc la Liturghie! Doamne, ajută-mă să mă duc la spovedanie! Doamne, dă-mi un duhovnic care să mă înțeleagă și să mă dezlege!

Doamne, dă-mi putere să fac o picătură din canonul pe care ar trebui sa îl fac pentru păcatele mele!

Doamne, dă-mi smerenie și umilință ca să pot veni și eu duminica la Liturghie, să aud clopotul, să aud toaca, să se miște ceva în mine!

Doamne, ajută-mă să stau în Liturghie de drag, pentru Tine, nu pentru mine, pentru problemele mele sociale!

Doamne, ajută-mă să fac un pas către Sfântul Potir!"

— Ieromonah Macarie Banu (extras din Predică la Evanghelia zilei 28 mai 2024)

“Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului.

Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus, totuşi, mâna pe statul român.

Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe.

De aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare, cosmopolite.

A fost o fineţe extraordinară de-a debita esenţa cosmopolitismului sub forma naţionalităţii şi de-a face să treacă toate elementele sănătoase şi istorice ale trecutului sub acest jug".

— Mihai Eminescu

"Eu mă știu pe mine: dacă mă scol de dimineață și-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua. Dar dacă te scoli dimineața și te învârtești așa, prin casă – că mai am asta de făcut, mai am și treaba astălaltă, apoi, nu-ți merge bine toată ziua. Așa că, să faci oleacă de canon în fiecare zi!" - Părintele Paisie Olaru

Două destine tulburătoare, două vieţi care s-au sprijinit una pe cealaltă înduhovnicindu-se în iubire. O poveste prea puţin cunoscută, poate şi pentru că poartă în sine un incredibil omenesc, o fascinaţie care zdruncină, un inedit al mărturisirilor şi o îndrăzneală a trăirii pe care noi, cei ai cotidianului prezent, nu o mai credem posibilă.

Svetlana Tănasă a trecut la Domnul în straie de muceniţă, cu numele Heruvima. Odihneşte în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, iar povestea ei a devenit o adevărată pildă pentru ortodoxie după ce, în urma unei burse Soroş la Universitatea Central Europeană de la Budapesta (Ungaria), a contactat un cancer de piele (medicii confirmându-i că este vorba despre o iradiere). În urma acestei cumplite boli, Svetlana Tănasă se retrage la Mănăstirea Petru Vodă, unde sub binecuvântarea Părintelui Justin Pârvu va deveni mireasă a lui Hristos. Un parcurs impresionant, de o puternică semnificaţie ortodoxă, asupra căreia vom reveni într-o scriere viitoare, când ne vom opri şi asupra anilor de studii pe care Svetlana i-a petrecut la Budapesta.

Elevă la Liceul Pedagogic din Botoşani

Puţină lume ştie că Muceniţa Heruvima, aşa cum este ea astăzi cunoscută, s-a născut în Botoşani. Că a fost elevă a Liceului Pedagogic într-o perioadă de crunte încercări, când comuniştii manifestau o presiune imensă asupra tinerilor, pentru a-i controla şi a-i menţine cu forţa în doctrina partidului, ca masă de manevră şi de desfăşurare în spirit socialist. Colegii din vremea liceului îşi amintesc de fata aprigă, curajoasă, care purta în ea o veselie primejdioasă la adresa regimului, dar o dragoste necondiţionată pentru semeni. Vorbesc cei care au cunoscut-o (chiar dacă şoptit: “da, am auzit ce a păţit acolo, la Budapesta, nu ştim, noi nu am cunoscut-o aşa, nu ştiam că e o fată religioasă sau, mă rog…”) despre fata îndrăgostită de frumuseţea lumii, despre energia uriaşă pe care o împrăştia în jur. Citea enorm, vorbea cu uşurinţă despre aproape orice şi, mai ales, fascina prin luciditatea minţii, prin felul unic în care rostea adevărul în care credea.

Svetlana şi Camelia: mântuirea prin suferinţă!

Cele doua prietene, Heruvima – Svetlana si Camelia (aici si in fotografia de deschidere)

Una dintre colegele de clasă avea să îi devină, în timp, soră a inimii, tovarăşă de suferinţă. O comuniune greu de înţeles în afara duhului iubirii, o taină care se desluşeşte târziu, când amândouă mărturisesc dragostea cea mare pentru Hristos. Svetlana Tănasă a trăit 30 de ani. Camelia Răileanu 33. Amândouă trecute prin sfâşietoare suferinţe pe care le-au purtat cu o demnitate a umanului greu de descris.

În anul 1997, în luna august, Svetlana Tănasă venea de la Budapesta şi se oprea la Petru Vodă, mărturisindu-i Părintelui Justin Pârvu situaţia în care se afla: diagnosticată cu cancer de piele. Bunul părinte o opreşte la mănăstire. Boala evoluează galopant, ca o fiară hulpavă şi grăbită să înghită trupul din ce în ce mai neputincios. Curând va ajunge la metastază şi durere cumplită. Svetlana acceptă să fie rasoforită, iar cu câteva săptămâni înainte de a pleca la Domnul este călugărită chiar de către Părintele Justin. “A refuzat să ia morfină, pentru a-şi şterge prin suferinţă toate păcatele săvîrşite în această lume”, dă mărturie Monahul Filotheu, de la Mănăstirea Petru Vodă.

