1. Îngrijește-te zilnic de suflet.

2. Trebuie să dobândești dumnezeiasca dreptate, iar nu logica – doar atunci harul lui Dumnezeu va veni la tine.

3. Înainte de a face ceva, gândește-te: „Oare Hristos vrea să fac eu aceasta?”. Apoi acționează în consecință.

4. Tu însuţi să lucrezi desăvârşit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai târziu, cu privire la virtutea ascultării.

5. Nu-ul pe care îl spui oamenilor trebuie să fie un nu, iar da-ul trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gândești, chiar dacă aceasta face rău celuilalt. Totuşi, spune-o cu bunătate şi nu-l lăsa pe celălalt fără câteva explicaţii.

6. Trebuie să ai și să păzești această demnitate duhovnicească: să fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place fraţilor monahi, iar nu la ceea ce-ţi place ție.

7. În fiecare zi să citești un pasaj din Noul Testament.

8. Nu privi la ceea ce fac alţii, nici nu cerceta cum şi de ce o fac. Propriul tău obiectiv este curățarea sufletului şi desăvârşita supunere a minţii dumnezeiescului har. Aşadar, să ai grijă tu de tine: să te rogi, să studiezi, să spui smerit rugăciunea lui Iisus, să ştii că ai absolută trebuinţă de milostivirea lui Dumnezeu.

— Sfântul Paisie Aghioritul

"Noi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă.

Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc “biserici” nu sunt biserici, ci sămânța stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos".

— Sfântul Lavrentie de Cernigov

✝️ Sfântul Lavrentie de Cernigov îi contrazice pe Episcopii semnatari care au participat la sinodul din Creta (2016)

☦️ Sfântul Lavrentie de la Cernigov: Lepădarea de Biserică este un păcat de neiertat, atât în viața asta cât și în viața cealaltă. Asta-i hulă împotriva Duhului Sfânt.

☦️ Starețul Lavrentie de Cernigov: "Frații mei și onorați părinți, voi un lucru nu-l pricepeți și nu-l știți. Eu nu spun doar pentru Rusia noastră, ci pentru întreaga lume. Cuvintele mele sunt adevărate, iar mie mi le-a arătat pe toate Duhul Sfânt, prim milostivirea Bunului Dumnezeu asupra mea."

Fraților, Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, știe că nu mint! În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, dar, printr-o fereastră, am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coș, și am scăpat din mâinile lui. Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuși la vedenii și la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea Cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – că a fost răpit în Rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda, decât numai în slăbiciunile mele. Fiindcă, chiar de aș vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Și, pentru ca să nu mă trufesc cu măreția descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; și mi-a zis: Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.

Fraților, înainte de venirea credinței, noi eram păziți sub Lege, fiind închiși pentru credința care avea să se descopere. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credință. Iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. Căci câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință. Zic însă: Câtă vreme moștenitorul este copil, nu se deosebește cu nimic de rob, deși este stăpân peste toate; ci este sub epitropi și iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său. Tot așa și noi, când eram copii, eram robi înțelesurilor celor slabe ale lumii. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.

Zis-a Domnul: precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor. Şi dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii tot aşa fac. Şi dacă daţi cu'mprumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le dau cu'mprumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu'mprumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv.

În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.

Expresia „Fiți milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6. 36), pe care Evanghelia de ast[zi ne-o propune spre reflecție, nu se referă la un slogan de efect, ci reprezintă o angajare de viață. Pentru a înțelege bine această expresie, putem s-o confruntăm cu aceea paralelă din Evanghelia după Matei, unde Iisus spune: „Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit” (5,48). În așa-numita predică de munte, care se deschide cu Fericirile, Domnul Hristos învață că desăvârșirea constă în iubire, împlinire a tuturor preceptelor din Lege. Tot în această perspectivă, sfântul evanghelist Luca explică faptul că desăvârșirea este iubirea milostivă: a fi desăvârșiți înseamnă a fi milostivi.

O persoană care nu este milostivă este desăvârșită? Nu! O persoană care nu este milostivă este bună? Nu! Bunătatea și desăvârșirea se înrădăcinează în milostivire. Desigur, Dumnezeu este desăvârșit. Totuși, dacă îl considerăm astfel, devine imposibil pentru oameni să tindă la acea desăvârșire absolută. În schimb, a-L avea în fața ochilor ca milostiv, ne permite să înțelegem mai bine în ce constă desăvârșirea Sa și ne stimulează să fim ca El plini de iubire, de compasiune, de milostivire. Dar ne putem întreba: cuvintele lui Iisus sunt realiste? Este cu adevărat posibil a iubi așa cum iubește Dumnezeu și a fi milostivi ca El?

Dacă privim istoria mântuirii, vedem că toată revelația lui Dumnezeu este o iubire neîncetată și neobosită față de oameni: Dumnezeu este ca un tată sau ca o mamă care iubește cu iubire insondabilă și o revarsă din belșug asupra fiecărei creaturi. Moartea lui Iisus pe Cruce este culmea istoriei de iubire a lui Dumnezeu cu omul. O iubire așa de mare pe care numai Dumnezeu o poate realiza. Este evident că, raportată la această iubire care nu are măsură, iubirea noastră mereu va avea lipsuri. Dar când Iisus ne cere să fim milostivi ca Tatăl, nu se gândește la cantitate! El le cere ucenicilor săi să devină semne, canale, martori ai milostivirii sale.

Și Biserica nu poate decât să fie taină a milostivirii lui Dumnezeu în lume, în orice timp și față de toată omenirea. De aceea, fiecare creștin este chemat să fie martor al milostivirii, și asta are loc în drumul de sfințenie. Să ne gândim la câți sfinți au devenit milostivi pentru că și-au lăsat umplută inima de milostivirea divină. Au dat trup iubirii Domnului revărsând-o în necesitățile multiple ale omenirii suferinde. În această înflorire a atâtor forme de dragoste este posibil să percepem reflexiile feței milostive a lui Hristos. Ne întrebăm: Ce înseamnă pentru ucenici a fi milostivi? Iisus explică prin două verbe: „a ierta” (v. 37) și „a dărui” (v. 38).

Milostivirea se exprimă, înainte de toate, în iertare: „Nu judecați și nu veți fi judecați, nu condamnați și nu veți fi condamnați, iertați și veți fi iertați” (v. 37). Iisus nu vrea să răstoarne cursul dreptății umane, totuși le amintește ucenicilor că pentru a avea raporturi fraterne trebuie suspendate judecățile și condamnările. De fapt, iertarea este pilastrul care susține viața comunității creștine, pentru că în ea se arată gratuitatea iubirii cu care Dumnezeu ne-a iubit cel dintâi. Creștinul trebuie să ierte! Dar pentru ce? Pentru că a fost iertat. Noi toți care suntem în viață am fost iertați. Fiecare dintre noi, în propria viață, a avut nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Și pentru că noi am fost iertați, trebuie să iertăm. Rostim asta în fiecare zi în Tatăl Nostru: „și ne iartă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”. Adică a ierta ofensele, a ierta atâtea lucruri, pentru că noi am fost iertați de atâtea ofense, de atâtea păcate. Și astfel este ușor să iert: dacă Dumnezeu m-a iertat, de ce nu trebuie să-i iert pe alții? Sunt eu mai mare decât Dumnezeu? Acest pilastru al iertării ne arată gratuitatea iubirii lui Dumnezeu, care ne-a iubit cel dintâi. A judeca și a condamna pe fratele care păcătuiește este greșit. Nu pentru că nu se vrea recunoașterea păcatului, ci pentru că prin condamnarea păcătosului se rupe comuniunea de fraternitate cu el și se disprețuiește milostivirea lui Dumnezeu, care în schimb nu vrea să renunțe la niciunul dintre fiii săi. Nu avem puterea de a-l condamna pe fratele nostru care greșește, nu suntem mai presus de el: mai degrabă avem datoria de a-i recupera demnitatea de fiu al Tatălui și de a-l însoți pe drumul său de schimbare în bine.

