De-a lungul timpului, ierarhii Bisericii noastre l-au cunoscut pe Cuviosul Arsenie de la Prislop şi au dat mărturie despre viaţa lui sfântă. Nu puţini şi-au exprimat uimirea faţă de un asemenea Cuvios împodobit cu multe virtuţi şi harisme, care, prin pronia lui Dumnezeu, s-au revărsat din belşug peste neamul românesc.

Mitropolitul Nicolae Bălan

Proiectul Mitropolitului Nicolae Bălan de a reînvia viaţa monahală în Ardeal a putut fi realizat doar printr-un monah de talia Cuviosului Arsenie. Însuşi Mitropolitul l-a socotit un călugăr de mare valoare, încredinţându-i o misiune de asemenea însemnătate pentru Biserică şi neamul românesc. Cuvintele Mitropolitului de la tunderea în monahism a Părintelui Arsenie au mărturisit atât răspunderea uriaşă pe care o aşeza pe umerii tânărului monah, cât şi încredinţarea că Părintele Arsenie este acel monah capabil să ducă mai departe duhul jertfitor al Voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Îndemnul Mitropolitului Nicolae a fost „să le urmăm pilda crezând şi trăind ca ei în Biserică. Într-o totală dăruire dezinteresată în mâinile lui Dumnezeu, făcându-I voia, atât în zile de pace, cât şi în zile de zbucium, ca şi printr-o profundă vieţuire cu Hristos”.[1]

Viaţa Cuviosului Arsenie de la Prislop a pecetluit acest legământ reînnoit, arătându-se pildă autentică de jertfă, după modelul Sfântului Constantin Brâncoveanu. Cuviosul Arsenie de la Prislop a trudit la acelaşi ideal – rectitorirea monahismului românesc, dobândirea omului lăuntric, renaşterea familiei şi a neamului românesc, garantarea patrimoniului simbolic prin jertfă, prin răstignirea de bunăvoie.

Patriarhul Justinian Marina

Printre alte mărturii, a rămas memorabil gândul Patriarhului Justinian Marina pe care-l exprimă în faţa maicilor profesoare de la Seminarul Monahal Hurezi: „Nu ştiu ce-i cu omul acesta, că mereu e luat, şi mereu eliberat, şi de fiecare dată iese mai luminat”. [2]

Patriarhul Justinian îl preţuia pe Părintele Arsenie. Într-adevăr, nu l-a putut reabilita din cauza Securităţii.[3] Însă Patriarhul obişnuia să se ducă la Mănăstirea Hurezi. Ştiind că Părintele Arsenie este povăţuitorul duhovnicesc al maicilor şi că ele sunt de mare încredere în acele vremuri tulburi, Părintele Patriarh îşi spunea problemele complicate cu care se confrunta. Maicile se duceau la Părintele Arsenie şi, după o vreme, atunci când venea Patriarhul Justinian, îi spuneau ce anume l-a sfătuit Părintele. Cu toate că avea atât de mare încredere în sfatul duhovnicesc al Cuviosului Arsenie de la Prislop, Patriarhul Justinian alesese totuşi această cale ferită de complicaţii, conştient că el însuşi este înconjurat de informatori ai Securităţii.

Mitropolitul Nicolae Mladin

Mitropolitul Nicolae Mladin îl socotea pe Părintele Arsenie un iscusit povăţuitor duhovnicesc. Atunci când trecea prin situaţii complicate, apela la Cuviosul Arsenie de la Prislop. De-a lungul timpului, între cei doi a rămas o prietenie statornică.[4] Părintele Ioan Peană, omul lor de legătură, timp de aproape un deceniu, în anii ’70, mărturiseşte: „Era o încredere maximă între ei”.[5] Mitropolitul Nicolae Mladin a venit în câteva rânduri la Părintele Arsenie pentru a primi sfat duhovnicesc, iar alteori, când nu putea ajunge, trimitea scrisoare prin Părintele Ioan Peană.

Odată, Mitropolitul i-a sugerat Părintelui Ioan Peană să se călugărească, iar Părintele Ioan a fost de acord. Totuşi, înainte de a trece la fapte, Mitropolitul Nicolae i-a zis: „Mă, da du-te… hai să întrebăm şi pe Arsenie!”. Iar Părintele Arsenie s-a opus. Sfatul Cuviosului Arsenie de la Prislop a fost primit atât de Mitropolitul Nicolae, cât şi de Părintele Ioan ca de la un mare povăţuitor duhovnicesc. [6]

La un moment dat, Mitropolitul Nicolae Mladin a refuzat să mai aducă „ode”, aşa cum se cerea, Partidului. I-a cerut sfatul şi Cuviosului Arsenie. Părintele i-a spus: „Mă, acum ai intrat în luptă directă cu ei! Ori renunţi, ori te baţi şi mori”.[7] Urmarea a fost după cum a spus Cuviosul Arsenie de la Prislop.

Înaltpreasfinţitul Justinian Chira

Statura morală impresionantă a Înaltpreasfinţitului Justinan Chira a reprezentat pentru mulţi un reper în perioada postdecembristă. Ca Părinte duhovnicesc, a avut o înrâurire considerabilă asupra unor obşti monahale. Chiar şi simpli credincioşi veneau la el să primească sfat pentru diferite probleme. În condiţiile în care circulau multe minciuni, Înalpreasfinţitul Justinian Chira a vorbit limpede despre vieţuirea sfântă a Cuviosului Arsenie de la Prislop: „A venit un grup de creștini din Suceava să-mi ceară sfatul în legătură cu Arsenie Boca. Părintele Arsenie Boca are o harismă deosebită ce-l face vrednic să primească cununa de Sfânt al Bisericii lui Iisus Hristos. Așa cum au primit-o și Iosif Mărturisitorul din Maramureș și Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului, pe care i-am propus și am cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe să fie canonizați, adică trecuți în rândul Sfinților Bisericii Ortodoxe. Sfântul Sinod m-a ascultat și a declarat că Iosif din Maramureș și Andrei Șaguna sunt vrednici să fie trecuți în rândul Sfinților. Credincioșii din Suceava care au venit azi la mine, mi-au cerut să le dau un răspuns în legătură cu Arsenie Boca și s-au bucurat și s-au luminat pentru răspunsul primit. Au plecat împăcați. Mi-au spus că au fost tulburați pentru că au fost în Sfântul Munte Athos și un călugăr le-a spus că Arsenie Boca nu este sfânt.[8] M-am întristat gândindu-mă câți sfinți au canonizat grecii și rușii, și nimeni nu s-a îndoit că trecerea acestora în rândul sfinților nu s-a făcut cu vrednicie. Tot așa, și sfinții din România, cei ce s-au născut din sămânță românească, fii ai Bisericii Ortodoxe, au fost și sunt plini de har și sfințenie”.[9]

Mitropolitul Laurenţiu Streza

Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, l-a întâlnit în câteva rânduri la Drăgănescu, pe când era student, şi a văzut cât de firesc şi de smerit era Părintele Arsenie: „Niciodată n-a încercat să arate că are ceva cu care doreşte să impresioneze pe om”.[10]

De asemenea, cunoscându-l îndeaproape, Părintele Mitropolit a dat mărturie despre faptul că Părintele Arsenie a păstrat tot timpul dreapta învăţătură a Bisericii: „Ortodoxia credinţei lui e neîndoielnică. Nu s-a lepădat niciodată de credinţă şi dacă a suportat această suferinţă – n-a mai slujit, a fost o suferinţă pentru el – şi-a asumat-o într-o deplină tăcere. Ei, tăcerea aceasta acum devine publică. Tăcerea aceasta se răsfrânge asupra noastră. Şi-a iubit neamul, şi-a iubit ţara, şi-a iubit Biserica. N-a criticat niciodată ierarhia Bisericii”.[11]

Mitropolitul Serafim Joantă

„Părintele Arsenie Boca este un caz unic în toată istoria Bisericii noastre, care n-a mai cunoscut preoţi sau călugări cu o atât de mare influenţă asupra poporului credincios ca Sfinţia sa. Nici chiar sfinţii canonizaţi recent nu se bucură atât de mult de cinstirea credincioşilor ca Părintele Arsenie. Acesta este semnul cel mai evident al sfinţeniei cu care l-a încununat Dumnezeu. Cinstindu-l ca sfânt şi chemându-l în rugăciune, credincioşii se bucură de ajutorul lui. Altfel n-ar veni cu miile la mormântul său (…). Părintele Arsenie este un mare sfânt dăruit de Dumnezeu neamului nostru în vremuri de cumpănă, care pun în pericol existenţa noastră însăşi ca popor, din cauza lipsei de credinţă şi a înmulţirii păcatelor deosebit de grave, ca avorturile, ferirea de a avea copii, părăsirea ţării… Nu mă îndoiesc de faptul că recunoaşterea oficială a sfinţeniei Părintelui Arsenie va întări credinţa în popor, mai cu seamă în ce priveşte rostul şi valoarea familiei. De aceea aştept şi eu cu nerăbdare, împreună cu nenumăraţii credincioşi care-l cinstesc, ziua canonizării Părintelui Arsenie, care poate fi o zi a schimbării la faţă a României”.[12]

Preasfinţitul Daniil Stoenescu

„În viaţa mea presonală, mai mulţi oameni au avut roluri deosebite. Dar în mod cu totul şi cu totul aparte, cu totul şi cu totul deosebit în viaţa mea, un rol crucial l-a avut şi-l are persoana şi personalitatea duhovnicească, harismatică, de statură neopatristică a Părintelui Arsenie Boca, atât de cinsit, de cunoscut, de apreciat, de căutat şi de recunoscut chiar şi ca sfânt de către o mulţime uriaşă de credincioşi. Eram student la Sibiu, în toamna anului 1979, când, auzind de la maicile de la Mănăstirea Prislop – unde petreceam vacanţele de vară, satul meu natal fiind la aproximativ 7 km spre sud de sfânta Mănăstire Prislop – despre Părintele Arsenie, am ajuns la sfinţia sa după ce am călătorit o noapte de la Sibiu spre Bucureşti. Prima întâlnire cu Părintele, ca şi toate celelalte de totdeauna, m-a marcat şi m-a marcat profund, m-a răscolit, m-a remontat, m-a zidit sufleteşte şi duhovniceşte (…). Pe Părintele Arsenie l-am frecventat discret şi clandestin în toţi anii cât am fost apoi student la Sibiu. După aceea, fiind doctorand la Bucureşti, am avut prilejul mai mult şi mai îndeaproape să-l întâlnesc, tot acolo, în biserică la Drăgănescu (…). Întâlnirea cu sfinţia sa a fost decisivă în a lua hotărârea de a intra în monahism. Părintele Arsenie a fost un om excepţional, un om al lui Dumnezeu, un mare Părinte al Bisericii noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru şi din vremea noastră (…). Aflându-te în prezenţa şi în apropierea Părintelui Arsenie, simţeai prezenţa lui Dumnezeu şi Îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în Părintele Arsenie. Era şi este un lucru extraordinar – cum spunea cineva – în viaţa noastră, în viaţa oamenilor să întâlnim un sfânt. Eu pot să spun că acest lucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi responsabil de ceea ce spun acum”.[13]

Preasfinţitul Siluan Şpan

„Părintele Arsenie Boca a schimbat faţa Ţării Făgăraşului şi nu numai. Multă lume mergea, din zona Ardealului şi chiar din zona Bucureştilor, mergea la Sâmbăta, după aia la Prislop, după aia la Drăgănescu, unde a pictat până aproape de sfârşitul vieţii, şi care, da, a fost dăruit cu darul înainte-vederii, pe care ceilalţi părinţi duhovniceşti l-au avut mult mai puţin şi mult mai puţin evident”.[14]

Concluzii

Aceste mărturii ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române au o însemnătate aparte în înţelegerea vieţuirii sfinte a Cuviosului Arsenie de la Prislop. Ele confirmă mărturiile poporului dreptcredincios. Revenind la cuvântul minunat al Înalpreasfinţitului Justinian Chira, el însuşi om al lui Dumnezeu, primim răspunsul său despre sfinţenia Cuviosului Arsenie de la Prislop, bucurându-ne de dreapta lui socoteală şi luminându-ne întru ascultarea lui.