În acelaşi an 1997, în ultima lună din vacanţa de vară, Camelia Răileanu (foto stânga) pleacă singură într-o drumeţie în munţi. La întoarcere se simte din ce în ce mai rău, astfel că este nevoită să meargă la analize: tumoare cerebrală. O veste ce se năpusteşte cu nemilă, greu de înţeles pentru un suflet tânăr care iubea viaţa, oamenii, copiii, copacii, seminţele viului şi poezia lumii întregi. Urmează o operaţie riscantă, cu consecinţa unei hemipareze pe partea stângă care cedează foarte greu.

La Botoşani şi la Petru Vodă, două suflete pe Drumul Crucii!

De aici, parcursul celor două tinere se mută parcă într-o altă dimensiune. Un drum al Crucii, al mântuirii prin iubire, rugăciune şi suferinţă. Prin cumplită, sfâşietoare suferinţă. Camelia şi Svetlana (Ţuca, aşa cum îi spuneau colegii şi apropiaţii) ating înălţimi duhovniceşti care poartă puternice amprente de mucenicie creştină.

“Mă gândesc mult la Țuca. Ea e vârful de lance al generației mele”,

... scria Camelia în iulie 98, în caietul său ce avea să o însoţească până aproape de clipa ultimă.

Peste o lună, în august 98, gândul se întoarce la prietena ei cu care, chiar dacă nu se vedea, menţinea o vie legătură:

“Zilele trecute i-am scris Țucăi. N-am văzut-o de… nu știu câți ani! Astăzi Țuca e într-o mănăstire din Munții Neamțului și e grav bolnavă. Cineva mi-a spus, la adresa ei: “Uite unde ajunge omul după ce face două facultăți și-și dă doctoratul la Budapesta!” Nu-i pot spune că Țuca a ajuns unde noi nu vom avea tăria să ajungem vreodată. Ea cunoaște o dimensiune a lui Dumnezeu care nouă, păcătoșilor de rând, ne este refuzată. Dimensiunea mântuirii”.

Revolta din '87 şi revoluţia din '89!

“În Țuca”, scria Camelia în 18 august 1998, “e multă suferință și o înțelepciune ancestrală!”. În aceeaşi zi consemnează amănunte importante din biografia Svetlanei Tănasă, cuvinte care confirmă nu doar caracterul puternic al celei ce avea să devină maica Heruvima, ci mai ales forţa cu adevărat impunătoare a acestui spirit capabil să recunoască adevărul şi implicaţiile profunde pe care el, Adevărul, le implică. Scrie Camelia despre momentul noiembrie 1987, cel al revoltei muncitorilor de la Braşov. Fetele erau în clasa a XI-a, la Liceul Pedagogic din Botoşani. “Cândva ea (Svetlana Tănasă, nota red.) ne vestea revoluții și ea însăși avea să trăiască din plin una. În 87, când au fost primele mișcări la Brașov, a intrat în clasă strigând: “Copii (așa se adresa mereu celor din jur)! Se pune de-o revoluție. Ascultați-mă pe mine. Peștele de la cap se împute. Ceaușescu e pe ducă”. Asculta posturi străine de radio și-l acuza pe maiorul de la Securitate care stătea la etajul superior că are în casă un arsenal de aparate de bruiat posturile străine”.

“Golancă” în “Zonă liberă de neocomuniști”

Peste doi ani, în decembrie, revolta populară ajunsese la Bucureşti. Svetlana era studentă la Iaşi, dar imediat ce simte aerul de libertate pe care atât de mult îl visa pleacă la Bucureşti, “să fie pe baricade la Universitate”, povesteşte Camelia. “Iar mai târziu, fenomenul Piața Universității (varianta Iași) avea s-o aibă în mijlocul său”. Consemnările Cameliei sunt nu doar de o reală valoare sentimentală, ele capătă notă documentară atunci când ilustrează momente importante ale revoluţiei la Iaşi, dar nu doar din decembrie, ci şi cele ale tulburatului an 1990.

“(Ţuca, nota red.) râdea arătându-mi fotografii de atunci din fața universității ieșene. Spunea că s-au cheltuit atâtea și atâtea kilograme de vopsea neagră sau albă. Neagră, să scrie pe pereții Universității: “Jos feseniștii!”. Albă, să scrie pe trotuar: “Zonă liberă de neocomuniști”. Venise vremea “golanilor” anticomunişti! “Țuca a fost un fericit “golan” al acelor ani”, scrie Camelia.

“Într-o zi a venit mama ei și mi-a spus: O pierd”

Camelia îşi aminteşte de iarna dintre 1997 şi 1998. Trecuse de operaţie, se lupta cu hemipareza şi exersa întoarcerea la mers, de care îi era atât de dor.

“Pe atunci am aflat că Țuca se simte mai bine. Dar într-o zi a venit mama ei și mi-a spus: “O pierd”. Mă uitam la ea ca la Iov în pustie: fără soț, fără avere, crezându-și unicul copil pierdut. Eu nu credeam. Eu eram stânca pe care ea plângea”.