Bisericii sale, nouă, Iisus ne indică și un al doilea pilastru: „a dărui”. A ierta este primul pilastru, a dărui este al doilea pilastru. „dați și vi se va da …cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă” (v. 38). Dumnezeu dăruiește dincolo de meritele noastre, dar va fi și mai generos cu aceia care aici pe pământ au fost generoși. Iisus nu spune ce li se va întâmpla celor care nu dăruiesc, însă imaginea „măsurii” constituie un avertisment: cu măsura iubirii cu care dăm, noi înșine suntem cei care decidem cum vom fi judecați, cum vom fi iubiți. Dacă privim bine, există o logică coerentă: în măsura în care se primește de la Dumnezeu, se dăruiește fratelui, și în măsura în care se dăruiește fratelui, se primește de la Dumnezeu!

De aceea iubirea milostivă este singura cale de parcurs. Câtă nevoie avem cu toții să fim un pic mai milostivi, să nu-i bârfim pe alții, să nu judecăm, să nu-i „desființăm” pe alții cu criticile, cu invidiile, cu geloziile. Trebuie să iertăm, să fim milostivi, să trăim viața noastră în iubire. Această iubire permite ucenicilor lui Iisus să nu piardă identitatea primită de la El și să se recunoască drept fii ai aceluiași Tată. În iubirea pe care ei o practică în viață se reverberează astfel acea Milostivire care nu se va sfârși niciodată (cf. 1Cor. 13,1-12). Să nu uităm acest crez de viață: milostivire și dar, iertare și dar. Astfel inima se lărgește, se lărgește în iubire. În schimb egoismul, disprețul, fac inima mică, ce se împietrește ca o piatră. Ce preferăm noi? O inimă de piatră sau o inimă plină de iubire? Dacă preferați o inimă plină de iubire, fiți milostivi!

Arhimandrit Teofan Mada

"Cu totul rătăcită și neortodoxă este părerea celor mai mulți creștini de a-și dori o viață cât mai ușoară, „fericită”, și de a cere de la Dumnezeu – pentru că țin unele dintre poruncile Sale: merg la slujbe, țin post, se împărtășesc ș.a. – să le dea succes și reușită în toate problemele lumești.

Din Pateric aflăm că vechii asceți, când pentru o perioadă nu aveau nicio greutate sau nicio ispită, ziceau, cu neliniște, că „i-a uitat Dumnezeu” și se simțeau în siguranță numai atunci când dragostea lui Dumnezeu le trimitea încercări.

Recapitulăm: este o rătăcire să căutăm o viață comodă, fără întristări, care nu duce niciodată la Ceruri."

— Arhimandritul Atanasie Anastasiou

Părintele Justin în „Cum să luptăm împotriva dictaturii biometrice”:

„Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicești: rugăciunea, smerenia, dragostea, dar și mărturisirea. Nu se poate dragoste fără mărturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi dacă ne temem să mărturisim adevărul, ce jertfă mai avem? Sau dacă nu ne pasă de aproapele nostru care este în neștiință și noi nu îl informăm și îl lăsăm să cadă pradă acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai luptă astăzi să trezească pe fratele lor, care nu au rămas nepăsători față de viitorul unei nații și al unei Bis­erici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dum­nezeu, care iși pun viața pen­tru frații lor.”

“Tăcerea este acum mormântul pe care îl săpăm neamului nostru. Tăcerea cea trădătoare, tăcerea vicleană, nu cea smerită și înțeleaptă. Credeți că așa vă cumpărati zile și "libertate" în această lume?

Câtă amăgire, lanțurile vă sunt pregătite și pe lumea aceasta și în cealaltă dacă nu alegeți adevărul, dreptatea.

Pace fără adevăr, pace fără de dreptate nu există! E doar minciună. Și vă condamnați și copiii după exemplul vostru.

Libertatea e preţioasă numai după ce o pierzi. Sau cel puţin aşa pare să gândească omul nostru.

Omul toată viaţa lui caută să fie liber, dar nu-şi dă seama de darul libertăţii decât atunci când e prea târziu. Libertatea este în trup, dar şi în inimă. Libertatea este în mişcare, dar şi în cuget, în inteligenţă!

Omul este liber pe cât de deştept este, pe cât de sincer iubeşte, pe cât de ataşat este de valorile cele înalte ale credinţei.

Suntem liberi în măsura în care ne asumăm misiunea pentru care ne-am născut, în măsura în care ne facem treaba cum se cuvine. A fi liber nu înseamnă trândăveală şi uitare de sine, înseamnă împlinirea destinului tău de om.

Libertatea nu însemnă să fac ceea ce vreau, căci, de multe ori, facînd ceea ce vrem, facem voia diavolului.

Libertatea se cunoaşte în discernâmântul omului, în capacitatea lui de a alege între bine şi rău. Omul trebuie să conştientizeze faptul că numai în adevăr poate trăi liber, că în lumea aceasta este şi multă amăgire, de care el trebuie să se ferească.

Asta n-au înţeles comuniştii, că sufletul pe cruce câştigă adevărata libertate, că toate metodele lor de tortură, toate metodele de reeducare psihică au făcut mai mulţi sfinţi decât robi, au sfinţit pământul ţării cu sânge de mucenici. Libertatea e greu de dus pentru oamenii care nu trăiesc în timpul vieţii lor, iar creştinii noştri ajung greu din trecut în prezent.”

Părintele Justin Pârvu, iubit Bătrân al Neamului românesc.

Dor de dor de Sfântul Bătrân.

Câte n-ar fi simțit, rostit, îndemnat azi părintele, dacă mai era printre noi...

Întemnițat timp de: 17 ani, la: Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, Baia Sprie

Data adormirii: 16 Iunie 2013

Locul înmormântării: Neamț, Mănăstirea Petru Vodă

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul este ctitorul frumoasei mănăstiri Antim din București.

