"Aici, pe acest pământ, nu se află nimic care să ne dăruiască pacea sufletului. Nici bogăţia, nici succesul, nici onorurile, nici poziţia socială, nici familia şi nici prietenii nu pot dărui pace de nezdruncinat sufletelor noastre. În întreaga lume, doar Unul este care aduce pace, viaţă şi bucurie. Şi Acela este Domnul şi Dumnezeul nostru." ☦ Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa

• ✝️ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia: După ce vom cunoaște că suntem iubiți de Dumnezeu❓ / [...] dacă Domnul ne poartă prin multe necazuri, prin multe pătimiri, multe suferințe și multe dureri de inimă, înseamna ca Îi suntem dragi Domnului.

• ☦️ Starețul Tadei de la Vitovnița: Natura - darul lui Dumnezeu 🌿 / Toată natura este tainică - de la plante la păsări și oameni, pentru că Dumnezeu este prezent în toate. El ridică puțin vălul misterului, dar numai celor care Îl iubesc cu adevărat, iar aceasta este, în primul rând, o persoană cu inima curată. Dumnezeu este o putere de neînțeles, iar omul poartă în sine o putere de neînțeles. Când aceste două forțe sunt în armonie, ce paradis este, chiar și aici pe pământ, ce bucurie și ce iubire atotcuprinzătoare! ☦ Starețul Tadei de la Vitovnita

• ✝️ Starețul Tadei de la Vitovnița: Oricine vrea să învețe cu adevărat să-L iubească pe Domnul, trebuie neapărat să practice Rugăciunea lui Iisus / Fără Rugăciunea lui Iisus nu va exista mântuire, pentru că patimile din inimă nu pot fi ucise de nimic altceva decât de ea. Pe numele lui Iisus Hristos se sprijină întreaga credință ortodoxă și toată evlavia. Oricine vrea să învețe cu adevărat să-L iubească pe Domnul, trebuie neapărat să practice Rugăciunea lui Iisus". ☦ Starețul Tadei de la Vitovnita

• ☦️ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia: Cu cât sufletul se liniștește mai mult, cu atât mai multe taine cerești îi sunt dezvăluite. / "Cu cât sufletul se liniștește mai mult, cu atât mai multe taine cerești îi sunt dezvăluite. Pentru că toate tainele a tot ceea ce ne înconjoară sunt dezvăluite celor blânzi, el înțelege totul cu înțelegere duhovnicească. El înțelege acest lucru mult mai profund decât cei care au studiat înțelepciunea acestei lumi ani de zile. Pentru că există o taină în Dumnezeu și până când El nu este eliberat de înțelepciunea acestei lumi, oamenii nu pot coborî în adâncul înțelepciunii.” ☦ Starețul Tadei de la Vitovnita

• ✝️ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia: Soarele încă strălucește și Dumnezeu ne binecuvântează / “Al treilea război mondial a început deja. Acum, forțele răului încearcă să unească neamul omenesc pentru a instaura o "Nouă Ordine Mondială" pentru venirea lui Antihrist. Dar nu le merge, sunt surprinși, se întreabă ei - de ce, din moment ce îi slujim cu atâta credință diavolului? Ei se plâng lui că nu pot termina treaba din cauza ortodocșilor. Iar diavolul însuși se plânge și el că din cauza ortodocșilor nu-și poate îndeplini planul său infernal. Prin urmare, ortodocșii suferă de pe urma asaltului răului lumii. Și totuși, atâta timp cât există printre noi suflete smerite și blânde care se roagă în mod constant ca Domnul să nu îngăduie răul, de dragul acestor suflete, planul satanei nu poate avea loc; Soarele încă strălucește și Dumnezeu ne binecuvântează.” ☦ Starețul Tadei de la Vitovnița

• "Rugăciunea cheamă în casă harul lui Dumnezeu - toți cei din familie simt acest lucru, chiar și cei cărora inimile s-au răcit. Rugați-vă fără încetare." — ☦ Starețul Tadei de la Vitovnita.

"Când nu mai poți și nu mai poți, tu să zici așa:

— Doamne, vreau nu vreau, Tu mântuiește-mă, nu mă lăsa!

Așa să strigați la Maica Domnului:

— Maica Domnului, să nu mă lași, Maica Domnului, dă-mi să nu urăsc, Maica Domnului, dă-mi să mă rog, dă-mi să te iubesc

... și atunci, Maica Domnului te aude și vine și te ajută.

Căci cu astea mergi în veșnicie, cu ce te-ai rugat.