La Petru Vodă, deşi chinuită crunt de cancerul galopant, maica Heruvima găseşte putere să îi scrie prietenei sale de suferinţă şi de viaţă. “Azi primesc din nou un mesaj de la Țuca. Pe Țuca am contactat-o telepatic de la ieșirea mea din spital. Am aflat că se luptă cu cancerul și m-am gândit la ea. Gândul meu bun a zidit. Mesajele de la ea vin foarte rar, dar sigur. Acum îmi scrie că nu-ncetează să lupte, așa cum nici eu. În scrisul ei e un anume răspăr, care mi-o amintește așa cum era. Răspărul acesta îmi miroase a viață, deși știu că stă în morfină și scrie. Țuca e cel mai firav soldat pe care l-am întâlnit până acum. Mi-amintesc că în anul I de facultate a fost singura care n-a făcut armata pentru că greutatea cazarmamentului depășea greutatea ei cu mult. Acum greutatea bolii n-o doboară. Mă roagă să lupt și pentru ea, așa cum cândva mă îndemna să scriu și pentru ea. Am scris. Acum lupt și scriu”.

Şi, chiar dacă pare incredibil şi imposibil în economia vieţii şi a umanului terestru, în acei ani Camelia Răileanu a scris neîntrerupt, a publicat două cărţi şi a citit nesfârşit şi cu o forţă greu de conceput cu mintea omenească.

“Astăzi îmi scrie că ne vom întâlni cândva în ceruri”

Îşi aminteşte cum, în anii de liceu, profesoara de engleză le cere elevilor să spună ceva deosebit. “Eu cu Nela și cu Țuca spunem c-am fi vrut să ne naștem în alte secole”, scrie Camelia în însemnările sale. “Eu – în secolul XIX, ca să mă întâlnesc cu Eminescu, ca să-l iubească și pe el cineva. (…) Țuca vrea să se nască în secolul XXI, care va fi unul religios sau nu va fi deloc. Suntem în anul de grație 1985”. În acel sfârşit de august 98, cu mai puţin de trei luni înainte de a pleca în veşnicie, Svetlana, care se pregătea să primească haina muceniciei cu nume de Heruvima, îi scrie Cameliei o scrisoare în care o pregăteşte de rămas bun. Camelia, din mijlocul propriei suferinţe, păstrează, însă, gândul revederii.

“Astăzi îmi scrie că ne vom întâlni cândva în ceruri. Astăzi eu joc în actul a II-lea al unei tumori cerebrale și mai sper s-o întâlnesc pe pământ”.

Părintele Gheorghe Calciu la Maica Heruvima

Urletele din mănăstire şi strigătul-rugăciune!

La Mănăstirea Petru Vodă, maica Heruvima se mântuia prin suferinţă. Refuza morfina, dau mărturie călugării, chiar dacă durerile erau sfâşietoare.

“Urletele ei de durere vestesc şi astăzi, în urechile celor care le-au auzit, chinurile iadului prin care a trecut”, scria mai târziu Monahul Filotheu.

La Botoşani, în cămăruţa ei, Camelia Răileanu striga în rugăciune.

“În nopțile de durere învăț că rugăciunile nu se șoptesc, nu se rostesc în gând, ci se strigă. Durerea care nu suportă nici gândul suportă strigătul-rugăciune, că altfel de strigăte mi-ar fi imposibil să scot. Durerea am suportat-o de copil cu stoicism. Dar când suportabilul trece în insuportabil, strig: Du-mă, Doamne, în sus sau în jos, că aici pe pământ numai durerea e sihastră și nimeni nu mă poate ajuta”.

Sfârşitul maicii Heruvima.

“Țuca nu mai este, îmi spune mama ei”

Maica Heruvima se stinge din viaţă în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998.

“Dumnezeu i-a ascultat ultima dorinţă, aceea de a prinde sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli. După privegherea hramului mănăstirii noastre, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998, pe la ora 3 dimineaţa, Sfânta Muceniţă Heruvima a plecat dintre noi cu sufletul împăcat, luminoasă la chip, să mărturisească înaintea Sfintei Treimi lupta ortodocşilor împotriva stăpînitorilor acestui veac şi să mijlocească pentru iubitorii de adevăr”, avea să scrie peste câţiva ani Monahul Filoteu, de la Mănăstirea Petru Vodă.

La Botoşani, Camelia nu mai primeşte nicio veste. Nu ştie nimic despre prietena ei, însă sufletele lor sunt alături. Camelia scrie la mai bine de 10 zile de la plecarea la Domnul a maicii Heruvima:

“Nu mai am nicio veste de la Țuca. Poate de aceea o visez. E o întâlnire de nu știu câți ani de la terminarea liceului. Eu valsez, într-o rochie de ametist. Toți se miră: Uite, băi, ziceați că moare și a înviat! Eu nu mă mir. Țuca zice să cântăm ceva pentru profi. Are un caiet cu solfegii. Mă uit la ea. A schimbat pantalonii cu rasa monahală, dar e aceeași”.

Neliniştea continuă. Revine cu o altă însemnare, pe 20 noiembrie 1998:

“Astă-noapte am visat-o din nou pe Țuca. În veșnicii ei pantaloni cu genunchi, cu mâinile în buzunare, spunându-mi c-a trecut puțin pe la mine. Plângeam strângându-i trupul fragil la piept și mângâindu-i pletele, așa cum și ea mă mângâia cândva în durere spunând: “Nu ești singura care absorbi prin toți porii suferința. Nu ești singură, sora mea!”. Astăzi mă gândesc: ortodoxia este o religie a suferinței asumate”.