Datorită introducerii limbii române în cult, Sfântul Antim Ivireanul împreună cu Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, sunt considerați precursorii Marii Uniri din 1918. Acest mare Sfânt este serbat în calendarul ortodox în data de 27 septembrie.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarh și Martir, Părinte Antime, care, trăind pe pământ toate neputințele și ispitele, cu darul lui Dumnezeu le-ai biruit; roagă-te neîncetat și pentru noi nevrednicii, neputincioșii și păcătoșii, ca să primim îndelungă răbdare, dreaptă socotință, dragoste nefățarnică și lucrătoare, credință neclintită și drept slăvitoare, nădejde tare, statornicie în toate încercările și neclintită mărturisire a credinței ortodoxe. Te rugăm, smeriți, Sfinte Ierarhe Părinte Antime, cere-I Mântuitorului Hristos la tronul căruia ai aflat sfântă îndrăzneală ca să trimită și asupra noastră darul sfințeniei, întărindu-ne în gând, în cuvânt și în virtuți, spre slava veșnică a numelui tău cel sfânt. Să ne ajute a sluji pe aproapele nostru în toată vremea, spre mântuirea sufletelor noastre, cu puterea, cu lucrarea și cu harul Prea Sfintei și de viață făcătoarei Treimi; Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în veacul vecilor. Amin!

Tropar - Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, glasul al 3-lea

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai rânduit păstori și învățători turmei tale și cu înțelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viața ai pus-o pentru păstoriții tăi și cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos, pe care roagă-L, Sfinte Părinte ierarhe Antim, să dăruiască pace și mare milă celor ce săvârșesc sfântă pomenirea ta.

Condac - Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, glasul al 3-lea

Învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, Părinte Ierarhe Antim, lauda arhiereilor Țării Românești, podoaba cărturarilor și dulce grăitor al înțelepciunii dumnezeiești în graiul românesc te-ai arătat. Lupta cea bună luptând și dreapta credință mărturisind, cu haină mucenicească preafrumos te-ai împodobit și împărăția lui Hristos ai dobândit. Pentru aceasta împreună cântăm, zicând: Bucură-te, Sfinte Preafericite Părinte Antim.

Viața Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul s-a născut în anul 1650 și a primit la botez numele de Andrei. Originar din Iviria (Georgia), este luat de tânăr rob de turci și dus la Constantinopol. Este răscumpărat de Patriarhia Ecumenica și adus în Tara Romanească în jurul anului 1690, de către domnitorul Constantin Brâncoveanu.

De origine georgiană, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul este cel care a introdus prin tipăriturile sale, limba română în cultul Bisericii. "Floare cu străluciri de aur a toată arta cea bună" (cum l-a numit Patriarhul Hrisant Notara al Ierusalimului).

Era "înzestrat cu talente rare" și "a ridicat la perfecțiune arta tipografică", agonisind încă din tinerețe feluritele meșteșuguri ale caligrafiei, picturii, sculpturii și broderiei, smeritul, eruditul și neobositul om de rugăciune și de comuniune, de carte și de arte, trecând prin toate treptele slujirii bisericești și împletindu-și nevoințele cu razele harului și înțelepciunii dumnezeiești, a devenit model și lumină a preoției - "arta artelor și știința științelor".

În anul 1691, ajunge conducătorul tipografiei din București, iar în 1696 este numit egumenul Mănăstirii Snagov. În anul 1705 este ales episcop al Râmnicului, iar în 1708 mitropolit al Tării Romanești. Este înscăunat pe 22 februarie 1708, de față fiind patriarhii Alexandriei și Ierusalimului.

Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții" din București - numită azi Mănăstirea Antim (1713 - 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din România. Pe seama veniturilor generate de aceasta, a alcătuit un testament, intitulat "Învățături pentru așezământul cinstitei mănăstiri a tuturor sfinților, capete 32", în vederea organizării unei impresionante opere de asistență socială.

Martiriul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

Înflăcărat luptător pentru afirmarea poporului român împotriva asupririi turcești, ca și voievodul și ocrotitorul său Constantin Brâncoveanu, Mitropolitul Antim este întemnițat de Nicolae Mavrocordat (primul domnitor fanariot) în primăvara anului 1716 și supus la cumplite defăimări și chinuri. Obligat să-și dea demisia și refuzând-o, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică, urmând să fie închis pe viață în Mănăstirea "Sfânta Ecaterina" de pe Muntele Sinai. Pe drum însă, spre finalul lunii septembrie 1716, ostașii turci l-au omorât, lângă Adrianopol (Turcia de astăzi).

Activitatea Tipografică a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

Sfântul Antim Ivireanul a tipărit 63 de cărți, dintre care 30 în limba greacă, 22 în romană, una în slavona, 6 slavo-romane, 2 greco-arabe, una greco-romană și una greco-slavo-română. S-a luptat pentru introducerea limbii române în biserică, în locul celei slave. În lucrarea "Didahiile" (28 de predici rostite în cursul arhipastoririi sale, la care se adaugă șapte cuvântări ocazionale) descoperim o limba românească curățată de slavonisme și grecisme. Amintim că în anul 1706 a tipărit la Râmnic prima ediție a Liturghierului în Țara Romanească și Molitvelnicul (Evhologhionul), tot în limba română.

Vorbind despre datoria sa de pastor, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul mărturisește în predica sa la Duminica Vameșului și Fariseului: "De n-ați știut până acum și de n-au fost nimeni să vă învețe, iată că acum veți ști că am treaba cu toți oamenii câți sunt în Tara Romanească, de la mic până la mare, afara de păgâni și de cei ce nu sunt de o lege cu noi; căci, în seama mea v-au dat Stăpânul Hristos, să vă pasc sufletește… și de gatul mieu spânzura sufletele voastre și de la mine vă să vă ceară pe toți, iar nu de la alții, până când va voi fi păstor".

Moaștele Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

După ce a fost caterisit pe nedrept, de către Patriarhia Ecumenică în anul 1716 la presiunea autorităților otomane, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul a fost exilat și urma să fie închis pe viață în Mănăstirea "Sfânta Ecaterina", însă în apropierea Adrianopol (Turcia de astăzi), a fost ucis de către ostașii care îl însoțeau și trupul lui a fost aruncat în apele râului Tungia.

Canonizarea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

După 250 de ani, în anul 1966, Patriarhia Ecumenică a anulat nedreapta sentință de caterisire dată asupra Sfântul Antim Ivireanul.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în ceata sfinților mucenici în 1992, ca un mare apărător al Ortodoxiei, cu zi de prăznuire la 27 septembrie.

Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Antim Ivireanu

Stăpână de Dumnezeu Născătoare, împărăteasa cerului și a pământului, cinstea și slava creștinilor, ceea ce ești mai înaltă decât cerurile și mai curată decât soarele, Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoși și liniștea celor loviți de valurile vieții, caută asupra poporului tău, vezi moștenirea ta, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, ci ne păzește și ne scapă de vicleșugurile diavolului, că ne-au împresurat întristările, nevoile și răutățile. Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim. Îndură-te de noi, că pe tine te avem ajutătoare și la tine nădăjduim să-L îmblânzești pe Fiul tău cu rugăciunile tale preaputernice și nebiruite, ca să-Și întoarcă spre noi mila Sa cea bogată. Și pe toți să ne învrednicească a ne păstra viața cinstită și fără de prihană, pentru ca noi cu o gură și cu o inimă pe El pururea să-L mărim, iar ție să-ți zicem: "Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!". Amin.