1. Diac. Haralambie Cojocaru, „În pelerinaj la Sâmbăta de Sus”, în Telegraful Român, 12 mai 1940, p. 6.

2. Vezi Monahia Zamfira Constantinescu, „Notă asupra ediţiei I”, în Idem, Cărarea Împărăţiei, p. 339.

3. Adrian Nicolae Petcu, „Securitatea a blocat orice posibilitate de reîntoarcere a Părintelui la viaţa într-un aşezământ monahal”, în volumul Altfel despre Părintele Arsenie Boca (convorbiri realizate de Marius Vasileanu), Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016, p. 86: „Modul în care a decurs viaţa Părintelui ne determină să avansăm ipoteza că Securitatea a blocat orice posibilitate de reîntoarcere a Părintelui la viaţa într-un aşezământ monahal”.

4. Preotul Ioan Peană, Duhovnicul de taină. Părintele Arsenie Boca, Editura Accent Print, Suceava, 2014, pp. 62-64.

5. Ibidem, p. 66.

6. Vezi „Părintele Arsenie Boca – Întâlniri cu un Sfânt”, la https://youtube.com/watch?y=ZphYvcLacql&feature=shared, de la 14:14 la 16:40.

7. Ibidem, de la 1:06:10 la 1:06:19.

8. Călugărul respectiv a părăsit Sfântul Munte şi, în prezent, nu mai este fiu al Bisericii Ortodoxe Române, alăturându-se grupărilor „nepomenitorilor”.

9. ÎPS Justinian Chira, Reflecții 1. Din caietele Arhiepiscopului Justinian. Caietele 186 și 187, anul 2014-2015, Editura Marmureşului şi Sătmarului, 2015, p. 47.

10. „Mărturii despre Părintele Arsenie Boca – ÎPS Laurenţiu Streza”, la https://youtu.be/i-rL2s40oco?si=ykS3pLaD9qglwWSi, de la 1:49 la 1:57.

11. Vezi „Film documentar – Mănăstirea Prislop şi Părintele Arsenie Boca – Altar de rugăciune şi jertfă”, la https://youtu.be/TdiNiX_jb_0?si=z69kno4fnM_9Wj_i, de la 44:07 la 44:43.

12. ÎPS Serafim Joantă, „Pr. Arsenie Boca, un mare sfânt dăruit de Dumnezeu neamului nostru”, în vol. Fost-a om trimis de Dumnezeu, Editura Agnos, Sibiu, 2012, pp. 12-20.

13. PS Daniil Stoenescu, „Îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în persoana Părintelui Arsenie”, în Ei l-au cunoscut pe Părintele Arsenie Boca (vol. îngrijit de Dan Alecu), Editura Meteor Publishing, Bucureşti, 2015, pp. 73-78.

14. Vezi înregistrarea „PS Siluan al Italiei despre Părintele Arsenie Boca”, la https://youtu.be/5jlsWHY_TJA?si=OGAAngWZmOxmP01E, de la 1:16 la 1:47 (accesat ultima dată la 3 aprilie 2024).

✝️ Duhovnicul Părintelui Arsenie Boca era Părintele Nicodim Zaharia, care este înmormântat la Prislop, la picioarele părintelui. / Revista Taifasuri - Articol scris de de Eveline Păuna

De vorbă cu Preotul Ioan Peană, un apropiat al părintelui Arsenie Boca:

„Să învăţăm să spunem «Tatăl Nostru» într-un ceas!“

Gura Râului este locul în care ușile nu se încuie niciodată, iar oamenii merg de Sărbători îmbrăcați în straie populare românești. Aici l-am întâlnit pe preotul Ioan Peană, un părinte cu har ales, cu bunătate în privire și în glas. Dumnezeu i-a dat o lucrare de seamă, prin aceea că a fost omul de încredere al Înaltpreasfințitului Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului, dar și unul dintre puținii care l-au cunoscut îndeaproape pe părintele Arsenie Boca. După întâlnirea cu părintele Peană, pentru mulți, Gura Râului a devenit Gura Raiului!

„Lucrurile mari din viața noastră sunt sub grija lui Dumnezeu”

— Când și cum l-ați descoperit pe Dumnezeu?

— Cred că a fost o chemare. Dumnezeu a lucrat astfel încât să întâlnesc oameni care să mă îndrume către Facultatea de Teologie de la Sibiu. Lucrurile mari din viața noastră sunt sub grija lui Dumnezeu! Am ajuns șoferul Mitropolitului Nicolae Mladin, care m-a dus la părintele Arsenie Boca. Eu am devenit preot în 1975, în Orlat. Acum sunt pensionar.

— Ce grad bisericesc avea părintele Arsenie la București când l-ați întâlnit?

— Nu avea vreun grad. Nu avea dreptul să slujească pentru că fusese închis politic. Nu avea voie să îmbrace veșminte bisericești. Când l-am cunoscut eu era pictor la Biserica din Drăgănescu. Stătea în București și făcea naveta. Am fost în casa părintelui cu Mitropolitul Nicolae Mladin. Am ajuns în casa sa prin duhovnicul său. Duhovnicul părintelui Arsenie era părintele Nicodim Zaharia, care este înmormântat la Prislop, la picioarele părintelui.

— Ce vă amintiți de la prima întâlnire cu părintele Arsenie?

— Mi-a spus niște lucruri anume despre mine. În rest, atunci nu se putea vorbi la telefon. Telefoanele erau ascultate. Am fost omul său de încredere până la moartea dânsului.

„Îi duceam pâine de casă de la țară, lapte și vin”

— L-ați cunoscut pe părintele Arsenie după anii de închisoare…

— L-am cunoscut în anul 1976. Era un om foarte modest și vorbea puțin despre trecut. Am fost de multe ori la Drăgănescu, dar am fost de multe ori şi acasă la părinte. Acasă eram între patru ochi: eu și el. Acolo nu intra aproape nimeni. Pe credincioși îi primea la biserică. Eu intram pe ascuns, să nu fiu văzut de cineva. Întotdeauna când mergeam la București îi duceam pâine de casă de la țară, lapte și vin.

— După moartea Mitropolitului ați rămas în continuare alături de părintele Arsenie? Părintele de ce a murit?

— Am rămas în continuare, până când a murit și părintele Arsenie. Deci până în 1989. În acel an s-a retras la Sinaia. Presupuneri sunt foarte multe, dar cele adevărate Dumnezeu le știe! L-am văzut pentru ultima dată pe părintele Arsenie în București. Era tot mai slăbit și chiar spunea că-i vine sfârșitul. Și mie îmi zicea: „Să fii om! Vezi de parohie, vezi-ți de credincioși!”. „La un loc sfânt se merge în smerenie și fără cereri”

— De ce se duc românii în pelerinaj la Prislop?

— Se săvârșesc minuni la mormântul părintelui Arsenie. Eu nu merg des... La un loc sfânt se merge în smerenie și fără cereri. Când mergem cu cereri, mergem cu interes. Să ne ducem ca și când nu ne trebuie nimic altceva decât să ajungem! Să nu avem gândul: „Doamne, am venit până aici, ajută-mă să fac un anumit lucru, ajută-mi să reușesc în cutare lucru!”.

— Practic, pictor de biserică… De ce credeţi că era urmărit de Securitate?

— Deranja sistemul. Spunea lucrurilor pe nume. Arăta greșeala, spunea ce nu e făcut bine. Dar niciodată nu judeca. De exemplu, eu la Drăgănescu am mers cu câțiva oameni din Orlat. Dar foarte discret, cu oameni cu probleme mai deosebite, mai ales cu femeile căsătorite cu bărbați alcoolici, destrăbălați. Și când am mers acolo, la biserică la Drăgănescu, cum a văzut-o pe o femeie, i-a spus direct că ea e de vină. Eu nu îi povestisem părintelui despre ea, i-am spus doar că vin cu o credincioasă. I-a spus că tot ce face bărbatul e din cauza ei. Femeia a crezut că eu am vorbit cu părintele, dar nici vorbă despre așa ceva! Deci avea darul acesta de a-l înfrunta pe om. Avea curajul de a-i spune omului că a greșit. Vezi, noi când vrem să menajăm oblojim păcatul, îl acoperim ca să nu supărăm…

„Cred că medita, vorbea cu Cineva de afară, pe care nu-l vedeam”

— Dar părintele nu vorbea despre sine…

— Niciodată! Despre sine nimeni nu l-a auzit vorbind. Numai despre mama sa vorbea, despre Creștina. Mi-a spus că a avut o mamă bună, mi-a mai relatat din viața sa, din tinerețea sa, cum a fost la lucru…

— Ce simțeați când îl priveați?

— Mergeam cu părintele cu tramvaiul 12, până la capătul liniei, la Șoseaua Alexandriei. Nu vorbeam nimic! Stătea mult în picioare. Zicea să stau eu jos - erau scaune libere și el stătea în picioare, se ținea de bara tramvaiului și privea într-un loc. Eu cred că medita, vorbea cu Cineva de afară, pe care nu-l vedeam. El nu spunea, dar avea așa o privire… Că numai după aceea am început eu să realizez că statul acela semăna și cu momentele în care l-am văzut pe Mitropolit cum se ruga.

— Cum trebuie să ne rugăm?

— Rugăciunea presupune să te poți aduna! Spuneam și de felul cum privea părintele pe geam și de cum privea Mitropolitul... Eu vorbeam și îmi dădeam seama că el nici nu aude ce spun. L-am întrebat: „Ce faceți?”. Mi-a spus: „Să te înveți să zici «Tatăl Nostru» într-un ceas!”. Noi, în schimb, spunem rugăciunea în câteva secunde. „Să te oprești! Să spui «Tatăl Nostru»… Adună-te și vezi ce înseamnă!” „Tatăl Nostru”. Al cui? Al tuturor! Al cui tuturor? Al celor de acum, al celor care s-au dus și al celor care vor veni. «Care ești în Ceruri» - te oprești. Ce sunt Cerurile? Și trebuie să-ți aduni tu așa mintea, până ce, la un moment dat, aproape că nu mai știi să mergi în cursivitatea rugăciunii... Acestea sunt interiorizarea și meditația pe care le facem!”. Și cred că și părintele Arsenie tot așa făcea. Privea și cred că se transpunea undeva… Dar el nu mai știa, nici nu simțea că stă în picioare!

„Chipul său avea expresia unei linişti divine“

— Ați fost la înmormântarea părintelui Arsenie?

— Am fost la înmormântare, da. Nu a fost lume multă. S-a întâmplat la 29 noiembrie, înainte cu o lună de Revoluție. A fost o înmormântare sobră, liniștită. Chipul părintelui a căpătat expresia unei liniști divine. Atât îmi pare rău, că lucrurile pe care mi-a spus părintele să le scriu, cât era în viață, nu le-am scris. Acum sunt foarte multe lucruri de care îmi aduc aminte, dar probabil că sunt multe lucruri pe care nu le mai știu și, poate, nici Dumnezeu nu m-a mai lăsat să le mai țin minte, ca să nu mă mai frământ cu ele. Cine știe?!

📄 Sursa: https://www.taifasuri.ro/index.php/taifasuri/religie/14909-de-vorba-cu-preotul-ioan-peana-un-apropiat-al-parintelui-arsenie-boca-sa-invatam-sa-spunem-tatal-nostru-intr-un-ceas-nr655-sapt23-29-noi-2017

Rațiunea este cea care naște știința.

Rațiunea căzută a omului a născut știința căzută care a devenit fiară.

Fiara 666. De ce 666?

Pentru că-i lipsește sfințenia zilei a șaptea a odihnei lui Dumnezeu.

Știința lui Dumnezeu este sfântă că izvorăște din Rațiunea lui Dumnezeu şi prin ea s-au făcut toate "bune foarte".

Căderea aşa a venit : "...femeia, văzând că rodul pomului (cunoştinţei binelui şi răului) este plăcut la vedere şi vrednic de dorit pentru că dă ştiință, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului ei şi a mâncat şi el".

Acest "dă ştiință" arată clar că omul a renunțat la rațiunea lui Dumnezeu din el prin care se bucura de ştiința sfântă a lui Dumnezeu şi a îmbrățişat rațiunea satanei care dă ştiința căzută în care se scaldă toată lumea şi o glorifică aducând prin ea închinare satanei.

Pentru aceasta Însuşi Dumnezeu S-a întrupat prin Persoana Fiului,

Logosul, Rațiunea lui Dumnezeu care ne-a adus Evanghelia.

Iisus Hristos, Adevărul, este scăparea fiecărui om din cleştele de netrecut al satanei în care ține toată lumea.

Biserica lui Hristos în care a trimis Duhul Sfânt este oaza în care satan nu are nici-o putere, este arca de salvare din vârtejul satanei.

Singura Biserică, Biserica Ortodoxă.