Dimensiunea mântuirii

Neliniştită de toate aceste gânduri, semne şi îngrijorări, încearcă să afle noutăţi despre prietena ei. “De câteva săptămâni sun la Țuca acasă. După visul de astă-noapte am presimțiri grele. Sun și întreb. Țuca nu mai este, îmi spune mama ei. Pentru o clipă uit totul și mă gândesc: nu mai e acasă, a fost și – a plecat. Clipa negării. Țuca nu mai este de două săptămâni. Primesc vestea cu o liniște muncită în nopți de rugăciune. Cu conștiința unui final care m-a izbit de acum două luni”. “Știu c-ai să lupți, așa cum ai făcut întotdeauna”, îi scrisese maica Heruvima prietenei sale.

Camelia, din cămăruţa ei din Botoşani, încerca să mângâie suferinţa unei mame atât de greu încercate. “Am făcut tot ce se putea, spune mama ei. Eu spun: știu. Și-ntr-o clipă le văd pe Țuca și pe mama ei, acasă, acum 10 ani. Camera mică, acvariul cu pești, cărțile, motanul Modigliani și patul în care Țuca își strângea prietenele ca pe pisici. Ea culegea flori cu gingășia cu care culegea prietenii, pe care-i hrănea și-i omenea”. Îşi aminteşte cum îi scrisese ea Ţucăi, în urmă cu atât de puţină vreme: “Mă rog pentru iertarea greșelilor tale și ca Dumnezeu să nu curme lucrarea ta nobilă pe acest pământ. N-am putut să scriu că mă rog pentru bunul ei sfârșit, deși asta gândeam. În lucrarea ei nobilă pe pământ m-a atins pentru o clipă și pe mine cu aripa. Îți mulțumesc că m-ai îmboldit spre viață, îmi scria ea. Am încercat. Pe ultima sută de metri am încercat să fac respirație artificială unui muribund. Închid receptorul spunând: A mai murit un înger de cancer. A murit în chinuri mari. Cu adevărat ea cunoaște acum dimensiunea mântuirii”.

Moartea dragii ei prietene o îndârjeşte în ale vieţii. Vrea să trăiască pentru ea, pentru amintirea şi pentru dragostea ei infinită. “Paradoxal, vestea morții Țucăi mă face să mă gândesc cu tărie la vindecarea mea”. Trece cu mare chin iarna lui 98 şi păşeşte cu speranţă în primăvară. Pe 11 martie gândul o poartă din nou în trecut. “Dacă am fi avut altă cale spre mântuire decât suferința, Dumnezeu ne-ar fi arătat-o, cu siguranță, îi scriam Țucăi, drept revelație a zilelor petrecute la reanimare. Dar ea știa mai bine, avusese revelația aceasta înaintea mea”.

Ultimul mesaj de la Petru Vodă a fost unul cu adevărat mărturisitor, este însăşi esenţa ortodoxiei. “Mi-a scris că luptă nu pentru că ar ține cu dinții de viața aceasta iluzorie, ci pentru că vrea să ducă lupta până la capăt”. Dar lupta Cameliei nu se terminase. A mai durat încă aproape trei ani şi jumătate. Camelia, poeta care a cunoscut cuvântul în suferinţă şi suferinţa înaltă a Cuvântului, se stingea din viaţă pe 2 martie 2002, făcându-şi semnul Sfintei Cruci. O ultimă mărturisire, o ultimă consemnare în destinul pe care Dumnezeu i-l hărăzise.

Florentina Toniţă / Ştiri Botoşani

Sursa: MĂRTURISITORII

Bucură-te Cuv. Mc. HERUVIMA!

❤️ Fotografia zilei: Pe 10 februarie, ziua nașterii Marelui Duhovnic al românilor, Părintele Justin Pârvu, a avut loc un Simpozion la Mănăstirea Paltin – Petru Vodă, la care au fost prezenți câteva sute de participanți. A avut loc și o minune: unul dintre portretele Părintelui Iustin din chilia sa a izvorât mir ce a răspândit pace și liniște sufletească. →

“În vreme aceea, orice împotrivire organizată față de sistemul lui Antihrist va deveni cu neputință. Nu năzuiți să-l opriți pe Antihrist cu mâna voastră slabă. Retrageți-vă, păziți-vă de el; și aceasta vă va fi de ajuns.” — Sfântul Ignatie Briancianinov, „Apostazia și Antihristul”, Editura Sophia, 2014, pp. 181-182:

☦️ Sfântul Ignatie Briancianinov: este foarte anevoioasă întoarcerea din erezie la Ortodoxie, cu mult mai grea decât întoarcerea din necredinţă şi idolatrie

🛐 Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre mântuirea ereticilor - Mulţi chemaţi, puţini aleşi - Scrisoarea adresată de Sfântul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu acceptă că sunt „mulți chemați și puțini aleși” și că aleși sunt tocmai adevărații ortodocși.