💖 Într-o mănăstire din Belarus, pe perete, a apărut chipul Domnului nostru Iisus Hristos / Minunea s-a petrecut în Mănăstirea Sfânta Adormire, la granița dintre Belarus și Rusia. Călugării sunt uimiți - cum a aparut chipul lui Hristos în mănăstire? „Acesta este o mare minune”, spune ieromonahul Hilarion. Vechea mănăstire este în ruină de aproape nouăzeci de ani. Localnicii au amintit că prima dată când Chipul Mântuitorului, nefăcut de mână omenească, a fost văzut în mănăstire în 1942 de către elevii internatului pentru copii, situat pe teritoriul mănăstirii în clădirea fostei biserici. Imaginea a apărut pe peretele alb de var al sălii de clasă, unde înainte de revoluție atârna o tablă neagră (o gaură încă mărturisește acest lucru), iar pe pereți nu s-a văzut niciodată altă vopsea în afară de var. Pelerinajul a început. Autoritățile de ocupație au reacționat imediat la acest lucru, ordonând distrugerea chipului de pe pereți. Zidul a fost răzuit până la cărămizi, apoi tencuit și văruit din nou... Chipul Mântuitorului a apărut de această dată în același loc, de asemenea, peste noapte. Constructorii care au venit la clădire au rămas uimiți: chipul Domnului nostru Iisus Hristos i-a privit de pe zid! Călugării nu au găsit urme de vopsele pe perete, considerând că imaginea nu este făcută de mână omenească. Pelerinii ortodocși surprinși și încântați sunt nenumărați. Dovada minunii create de Dumnezeu a fost revărsarea de smirnă a unei mici fotografii, unde a fost surprins un fragment de zid cu chipul Mântuitorului.

👚 Pană acum 10-15 ani, lumea ortodoxă nu a știut nimic despre locul în care s-a aflat Cămașa Maicii Domnului❗/ VIDE⭕ / Chipul Domnului Iisus Hristos se regăsește imprimat pe Cămașa Maicii Domnului. De curând, în anul 2000, o nouă minune s-a produs: pe Cămașa Maicii Domnului a fost descoperită fața Domnului nostru Iisus Hristos, posibil de observat doar pe peliculă fotografică. Descoperirea a fost făcută de către operatorii de la Studio „Mematiane” – Guram Rogava și David Asatiani.

Satana va cere ca toate animalele care dau carne, lapte și hrană să fie sacrificate, iar fermierii să înceteze să-și cultive pământul. Atunci foametea se va răspândi și mulți oameni vor pieri.

Din laboratoare vor decide să scoată mâncare și oamenii care o vor mânca vor înnebuni brusc.Nanoparticulele pe care le vor pune înăuntru vor fi infinite, astfel încât cu ele să le poată controla mintea și corpul și să nu se mai poată ascunde nicăieri.

Clima pământului se va răzbuna pe oameni, iar vulcanii care vor erupe vor schimba însăși structura pământului. Mânia lui Dumnezeu prin ei se va manifesta.

Vai de statul acela care acum îl provoacă pe Dumnezeu cu îndrăzneala și ucide națiunile cu înșelăciune. Mai întâi va gusta din mânia lui Dumnezeu și va fi dizolvat.

Dacă omul nu se pocăiește, întunericul se va răspândi și mai mult și soarele adevărului care încă strălucește va fi în curând ascuns și el. Rațiunea va fi atunci complet pierdută și diavolul va stăpâni întreaga lume.

Oamenii ca hipnotizați vor trăi și cu spălarea constantă a creierului, ca animalele în țarcuri îi vor ține.

— Părintele Elpidie

🧬 Părintele Elpidie — răspunde la întrebarea: Ce sunt nanoparticulele?

🔥Părintele Elpidie Vagianakis — despre lucrarea lui antihrist în lume

✝️ Părintele Elpidie Vagianakis: «Să ne îndreptăm către Dumnezeu, să îngenunchem, ca familie, ca mamă-tată-copil, să facem din nou casa noastră Biserică, să se audă, în sfârșit, o rugăciune în casa noastră, ca să fie îndepărtat Satana.»

☑️ Părintele Elpidie Vagianakis despre România în contextul situației din Ucraina (fragmente din interviu, 30 ianuarie 2022)

⛈️ Părintele Elpidie Vaianakis: În chip mincinos v-au spus că există pandemie, dar ei au creat-o şi au prezentat-o ca şi cum ar fi ceva firesc, ceva normal.

🔥Părintele Elpidie Vagianakis din Grecia: Va fi un așa război, o așa mare tulburare ...

⚡️ Părintele Elpidie Vagianakis: despre noul Internet - vs - puterea Duhului Sfânt

✝️ Părintele Elpidie Vagianakis: Cipul, care înseamnă sfârșitul libertăți umane și moartea veșnică

🛑 Vedenia Părintelui Elpidie despre păcatul dependenței de tehnologie 📺💻📱

✝️ Mărturisirea cutremurătoare a Părintelui Elpidie despre convorbirea cu duhul cel rău dintr-un tânăr posedat.

🔥 Părintele Elpide Vaianakis: frica este cea mai mare armă a diavolului

Să fiți veseli!

Dragă, eu știu ce vă spun, cu toată siguranța: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Daca îți creează starea aceasta de agitație, de tristețe, își face cuib satana și-și clocește ouale; nu mai poți iubi, nu mai poți vedea cu perspicacitate nițel în viitor, cu rațiunea care ți-a dat-o Dumnezeu, nu mai poți, pentru ca tu ești trist.

Adică nu ești în stare de nimic, o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteți triști, gânditi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Și nu acceptați.

Bagă-ți mintea acolo și zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”

Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziție, inima se desface și ea. Ce înseamnă asta: “Eu sunt amărât”?

Cum ești amărât, când Hristos a înviat, când suntem înțelegători în ceea ce privește crucea pe care trebuie să o ducem și noi.

Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Și această stare continuă de veselie pe unde trăiești, este și o stare de rugăciune și o trăire creștină și de inima prezentă la Dumnezeu.

Pentru ca ăsta este secretul: să ai inima prezentă.

Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoștințele tale, știe ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenția ta.

Vezi, niște părinți, mama și tata, când văd pe copilul lor că-și pune toată nădejdea în ei, mor de dragul lui și nu știu ce să-i mai dea.

† Părintele Arsenie Papacioc

📃 Scrisoare foarte deschisă din SUA către cetățeanul Klaus Werner Iohannis

Cetățene Klaus Werner Iohannis,

Mă numesc Grigore L. Culian, cetățean româno-american (în această ordine, nu invers!), jurnalist româno-american (în această ordine, nu invers!) editor, director, fondator al celei mai vechi publicații tipărite în limba română în activitate la New York, “New York Magazin”, colaborator Cotidianul.

Nu am început această scrisoare cu “stimate domnule” din mai multe motive. Primul ar fi că NU te stimez din cauza modului în care ai transformat funcția de președinte într-un instrument care să acopere o lungă serie de infracțiuni comise înainte și după preluarea celor două mandate de șef al statului. Nu te-am votat nici în 2014, nici în 2019, iar faptul că am alăturat numelui KWI sintagma “Președintele României” se datorează votului naiv, nemeritat, acordat de un popor pe care l-ai tratat cu sfidare, aroganță și cinism!