— Gheorghe Echil

Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid02Hzaq4ZX7gE74T5jEkwiJEFdZUmUC5TXAPr4phd7kzqtNxUvF2tqcH4cirhiqytNel&id=100089842405286

• 📃 Actualizare 2 / Comunicat 1 August 2024:
  

"Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugăciunea, smerenia, dragostea, dar și mărturisirea. Nu se poate dragoste fara mărturisire! Dragostea este jertfitoare, iar noi dacă ne temem să mărturisim adevărul, ce jertfă mai avem? Sau dacă nu ne pasă de aproapele nostru care este în neștiință și noi nu îl informăm și îl lăsăm să cadă pradă acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai luptă astăzi să trezească pe fratele lor, care nu au rămas nepăsători fața de viitorul unei nații și al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care își pun viata pentru frații lor.” — Părintele Justin Pârvu

Ieri, 31 iulie 2024, în prima zi din Postul Adormirii Maicii Domnului, Frăția Ortodoxă "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință", Asociatia Calea Neamului, membri din Comunitatea Identitară, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Radical Entourage, precum și alți oameni din București, ne-am adunat în fața Ambasadei Franței, lângă Biserica Amzei la un protest pașnic împotriva blasfemiilor de la Jocurile Olimpice de la Paris. Participanții, majoritatea tineri, au ținut în mâini icoane și au rostit împreună rugăciuni. Dacă Parisul a devenit mica Sodoma, România rămâne Grădina Maicii Domnului. Doamne, miluiește neamul nostru românesc!

• 📄 Actualizare / 31 Iulie 2024 / Video de la Eveniment+ Document de Referință + Link Analiză Vigilant Citizen:
  
  Oamenii s-au adunat împotriva blasfemiei de la Jocurile Olimpice.

📱Video: Paraclisul Maicii Domnului în fața Ambasadei Franței.

🕸️ Referință: 📜 Despre "manifestul homosexualilor" 🏳️‍🌈

Vă vom sodomiza fiii. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în seminarele voastre, în cazărmile voastre, în clădirile Parlamentului vostru, oriunde bărbaţii sînt împreună cu alţi bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. [...] Familia — cadrul în care se nasc minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violenţa -— va fi desființată. [...] Cei care ni se vor împotrivi, vor fi exilați. Nu vor exista compromisuri. - Fragment din „Manifestul homosexualilor", 1987

Este de datoria noastră de părinți, cetățeni, fii ai acestui popor, să ne apărăm, cu toate mijloacele legale și morale, familiile noastre, grădinițele, școlile și facultățile noastre, copiii noștri și viitorul lor, Țară noastră, de agresiunea fățișă înfăptuită împotriva noastră ca oameni și ca popor de către guvernarea globalistă condusă de trădători de neam și țară. (citește aici)

☑️ Analiză / Vigilant Citizen: semnificația simbolistică a ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice 2024 de la Paris
O privire amănunțită asupra depravării din cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice 2024 de la Paris. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris 2024 a generat atâtea reacții negative încât a fost efectiv ștearsă de pe internet. Cu toate acestea, acest mega-ritual nu ar trebui să fie uitat. Acest articol detaliază semnificația simbolistică a acestei ceremonii, care a celebrat capitularea Franței în fața agendei bolnave, satanice și complet degenerate a elitei oculte. Publicat pe 29 Iulie 2024, de Vigilant Citizen. (citește aici)

• 📃 Anunțul inițial: Miercuri 31 iulie 2024 ora 18:00 - protest în fața Ambasadei Franței din București.

• 📅Românii, chemaţi miercuri, la protest, în faţa Ambasadei Franţei, de două asociaţii naţional-creştine
  
  „Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Protest la Ambasada Franței împotriva blasfemiilor anticreștine de la Jocurile Olimpice!
  
  Miercuri, în prima zi a postului Sfintei Marii, 31 iulie, ora 18,00, mărturisim credința noastră creștină în fața reprezentanței unui stat condus de una dintre cele mai agresive ideologii globaliste, care se folosește de Jocurile Olimpice pentru a ataca mârșav creștinismul”, anunţă, pe Facebook, Asociaţiile Frăţia Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi „Calea Neamului”.
  
  „Franța a fost însărcinată cu organizarea competiției sportive, nu cu organizarea blasfemiei la adresa lui Iisus Hristos Mântuitorul și Apostolilor Lui, nu cu promovarea unor simboluri satanice. Franța trebuia să se ocupe de desfășurarea tehnică a jocurilor olimpice, nu de promovarea agresivă a ideologiei lgbt si a „încălzirii climatice”. Unii ar spune că toată această chestiune este una internă a statului francez. Fals, nu este doar a lui, căci Franța a pus în fața faptului împlinit sute de țări care participă la respectiva competiție sportivă, acest lucru răsfrângându-se implicit asupra României.
  
  De aceea, este necesar acel NU al nostru în fața acestei fărădelegi, este necesară mărturisirea noastră creștină în fața atacului anticreștin, pentru ca Franța să știe că există oameni în România, ce nu stau nepăsători și au o reacție nu doar pe internet, ci și în viața reală, în stradă, în fața ambasadei ei de la București.
  
  Protestul este organizat și notificat la Primăria București de Asociația Calea Neamului si de Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Distribuiți, să afle cât mai multă lume!
  
  Cu Dumnezeu înainte!”, se arată în apelul lansat de cele două asociaţii.
  
  

• 🟥 Compania C Spire din SUA și-a retras reclamele de la Jocurile Olimpice de la Paris din cauza scandalului din timpul ceremoniei de deschidere. Acest moment a stârnit o mulțime de reacții, iar acum C Spire, companie de tehnologie și telecomunicații din SUA, a transmis că își va retrage toate reclamele de la Jocurile Olimpice de la Paris. Anunțul a fost făcut prin vocea lui Suzy Hays, CEO-ul şi fondatorul companiei C Spire, care a susținut că ceea ce s-a întâmplat la deschiderea Jocurilor Olimpice a fost o ”batjocură a unui moment sacru”.
  
  

• 🔴 Scandal mondial după ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Varianta pariziană a ”Cinei cea de Taină” a oripilat: ”Satanic!” / ”Islamiștilor nu v-ați permite să le faceți asta!” Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice a creat un scandal uriaș. Organizatorii au pus în scenă un spectacol grandios în care și-au dorit să scoată în evidență tot ce are mai bun ”Orașul Luminilor”, însă nu toată lumea a apreciat acest show. Mai mult, anumite scene folosite la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice au stârnit un scandal monstru. Cel mai contestat moment a fost cel în care Barbara Butch, DJ local și activistă LGBTQIA+, a fost în centrul unei scene care a recreat ”Cina cea de Taină”, celebra pictură a lui Leonardo da Vinci, fiind înconjurată de mai mulți concurenți ai emisiunii ”Drag Race France”, o expunere bazată pe travesti, care îi reprezentau pe cei 12 apostoli. Momentul a atras indignarea din partea conservatorilor și criticile au fost extrem de vehemente. ”Este un atac la adresa creștinismului. Ceremonia a fost o urâciune, batjocorindu-l pe Isus. A fost dezgustător”, a reacționat Anne Diamond, o cunoscută prezentatoare TV britanică.
  
  

• 🚩Părintele Iachint: Libertate sau iluzie!
  
  
  
  Ce interesante sunt toate aceste născociri moderne ieșite din mintea umană ...
  
  E totul ca o carte de benzi desenate, a căror personaje sunt conturate de imaginația fiecăruia, după traumele, după viciile și dependențele lui...
  
  Noi spunem că suntem liberi... dar liberi pentru ce?... Să scoatem la suprafață tot ceea ce se naște în mintea noastră?...
  
  Daca suntem liberi ni se pare că, printre altele, nu mai avem nevoie de nici un filtru de cercetare a gândurilor și ideilor noastre... Trăim sub efectul impulsului și tot ceea se naște peste noapte în noi, punem în aplicare ziua...
  
  Un alt aspect deloc de neglijat, este să vedem dacă sufletul nostru se poate susține singur (din moment ce nu mai avem nevoie de Dumnezeu) sau nu este atât de tare pe cât se credea și apelează la oameni, alcool, droguri și altele pentru a amorți durerea provocată de o lume mult prea mare pentru un suflet atât de mic, așa cum devine, când rămâne fără de Dumnezeu.
  
  Libertatea este darul lui Dumnezeu oferit oamenilor pentru ca aceștia să se bucure de toată plenitudinea binecuvântărilor dumnezeiești și prin ele, oamenii să se înnoiască și să dăruiască din frumosul, născut în sufletul lor, către lume, către oameni și către Dumnezeu... Libertatea ne scoate din atmosfera impulsurilor și ne face mai conștienți și mai asumați de rolul pe care îl avem în aceasta lume ... dincolo de ceea ce ne dorim noi sau vrem noi!
  
  ✝️ Iachint Părintele
  
  

• 📜 Părintele Ioan Istrati: Mă uit la schelălăielile infiltraților din Biserică, cum încearcă ei să înnobileze mizeria, cum caută scuze blasfemiei sataniste, circumstanțe atenuante liturghiei negre de la Paris. La fel cum caută scuze vieții lor departe de Dumnezeu.
  
  Au zis că show-ul satanist era inspirat din alt tablou, că era rememorată una dintre bachanalele antice. Alții au zis că nu-i așa grav, că e democrație, că cei ce s-au simțit jigniți sunt putiniști (împreună cu vreo 2 miliarde de oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu).
  
  Pe mine nu mă dor svârcolirile satanei pe pământ. Nu mă pasionează infecția globalistă, decât atunci când poluează sodomic creștinătatea, spațiul public, școlile, copiii, Biserica.
  Mai grav e că în sânul Bisericii, indivizi racolați de oculte sau securități, și-au făcut cuib cald.
  
  Sunt relativiștii, novatorii, reformatorii, indivizii rezonabili, iubiriștii care calcă în picioare toată Scriptura, teologia Sfinților Părinți și credința Bisericii timp de 2000 de ani. Dindărătul neologismelor egolatre, aruncă cu venin.
  
  Și de acolo spurcă tot ce e mai de preț în inimile celor care îl iubesc pe Iisus, Mântuitorul lumii.
  
  Să ne imaginăm toți Sfinții Părinți din calendar. Și ce atitudine ar fi avut ei dacă Hristos ar fi fost batjocorit pe o scenă planetară.
  
  

• 📜 Preot Ioan Istrati: Pe satana nu îl deranjează religiile false
  
  Oare ce s-or fi gândit globaliștii mizerabili și grotești din Franța, când au regizat o cină satanică Drag, cu transsexuali, monștri, perverși, anomalii, spurcând Cina cea de Taină, într-un stat laic complet, unde religia a fost exilată în privat?
  
  Ei bine, de ce nu au maimuțărit un Yom Kipur, o înconjurare a Kabbei ca la Mecca, o turmă cu fundul în sus ca la rugăciunile islamice, o colecție de zei multicolori ca în hinduism?
  
  Pentru că pe satana nu îl deranjează religiile false. Pe el îl arde Adevărul, îl doare cumplit Hristos Dumnezeu, îl arde Crucea, îl omoară Euharistia, îl distruge Învierea.
  
  Din același motiv pentru care jurnaliștii atei globaliști nu atacă decât Biserica lui Hristos. Celelalte religii care se închină la zei imbecili, care mormăie mantre, care proslăvesc proroci ucigași, sunt exact ce trebuie pentru instaurarea iadului pe pământ.
  
  Îi deranjează un Om de pe Cruce care e și Dumnezeu. El aduce iubirea infinită, nu războiul, fecioria și fidelitatea nu patima desfrânării spurcate, viața, nu avortul, Golgota, nu Sodoma.
  
  Dracii au fost dați afară din iad prin Înviere. Și au năvălit pe pământ.
  
  Ceea ce ei știu, dar proștii care le slujesc nu, e că vor suferi o veșnicie în focul refuzului iubirii.
  
  

• 🅱️ Trenduri economice: Spectacolul cu bucluc și mâța-n sacul woke [...] Scandalul cadrului batjocoritor la adresa Cinei cea de Taină a fost bomboana de pe colivă. Oamenii, chiar și cei cu sentimente religioase vagi, s-au simțit călcați în picioare, batjocoriți de o mână de golani cărora li s-a dat liber pentru a-și exprima furiile nebunești și urâtul maladiv. Se așteptau la asta și de aceea totul a fost combătut după rețete bine puse la punct din timp. Așa-zise institute de sondare a opiniei publice au început să scoată din plic „cercetări sociologice” conform cărora spectatorii au fost entuziasmați de ceea ce s-a petrecut pe scenă. Unii, chiar au publicat un halucinant sondaj conform căruia 88% dintre francezi și-ar fi exprimat ori entuziasmul, ori ar fi fost impresionați de calitatea așa-zisului act artistic. Media slugarnică a ridicat osanale nulității care a organizat totul. Doar că stratagema n-a funcționat. [...]
  