☦️ Sfântul Ignatie Briancianinov: Viețuirea întru Dumnezeu va deveni foarte anevoioasă / "Viețuirea întru Dumnezeu va deveni foarte anevoioasă. Va fi așa pentru că cel ce va trăi în mijlocul smintelilor și față către față cu ele, nu va putea să se sustragă înrâuririi acestora. Așa cum gheața sub acțiunea căldurii își pierde soliditatea și se face în apă fluidă, tot astfel și inima, plină de intenții bune supusă fiind influenței ispitelor în mod permanent, slăbește și se schimbă devenind nestatornică...!" — Sfântul Ignatie Briancianinov

În anul 1848, prin evlavia locotenent-colonelului Dimitrie Bonşeskul din Moscova a fost zugrăvită o copie a icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”, pe care a aşezat-o cu cinste în casa lui. Curând, din icoană a început să izvorască mir cu bună mireasmă cu care ungându-se cei bolnavi de vreme îndelungată primeau tămăduire.

Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” este prăznuită pe 7 martie, 29 mai și în joia de după Duminica Tuturor Sfinților.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției de pe icoană: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor, vor primi bucurie veşnică prin Mine”.

În această icoană, Maica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer mijlocirea.

Deși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu”.

În anul 1848, prin evlavia locotenent-colonelului Dimitrie Bonşeskul din Moscova, a fost zugrăvită o copie a icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”, pe care a aşezat-o cu cinste în casa lui.

Curând, din icoană a început să izvorască mir cu bună mireasmă, cu care ungându-se cei bolnavi de vreme îndelungată primeau tămăduire. Binecredinciosul locotenent a dăruit icoana Bisericii Sfântului Nicolae ‒ Kamovniki, unde a fost construită o capelă în cinstea ei.

🙏🏻 Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”

O, Podoaba cetelor îngereşti şi Lumina celor ce călătoresc în pământul mântuirii, Vasul cel preafrumos plin de mirul tuturor darurilor Duhului, Oglinda sufletelor umilite, Veşmântul celor iubitori de feciorie, Buna Povăţuitoare a maicilor, Biruinţa sihaştrilor, Dorul mucenicilor, Nădejdea neclintită a păcătoşilor, Preasfântă Fecioară şi Maica Cuvântului, adapă-ne pe noi cei însetaţi de mântuire din izvorul minunilor Tale şi cu starea Ta de faţă înaintea tronului Treimii mijloceşte iertarea păcatelor noastre.

Nu avem nici o picătură de umilinţă în vasul sufletelor noastre şi cu totul ne-am cufundat în adâncul nelegiuirilor. Nu avem gând de întoarcere şi în mormântul lenevirii ne-am aşezat. Am lepădat mila Domnului şi cu mulţime de păcate ne-am împovărat. Pentru aceasta, te rugăm, Preacurată Maică a Domnului, să ne fii apărătoare nebiruită la judecată şi mai înainte de a sosi ceasul înfricoşător al morţii să ne soleşti pocăinţă.

Ca Una Ce ai născut pe Cel de pe scaunul heruvimilor, pe noi, cei pierduţi în temniţa păcatelor, ne slobozeşte, apropiindu-Te cu cheia rugăciunii Tale. Nu ne părăsi în vremea primejdiilor, ci ca Una Ce eşti Izvor al milostivirii credincioşilor, adapă-ne cu picăturile îndurărilor Tale. Surpă toate ispitele vrăjmaşilor nevăzuţi cu mâna Ta cea puternică, ca Una Ce ai ţinut în braţele Tale pe Cel Ce cu mâna Sa a zidit toată făptura şi aşează pe cerul minţilor credincioşilor stele de gânduri dumnezeieşti.

Înţelepţeşte-ne pe noi ca în toată vremea să Îţi aducem jertfe de rugăciuni şi mai ales să-Ţi împletim cununa laudelor, ca să dobândim şi noi cununa mântuire şi viaţa cea veşnică spre slava lui Dumnezeu în veci.

Amin.

"Pentru liniștea sufletească trebuie să ne antrenăm sufletul să îl iubim pe cel care ne-a jignit și să ne rugăm imediat pentru el. Dacă îl urâm pe fratele nostru sau îl condamnăm, mintea noastră se va întuneca și ne vom pierde pacea și îndrăzneala față de Dumnezeu. Este imposibil ca sufletul să aibă pace, dacă nu cerem Domnului din toate puterile noastre să iubim oamenii. Cel care poartă pacea Duhului Sfânt revarsă pacea asupra altora, iar cel care poartă un duh rău varsă răul asupra altora". ☦ Schiarhimandritul Savva (Ostapenko).