Poți tu să ai toate lucrurile de pe pământ, că toate le pierzi, vrând nevrând, tot le pierzi, dar pe astea, rugăciunile, nu le pierzi, astea îți rămân, cu astea pleci.

Uitați-vă când te duce la groapă, cu ce te duce? Cu mâinile goale, nu-i așa?

Dacă-ți dă o cruce în mână e bine, sau o icoană sau ceva acolo și restul gata.

Și pe urmă se duce fiecare la casa lui și tu rămâi singur acolo în mormânt.

Dar cu ce rămâi?

Cu rugăciunile pe care le-ai făcut, cu postul pe care l-ai facut, nu-i așa, cu milostenia, cu dragostea pe care ai avut-o față de oameni, cu aia rămâi, cu aia te ridici în veșnicie, în fața Lui Hristos, nu-i așa ?!

Să vă ajute Domnul, să vă dea sănătate și răbdare, să vă îmbrățișeze și să vă binecuvânteze pe toți!

Amin!”

— Părintele Ghelasie Țepeș

„Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de apoi este: De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?

Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine.

El este cu ştiinţa lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te foloseşti.

Te foloseşti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta.

Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Dumnezeu nu ne ţine că suntem noi foarte vrednici.

Ne ţine că este foarte milostiv El.”

— Părintele Arsenie Papacioc

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Dacă un om te provoacă, aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi eşti duşman. / “Dacă un om te provoacă, aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi eşti duşman. Un zâmbet, nu un rânjet. Soluţia este să-i zâmbeşti, să nu-l urăşti. Păstrează-ţi această sfântă libertate, această curăţire a inimii, pentru că Hristos nu vine în inima ta dacă acolo se află un duşman.” ☦ Arhimandritul Arsenie Papacioc

• ✝️ Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare / Nu vă îngrijoraţi deloc pentru că nu puteţi mai mult. “Rămâneţi la nivelul acesta şi mulţumiţi. Acest lucru nu este puţin. Nu este bine să cereţi daruri mai mari. Dacă sunteţi sincer smerit cu înţelegerea la nivelul minţii sunteţi destul de bogați. Nu vă alarmaţi. Împliniţi cât puteţi prin dragoste creştină şi multe frumuseţi duhovniceşti vor veni singure fără de veste. Deci mulţumiţi-vă cu puţin. Deja purtaţi o forţă cu destulă rodire şi mai ales să nu vă pierdeţi încrederea în aceste posibilităţi. Purtaţi un zâmbet ascuns în inimă pentru toţi, cu adevărat pentru toţi şi aceasta este deja o mare depăşire decât să rămâneţi într-o excesivă meditaţie. Lucrurile minunate nu se cerşesc, ci se cuceresc şi aceasta mergând liniştite şi treze şi libere pe singurul vostru drum. În felul acesta purtând pe Hristos, Dumnezeu se va îngriji El să vă aprindă. […] Nu pierim de focul ispitelor care ne căleşte şi ne dă culoare smerită şi luminoasă. Proverb indian: „Focul înnegreşte ce nu poate arde”. Să fie inima veselită, inima aceasta, pe care am dăruit-o curată şi cu atâta râvnă celui mai ales şi mai puternic Prinţ al Cerurilor Cerurilor – Iisus Hristos, inima aceasta care poate aprinde în ea o lume mică, şi un Dumnezeu mare întreg. Chiar dacă sîngerează să nu abdice. Există o singură frumuseţe – curăţia, şi o singură liniştire statornică şi adevărată - de a sluji singur lui Dumnezeu şi repet: înaintea ochilor noştri să nu fie nimic înalt, mare, frumos, plăcut fără numai unul Dumnezeu. Nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti: de a ne ridica, de a nu rămâne pe piatra grea şi îngrozitoare a căderii. Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare. Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou, cât timp sufletul nu abdică. Vă spun cu gândul de a rămâne într-o neîntreruptă încurajare. Am zis şi mi-am mântuit sufletul meu.” — Arhimandrit Arsenie Papacioc

• ❤️ Părintele Arsenie Papacioc: NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE! / [...] Te-ai oprit, s-a oprit și harul. Nu vă jucați cu Adevărul! Că avem impresia că murim, dar nu murim. Nu vă temeți, tată! Dar să știți că nu poți să aperi Adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morții întâi. Acum sunt semne de sfârșit de veac și dracul vrea să schimbe Adevărul. Și mi se pare mie că sunt mai mulți mireni decât călugări care îmbracă haina morții. Și haina morții înseamnă să mori pentru Adevăr. În momentul când aperi Adevărul deja ești pe tine cu haina morții. Să știm să murim și să înviem în fiecare zi. Nimic nu este pierdut atât timp cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou." — Părintele Arsenie, Bătrân al Neamului lipit inimii.

• ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Adevărul trebuie apărat cu orice chip. / „Adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărândul, toate cerurile ştiu, toată. impărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă! ... Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul" — Părintele Arsenie Papacioc

• Miercuri, 30 Octombrie 2034, Mitropolitului Longhin Jar i s-a făcut rău în sala de judecată, acolo unde era audiat în procesul pe care i l-a deschis statul ucrainean.
  
  
  
• Mitropolitul Longhin a solicitat o amânare a procesului său în cadrul ședinței de judecată din 30 octombrie 2024, după ce s-a simțit rău în timpul audierilor, conform postării publicate pe pagina de Facebook a Mănăstirii Bănceni:

  “Urmările ședinței de judecată de astăzi în cazul Mitropolitului Longhin. În timpul ședinței din 30.10.2024, Mitropolitului Longhin i s-a făcut rău, motiv pentru care a cerut o pauză până a doua zi, însă judecătorul a respins cererea mitropolitului. Vă rugăm pentru sfintele rugăciuni!”

• Momentul în care Mitropolitul Longhin de la Bănceni este luat cu salvarea din sala de judecată — Miercuri, 30 Octombrie 2034
  
  
  
• Comentariu avocatului Mitropolitului Longhin după ședința de judecată de astăzi — Joi, 31 Octombrie 2024 - dimineața
  


• Actualizare: Mitropolitul Longhin e la terapie intensivă – Starea sa se înrăutățește — Joi, 31 Octombrie 2024 - seara

  „Din păcate, starea mitropolitului se deteriorează, el se află acum la terapie intensivă. După ședința de ieri, era foarte bolnav. [...] Chiar și după ce i s-a făcut și mai rău, a început să-și piardă cunoștința și a cerut o ambulanță, procesul a continuat. Doar când i s-a făcut foarte, foarte rău, ședința a fost oprită și a fost chemată o ambulanță. În acest moment avem rezultatul: este la terapie intensivă. Avocatul a spus că, deși vlădica e nevinovat, este târât prin tribunale de un an de zile. [...] Îi este din ce în ce mai rău. Rugați-vă pentru el. Nu știu când va fi următoarea dată când va fi sănătos și se va prezenta în instanță. Desigur, vă vom anunța. Între timp, vă mulțumim tuturor celor care vă rugați și îl susțineți.”

Ieșirea din sistem, înseamnă o cruce grea pentru creștinii din vremurile de pe urmă.

"– Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?

– Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericit dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla şi porumbul şi fasolea şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi duminică la o Biserica, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o Biserica sau un preot care mai face o liturghie curată. Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.

– Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?

– Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele.

Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei… ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale, …dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.

– Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?

– Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.

– Dar ce să facem să ne întărim credinţa?

– Pune mâna pe Biblie, ia vieţile sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştit, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.

– Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…

– Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială, şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, …să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.

– Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?

– Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.

— Părintele Iustin Pârvu

Părintele Ilarion Felea a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor, cât și de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut. Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei românești de până acum”. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe.

Preotul profesor Ilarion Virgil Felea s-a născut la 21 martie 1903, în comuna Valea Bradului, județul Hunedoara, unde tatăl său era preot. A urmat școala primară în comuna natală (1910-1914), iar cursurile liceale la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1914-1920) și la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1920-1922), unde și-a luat bacalaureatul. Între anii 1922-1926, a studiat teologia la Academia „Andreiană” din Sibiu, unde și-a luat diploma de capacitate preoțească, la 22 iunie 1926. În anul școlar 1926-1927 a funcționat ca profesor suplinitor la Liceul „Avram Iancu” din Brad.

La 29 iulie 1927, a fost hirotonit preot în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, de la 6 august, același an, slujind ca preot paroh la Valea Bradului până la 30 august 1930, când a trecut în Eparhia Aradului, obținând prin concurs parohia Arad-Șega. Între anii 1927-1929, a urmat și absolvit cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj. În parohia Arad-Șega, desprinsă de curând din parohia Arad-Centru, tânărul și entuziastul preot a moștenit o biserică nouă, ridicată în roșu, o modestă casă parohială, o „Casă culturală”, fostă școală confesională, ce se cereau renovate și extinse, și o populație alcătuită în majoritate din români ortodocși, cei mai mulți fiind meseriași și muncitori la fabricile „Astra” și UTA, din apropiere.