Te condamn, cetățene Klaus Werner Iohannis, pentru că acum, la finalul a două mandate de președinte, încerci să-ți asiguri imunitate în fața Justiției cu ajutorul unor relații externe și/sau interne, sfidând Constituția României și încălcând grosolan regulile bunului simț! Mai întâi ai încercat să obții o funcție la NATO și UE, unde ai fost respins de stăpânii tăi din motive de incompetență. Apoi ai sperat că vei fi “extras” de către cei pe care i-ai servit și pus într-un loc călduț la o instituție NATO sau UE, care ți-ar fi asigurat imunitate, așa cum s-a întâmplat cu fostul președinte Traian Băsescu, Laura Codruța Koveși sau Vasile Blaga. Acum încerci să obții fraudulos un post de senator – eventual de Președinte al Senatului! – cu ajutorul unei haite de gangsteri șantajabili care poluează/populează Parlamentul României! Nu vei reuși nici de această dată!

Te condamn, cetățene Klaus Werner Iohannis, pentru că ai trimis la Washington un ambasador-chelner, Andrei Muraru, care are misiunea de a apăra interesele tale și ale lui, NU ale poporului român! Ultima mitocanie “diplomatică” orchestrată de servitorul – ghiocel Andrei Muraru s-a petrecut în timpul vizitei la Adunarea Generală ONU, unde jurnaliștii româno-americani (în această ordine, nu invers!) nu au primit invitații și/sau acreditări! Ai făcut deplasarea cu avionul de lux, cu care ți-ai plimbat nevasta prin toate colțurile lumii, risipind zeci de mii de dolari/euro! Ai fost cazat la unul dintre cele mai luxoase hoteluri din New York, iar nota de plată s-a achitat din banii românilor care tac și înghit lenea ta de nabab prezidențial, în timp ce casele lor sunt luate de ape în urma inundațiilor! Asta înseamnă să fii nesimțit și arogant cu un popor care ți-a făcut un cadou nemeritat: 10 ani de huzur la Palatul Cotroceni!

Cetățene Klaus Werner Iohannis, pentru a ieși onorabil din situația în care te complaci, ar trebui: 1. Să respecți Hotărârea Judecătorească Definitivă și Irevocabilă a Înaltei Curți și să achiți “de îndată”suma de 300.000 de euro, datorată statului român în urma procesului în care ai fost găsit vinovat că ți-ai însușit prin fraudă două imobile din Sibiu! 2. Să renunți la idea de a te sustrage Justiției cu ajutorul unei funcții în străinătate sau în țară, care să-ți asigure imunitatea! 3. Să te supui investigării modului în care ai “obținut ilegal recunoașterea dreptului de succesiune asupra averii uriașe a Grupului Etnic German (GEG), organizație declarată criminală și condamnată internațional, fapt ce constituie o infracțiune în formă continuată și a avut drept rezultat devalizarea statului român”, cum a semnalat jurnalistul Sorin Roșca Stănescu!

Cetățene Klaus Werner Iohannis, funcția de președinte te obligă să fii primul garant al respectării Constituției și a legilor țării, deci nu-ți dă dreptul de a face excepții pentru a obține avantaje personale! Cum mai pot avea românii încredere în Justiție, când însuși primul om în stat nu respectă hotărârile judecătoriești definitive și încearcă să se ascundă în spatele imunității?!

Închei aici această scrisoare, nu înainte de a da publicității Comunicatul care va apărea pe prima pagină a ziarului “New York Magazin” – ediția din octombrie 2024: “Ziarul New York Magazin solicită Parlamentului României, Ministerului Justiției și Direcției Naționale Anticorupție (DNA) suspendarea prin Referendum Național, anchetarea și trimiterea în judecată a președintelui Klaus Werner Iohannis, pentru fapte de corupție și acte de înaltă trădare în favoarea unor puteri străine, toate îndreptate împotriva poporului român!”

New York, 27 septembrie 2024

📰 Cu ANAF-ul pe urme, Iohannis aleargă după imunitate!

A fost nevoie de mai bine de opt ani de zile pentru ca epopeea caselor lui Klaus Johannis să ia sfârșit.

Aflat la final de mandat, când soldățeii care l-au slujit până acum cu maximă obediență, au întors armele în așteptarea noului jupân care va lua în stăpânire Palatul Cotroceni, Iohannis este umilit de justiția pe care o apăra în geacă roșie. Curând, Împăratul se va vedea hăituit și de portăreii de la ANAF.

Cu porțile NATO și cele ale Uniunii Europene trântite în nas, marele specialist în relații internaționale se vede acum nevoit să renunțe la două dintre mult iubitele sale case, obținute, evident, din ”meditații”, ca orice alt profesor de fizică din România. Ba mai mult, trebuie să restituie statului și suma de 260.000 de mii de euro, bani obținuți din chirii, pe care, ghinion, bugetul de stat nu va mai putea să-i deconteze, așa cum i-a decontat în cei zece ani de mandat.

În aceste condiții, nici nu este de mirare că Iohannis aleargă cu disperare după un mandat de senator, funcție care i-ar mai putea asigura imunitatea pentru încă patru ani. Chiar cu riscul de a-și arunca partidul, care l-a susținut pentru funcția de președinte al României, direct la lada de gunoi a istoriei.

Sursa inițială a capturii de imagine: https://www.facebook.com/gabriel.dimofte.35/posts/pfbid02SAb44n3YmdCQ2iHw7UEeMVNtoTvuie2fRhCF38m8y1JhZhiWaKGUz7HU5Ea6KUtWl

Comentariul Ortodoxia.RO:

1. Ghinionul - la fel ca și norocul - este un drac.

2. Păpușarii nu-și salvează niciodată păpușile - le sacrifică după ce s-au folosit de ele pentru ca planul lor să meargă mai departe.

3. Câteva link-uri despre trădătorii de neam și țară:

• 🚩 Statul nu e Ţara, statul e instrumentul duşmanului în contra țării.

• 📋 STRATINFO publică LISTA lui SOROȘ - OAMENII DE BAZĂ →

• 🔥 Trădătorii și sinagoga - iudaizarea României

• 🚩Români, nu mai votați trădători❗ →

• 📰 Mihai Eminescu: Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului.

Bret Weinstein:

„Nu au terminat cu tine. În prezent, ei revizuiesc aceste injecții (toate vaccinurile) pentru a le pune pe platforma ARNm.

Dacă ceea ce spun eu este adevărat, atunci asta va avea ca rezultat un număr mare de oameni murind din cauza unor patologii ale inimii care vor fi ascunse.

Deci, dacă nu au terminat cu tine, atunci este o chestiune esențială să acorzi atenție acestei chestiini, nu din motive sociale, ci din motive fiziologice.

Nu vrei să fii rănit în acest fel. Și trebuie să poți spune NU. Și faptul că nu doar că se pregătesc să primească aceste injecții și să te pregătească să le accepți sub presiuni, dar se pregătesc să închidă orice discuție despre pericole.

Ei se pregătesc să-ți lege conformarea de finanțele tale.