• 🟥 Schiegumenul Savva Ostapenko - despre înjurătură / „Unul dintre obiceiurile proaste sunt înjurăturile. Îngerul păzitor unei astfel de persoane plânge, iar diavolul se bucură. De la o astfel de persoană Maica Domnului își ia acoperământul și Ea însăși se retrage de la el. Pentru înjurături, Dumnezeu îngăduie necazuri, boli, și multe nenorociri să i se întâmple unei persoane.” — Schiegumenul Savva Ostapenko

• ☦️ Părintele Selafiil (cel orb) din Basarabia: Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte! / "- Când ajungi seara, spune Doamne, iartă-mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul ca un om, iartă pe toţi părinţii şi fraţii şi mă iartă şi pe mine, păcătosul! - Uită-te în inima ta şi, dacă vezi că ai vreo mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios. Şi dacă ai iertat, poţi să-I spui Domnului: acuma şi Tu iartă-mă, pentru că eu i-am iertat, că Tu ai zis. - Şi, cu acest târg sfânt şi copilăros, dă-ţi sufletul în mâna lui Dumnezeu, iar dacă mori în noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul." — P. Selafiil de la Noul Neamț

• ☦️ Ieromonah Savatie Baștovoi: Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertați! / De ce pe tine te accepţi așa cum ești, dar pe celălalt vrei să-l faci ca la carte? Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertați! / Căutaţi ce este bine în celălalt. Nu mai vedeţi răul, iertaţi. De ce este aşa? Păi, poate l-a bătut mama când era mic, l-a ascuns în dulap. Cine ştie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sănătate. E mai morocănos pentru că aşa-i el, dar ştii ce face el în chilia sa? Poate bate şi el metanii, plânge la icoane, îi pare rău şi cred că îi e ruşine şi lui de felul cum este şi îi e greu să vină să-şi ceară iertare.

Vor sili pe oameni prin diferite mijloace viclene, să primească pecetea pe frunte sau pe mână.

Vor forţa astfel lucrurile şi vor spune:

„Vă veţi mişca numai cu cartele; banii se vor desfiinţa“.

Va da cineva cartela la magazin şi va cumpăra, iar vânzătorul va lua banii din bancă. Cel ce nu va avea cartelă, nu va putea nici vinde, nici cumpăra.

Pe de altă parte vor începe să facă reclamă „sistemului perfect“, pecetluirii cu raze laser a numărului 666 pe mână sau pe frunte, care nu se va vedea la exterior.

În acelaşi timp la televizor vor arăta că cutare a luat cartela cutăruia şi i-a luat banii din bancă şi vor spune mereu:

„Mai sigură este pecetluirea cu raze laser pe mână sau pe frunte, pentru că numai deţinătorul îşi ştie numărul lui."

(Extras din Trezire duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos

• ✝️ Spunea Sfântul Paisie Aghioritul despre perioada care vine chiar înainte de pecetluire: / “Vă vor da cartele/carduri noi ca să vă obișnuiască cu ele. Când însă, le vor aduna pe toate la un loc (voia să spună buletinul, pașaportul, cardul de sănătate, permisul de conducere, contul bancar, etc) toate pe un singur card, pe acesta să nu-l primiți sub nicio formă, pentru că acesta va avea legătură cu pecetluirea care va urma (aceasta va fi etapa premergătoare înainte de pecetea care va fi pusă pe frunte și pe mâna dreaptă). Din păcate foarte mulți se vor înșela și vor spune "această cartelă nu este pecetea, deci o vom primi…", cumplite vremuri.”

• ☦️ Parintele Nikolai Ragozin (†1981): “..vor da oamenilor legitimații evreiești 666. Este mai bine să mori de foame decât să le accepți …” / Nu-ți lua noua identitate! Să nu o primești! Antihristul va striga: "Este ușurință, este comoditate. Ia-o, că nu-i nimic. Când Îl ai pe Hristos înăuntrul tău, în afară orice lucru pe care îl faci, nu este nimic." Adică, atunci când primesc identitatea lui Antihrist, nu este nimic? Aveți grijă să nu vă lăsați înșelați! Nu vă lăsați înșelați de diavol și nu vă pecetluiți. Acest nou ID vă spun, să nu-l luați!

• 💳 Arhimandritul Athanasie Mitilineos: "Acest card inteligent nu-l vom primi!" / "Aceste carduri simple pe care ni le trimit și ni le propun necontenit, putem - după iconomie - să le luăm pentru că trebuie să trăim; altfel nu vom putea să facem față nevoilor de zi cu zi. Aceștia, însă, ne vor trimite și un card inteligent care le va înlocui pe cele de dinainte. Aceștia cred oare că sunt mai inteligenți decât noi, creștinii, și că noi nu știm ce se ascunde în spatele lui? Acest card inteligent nu-l vom primi! Pentru aceasta merită să plecăm și în munți dacă trebuie, pentru că o vom face pentru dragostea lui Dumnezeu și vom avea asupra noastră harul Lui. În ceea ce privește supraviețuirea să nu vă neliniștiți, pentru că este grija lui Dumnezeu. Acest card să nu-l luăm pentru că, oricine îl va lua, nu va scăpa de pe pecetluirea care urmează".

• 💵 Bancnotele sunt scoase din circulație! Este informația momentului în România: Sunt din ce în ce mai greu de găsit →

• 🆔Dan Diaconu @ Trenduri Economice: ID Digital imediat după alegerile europene 🪪 → / [...] Partea cu adevărat diabolică va fi că ID-ul nu va fi obligatoriu. Doar că va exista un mic amănunt: nu vei putea face nimic dacă nu-l ai. Nici măcar nu-ți vei putea încasa salariul. Desigur, statul va facilita din ce în ce mai mult introducerea ID-ului. Spre exemplu, atunci când îți iei cartea de identitate ți se va da automat un ID. Cu alte cuvinte, „ți-l vor băga pe dracu-n casă”. Dacă vei ignora activarea, în cazul în care pierzi documentația, s-ar putea ca cineva să-ți fure identitatea, chestie pe care n-o dorești. Mă rog, indiferent de cum am da-o, nu vei mai putea să te miști fără o asemenea aberație. Cum vi se pare? [...]