  

• ❗Patriarhia Română: Aceste manifestări care iau în derâdere momente importante din viața Mântuitorului Iisus Hristos sunt, în realitate, consecința directă a unor influențe de natură demonică. / Aceste manifestări care iau în derâdere momente importante din viața Mântuitorului Iisus Hristos și din cea a Bisericii în general pentru că, de fapt, Cina cea de Taină este și prima celebrare a împărtășirii cu Sfintele Taine, a Sfintei Euharistii, sunt, în realitate, consecința directă a unor influențe de natură demonică. Nu putem privi acest spectacol grotesc fără să ne gândim la aspectul pătimaș, necurat și profund păcătos al unei gândiri omenești decăzute, care dorește răsturnarea legilor dumnezeiești oferind o interpretare blasfematoare unor acte sfinte ale creștinismului. Deja se observă o certă dorință de a impune astfel de manifestări la nivel global, chiar și în cadrul unor evenimente care nu au legătură nici cu religia, nici cu viața personală, dar care, prin amploarea lor, pot servi publicitar ideologia woke. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, Pr. Adrian Agachi
  
  

• 🗨️ Comentariul Ortodoxia.RO:
  
  Diavolul este marele imitator al lui Hristos dar pe logică inversă. Creația media descrisă mai sus este "cina cea de taină" a lui antihrist. "Taina" constă în faptul că este făcută publică la un eveniment ce ar fi trebuit să fie fairplay - dar nu este - se numește programare predictivă și are ca scop diseminarea și acceptarea ideii în spațiul public și în societate că viața religioasă, la nivel individual, național dar și mondial, urmează să fie pervertită într-o formă mai mult decât grotească, ceea ce Sfânta Scriptură descrie ca fiind urâciunea pustiirii.
  
  Să nu ne smintim dar să luăm aminte! Conștiința publică ortodoxă spune NU acestei blasfemii.
  
  DJ Barbara Butch: „Sunt o lesbiană grasă, evreică, queer și foarte mândră”.
  Ea e personajul din centrul scenei blasfemiatoare cu Cina cea de Taină din deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris 2024.
  Poporul român are o vorbă: "Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul" .. iar prostia e un păcat, un mare păcat!
  
  

• ⚠️ Ieromonah Macarie Banu: Se pregătește la nivel cultural, prin Eurovision, și prin alte lucrări, pe alte planuri, lipsirea de identitate, furarea identității oamenilor. De aceea se țintește către identitatea digitală, ca să nu mai știi cine ești, să nu mai ai identitate, să nu mai ai nume, să devii un număr. — Ieromonah Macarie Banu — extras din Predica din data de 13 mai 2024
  
  

• 😂 EUROVISION vs EUROVISION

Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, care se ţine după rânduielile Postului Mare. Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) și învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare (p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul al IX-lea, când se consumă mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin.

Originea Postului Adormirii Maicii Domnului se află prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului a început să cunoască o dezvoltare mai mare și când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanță.

La început, nici timpul din an, nici durata și nici felul postirii nu erau la fel peste tot. În zona Antiohiei, creștinii posteau o singură zi (6 august), alții mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); în răsărit posteau în luna august și de aceea postul era numit și Postul lui august, alții în septembrie (apusenii, cum fac până azi), iar alții nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit.

Data și durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul Local din Constantinopol, ținut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august).

Pe parcursul acestor două săptămâni suntem chemați să intensificăm rugăciunile noastre către Maica Domnului și să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. În acest sens, Biserica ne recomandă să citim Paraclisul Maicii Domnului, în cadrul căruia o numim „folositoare și acoperământ”, „comoară de tămăduiri”, „rugătoare caldă și zid nebiruit” sau „păzitoare a creștinilor”. Ne punem nădejdea, așadar, în ocrotirea și ajutorul ei și nădăjdium că rugăciunea ei folositoare către Mântuitorul să ne ajute în necazurile și neputințele vieții noastre.

Slujba Paraclisului Maicii Domnului ne îndeamnă ca în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului să unim rugăciunea cu starea de pocăinţă, cu cerere de ajutor către Maica Domnului ca noi să devenim ascultători faţă de Dumnezeu, după cum ea este model de ascultare, de smerenie, de sfinţenie şi de dăruire de sine lui Dumnezeu.

Poporul român simte în citirea araclisului Maicii Domnului o tărie duhovnicească, ajutor nemărginit, bucurie şi pace.

Paraclisul Maicii Domnului este un izvor de putere duhovnicească, un izvor de întărire, încurajare şi biruinţă asupra ispitelor, suferinţelor, bolilor şi necazurilor.

În această perioadă sunt oprite nunţile şi serbarea zilelor onomastice, fiindcă acestea se serbează în general cu petreceri şi veselie, care nu cadrează cu atmosfera de smerenie, de sobrietate şi pocăinţă, specifică zilelor de post.

• 🙏 Rugăciune: "Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te, ceea ce ești plină de dar, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul o pântecelelui Tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre."
  
  

• 🙏 De fiecare dată când vă veți ruga Maicii Domnului să știți că rugăciunea vă este ascultată.
  
  Toate rugăciunile Maicii Domnului sunt ascultate - căci mult pot rugăciunile Maicii spre îmblânzirea Stăpânului.
  
  Dacă știm de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului și de rugăciunile Maicii Domnului, atunci, avem un plus de nădejde.
  
  Maica Domnului este nădejde: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău!
  
  "Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!"
  
  

• ❤️ Maica Domnului e mai presus decât toți în smerenie, de aceea o fericesc pe ea toate neamurile pe pământ și îi slujesc toate puterile cerești
  
  Smeriţii alcătuiesc ceata din care Dumnezeu îşi alege drepţii, sfinţii.
  
  Să nu-şi închipuie cineva că pentru a fi smerit trebuie să-ţi pui cenuşă în cap, să duci o viaţă chinuită, să umbli nespălat sau îmbrăcat urât. Nu. Nu e nevoie să-ţi ţii ochii în pământ şi să afişezi o sfinţenie ostentativă, care să atragă atenţia.
  
  Dacă am concentra în câteva cuvinte ce anume îl caracterizează pe cel smerit, acestea ar fi nejudecarea aproapelui şi socotirea sa mai prejos decât toţi.
  
  Maica Domnului e mai presus decât toți în smerenie, de aceea o fericesc pe ea toate neamurile pe pământ și îi slujesc toate puterile cerești; și pe această Maică a Sa Domnul ne-a dat-o spre apărare și ajutor.
  
  "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu din potirul lacrimilor tale, izvor nesecat de milă se adapă mântuitor sufletele noastre căci ne ești Maica izbăvirilor noastre din legătura păcatelor, fiind nouă celor căzuți, caldă mijlocitoare și lumii scăpare pururea Fecioară Marie!"
  
  

• ✝️ Împărăteasa mea Preabună şi nădejdea mea cea Preasfântă [...] caută dar la mine păcătosul, care zac în răutăţi şi acoperă-mă cu Preasfântul tău Acoperământ
  
  Împărăteasa mea Preabună şi nădejdea mea cea Preasfântă, prietena orfanilor şi apărătoarea străinilor, ajutătoarea celor săraci şi acoperământul celor loviţi de răutăţi! Vezi-mi necazul, vezi-mi amărăciunea! De peste tot năvălesc ispitele asupra mea, iar apărătoare nu am.
  
  Dar tu, Stăpână, ajută-mă, căci sunt neputincios. Hrăneşte-mă, căci sunt străin. Povăţuieşte-mă, căci sunt rătăcit. Vindecă-mă şi mă mântuieşte, căci nu am altă nădejde. Nu am alt ajutor, nici altă mijlocitoare, nici mângâiere, fără numai pe tine, o, iubitoare de Dumnezeu, Maica tuturor necăjiţilor şi întristaţilor, precum şi a celor împovăraţi.
  
  Caută dar la mine păcătosul, care zac în răutăţi şi acoperă-mă cu Preasfântul tău Acoperământ, ca să mă izbăvesc de toate răutăţile care m-au înconjurat şi voi lăuda pururea preacinstitul tău nume.
  
  Aliluia!
  
  

• 👚 Pană acum 10-15 ani, lumea ortodoxă nu a știut nimic despre locul în care s-a aflat Cămașa Maicii Domnului❗/ VIDE⭕
  
  Traversând veacurile Sf Maxim Mărturisitorul (580 – 662) scrie în lucrarea “Adormirea Maicii Domnului” că, la aflarea veștii trecerii sale la Domnul, însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu l-a rugat pe Sfăntul Ioan Evanghelistul să dea cele două veșminte ale sale celor două văduve care o slujeau.
  
  Din secolul al cincilea avem în calendarul creștin – ortodox, în dată de 2 iulie (stil nou) sărbatoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne – sărbătoare mai puțîn marcată de noi românii, deși este însemnată cu cruce neagră.
  
  În sinaxar se povestește cum, în vremea împaratiei lui Leon cel Mare (454 – 474), a fost găsit un veșmânt al Maicii Domnului la o femeie evreică care locuia în Galileea și care păstra această cămașă într-o camera separată, în care mulți bolnavi venind să se închine, se tămăduiau:
  
  “Aici la mine este ascuns veșmântul Preacuratei Fecioare Maria, Maică lui Hristos Dumnezeu. În timpul când ea s-a mutat de la cele pământești la cele cerești, era acolo, la vremea îngropării ei, una din strămoașele mele, văduva, căreia i s-a dat veșmântul acesta, după hotărârea însăși a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Aceea, luând vesmântul, l-a păzit cu cinste în tot timpul viețîi sale. Apoi, înainte de a muri, l-a încredințat în pază unei fecioare din neamul său, poruncindu-i cu jurământ, că nu numai veșmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să-l păzească, ci și fecioria ei s-o păzească pentru cinstea Preacuratei Fecioare Maria. Iar fecioara aceea, în tot timpul vieții sale, păzind de asemenea cu multă cinste veșmântul acesta, când s-a apropiat de sfârșitul vieții, l-a încredințat și ea la altă fecioară curată și cinstită din neamul său. Astfel că, din fecioară în fecioară, trecând mulți ani, acest sfânt veșmânt a ajuns până la mine, smerită, care am îmbătrânit în viață curată fără bărbat. Iar de vreme ce în neamul meu nu se află nici o fecioară căreia aș fi putut să-i încredințez această taină, va spun vouă despre dânsa, ca să știți că, pentru acest cinstit veșmânt, care se găsește în camera mea dinăuntru, se săvârșesc acele minuni aici …”
  
  Această istorie a fost dezvăluită către doi boieri greci, Galvie și Candid, frați buni, care merseseră să se închine în Ierusalim. Aflând acestea, “s-au hotarât ei că să o ia. Și mergând la Ierusalim, au făcut o raclă asemenea celei în care se află cinstitul vesmânt al Maicii lui Dumnezeu; iar când s-au întors, au pus raclă cea deșartă în locul celeilalte; și pe cea cu sfântul și dumnezeiescul vesmânt, au luat-o și s-au dus. Și dacă au sosit la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor ce se cheamă Vlaherne, încercând să ascundă comoara. Dar vazând că nu se poate, au dat de știre împaratului, care s-a umplut de nespusă bucurie. Și a făcut o biserica la acel metoc, și a pus acolo cinstita raclă, unde acum se află, păzind cetatea și gonind tot vrăjmașul și toată boala.” De atunci, Biserica Ortodoxă sărbătorește Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne.
  
  Se știe că Veșmântul Maicii Domnului a fost adăpostit în Biserica din Vlaherne din Constantinopol și multe minuni sunt descrise în Evul Mediu Timpuriu legat de acest veșmânt, inclusiv în surse georgiene scrise din sec XI.
  
  Când Veșmântul s-a aflat în Mănăstirea Khobi (Georgia) otomanii au invadat regiunea Samegrelo în 1855 și au decis să transforme mănăstirea în deposit de arme, dar văzând minunea (mănăstirea a fost luminată) au părăsite locul de frică.
  