Ei creează un peisaj distopic în care nu vei avea de ales decât să accepți ceva care te expune riscului de a suferi leziuni cardiace, tu, copiii tăi, nepoții tăi.

Deci instinctul inițial de a ignora … hai să-ți dau un sfat, de acum încolo ai vrea să fii atent deoarece situația se va înrăutăți.”

Sursa: https://t.me/wwwAurelianRO/23901

Dacă diavolul găseşte în mintea ta această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul sau păcătoasa” sau „Tatăl nostru” sau „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de daruri, Marie, Domnul este cu tine ...” şi celelalte, deci dacă dracul găseşte în minte rugăciunea nu se poate apropia. Îl arde! Cine? Numele Domnului. N-auzi ce zice psalmul?

"Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am biruit pe ei. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurul şi s-au aprins ca focul în spini poftele si drăciile. Şi ce zice? În numele Domnului i-am biruit pe ei."

Dar cheamă numele Domnului, zice Proorocul Ioil, şi te vei mântui.

Nu te înşela că dracul stă degeaba vreodată. Noi stăm, el nu poate sta. Când a găsit mintea nu în veghere de Dumnezeu, nu în rugăciune, nu în cugetarea Scripturilor, îi dă toate drăciile şi o duce unde vrea.

† Părintele Cleopa

Fraților şi feții miei, am să vă spui ş-alte pilde, care sunt arătate mai aiave. Şi chiar că-mi aduş aminte de cuvântul Domnului nostru lisus Hristos, care zice: ,,Fii înţelepi ca şarpii şi întregi ca porumbii”. Deci ascultaţi acum, să ştii cum iaste înţelepciunea şarpelui.

Şarpele iaste o jiganie mai înţeleaptă şi mai cumplită decât toate jigăniile, şi totdeauna să roagă lui Dumnezeu, ca să vază chip de om, pentru că omul iaste şi poartă podoaba lui Dumnezeu. Şi apoi iară să roagă, ca omul să nu-l vază pre dânsul.

Deacii el, deaca véde pre om, fuge să să ascunză undeva, iar deaca mérge omul dupre dânsul şi-l ajunge, iar el îşi acopere capul cu tot trupul şi şi-l ascunde supt dânsul, ca doar şi l-ar putea feri zdravăn. Că ştie că, deaca va scăpa capul zdravăn şi sănătos, décii măcar de i-ar zdrumica şi să-i sfărâme tot trupul, iară şi-l va vindeca; iar deaca i să va zdrobi capul, deacii tot trupul lui rămâne cu dânsul zdrobit şi sfărâmat.

Vedeţi această jiganie cum îşi dă tot trupul spre ucidere şi spre zdrobire, iar capul şi-l păzéşte şi şi-l feréşte. Aşijderea şi voi, fraţilor, să va păzii şi să vă ferii sufletele, că capul omului cel adevărat iaste sufletul. Deacii, de vor fi sufletele voastre drépte, şi trupurile vor fi drépte. Iar dă vă veți piiarde sufletele, deacii şi trupurile voastre îndoită muncă vor dobândi şi niciodată nu să vor vindeca.

— Învăţăturile Sfântului Neagoe Vodă Basarab către fiul său Theodosie

📃 Neagoe Basarab, plagiat de Ivan cel Groaznic, primul Țar al rușilor!

„Dumnezeu seceră şi unde n-a semănat: înseamnă că trebuie să dăm de la noi, să ne străduim, să dăm cu împrumut, să luăm iniţiative.

Atitudinea de: parcă ce rău am făcut eu! eu n-am făcut rău nimănui! fac şi eu ce pot! dacă nu pot mai mult! este — vorba lor — o atitudine de gură-cască, se află în contradicţie cu parabola talanţilor şi vădeşte că n-am înţeles cât de grav e păcatul de lenevire şi cât de concret consideră Dumnezeu îndemnul: cerurile se cuceresc!

Nici cât de grav, de stârnitor ni se cer efortul şi năzuinţa spre imposibil, de nu chiar imposibilul însuşi.

Cu Dumnezeu nu-i de glumit: „Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta şi din casa tatălui tău”, „la-ţi crucea ta”, „Vino după mine”, „Vegheaţi dar”, „Spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!”, „Du-te şi strigă”, „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”.

Nu se stă locului; nu-i rost de încropire, de confort, de moale visare; Oblomov e osândit; în lene, boală şi nebunie nu-şi poate nimeni găsi pretext. (Şi nici măcar în dreptate: smochinul.)”

— Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii

❗️Părintele Nicolae Steinhardt: "Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul." / „Soluția in fata injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci, să vorbești, să lupți, să te afli în treabă. (Să nu-ți vezi de treburile tale, ci de treaba dreptății, care-i adevărata treabă a fiecăruia.) Restul e verbalism, spaimă, nimicnicie.” — Nicolae Steinhardt

✝️ Părintele Nicolae Steinhardt: Cu Mamona nici o legătură, oricat de mică – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfântului Vasile cel Mare / “Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25). Fraza e clară și regimurile totalitare, adăugându-iși Rom. 13, cer credincioșilor să le dea ascultare și respect. Iar mulți crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”. Numai că nu citesc atent. Dăm Cezarului – se talmacește: Statului – ce este al său, dacă e în adevăr stat și se poartă în consecință. Când statul (Cezar) se îndeletnicește cu ale lui, cu intreținerea drumurilor, menținerea ordinei, canalizări, transporturi, apărarea țării, administrație și impărțirea dreptății, i se cuvine respectul și tot ce este al său: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci însă când Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface în medicine-man și puterea civilă în ideologie, când cere adeziunea sufletească, recunoasterea supremației sale spirituale, aservirea conștiinței și procedează la “spălarea creierului”, când fericirea statală devine model unic și obligatoriu, nu se mai aplică regula stabilita de Mântuitor, deoarece nu mai este îndeplinită una din condițiile obligativității contractului: identitatea parților (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mântuitorul nu numai că n-a spus să dăm lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu și lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotrivă (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit că nu poti sluji și lui Mamona și lui Dumnezeu. Când pe scaunul de domnie lumească stă un Cezar, îndemanarea nu este interzisă și Biserica, de-a lungul veacurilor, și-a avut politica ei. Dar când politica încape pe mâinile Celuilalt, se aplică regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: de îndată ce bastimentul inamic deschidea focul, era înălțat steagul național. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legătură, oricât de mică – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfântului Vasile cel Mare.

Credincioșii ortodocși din Ucraina și-au arătat din nou puterea credinței în această săptămână, organizând o procesiune în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Plângătoarea de la Mănăstirea Boian, în ciuda încercărilor de a le fi blocată calea.

Marșul însoțit de rugăciuni a început ieri, 24 septembrie, în Episcopia de Cernăuți și Bucovina, îndreptându-se spre Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Boian, unde astăzi este sărbătorită icoana.

Potrivit Sfinției Sale Mitropolitul Longhin de Bănceni, anul acesta au existat încercări de a obstrucționa procesiunea prin blocarea drumurilor către provincia Cernăuți. Cu toate acestea, credincioșii s-au dovedit rezistenți și au reușit să ajungă la mănăstire pentru a se închina la Icoana făcătoare de minuni.