• ✝️ Arhimandritul Iustin Pârvu (1919-2013) despre buletinul electronic: / "Ce creştin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumnezeu, şi cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui.
  Mă minunez când aud despre preoți şi monahi sihaştri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunță la toate cele lumeşti şi acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii.
  Călugărilor, ca asceți trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe nişte modele, vase alese ale Duhului Sfânt.
  Dar tot aşa şi creştinii au datoria de a lumina prin viețuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, şi altfel i se socoteşte unuia care cunoaşte prorociile şi a fost crescut în Tradiția Ortodoxă.
  Dacă noi, creştinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalți nici atât. Şi atunci nu ne facem vinovați pentru generațiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistență? Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți pecetea." — Părintele Iustin Pârvu

• ⚠️ Ieromonah Macarie Banu: Se pregătește la nivel cultural, prin Eurovision, și prin alte lucrări, pe alte planuri, lipsirea de identitate, furarea identității oamenilor. / [...] De aceea se țintește către identitatea digitală, ca să nu mai știi cine ești, să nu mai ai identitate, să nu mai ai nume, să devii un număr.

• 🆔 Realitatea: Românii, supuși controlului total. Prin simpla scanare a buletinului 🪪, polițiștii pot afla totul despre o persoană. Noua tehnologie este funcțională. 💡 → / Șoferii opriţi în trafic nu vor mai fi nevoiți să aștepte minute bune pentru ca poliţiştii să le "dea prin staţie" datele. Polițiștii de la Rutieră au acum posibilitatea de a afla, în doar câteva secunde, prin scanarea actelor de identitate, dacă persoana aflată la volan are vreo problemă.

• ✝️ Părintele Justin Pârvu a spus-o acum 11 ani. Va veni vremea, nu prea departe, când toți și toate vor fi controlate electronic. Actele vor fi biometrice. / " [...] Nu veți mai putea să circulați fără ele. Să nu le acceptați, îndemna marele Duhovnic, alături de colegii săi de generație și viață sfântă, ca Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Ioanichie Bălan, Părintele Ioan de la Rarău, Părintele Craciun Opre, ierarhii IPS Bartolomeu Anania, PS Justinian, PS Sebastian și frații români de la Sfântul Munte Athos. Chiar dacă veți fi căutați și în crăpăturile pământului. Și să nu prim­iți nici vac­cinul și nimic ce aduc nou put­er­ile politice de azi. De aceea vă zic – aveți încredere că Dom­nul vă va da put­ere să măr­tur­isiți pen­tru El. Trăim într-o lume anarhică, întreaga clasă polit­ică este vra­j­mașă a lui Hris­tos și slu­ji­toare răului, de aceea numai sim­pla noas­tra vie­țuire, fără sa abdicăm de la prin­cipi­ile noas­tre creștine, este o măr­tur­isire și o muceni­cie de zi cu zi. Ce am trăit noi, chiar închiși în temnițele bolșevice, va fi nimic pe lângă ce veți trăi voi, ne avertiza Duhovnicul Neamului."

• 🪪 A fost adoptat portofelul digital, proiectul a primit vot favorabil în Parlamentul European. Cetățenii se vor putea identifica și autentifica online, prezența fizică nemaifiind necesară, o practică care ridică probleme de încredere, securitate și confidențialitate. / Europarlamentarul Cristian Terheș susține că sistemul va fi folosit pentru supravegherea și control în masă.

• 🅰️ Aurelian Popa: Harrari dezbate scorul "psihometric" și evocă discriminarea "individuală", adică excluziunea / VIDE⭕ → / Cum ar arăta o lume în care vei fi exclus aprioric doar pentru că ești așa cum te-a lăsat Dumnezeu pe acest pământ? AI-ul e doar o altă fațetă hidoasă a transumanismului.

• ⚡️ Părintele Elpidie Vaianakis: despre noul Internet - vs - puterea Duhului Sfânt / "Internetul așa cum îl știm noi va fi desființat și va funcționa fără cabluri, cel nou care va apărea. Sateliții perfecționați cu inteligență artificială se vor ocupa de fiecare conexiune de pe pământ. Fiecare om va fi obligat cu noul internet al inteligenței artificiale să se conecteze, astfel încât cu numărul Antihristului pe care îl va avea obligatoriu înăuntru lui, nicăieri nefericitul nu se va mai putea ascunde. Atunci frecvențele radio vor fi folosite, ca cea mai teribilă armă care a existat vreodată pe pământ, pentru că va fi invizibilă și totuși la fel de necesară ca orice altceva pe acest pământ. Sateliții cu inteligență artificială vor patrula necontenit în jurul pământului, iar frecvențele fiecăruia dintre noi vor fi detectate cu precizie, astfel încât niciunul dintre noi să nu se mai poată ascunde nicăieri. Numai pe omul care crede în Dumnezeu din fericire nu îl va putea depista, pentru că în afară de faptul că nu va avea un cip în creier, credința și rugăciunea lui fierbinte vor crea cu puterea Duhului Sfânt un puternic scut de protecție, care într-un fel minunat îl va acoperi și îl va ghida." — Părintele Elpidie Vaianakis

• 📛Pr. Peter Heers: Semnul fiarei, 666 și cardul unic de identitate → / [...] Acest semn sau pecete va avea două numere, unul general şi unul specific. Numărul general va fi 666, iar numărul specific va însemna codul numeric personal generat de banca internaţională sau de sistemul financiar. Reiese de aici că ei vor să te cunoască personal, să poată să te identifice ca supus. Deci, nu numai că va fi acel număr general. Dar vor ca acel număr, acea persoană, acea identitate să fie asociată cu identitatea lui antihrist. Deci ei vor ambele identităţi să se unească şi asta înseamnă supunerea persoanei sistemului lui antihrist.