  După instaurarea regimului sovietic în Georgia, Veșmântul și lucrurile sfinte au fost duse din mănăstire în Muzeul Istoric din Samegrelo, deschis în Palatul Dadiani.
  
  Acestea au fost înregistrate că exponate și numai cîteva personae au fost conștiente de importanța lor.
  
  Din anul 1990, în fiecare an la dată de 15 iulie (stil vechi / 2 iulie stil nou), la sărbătoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, Veșmâtul Maicii Domnului este luat din Muzeul Dadiani și dus la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne, din Zugdidi, pentru închinare.

Vom fi puşi la încercare, dar să nu ne temem, turmă mică! – fiindcă Domnul rămâne cu noi.

Să nu ne gândim însă că vom trece prin viaţă, prin viaţa creştină, şi nu ne vom asemăna cu durerile Mântuitorului Hristos, când a spus: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?"

Orice suferinţă îşi are menirea ei. Şi dacă suntem conştienţi de această menire, o putem primi cu toată inima.

Să fiţi încredinţaţi că asta vi se cere de la Dumnezeu: să primiţi cu toată inima ceea ce vine! Căci, dacă e îndoială, nu mai e jertfă. Să fiţi pregătiţi în fiecare zi şi în fiecare clipă!

— Arhimandritul Iustin Pârvu (1919-2013)

• 📝 Sursa: Justin. Album monografic, Florin Stuparu, editura Scara, 2007, reeditare 2014

• 🙏 Cu câteva zile înainte de a-și da ultima suflare, Părintele Iustin, într-o dimineață, în zori, și-a ridicat ușor capul și, binecuvântând în văzduh, a spus: „Doamne, binecuvintează pe toți românii din această țară!” Apoi a doua oară: „Doamne, binecuvintează pe toți românii de pretutindeni!” Apoi a treia oară: „Doamne, binecuvintează această țară, România!”

• ✝️ Este vremea muceniciei! După părerea mea, ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. "Românul a ieşit din comunism cu o frică şi cu un conformism care îl face să cadă rapid în condiţia de slugă. O spun cu durere, să mă ierte cei care se simt jigniţi. Este vremea muceniciei! După părerea mea, ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă. Creştinii care au înţeles gravitatea momentului acţionează fiecare acolo unde este. Salvarea nu este la grămadă, salvarea este individuală, deşi lucrarea este mai la îndemână când este colectivă. Să lucreze fiecare cu pruncul său, cu fratele său, cu prietenul, cu vecinul, ca să ne ajutăm să nu cădem. Aceasta este una dintre marile virtuţi ale creştinului, că-l ajută pe cel din preajmă."

• ✝️ Părintele Iustin Pârvu: Rugați-vă la Sfinții Români și la cei din temnițele comuniste și vă veți vindeca, pentru că ei sunt Sfinții noștri și așteaptă să le cerem rugăciunile mijlocitoare. [...] Maica, disperată, s-a dus la Părintele Justin să îi spună rezultatul analizelor și plângând i-a cerut Părintelui Justin ajutor, spunându-i că se roagă la mai mulți sfinți, printre care și cei tămăduitori: Nectarie, Pantelimon etc. Părintele Justin a lăcrimat împreună cu maica și i-a zis așa: „Măi, dar la Sfinții Români de ce nu vă rugați? Rugați-vă la Sfinții Români și la cei din temnițele comuniste și vă veți vindeca, pentru că ei sunt sfinții noștri și așteaptă să le cerem rugăciunile, iar ceilalți sfinți nu vor să ne ajute pentru că noi desconsiderăm pe proprii noștri sfinți români”. [...]

• ☦️ Părintele Iustin Pârvu: "Prigoana este buletinul nostru spre Rai ❗"
  Ieșirea din sistem, înseamnă o cruce grea pentru creștinii din vremurile de pe urmă.
  "– Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?
  – Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericit dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla şi porumbul şi fasolea şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi duminică la o Biserica, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o Biserica sau un preot care mai face o liturghie curată. Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.
  – Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?
  – Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele.
  Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei… ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale, …dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.
  – Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?
  – Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.
  – Dar ce să facem să ne întărim credinţa?
  – Pune mâna pe Biblie, ia vieţile sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştit, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.
  – Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…
  – Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială, şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, …să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.
  – Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?
  – Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.

• ✝️ Arhimandritul Iustin Pârvu (1919-2013) despre buletinul electronic:
  "Ce creştin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumnezeu, şi cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui.
  Mă minunez când aud despre preoți şi monahi sihaştri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunță la toate cele lumeşti şi acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii.
  Călugărilor, ca asceți trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe nişte modele, vase alese ale Duhului Sfânt.
  Dar tot aşa şi creştinii au datoria de a lumina prin viețuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, şi altfel i se socoteşte unuia care cunoaşte prorociile şi a fost crescut în Tradiția Ortodoxă.
  Dacă noi, creştinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalți nici atât. Şi atunci nu ne facem vinovați pentru generațiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistență? Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți pecetea."

1. Omul cel mai mândru nu este cel ce se laudă cu mândrie, ci cel ce se laudă că este foarte smerit.

2. Cel care se îndreptăţeşte pe sine când greşeşte îşi preschimbă inima sa într-un refugiu diavolesc şi va continua să greşească tot mai mult şi va fi zdrobit fără folos de egoismul său, dacă nu îşi va zdrobi „eul” său. Cel care îşi îndreptăţeşte patimile sale se îmbolnăveşte din ce în ce mai tare şi atunci este trădat chiar şi de tusea sa.

3. Cei care nu primesc observaţii nici de la oamenii pe care îi iubesc primesc bătăile de joc ale tuturor oamenilor care gândesc lumeşte, rămânând în cele din urmă lemne strâmbe şi se netrebnicesc duhovniceşte, precum sunt puse „la cofraje sau schele scândurile care nu primesc rindeaua tâmplarului ca să devină mobilă şi astfel sunt călcate şi murdărite până ce se vor strica şi vor sfârşi în foc.

4. Cei care nu au căderi în această lume, deşi au mândria lumii, arată că mândria lor a întrecut limitele ei (a ajuns la un grad satanic) şi căderea s-a făcut în partea din spate a vârfului înalt (cădere luciferică).

5. Cel care are mândrie multă este mai rău decât cel care are diavol, deoarece mândria umflă mereu până se sparge. În timp ce omul care are duh necurat, pe lângă faptul că se chinuieşte şi plăteşte, se şi smereşte de nevoie în ochii oamenilor, iar în cele din urmă Dumnezeu îl slobozeşte rânduindu-i în suflet îndoit folos.

6. Mândria împiedică mult harul lui Dumnezeu, ba chiar şi gândul mândru spurcă virtuţile noastre, precum şi găinaţul care, atunci când cade în ouăle prăjite, face ca ele să fie aruncate împreună cu tigaia.

7. Cei care îi pot răbda pe cei foarte mândri, fără însă să-i linguşească, aceştia sunt cei mai smeriţi oameni, cei mai credincioşi şi mai drepţi, deoarece mereu vor fi nedreptăţiţi şi dispreţuiţi de cei mândri.

8. Mai mare recunoştinţă trebuie să arătăm celor care ne smeresc, ne nedreptăţesc şi ne adapă cu otravă, decât celor ce ne hrănesc cu cinstiri şi cu cuvinte dulci sau cu mâncăruri şi dulciuri alese, deoarece otrăvurile sunt cele mai bune medicamente pentru sufletul nostru.

9. Vai nouă când ni se face reclamă că suntem harbuji buni, în timp ce noi pe dinăuntru suntem dovleci! (Vai ţie, sărmane Paisie!)

10. Vai şi de trei ori vai când nu luăm aminte şi dăm celorlalţi impresia că suntem sfinţi, căci prin aceasta ne osândim pe noi înşine veşnic şi nimeni nu se va ruga pentru odihna sufletului nostru, atunci când vom muri, lucru de care vom avea nevoie, ci toţi ne vor ferici. Din păcate nici eu n-am luat aminte la aceasta şi mi-am omorât sufletul. Rugaţi-vă să-l odihnească Bunul Dumnezeu.

11. Cel care se bucură atunci când este lăudat de oameni este batjocorit de draci.

12. Dacă nu ar exista acest „eu” şi oamenii ar folosi numai „tu, el, acela”, ar exista smerenie, dragoste şi binecuvântarea lui Dumnezeu în lume, iar oamenii atunci ar trăi pe pământ ca în rai.

• Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2005

"NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE!

Te-ai oprit, s-a oprit și harul.

Nu vă jucați cu Adevărul!

Că avem impresia că murim, dar nu murim.

Nu vă temeți, tată!

Dar să știți că nu poți să aperi Adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morții întâi.

Acum sunt semne de sfârșit de veac și dracul vrea să schimbe Adevărul.

Și mi se pare mie că sunt mai mulți mireni decât călugări care îmbracă haina morții.

Și haina morții înseamnă să mori pentru Adevăr.

În momentul când aperi Adevărul deja ești pe tine cu haina morții.

Să știm să murim și să înviem în fiecare zi.

Nimic nu este pierdut atât timp cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou."

— Părintele Arsenie, Bătrân al Neamului lipit inimii.

Peter Hotez de la Colegiul de Medicină Baylor este din nou în circuitul media, de data aceasta pentru a împinge ideea că oamenii care se opun vaccinării reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Hotez, care lucrează la Spitalul de Copii din Texas, a fost întrebat într-un interviu recent despre modul în care ar trebui gestionată "agresiunea anti-vaccin" de către așa-numitele autorități.

Din fericire, trebuie să vă dau foarte mult timp nu știu răspunsul la întrebarea dvs., deoarece este foarte complicat", a spus Hotez. "Și sincer, știți, sectorul sănătății nu știe ce să facă pentru că aceasta este în primul rând o problemă politică. Și ceea ce am spus administrației Biden este că sectorul sănătății nu poate rezolva acest lucru pe cont propriu".

Atunci, cine crede Hotez că trebuie să fie atras pentru a ajuta sectorul sănătății să rezolve problema "agresiunii anti-vaccin"? Toatã artillería grea din Washington D.C., a fost răspunsul său. "Va trebui să aducem Securitatea Internă, Departamentul de Comerț, Departamentul de Justiție pentru a ne ajuta să înțelegem cum să facem acest lucru", a explicat Hotez.

Și am spus același lucru cu uh, Dr. Tedros, , luna trecută la Geneva, directorul general al OMS pentru a spune că știe că Organizația Mondială a Sănătății nu poate rezolva acest lucru pe cont propriu.

Peter Hotez vrea ca NATO să poarte război împotriva americanilor nevaccinați NATO ar putea fi nevoită să ia o pauză în a arunca arme și bani în Ucraina și să-și reorienteze atenția asupra americanilor anti-vaccin, despre care Hotez a dezvăluit că sunt inamicul nr. 1 din perspectiva sa.

"Avem nevoie de celelalte agenții ale Națiunilor Unite: NATO", a continuat Hotez. Aceasta este o problemă de securitate, deoarece nu mai este o construcție teoretică sau un exercițiu academic misterios. Două sute de mii de americani au murit din cauza agresiunii anti-vaccin, anti-știință.

Nu este pur și simplu o chestiune de libertate sanitară pentru americani să aibă posibilitatea de a alege dacă să ia sau nu un vaccin impus de guvern. Hotez simte că nimeni nu ar trebui să aibă de ales și că cei care cred că au de ales ar trebui tratați ca niște combatanți inamici.

"Și astfel, aceasta este acum o forță letală care, și acum simt ca om de știință în domeniul vaccinurilor pediatrice, este la fel de importantă, la fel de importantă pentru mine să fac noi vaccinuri pentru a salva vieți, cealaltă parte a salvării vieților este contracararea acestei agresiuni anti-vaccin", a spus Hotez în încercarea de a-și susține punctul de vedere.

Pur și simplu, Hotez crede că guvernul federal și chiar organismele internaționale precum NATO ar trebui să intervină pentru a pune capăt tuturor celor care se opun vaccinurilor și "științei" vaccinurilor, care se întâmplă să fie pâinea și untul carierei lui Hotez. "Acest «doctor» ar putea la fel de bine să fie partenerul lui Mengele", a scris cineva pe X despre modul în care Hotez pare să semene foarte mult cu cel mai proeminent medic experimental al lui Adolf Hitler.

"O persoană influentă care nu merită nimic", a spus altul despre Hotez. "De ce oamenii îl ascultă pe acest om și de ce se lasă influențați de cuvintele sale?" "Doar pentru că mass-media de propagandă de stânga, l-a uns "expert", i-a oferit o platformă de unde să vorbească și i-a amplificat vocea. Vaccinurile sunt arme chimice deghizate în medicamente.