„Sunt foarte recunoscător pelerinilor pentru care drumurile către Icoana Maicii Domnului Plângătoare Boian au fost blocate astăzi. Ați decis totuși să mergeți pe jos și nimic nu v-a putut opri – nici poliția, nimic… Pentru că dragostea pentru Dumnezeu este mai presus de toate. Aș dori să vă rog acum să vă rugați pentru toată Ucraina, să ne rugăm unii pentru alții, pentru ca pacea să vină la noi”, a spus Sfinția Sa după o altă audiere în instanță (Mitropolitul Longin este unul dintre ierarhii care este vizat personal de statul ucrainean).

Icoana Plângătoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Boian se află în Biserica Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a Mănăstirii din Boian din provincia Cernăuți.

Icoana a fost pictată în anul 1991 pentru iconostasul acestei biserici.

La 18 decembrie 1993, în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, rectorul de atunci al bisericii, părintele Mihail (Jar) și enoriașii au observat că pe chipul Maicii Domnului, ochii ei erau plini de lacrimi, curgând abundent pe icoană. După terminarea slujbei religioase, părintele Mihail a închis și sigilat biserica și a raportat incidentul episcopului conducător. A doua zi, comisia eparhială condusă de episcopul Onufrie (Berezovski), acum Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a consemnat faptul manifestării Icoanei făcătoare de minuni.

În același an au fost înregistrate alte două minuni asociate cu Icoana Plângătoare a Maicii Domnului Boian:

• vindecarea unui tânăr, Gheorghe, din provincia Khmelnytsky, care suferea de cancer,

• și a unui preot ortodox Igor, din Polonia.

La 4 octombrie 1994, Sfântul Sinod al UOC a recunoscut oficial icoana ca fiind făcătoare de minuni și a numit-o Boian în cinstea locului de origine al acesteia. Ziua de cinstire a Icoanei făcătoare de minuni a fost stabilită pentru 12/25 septembrie.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a cerut Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol să ridice statutul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (PȚU) la nivel de patriarhie. Declarația a fost făcută presei ucrainene, însă solicitarea oficială a avut loc încă la sfârșitul lunii august, în timpul unei întâlniri cu reprezentanții Patriarhului Ecumenic, care s-au aflat în vizită la Kiev.

„Am spus că poporul nostru, ucrainenii, ar înțelege dacă statutul nostru ar fi ridicat la cel de patriarhie. Exarhii au primit informația și o vor transmite Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, urmând să se consulte”, a declarat Zelenski.

Conform președintelui, exarhii au „o viziune asupra planului de acțiune” în această chestiune, dar acesta trebuie discutat cu Patriarhul Bartolomeu.

„Sunt în contact cu Viktor Yelensky pe acest subiect. Ar trebui să revină cu propuneri concrete”, a adăugat Zelenski.

Sursa informației: https://bucpress.eu/zelenski-a-cerut-patriarhiei-de-la-constantinopol-sa-ridice-statutul-bisericii-ortodoxe-a-ucrainei-ptu-la-rang-de-patriarhie/

În loc de comentariu, vom cita integral articolul ☦️ Profețiile Fericitului Schimonah Iulian (Alexei Ivanovici Boiko) 1940-2005 Ucraina:

Când, în 2004, în Ucraina a început primul "Maidan", Părintele, s-a rugat neîncetat timp de trei zile împreună cu monahia Kalisfenia, iar apoi a spus: "Gata, nu va mai fi niciun război!".

L-a implorat pe Domnul și timp de zece ani a amânat evenimentele teribile care au avut loc în Ucraina în 2014, sacrificându-se pe sine și sănătatea sa. Prin nevoința sa, el l-a rugat pe Domnul să nu fie vărsare de sânge.

De mai multe ori părintele Iulian ne-a profețit, vorbind despre deșertul chinezesc, că vor fi o mie de frați și mulți bătrâni.

În anul 2000, a fost întrebat: "Va fi autocefalie?" Și a răspuns: "Va fi!".

Atunci l-au întrebat din nou: "Și pentru ce, părinte?". Și el a răspuns: "Pentru a alunga gașca din Lavra Kiev-Pechersk!".

De asemenea, a profețit că America se va scufunda în apă.
Părintele Iulian a prezis că va fi foamete și că atunci călugării vor muri de foame.

Și cu puțin timp înainte de a muri, a spus: "Vă voi părăsi!" - și a strigat - întotdeauna plângea ca un copil.

Părintele Iulian ne spunea de mai multe ori: "Va fi război și va fi foamete! Călugării vor aduna mâncare din tomberoane și oamenii vor face la fel".

Altă dată părintele ne-a spus (fraților): "Va fi o biserică ucraineană la noi!".

El a dat din mână și a arătat că totul va fi ucrainean, preoții vor fi ucraineni.
Și ne-a spus că ne vom "ruga în casele noastre".

A spus că vor lua Lavra Kiev-Pechersk și vor alunga călugării, iar apoi, când va trece timpul, se vor aduna noi călugări în Lavră. În același timp, părintele Iulian nu a certat și nu a osândit pe nimeni.

Părintele Iulian nu-i plăcea să judece pe nimeni. Chiar și atunci când în prezența lui începeau să-l judece pe fostul mitropolit Filaret (Denisenko), care intrase în schismă, părintele putea să-i lovească cu o cârjă.

Ne-a făcut să înțelegem că, dacă Domnul permite, orice persoană poate ajunge la o asemenea nebunie, de îndată ce harul lui Dumnezeu pleacă de la el.

Într-o zi l-am întrebat pe Pr. Iulian: "Părinte, ce ne așteaptă?". Iar el a răspuns: "Război - foamete! Război - foamete!"

A mai spus: "Va fi o biserică ucraineană (se referea la schismă) . Vă veți ruga în casele voastre!".

Părintele Iulian ne spunea: "Vă vor lua bisericile, vor lua și Lavra! Dar este necesar!".

Și a fost întrebat: "Dar cum rămâne cu noi?". El a răspuns: "Și voi veți rămâne acasă!".

Noi am întrebat: "Cât timp, părinte?". El a spus: "Păi, trei ani! Și apoi vor vedea că nimeni nu se duce la bisericile lor și vi le vor da înapoi!".

"Va veni o vreme când vor dori să distrugă credința ortodoxă în Ucraina, dar Domnul nu-i va lăsa!"

— Fericitul Schimonah Iulian

În faptă a fost propovăduită "o altă Evanghelie". A fost desființată și urmarea Sfinților Părinți, zicala "următori dumnezeieștilor Părinți" a Sfintelor Sinoade Ecumenice. Celor care au reacționat și au stat împotrivă acestor acțiuni antievanghelice și antipatristice li s-a pus împotrivă obligația ascultării față de episcopi și a fost uitat faptul că, dacă ar fi fost valabilă în istoria Bisericii această ascultare rea și necondiționată, nu ar fi existat Ortodoxia pentru că mulți patriarhi și episcopi au fost eretici și s-au luptat să impună erezia, totuși au fost condamnați de pliroma sănătoasă a Bisericii.