• 🪪 Fostul vicepreședinte Pfizer, Mike Yeadon: Identitatea digitală va fi utilizată în combinație cu CBDC (moneda digitală a băncii centrale) pentru a reduce populația. 💉 / "Cred că asta se va întâmpla și mă rog să greșesc. Știu că este șocant să auzi asa ceva și nu sunt singurul care spune asta.”
  Yeadon a subliniat că numărul de îmbolnăviri grave și decese a crescut brusc în ultimii ani.
  În calitate de cercetător farmaceutic experimentat, el a avertizat din nou despre pericolele vaccinurilor ARNm.
  "Companiile și guvernele au spus că sunt atât de mulțumiți de aceste produse încât construiesc fabrici pe fiecare continent pentru a produce miliarde de doze”, a spus Yeadon.
  El crede că vor face exact asta: Oamenii vor obține o identitate digitală, vor plăti cu un CBDC iar apoi OMS va spune că există o nouă pandemie. Companiile farmaceutice vor dezvolta un vaccin ARNm, iar guvernul va spune că trebuie să vă vaccinați pentru a vă păstra identitatea digitală valabilă.
  "Cred că majoritatea oamenilor vor urma apelul și se vor vaccina”, spune Yeadon.
  Și astfel oamenii din spatele agendei pot reduce în următorii ani populația la nivelul dorit .

"Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, ce S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe Tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot pizmașul. O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și cu toți sfinții în veci. Amin."

• ☦️ 23 Mai - Sfântul Nou Mucenic Evghenie Rodionov: Nelepădarea de Crucea lui Hristos l-a făcut pe soldatul Evghenie să devină mucenic. / Tropar: "Mucenicul Tău, Doamne, Evghenie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!"

• ✝️ Crucea este Lemnul Vieții / ”Lemnul vieţii cu adevărat, cel sădit în locul căpăţânii, prin care a lucrat mântuire Împăratul veacurilor în mijlocul pământului, înălţat fiind astăzi, sfinţeşte marginile lumii şi se înnoieşte casa Învierii. Se bucură îngerii în cer şi se veselesc oamenii pe pământ, ca David strigând şi zicând: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este Cel ce dă lumii mare milă”.

• ✝️ Cruce Sfântă
  Cruce Sfântă, armă dulce, să-mi ajuţi unde m-oi duce.
  Cruce Sfântă, luminoasă, să-mi ajuţi când plec de acasă.
  Cruce, tu să străluceşti, duşmanii să-mi prăpădeşti.
  Cruce, tu mă însoţeşti, ce e sfânt să-mi făureşti.
  Cruce, în a ta credinţă eu să fiu cu biruinţă.
  Cruce Dreaptă, lucitoare, să mă ierţi în sărbătoare.
  Cruce, cu lumina ta, tu să-mi iei durerea mea.
  Cruce, tu să străluceşti, inima să-mi veseleşti.
  Cruce, cu a ta lumină, sufletul meu îmi alină.
  Cruce Sfântă, Cruce Dreaptă, tu pe diavoli îmi arată.
  Cruce, tu mă însoţeşte și de cei răi mă păzeşte.
  Cruce, intră-n sufletul meu, să ajung la Dumnezeu.
  Amin!

• ✝️ Evanghelia despre Cruce şi mântuirea sufletului de la Marcu, Cap. VIII, Vers. 34-38 și Cap. IX cu Vers. 1 / Zis-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“.

• ✝️ Părintele Adrian Făgețeanu: Când am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gât şi a aruncat-o în lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a bătut crâncen şi a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lăsat. / " [...] Iarăşi, am ridicat crucea şi el m-a călcat în picioare. După 8-9 încercări, ofiţerul a cedat. M-a lăsat în pace… Fiind în camera de tortură, îmi spuneam: „Rezistă! Nu-L face de râs pe Hristos” şi poate nu o să mă crezi, frate, dar după 60 de lovituri nu mai simţeam nici o durere. Corpul singur lucra fără voia mea, parcă se autoanestezia. În închisoare încetezi să exişti, doar Hristos te ţine în viaţă. La ieşirea din Aiud, am aflat că sărmana mea mamă, atunci când scria acatistul pentru preot, îmi trecea numele şi la vii, şi la morţi, neştiind nimic despre mine. Avea mare dreptate – în puşcărie eram şi viu şi mort, deopotrivă." - Părintele Adrian Făgețeanu

• 🖼 Fotografia zilei - Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință: Instalarea Troiței în satul Țibucani - Neamț →