Sursa: https://www.naturalnews.com/2024-07-29-vaccine-resisters-criminals-government-weaponize-military-citizens.html

"Domnul iubește pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-și cunoască neputința și să se smerească și, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase.

Dacă cineva e chinuit mult de sărăcie și de boală și nu smerește, se chinuie fără folos. Dar cine se smerește, acela va fi mulțumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru că Domnul e bogăția și bucuria lui, și toți oamenii vor fi uimiți de frumusețea sufletului său.

Tu zici: „Viața mea e tare amară”. Dar eu îți voi spune sau mai degrabă Domnul Însuși îți spune: “Smerește-te și vei vedea că nenorocirile tale se vor preface în odihnă așa încât te vei minuna și vei spune: “De ce mă chinuiam și întristam atât altădată?”

Acum însă te bucuri pentru că te-ai smerit și harul lui Dumnezeu a venit; acum, chiar dacă ai ședea singur în sărăcie, bucuria nu te va părăsi, pentru că ai în suflet pacea despre care a zis Domnul: “Pacea mea v-o dau vouă” [In 14, 27]. Așa fiecărui suflet smerit Domnul îi dă pace."

— Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei

• ☦️ Sfântul Siluan Athonitul: Iubiți-vă unii pe alții și veți vedea atunci mila Domnului. Să iubim pe fratele și ne va iubi pe noi Domnul.

• ☦️ Sfântul Siluan Athonitul: Tristețea este semn că nu facem voia Domnului

• 🌿Smerenia este o virtute plină de sens: îngăduie, îndură, tace ... Smerenia este putere și nu slăbiciune.

• ☦️ Sfântul Siluan Athonitul: "Harul vine de la toate faptele bune dar mai ales din iubirea față de fratele tău"

• ☦️ Sfântul Siluan Athonitul: Când omul învaţă smerenia, Dom­nul ascultă rugăciunile lui

• ☦️ Sfântul Siluan Athonitul: Dacă nu este IUBIRE, totul este un chin!

• ☦️ Sfântul Siluan Athonitul: Cine iubește pe Domnul, acela își aduce aminte de El, iar aducerea aminte de Dumnezeu, naște rugăciunea.

• ✝️ Maica Domnului - Ocrotitoarea noastră la Dumnezeu

• ☦️ Acatistul Sfântului Siluan Atonitul

După profesorul – violator de băieți de la Liceul Sfântul Sava, și așa-zisul “antrenor de genii” pedofil apare un caz de abuz sexual al unui profesor de sociologie de la SNSPA.

Interesant este că toți acești prădători sexuali erau influenceri progresiști la tv sau pe social media.

Presa progresist-globalistă publică azi o anchetă jurnalistică în care este indicat presupusul abuzator sexual: Alfred Bulai.

Prezumat nevinovat, sociologul – vedetă trebuie acum să facă față valului de acuzații care vor urma, precum și măsurilor disciplinare care vor fi luate de SNSPA, reîncarnarea progresistă a fostei academii Ștefan Gheorghiu, școala nomenklaturiștilor comuniști.

Pe Bulai de la SNSPA îl vedeți mai mereu pe la tv cu opinii docte despre politicieni și politică. Face și sondaje.

Notă: interesant este că multe studente și ex-studente declară că au cedat “farmecelor” profesorului cu aspect de Elmer Fudd. Treaba s-a întins pe nu mai puțin de 30 de ani… Dacă e real ce susține site-ul snoop, atunci faptele, repetate timp de mai mult de un sfert de secol și rămase nesancționate, relevă o enormă problemă de etică și legalitate a universităților noastre și chiar a societății, căci este evident că se întâmplă peste tot și mereu, iar lumea tolerează…

Iată, în acest sens, o declarație a unora dintre martori: „Profesorii știu”, „studenții știu”, „nu e ceva care să nu se vadă”.

Deci sistemul știe, dar lasă lucrurile să se acumuleze, societatea vede, dar întoarce privirea, iar victimele tac și leafa merge…

SNSPA face politică la greu, prin rectorul Pricopie (un corupt dovedit, dar iertat de răspundere penală prin prescripție), care e mai preocupat de “extremism” și de Geoană decât de procesul de învățământ și de integritatea psihică a studenților, iar decanii de la politică utilizează studenți pentru “studiile” lor despre “dezinformare/fake news” (=tot ceea ce se opune main stream – ului politic și mediatic, inclusiv progresismului promovat de prădători sexuali și pedofili), “studii” pentru care primesc zeci de milioane de lei de la stat pentru fundațiile lor.

(poate ați auzit sau nu de oengeul Eurocomunicare; am un interminabil proces cu ei, pentru daune morale, căci în septembrie 2020 m-au ștampilat drept “cel mai mare conspiraționist al țării”, pe baza numărului mare de urmăritori ai mei pe feisbuc … )

• 📄 Sursa: https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/pfbid0AYSTuMessXDaoZ9sHH91373sQBhJHgf8j5epzhfRqgGJe7fHp9Sv7nBABmWu34ZJl

• ⭕ Video Snoop.ro:

• 📝 Dan Diaconu - În primul rând, scandalurile se țin lanț la instituția condusă de Remus Pricopie. Această cică universitate nu doar că scoate nulități pe bandă, dar pare că, din plictiseală, corpul profesoral se apucă de violat sau hărțuit studente. În cauză nu e doar Bulai!

• 🚩Ion Cristoiu: Ce se întâmplă la SNSPA e UNIC în lume - VIDEO / În cadrul unei ediții transmise live de Gândul, Ion Cristoiu, scriitor și publicist, a vorbit despre politica internă, politica externă dar și despre cazul controversat de la SNSPA, Alfred Bulai. / Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=roycYMH8zPo

• ◼️ Dan Negru: Suntem blegi în reacții! Violatori angajați prin școli și facultăți apar la știri și apoi li se pierde urma. Parlamentul a respins mereu proiectele de lege care cereau castrarea chimică a pedofililor așa cum se întâmplă în multe state americane sau țări europene. Să cerem din nou asta! O fac și eu, aici! Statul nu e în stare să-și apere copiii! În Belgia un pedofil era să scape nepedepsit și un milion de belgieni au ieșit în stradă într-un marș care rămas în istorie ca “Marche Blanche” ( Marșul Alb) și care a reformat total poliția belgiană. Noi suntem blegi ! Și când statul nu e o stare să-și apere copiii va apărea un Drasius Kedys, cazul controversat al lituanianului a cărei fetiță de 6 ani a fost agresată. Tatăl și-a căutat dreptatea in tribunale dar pentru că nimeni nu l-a luat in seama,Drasius, fost luptător in trupele speciale, și-a făcut singur dreptate si i-a executat pe toți cei implicați in molestarea fetiței lui. Pericolul e că orice țară care nu poate avea grijă de copiii ei va ajunge la Drasius Kedys! Ăsta e riscul când statul e fricos și noi blegi în reacții ! Poate că Octavian Paler avea dreptate: “Păcatul nostru cel mai mare este că facem orice anormalitate să devină normalitate” / Sursa: https://www.linkedin.com/posts/dan-negru-95ba005b_suntem-blegi-%C3%AEn-reac%C8%9Bii-violatori-angaja%C8%9Bi-activity-7223946231213899776-H0XE?utm_source=share&utm_medium=member_desktop

• ❗ Rectorul SNSPA a semnat dispoziția de desfacere a contractului de muncă al profesorului Alfred Bulai / Continuă audierile în dosarul abuzurilor sexuale de la SNSPA. Anchetatorii trebuie să strângă probe clare și să afle cât mai multe informații despre locul și momentul abuzurilor din ultimii 20 de ani.

Istoria neagră a lui Alexandru Florian – Propagandist activ al bolșevismului

Via NasulTV:

Institutul „Elie Wiesel” este o instituţie de stat, plătită din banii publici şi ar trebui, la fel ca în celelalte instituţii de acest fel, să nu aibă în componenţă nomenclaturişti sau propagandişti ai comunismului. Cu toate acestea, în fruntea sa se află Alexandru Florian, care, de la 21 de ani, făcea propagandă comunismului!

În acest fel se explică faptul că în Legea 217/2015, la redactarea căreia Alexandru Florian a avut un rol primordial, aşa cum se spune în argumentul iniţiatorilor, comunismul nu este condamnat, alături de celelalte ideologii criminale, cum este fascismul! Şi asta deşi Parlamentul României a adoptat acum cîţiva ani un Raport de condamnare a comunismului şi, deci, trebuia să se regăsească în acest act normativ cu prioritate între ideologiile interzise în spaţiul public, la fel ca şi în cazul propagandei fasciste!

Dar, dacă în Legea 217/2015 ar fi fost condamnat şi comunismul, atunci Alexandru Florian ar fi trebuit să se condamne atît pe el, cît şi pe tatăl său, Radu Florian, profesor de marxism-leninism în perioada 1949-1989! În mod curios, deşi ştie ce tare are în educaţia sa prin faptul că a fost propagandist comunist, Alexandru Florian a acceptat, dintr-un evident oportunism, să promoveze astfel de legi care condamnă ideologii la fel de criminale ca şi comunismul pe care l-a slujit, de care acum are impresia că se poate spăla ca un mecanic care şi-a mînjit mîinile cu vaselină!

Alexandru Florian îşi ascunde cartea despre statul ateu în care-l citează masiv pe Nicolae Ceauşescu

Dacă ne uităm în CV-ul lui Alexandru Florian, aflăm că dumnealui este autorul a trei cărţi:

– România şi capcanele tranziţiei, Editura Diogene, Bucureşti, 1999

– Cunoaştere şi acţiune socială, Editura politică, Bucureşti, 1987

– Procesul integrării sociale, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983

Cu toate acestea, în biblioteci există şi volumul „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”, colecţia „Ştiinţa pentru toţi”, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1975, care aparţine aceluiaşi Alexandru Florian, dar care nu se regăseşte în lista publicaţiilor din CV-ul său!

Autorul avea atunci doar 21 de ani, fiind încă student al tatălui său, şi publicarea acestui mic eseu într-una dintre colecţiile populare din acea vreme a fost un evident privilegiu datorat rolului avut în PCR de tatăl său, dacă nu cumva acesta a avut o mare contribuţie chiar în redactarea ei, avînd în vedere bibliografia destul de greu de asimilat de un tînăr abia ieşit de pe băncile liceului!

Robert F. Kennedy Jr. a câștigat procesul împotriva tuturor lobbyiștilor farmaceutici.

Vaccinurile Covid-19 NU sunt vaccinuri.

În decizia sa, Curtea Supremă confirmă că daunele cauzate de terapiile genice cu ARNm ale Covid sunt IRREPARABILE.

Întrucât Curtea Supremă este cea mai înaltă instanță din Statele Unite, nu mai există cale de atac și toate căile de atac au fost epuizate.

Într-un comunicat de presă, Robert F. Kennedy a subliniat că acest succes a fost posibil numai datorită cooperării internaționale a unui număr mare de avocați și oameni de știință.

Desigur, această decizie stabilește un precedent internațional.

În Elveția, în special, această decizie ar trebui să aibă un impact, deoarece Elveția ocupă o poziție specială în Constituția sa federală.

Pe de o parte, Codul de la Nuremberg apare în articolul 118b din Constituție, iar în Elveția utilizarea necorespunzătoare a ingineriei genetice la om este interzisă în temeiul articolului 119 din Constituția federală.

Aceasta este completată de articolul 230bis din Codul penal, ceea ce înseamnă că autorii RISCĂ până la 10 ani de închisoare.

Dar această decizie istorică ar trebui să dea de gândit și restului lumii, deoarece Codul de la Nuremberg are valabilitate internațională și este inclus și în articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

În cazul acuzațiilor penale, declarația ar trebui să facă referire la scandalul Contergan pentru a da o greutate deosebită importanței acestor acuzații.

Avocatul german Rainer Füllmich și alți peste 100 de avocați germani sunt implicați activ în aceste cazuri. Nu există nicio acoperire mediatică, nici în Elveția, nici în Europa.

Din păcate, este aproape matematic faptul că, dat fiind că este vorba de un subiect perturbator, capabil să modifice planurile financiare și economice ale puternicelor lobby-uri FARMACEUTICE, opinia publică nu va fi informată.

Ne aflăm în mijlocul unei campanii de promovare menite să încurajeze oamenii să se vaccineze și apoi să se vaccineze din nou, înainte de iarna viitoare.