Papismul eretic și-a înălțat cu obrăznicie capul la Conferința Generală a Comisiei Mixte a Dialogului Teologic la Balamand din Liban (1993). Acolo, în textul comun pe care l-au semnat arhiereii ortodocși și romano-catolici, pentru prima dată recunoaștem papismul ca biserică ce are taine valide și succesiune apostolică și co-responsabilă pentru mântuirea lumii.

Aceleași lucruri și mai rele s-au întâmplat puțin mai devreme în relațiile noastre cu protestantismul și cu așa zisul "Consiliu Mondial al Bisericilor". Nu ajunge faptul că numai prin participarea noastră trădăm caracterul bisericesc față de abundența grupărilor protestante, am semnat acum texte comune cu protestanții la Porto Alegre în Brazilia (2006) și la Busan în Coreea de Nord (2013), unde am tăgăduit exclusivitatea Ortodoxiei și am primit faptul că nicio confesiune creștină nu are adevărul deplin, ci numai o parte din adevăr și că numai uniți exprimăm tot adevărul.

Punctul culminant a toată această apostazie eretică a avut loc la Pseudo-Sinodul din Creta (iunie 2016), unde prima dată am recunoscut sinodal ereziile drept biserici și am validat textele eretice de la dialogurile pseudo-teologice cu monofiziții, cu papistașii și cu protestanții.

— Protopresbiter Theodoros Zisis, fragment din Prolog, Reaua ascultare și sfânta neaacultare.

• ✝️ Îngrădirea nu este schismă – Autor: Protopresbiter Theodoros Zisis, Profesor emerit al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel” din Tesalonic / [...] În această broșură din seria „Kairos” răspundem unor întrebări care apar și îi preocupă pe credincioși, însă demonstrăm și caracterul nejustificat al persecutării celor care încercăm să apărăm Biserica de erezii și de schisme. Ne aflăm din nou în fața pericolului apariției unei schisme, pe care o creează însă susținătorii pseudosinodului din Creta, nu noi, cei care ne luptăm împotriva acestuia. Pacea în sânul Bisericii nu va fi restabilită prin persecutări și calomnii, ci prin respingerea hotărârilor eretice ale pseudosinodului din Creta prin intermediul unui nou sinod ortodox.

• ✝️ Protopresbiter Theodoros Zisis — Întreruperea pomenirii pseudoepiscopilor este schismă sau mărturisire bineplăcută lui Dumnezeu?! / „Să se aducă la cunoștința conducerilor bisericești în mod categoric că în cazul în care vor continua să participe și să susțină panerezia ecumenismului intercreștin și interreligios, calea pe care se impune să o urmeze credincioșii, clericii și mireni, calea mântuitoare, canonică și în duhul Sfinților Părinți este neîmpărtășirea, adică întreruperea pomenirii episcopilor, care se fac împreună responsabili și părtași la erezie și înșelare. Nu este vorba de schismă, ci de mărturisire bineplăcută lui Dumnezeu, așa cum au procedat Părinții din vechime, însă așa au făcut și în zilele noastre episcopi mărturisitori, printre care se enumeră vrednicul de laudă și venerabilul fost Mitropolit de Flórina, Augustin, și Sfântul Munte” — Protopresbiter Theodoros Zisis - Septembrie 2017

• ✝️ Protopresbiter Theodoros Zisis: Biserica nu rătăceste! / Conștiințele credincioșilor ortodocși sunt un vulcan care fierbe când văd că este trădată credința și instituțiile Bisericii de către ierarhi fricoși și nevrednici.

• ☦️ Părintele Theodoros Zisis: ECUMENISMUL, DUPĂ SINODUL DIN CRETA (2016), DISPUNE DE ACCEPTARE SINODALĂ (Să nu ne amăgim că acest sinod nu este valabil pentru cei care au acceptat și au semnat hotărârile lui, sau că a fost doar o întâlnire a Întâistătătorilor Bisericilor Locale...)

• ✝️ În ce fel trebuie să fie episcopul de care facem ascultare: "DREPT SĂ ÎNVEȚE CUVÂNTUL ADEVĂRULUI!" / Pe astfel de păstori vrednici, care drept învață cuvântul adevărului, îi pomenește Biserica noastră în cursul dumnezeieștii Euharistii și a celorlalte slujbe. Este posibil vreodată să adopte cineva opinia că trebuie să facem ascultare de păstori care nu propovăduiesc adevărul Evangheliei, care îndreptățesc panerezia ecumenismului și care conduc, prin viața lor desfătată și imorală, pe mulți în adâncul pierzării? Și că, atunci când este semnalat acest lucru, este o ofensă, răscoală și sminteală a credincioșilor? Ce să urmăm din abdicarea și credința lor? Dacă în istoria Bisericii ar fi stăpânit această noimă distorsionată a ascultării, ascultarea satanică, atunci ar fi domnit erezia pentru că ar fi trebuit ca Sfinții să facă ascultare de patriarhii și episcopii eretici, ar fi stăpânit, de asemenea, nicolaitismul și sodomia.

• ✝️ Părintele Theodoros Zisis: Iubire fără adevăr este pseudoiubire, înșelare❗ / Iubire fără adevăr este pseudoiubire, înșelare; atunci când iubim pe cineva, îi spunem adevărul, nu îl înșelăm cu minciuna. Dacă îi iubim cu adevărat pe ereticii din afara Bisericii, pe care acum îi numim în mod politicos heterodocși, trebuie să le spunem că se află în înșelare, într-un spațiu în care nu se mântuiesc și trebuie să vină în Biserică, în Biserica Ortodoxă, pentru a se mântui.

Dumnezeu nu este zgârcit cu nimeni. El împarte daruri tuturor. Unul are talantul cântării, altul al înțelepciunii, altul în forță fizică, altul are darul de a picta, altul darul de a scrie sau de a vorbi. Fericit este acela care, folosind darul pe care îl are, izbutește să aducă un suflet la Hristos. Aceluia i se vor acoperi mulțime de păcate. Această și este, de fapt, esența creștinismului: a te dărui și a dărui neîncetat altora lumină, pace și bucurie. — Extras din: Lacrimă și Har. Preotul martir Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, 2011, p.208

• ✝️ Sfântul Constantin Sârbu: Nu-ți irosi viața! Ea este data oamenilor spre desăvârșirea sufletelor, pentru veșnicie.

• ✝️ Preotul martir Constantin Sârbu: Omul nou — cel duhovnicesc — nu se poate forma decât în Biserică!

• ✝️ Preotul martir Constantin Sârbu: Niciodată nu veți avea pace și liniște sufletească dacă nu veți iubi și ierta ca Hristos.

• ✝️ Preotul martir Constantin Sârbu: Nimeni pe lume nu poate face întoarcerea ta, rugându-se în locul tău!

• ✝️ Despre aproapele meu - din cartea "Lacrimă şi Har" al Preotului martir Constantin Sârbu

• ✝️ Părintele Constantin Sârbu (1905-1975): Aveți grijă că vor veni timpuri grele. La urmă de tot n-or să mai fie preoți, ușile încuiate, au să plângă lăcatele la uși, că nu va mai fi cine să facă slujba.

• ✝️ Preotul martir Constantin Sârbu - Lacrimă și Har