Este foarte probabil ca, dacă vestea acestei decizii istorice se va afla vreodată, va fi prea târziu pentru a permite sistemului medical corupt, aliniat la pozițiile grupurilor de interese farmaceutice, să continue campania de vaccinare cât mai mult posibil.

Prin urmare, ÎI INVITĂM pe toți oamenii onești de bunăvoință să facă publică această DECIZIE istorică a Curții Supreme a SUA cât mai larg posibil. Pentru binele nostru, dar mai ales pentru binele copiilor și nepoților noștri... să nu permitem grupurilor de interese să ne distrugă iremediabil sănătatea și să ne pună viața în pericol.

Puteți vedea ultimele știri la următorul link: https://www.foxnews.com/us/new-york-supreme-court-reinstates-all-employees-fired-being-unvaccinated-orders-backpay

• 💥 Profeţie a Cuviosului Iosif Vatopedinul: Va fi mare sacrificiu pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin
  
  Va fi un război, şi mai multe războaie, şi vom trece prin mari dificultăţi. Puterea lumii a fost preluată acum de evrei, iar scopul lor este de a anihila Creştinismul. Mânia lui Dumnezeu va face astfel încât toţi duşmanii secreţi care au condus la această stare să se autodistrugă. Mai ales de aceea este trimisă mânia lui Dumnezeu peste noi: pentru a-i distruge, într-un fel sau altul. Dar acest lucru nu trebuie deloc să ne înspăimânte, pentru că trebuie să avem mereu nădejde în Dumnezeu. Pentru că mii şi milioane de martiri, inclusiv Noii Martiri, au suferit exact în acelaşi mod, şi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta şi să nu ne înspăimântăm. Trebuie să existe răbdare, rugăciune şi nădejde în pronia Divină, din partea noastră.
  
  Să ne rugăm pentru renaşterea Creştinismului după acest război, după tot ceea ce ne aşteaptă, pentru ca Domnul să ne dea cu adevărat puterea să restaurăm toate acestea. Dar acest rău (războiul) trebuie îndurat.
  
  Acum va fi o mare explozie. După aceasta va urma renaşterea.
  
  Acesta este începutul acestor evenimente, evenimente tulburătoare, evenimente militare. Cei care pun în mişcare acest rău sunt evreii. Ei sunt îndemnaţi de către diavol să facă aceasta, pentru a distruge sămânţa ortodoxiei în Grecia şi în Rusia (şi în celelalte popoare ortodoxe, n.n). Acesta va fi principalul lor obstacol în dominarea lumii. Şi fără îndoială ei îi vor obliga pe turci să vină aici, în Grecia, pentru a-şi începe lucrarea lor; iar Grecia, deşi are teoretic un guvern, nu are un guvern cu adevărat. Îi lipseşte puterea, iar turcii vor veni aici. Acesta va fi momentul când Rusia de asemenea îşi va pune în mişcare forţele sale pentru a se împotrivi turcilor.
  
  Evenimentele se vor desfăşura astfel: când Rusia vine în ajutorul Greciei, americanii şi NATO vor încerca să prevină aceasta, pentru a nu se forma nicio alianţă între două ţări ortodoxe. De asemenea ei vor provoca la luptă alte puteri, cum ar fi Japonia şi altele. Va fi mare sacrificiu pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin. Vor pieri 600 de milioane de oameni. Vaticanul de asemenea se va implica mult, pentru a împiedica rolul crescând al ortodoxiei şi pentru a preveni o alianţă între ţările ortodoxe. Astfel se va împlini pronia Divină.
  
  Dumnezeu va permite distrugerea tuturor celor care seamănă aceste tentaţii, pornografia şi dependenta de droguri. Iar Domnul le va întuneca minţile astfel încât să se distrugă unii pe alţii fără nicio satisfacţie. Domnul va permite aceasta special pentru a putea aduce o mare „epurare”…
  
  După această „epurare” va urma o mare renaştere a ortodoxiei, nu numai în Rusia, ci peste tot în lume. Dumnezeu îşi va arăta binecuvântarea Sa, ca şi în primele secole de creştinism. Atunci oamenii se duceau la Dumnezeu cu inimă deschisă. Aceasta va dura pentru 3-4 decade (decenii), apoi dictatura lui Antihrist va începe brusc. Acestea sunt evenimentele teribile pe care trebuie să le îndurăm, să nu le permitem să ne sperie, pentru că Dumnezeu ne va adăposti. Da, cu siguranţă vom trece prin dificultăţi, foame, şi chiar persecuţii, şi multe altele, dar Dumnezeu nu ne va abandona. Iar cei care sunt la putere ar trebui să-i îndemne pe subordonaţii lor să fie cu Dumnezeu, să respecte rugăciunea, iar Dumnezeu ne va adăposti.
  
  Starea care va urma „epurării” va fi una de mare renaştere. Noi, păstorii, trebuie, atât cât ne stă în putinţă, să-i facem pe oameni să renunţe la păcatele lor, pentru ca harul divin să nu se îndepărteze de la noi. Pentru a fi cât mai aproape posibil de Dumnezeu, în rugăciune. Atunci Dumnezeu va fi întotdeauna cu noi, indiferent de cât de grele vor fi circumstanţele. Dumnezeu nu ne va abandona.
  
  Articol apărut în Nr. 25 al Revistei ATITUDINI

"Când Hristos vine sa locuiască în noi pe deplin, atunci fug toate problemele, toate înșelările, toată mâhnirea, tot păcatul.

Acolo unde există iubirea lui Hristos, singurătatea se risipește. Ești liniștit, bucuros, plin. Nici melancolie, nici boală, nici apăsare, nici frământare, nici tristețe, nici iad.

Hristos este Totul! Iubiți-L pe Hristos și nu preferați nimic în afara iubirii Lui!"

— Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

• ✝️ Sf. Porfirie despre ecumenism: Acum toți se îngrijesc să se facă o singură religie „bună” ⭕ / Mă rog ca Dumnezeu să vă dea luminare să înțelegeți că nu are legătură religia noastră, Ortodoxia, cu celelalte religii. Totuși acum toată lumea, diferite mentalități, diferiți oameni, chiar mari, care nici măcar nu cred că există Dumnezeu, au impresia că nu trebuie să existe multe religii pentru că îi „scindează” pe oameni și îi aduc la dușmănie… Și toți se îngrijesc, mici, mari și statele și toate astea… să fie o singură religie. Și să fie în modul acesta: pentru că toate religiile sunt același lucru, să facem o nouă religie. Asta fac sioniștii și lucrează foarte tare pentru acest lucru, oamenii să lase să punem o nouă religie „bună”… și să lăsăm deoparte că există chin, că există Satana și cele ca acestea. Doar că Ortodoxia l-a pus pe Satana ca dogmă. Nu le știți? Sunt scrise în Evanghelie! Imediat ce-l negi pe Satana va fi că nu ești ortodox. Tu crezi că există Satana? Există într-adevăr duhul rău, precum îngerii și Sfinții, există și satanele/demonii. Îmi amintesc că a spus o doamnă: „Oho-ho-ho, nu, eu nu-l vreau pe Satana, nu cred în el, nu…” Nebunie! Acestea sunt cele care ne strică, duh rău spun și eu. Satana este duh rău. Ori spui duh rău, ori spui Satana, este același lucru…

• ✝️ Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: Răul nu se îndreaptă cu vorbe, ci cu rugăciune! / Răul nu se îndreaptă cu vorbe, ci cu rugăciune! Gândește pozitiv despre celălalt. Rugându-te, vei reuși, prin Hristos, să-l influențezi în bine. Să nu gândești nimic rău despre aproapele tău, fiindcă astfel îl vei influența în rău.

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat luni slujba specială de deshumare a cinstitelor moaște ale Sfântului Dumitru Stăniloae din cimitirul Mănăstirii Cernica.

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre dorința Sfântului Dumitru Stăniloae și a altor ierarhi și profesori de teologie de a „asculta liturghia sub brazda de pământ din cimitirul mănăstirii”.

„Părintele profesor Dumitru Stăniloae a venit la Mănăstirea Cernica într-un loc unde așteaptă Ziua cea mare a Învierii numeroși ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, chiar și mitropoliți primați, episcopi vicari care au slujit la București sau în alte eparhii și care și-au ales loc de veci cimitirul acestei lavre a Țării Românești”.

„Alături de Părintele Stăniloae, înaintea lui sau după el, au dorit să asculte liturghia sub brazda de pământ din cimitirul mănăstirii și alți profesori de teologie sau preoți care au slujit la numeroase parohii importante din București”.

Moaștele Sfântului Dumitru Stăniloae au fost scoase conform rânduielii tipiconale și au fost așezate într-un sicriu nou, urmând ca, ulterior, să fie puse într-o raclă special pregătită.

Deshumarea osemintelor s-a făcut din timp pentru a respecta rânduielile bisericești cu privire la pregătirea cinstitelor moaște. Mai precis, s-a ținut cont și de experiențele anterioare legate de canonizarea unor sfinți din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Această deshumare a urmărit realizarea unei pregătiri adecvate a moaştelor, spre a fi așezate ulterior în raclele de argint care se află în curs de confecționare la Atelierele Patriarhiei Române, în vederea proclamării canonizării la începutul anului 2025.

Născut în anul 1903, Sfântul Dumitru Stăniloae a tradus scrierile asceților, monahilor și clericilor ortodocși din secolele IV – XV care erau centrate pe practicarea Ortodoxiei – o latură la fel de importantă ca și partea dogmatică a teologiei ortodoxe. Acestea au fost publicate în seria intitulată Filocalia (gr. „iubirea de frumos”) și ulterior traduse și pentru publicul internațional.

A fost încarcerat în perioada regimului comunist pentru participarea la mișcarea isihastă Rugul-Aprins de la Mănăstirea Antim.

O veste minunată: osemintele Părintelui Sofian Boghiu au fost deshumate azi, 29 iulie 2024, din cimitirul mănăstirii Căldărușani de către un sobor de preoți, în prezența Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul – Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

PR. SOFIAN BOGHIU A FOST DESHUMAT

Din mărturiile credincioșilor prezenți la eveniment aflăm că o mireasmă cerească a învăluit cimitirul mănăstirii în momentul aflării cinstitelor moaște ale Sf. Cuvios Sofian de la Antim, recent canonizat de către Patriarhia Română. Osemintele Părintelui Sofian vor fi depuse la mănăstirea Antim.

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat luni dimineață, la Mănăstirea Căldărușani, slujba deshumării osemintelor Sfântului Cuvios Sofian de la Mănăstirea Antim.

Cinstitele moaște au fost așezate în biserica cimitirului pentru slujba specifică și transportate apoi la Mănăstirea Antim.

„S-a făcut rânduiala specifică unui astfel de moment, rugăciuni care cer pe de-o parte iertarea păcatelor celui care este deshumat și, pe de altă parte, împărtășirea de negrăita bucurie a Stăpânului”, a explicat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

„Părintele Sofian, deși a slujit vreme îndelungată în cetatea Bucureștilor, a ales acest loc cu rânduială veche de mănăstire, unde monahi, ierarhi și mulți sfinți s-au perindat în decursul istoriei acestei cunoscute mănăstiri”.

„A venit vremea ca cei aleși ai Domnului să fie mutați din cimitir în biserică și să fie bucurie și model, exemplu, pentru credincioși, așa cum a fost în timpul vieții. Părintele Sofian s-a străduit să le arate ucenicilor lui, fie că au fost viețuitori ai mănăstirii Antim, fie că au fost credincioși intelectuali ai cetății Bucureștilor, dar și ierarhi, oameni de cultură, scriitori, persoane cultivate care s-au întâlnit cu el, vorbindu-le tuturor despre bucuria întâlnirii cu Mântuitorul Iisus Hristos”.

„Duhovnicul Bucureștilor” s-a născut în data de 7 octombrie 1912 la Cuconeștii Vechi, în județul Bălți din Basarabia. Închinoviat la Mănăstirea Dobrușa, a trecut Prutul în România după ocuparea Basarabiei de către sovietici. A condus obștea de la Mănăstirea Antim din Capitală și a fost condamnat la muncă silnică împreună cu intelectualii și clericii din grupul Rugul Aprins. A trecut la cele veșnice în data de 14 septembrie 2002.

Deshumarea osemintelor s-a făcut din timp pentru a respecta rânduielile bisericești cu privire la pregătirea cinstitelor moaște. Mai precis, s-a ținut cont și de experiențele anterioare legate de canonizarea unor sfinți din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Această deshumare a urmărit realizarea unei pregătiri adecvate a moaştelor, spre a fi așezate ulterior în raclele de argint care se află în curs de confecționare la Atelierele Patriarhiei Române, în vederea proclamării canonizării la începutul anului 2025.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis canonizarea sa în ședințele din 11-12 iulie 2024, împreună cu a altor 15 cuvioși și mărturisitori. Proclamarea canonizărilor va avea loc în 2025, la Centenarul Patriarhiei Române.

Evanghelia vindecării demonizaților din ținutul Gadarei — Ev. Matei 8, 28-34:

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.

Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?

Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.

Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.

Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.

Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.

Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

• O postare a Părintelui Savatie Baștovoi legată de Evanghelia vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei
  
  De ce s-au aruncat porcii în mare și de ce gadarenii L-au alungat pe Hristos, rugîndu-L să nu intre în cetatea lor? Cineva a zis că porcii s-au "sinucis" pentru a evita jugul diavolilor, dintr-un fel de demnitate porcească. Altcineva, tot doctor în teologie, crede că gadarenii L-au alungat pe Hristos din cauza pagubei pe care au suferit-o prin înecarea unei turme atît de mari de porci. Dar ce s-a întîmplat, de fapt? Ne răspunde Sfîntul Ioan Gură de Aur.
  
  Porcii nu s-au sinucis, ci au fost uciși de către diavoli. Prin aruncarea, în aceeași clipă, a turmei de porci în mare, diavolii au arătat adevărata intenție pe care o au cu fiecare din noi, aceea de a ne ucide. Iar faptul că pe cei doi îndrăciți nu i-au putut ucide, arată că Dumnezeu ne păzește prin îngerii Săi și că diavolul nu are putere absolută asupra omului posedat, ci doar atît cît îngăduie Dumnezeu.
  
  De ce proprietarii porcilor nu au cerut socoteală de la Hristos pentru marea lor pagubă și nici nu au pomenit nimic de porci? Au ieșit în fugă la marginea cetății și L-au rugat să nu intre în ținutul lor. Au făcut asta nu pentru pierderea porcilor, pe care au considerat-o neînsemnată, (nici măcar de a fi pomenită), ci pentru că se temeau că Hristos va descoperi și alte păcate, pe lîngă fapta de a crește porci împotriva poruncii date lui Moise. Gadarenii, fiind iudei, creșteau porci și făceau din asta venit, încălcînd porunca, de aceea, cînd Hristos, în care ei au recunoscut un proroc, le-a aruncat porcii în mare în chip minunat (credeau ei), aceștia s-au speriat și de alte pedepse ce ar fi putut să le îndure. Așa se explică faptul că proprietarii unei turme atît de mari de porci nu au avut nimic de reproșat și nici nu au cerut despăgubiri, ci doar L-au rugat să nu intre în cetatea lor.
  
  Sursa postării: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid02zWT9iNQDvWNqMzecb8Xcxjw9xk8oATbBC27qGcTrGE356BYD9fPUwgJwiePzT2zl/
  
  

• Comentarii Patristice

  1. (Mt. 28, 28) Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
     
     Cealaltă parte trebuie înțeleasă,în primul rând, în sensul său propriu. Dar, după o interpretare alegorică, demonizații care L-au întâlnit pe Domnul în ținutul gadarenilor, adică în țara neamurilor, ar putea fi văzuți ca având sorgintea celor din seminția lui Ham și Iafet, cei doi fii ai lui Noe, ca osebiți de evrei, care își au sorgintea în Sem, primul născut al lui Noe. Sau ar putea fi înțeleși ca toți cei ținuți robi de către diavol, în păcatul idolatriei. Ei sunt împovărați de lanțurile greșelilor și cătușele păcatelor. Nu locuiau în oraș, adică în comunitatea legământului, unde poruncile divine erau în vigoare. Mai curând, ei sălășluiesc printre morminte, închinându-se la idoli și cinstind amintirile celor puternici sau imaginile celor morți.
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.4).

  2. (Mt. 28, 29) Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
     
     Natura divină a Fiului Unul Născut deja chinuia pe demoni în flăcări de nedescris. Domnul îi prindea pe demoni pe drumuri fără ieșire, dezlegând tirania lor. Ai venit înainte de vreme, au strigat ei. Căci știau din Scripturi că Hristos avea să vină și să-i judece. Privind întruparea ca și cum s-ar fi întâmplat la timpul nepotrivit, spuneau că El a venit pe nepregătite. Această greșită interpretare nu este surprinzătoare. În felul lor înșelător de a fi, nu au ezitat să spună chiar și aceasta. Deși știau că mânia lui Dumnezeu va veni asupra lor, tot spuneau cu semeție: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Știau că Judecata de Apoi le va aduce o pedeapsă în aceeași măsură în care nu au respectat poruncile lui Dumnezeu.
     
     (Sfântul Chiril al Alexandriei, Fragment 101)

  3. (Mt. 28, 29) Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
     
     Căci demonii au spus: Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Vedeți, nu spun că nu au păcătuit, ci cer să nu sufere pedeapsa înainte de vreme. Pentru că Hristos îi prinsese în fapt, săvârșind acele orori nemaivăzute și pline de fărădelege, schimonosind și chinuind în felurite chipuri făptura Sa, și, pentru că fărădelegile lor erau atât de mari, credeau că Hristos nu va întârzia în a-i pedepsi, l-au implorat să nu-i trimită înapoi. Ei, cei care nici cu cătușe de fier nu putea fi legați, au venit legați în fața Domnului. Ei, cei care alergau prin munți, au venit singuri în câmpie. Și ei, care împiedicau pe toți ceilalți să treacă, au stat neclintiți la vederea lui Iisus, care le stătea în cale.
     
     (Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 28.2)

  4. (Mt. 8, 31) Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
     
     Slugile cer să li se dea locul ce li se cuvine: trimite-ne în turma de porci. Nebunia cere să fie trimisă din morminte, în turma de porci, căci nu se gândește să scape de mirosul cel greoi, ci să-l schimbe cu un altul. Trimite-ne în turma de porci. Căzând din cer, caută necurăția. După ce au viețuit în lumea cea de sus, caută mocirla porcilor. Trimite-ne în turmă. O turmă este trimisă într-o altă turmă, o legiune de demoni făcându-se astfel văzută și se pare că doi oameni au fost cauza a ceva la care o turmă de porci nu a putut rezista.
     
     (Petru Hrisologul, Predica 16.7)

  5. (Mt. 8, 32) Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
     
     Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Sunt sacrificate animalele cu miros greu, nu pentru că demonii au cerut asta,ci ca să se arate cât de păguboși pot fi împotriva oamenilor. Ei caută cu râvnă să distrugă și să piardă ceea ce există, acționează, mișcă și viețuiește. Ei caută moartea oamenilor, căci vechea dușmănie, cu rădăcina adânc înfiptă în mânie și răutate, este mai cu seamă față de oameni. Demonii nu renunță decât dacă sunt biruiți cu putere. Ei săvârșesc răul pe care sunt puși să îl facă și de aceea animalele greu mirositoare sunt sacrificate pentru a se arăta cu tărie că demonii au voie să intre în turmă, dar nu în oameni. Prin păcatele noastre,noi îi împuternicim să facă rău. În același fel, prin puterea credinței noastre călcăm peste capurile demonilor și devin supuși ai noștri prin biruința lui Hristos.
     
     (Petru Hrisologul, Predica 16.8)

  6. (Mt. 8, 33) Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
     
     Păzitorii au fugit la vederea puterii divine, au spus cele întâmplate și oamenii au rugat pe Domnul să treacă din hotarele lor. Asta ar putea să simbolizeze pe căpeteniile iudeilor sau pe preoții idolilor, care, împărțind hrana greșelilor lor oamenilor necurați și necredincioși, îi hrănesc ca pe porci, pentru o moarte veșnică.
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.5)

  7. (Mt. 8, 33) Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
     
     Sau aceasta poate fi înțeleasă altfel, căci poate exista mai mult de un singur înțeles spiritual (urmând lui Origen, Cromatius arată că, în timp ce înțelesul literal al unui pasaj biblic este unic, i se pot oferi mai mult de un înțeles spiritual sau alegoric -n.tr) , adică, îi putem privi pe acești doi demonizați într-un sens mai larg, ca pe doi oameni dintre neamuri (precum am arătat mai înainte, urmașii lui Ham și Iafet – a se vedea 8, 28) care, prin cuvântul și harul lui Hristos, au fost eliberați din robia demonilor. Poate, prin turma de porci îi putem înțelege pe eretici care, scoși din comunitatea credincioșilor, sunt cunoscuți ca fiind mutați. Dacă este așa, păzitorii pot fi văzuți ca arhitecți ai ereziilor și învățători ai minciunii, care hrănesc aceste turme de porci cu învățături greșite, nu pentru viață, ci pentru moarte. Căci acești neînfrânați învățători îi hrănesc, nu cu hrana cerească, nici cu mâncarea unei vieți sănătoase, ci cu cea mai nebunească și necurată învățătură a fățărniciei.
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.6)

  8. (Mt. 8, 34) Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
     
     L-au rugat să plece din hotarele lor, nu din mândrie (precum cred mulți) , ci din smerenie. Să găsesc nevrednici de prezența Domnului, precum și Petru a căzut în genunchi înaintea Domnului după prinderea peștilor și Ia zis:pleacă de la mine, Doamne, căci sunt păcătos.
     
     (Fericitul Ieronim, Comentariu la Matei 1.8.34)

  9. (Mt. 8, 34) Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
     
     Cetatea din care au venit să întâlnească pe Domnul, cerându-i să plece din hotarele lor, reprezintă sinagoga, care nu a voit să primească pe Domnul și Mântuitorul ființei umane, chiar și după ce au privit divina Sa putere. De aceea, Hristos s-a întors în cetatea Sa. Pentru că a fost refuzat de către sinagogă, a venit la Biserica Sa,pe drept numită cetatea lui Dumnezeu. Văzându-L, gadarenii L-au rugat pe Domnul să plece din hotarele lor. Astfel de oameni se află și printre noi. Din necredință, Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să plece din hotarele inimii lor, după cum spune Scriptura: înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului (Sol. 1, 4) .
     
     (Cromatius, Tratat la Matei 43.7)

  10. (Mt. 9, 1) Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
      
      Văzându-L, gadarenii L-au rugat să treacă din hotarele lor. Astfel de oameni se găsesc și astăzi printre noi. Din necredință Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să se treacă din hotarele inimii lor, după cum spune și Scriptura: înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului (Sol. 1, 4) .
      
      (Cromatius, Tratat la Matei 43.7)

Dragi sportivi români,

Știm că mulți dintre voi sunt credincioși și în niciun caz nu sunteți reprezentați de ceea ce s-a întâmplat la festivitatea de deschidere a Jocurilor de la #Paris.

Știm că ați muncit pe brânci, ani de zile, neștiuți de nimeni, pentru a a putea concura la această competiție.

Cea mai bună cale pentru a vă onora meseria și credința este să dați tot ce-i mai bun din voi. Iar la final, dacă veți ajunge pe podium sau chiar pe locul 1, dați mulțumire lui Dumnezeu.

Mărturisiți-vă credința. Atât a voastră, cât și a noastră, a celor de-acasă.

Arătați lumii că suntem un popor creștin, care crede în lumină și frumos. Dacă aveți cruci, crucifixe sau icoane, arătați-le lumii întregi și lui Dumnezeu, drept mulțumire pentru victoriile voastre.

Dacă nu aveți, închinați-vă frumos, să știe lumea întreagă că nu toată Europa s-a pus în genunchi în fața urâțeniei și a necuratului.

Fiți demni și Dumnezeu va fi cu voi.

• 📝 Sursa: https://www.facebook.com/r3media.ro/posts/pfbid02UCifTFVe6eP6H3zvcDe64zoutM6bjRFkWaCbmtQGM7XNo4iPy4HqDao9r414JDSzl

• 🚩Părintele Iachint: Libertate sau iluzie! → / Libertatea este darul lui Dumnezeu oferit oamenilor pentru ca aceștia să se bucure de toată plenitudinea binecuvântărilor dumnezeiești și prin ele, oamenii să se înnoiască și să dăruiască din frumosul, născut în sufletul lor, către lume, către oameni și către Dumnezeu... Libertatea ne scoate din atmosfera impulsurilor și ne face mai conștienți și mai asumați de rolul pe care îl avem în aceasta lume ... dincolo de ceea ce ne dorim noi sau vrem noi!