Cu dârzenia sa de mare luptător și jertfitor pentru Biserică și Neam, cu zelul său misionar, slujitor evlavios la altar și păstor de vocație, „care își pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11), „fără de prihană..., veghetor înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să învețe pe alții..., neagonisitor de câștig urât, ci blând, pașnic, neiubitor de argint, binechivernisind casa lui...” (I Timotei 3, 2-4), îmbinând fericit altarul și amvonul bisericii cu catedra școlii și cu activitatea intensă de la Casa culturală, izbutește să câștige, în scurtă vreme, inimile și interesul credincioșilor.

În decursul celor nouă ani de slujire și păstorire în această parohie, n-a renunțat nici la strădaniile sale de cunoaștere și adâncire teologică, nici la harul scrisului, în care a debutat încă din anul 1924, la Revista Teologică din Sibiu, pe când era student.

La 20 decembrie 1932, și-a luat licența la Facultatea de Teologie din București, cu subiectul „Mântuirea după concepția ortodoxă, catolică, protestantă și sectantă”, iar la 30 octombrie 1939, doctoratul în Teologie cu valoroasa teză „Pocăința, studiu de documentare teologică și psihologică”, publicată în „Seria Teologică”. Tot în acest timp, a colaborat la următoarele reviste și ziare: Revista Teologică și Telegraful Român din Sibiu, Biserica și Școala, Apărarea Națională, Aradul, Granița, din Arad, Renașterea din Cluj, Viața ilustrată din Sibiu-Cluj, Zărandul din Brad, Lumina satelor, Oastea Domnului, din Sibiu, și a scos de sub tipar studii teologice și lucrări de popularizare: „Convertirea creștină”, tipărită în Seria Teologică Sibiu 1935; „Critica ereziei baptiste”, tot în Seria Teologică, Sibiu 1937; „Dumnezeu și sufletul în poezia română contemporană”, în colecția „Cărțile vieții” din Cluj, 1937; „Beția din punct de vedere religios, științific și social”, în Biblioteca creștinului ortodox Arad, 1931; „Icoane alese din viața Ortodoxiei”, tot în Biblioteca creștinului ortodox Arad, 1935 și „Drumul crucii” (în colaborare), Arad, 1937.

În anul universitar 1937-38, a funcționat ca profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj, iar de la 1 ianuarie 1939, a fost numit preot la parohia Arad-Centru, unde a funcționat până la 30 septembrie 1942, fiind reintegrat la aceeași parohie la data de 1 iulie 1952, activând până la 25 septembrie 1958, când a fost ridicat de Securitate.

La 1 octombrie 1938, a fost numit profesor la Catedra de dogmatică și apologetică de la Academia Teologică din Arad, unde a funcționat până în 1948, deținând un anumit timp și funcția de Rector. A predat cu competență și aleasă dăruire, studenților din anul III și IV, Teologia dogmatică, Teologia morală, Ascetica și mistica și Omiletica practică.

La 1 iunie 1939, i s-a încredințat și redactarea revistei „Biserica și Școala”, căreia i-a purtat de grijă până în anul 1945, și mai apoi, la 1 august 1943 până în 1945, „Calea mântuirii”, foaie religioasă pentru popor. În paginile lor publică o seamă de articole de teologie și viață bisericească, informații și recenzii despre cărți și reviste.

Perioada în care a slujit ca preot la parohia Arad-Centru și totodată redactor la revistele „Biserica și Școala” și „Calea mântuirii”, de asemenea, ca profesor la Academia Teologică din Arad, poate fi considerată cea mai prodigioasă din activitatea preotului profesor Ilarion V. Felea.

A continuat colaborarea la „Revista Teologică” din Sibiu până în anul 1943, a mai colaborat la revista „Duh și Adevăr”, la reviste oficiale ale Mitropoliei Banatului și la alte reviste și ziare din Arad, a rostit și publicat o seamă de conferințe religioase și de cultură.

Totdeauna bine documentat, aducea precizări, sensibiliza inimi și minți îndoielnice sau rezervate, îndreptându-le și aducându-le în albia Bisericii, statornicind la cunoaștere și mărturisire a lui Hristos. Prin predicile și meditațiile sale rostite de la amvonul Catedralei și în alte biserici, totdeauna bine pregătite și de actualitate, a atras spre rugăciune și Biserică un număr însemnat de intelectuali, care veneau să-l asculte și cu care întreținea legături spirituale cât mai apropiate. Îndrăzneț și pătrunzător, cuvântul preotului Ilarion V. Felea, rostit cu glas de tunet și cu duh de profet, dezbărat de orice dulcegărie și repețire, în care se simțea obișnuința dascălului de a vorbi, aducea lumina și determina transformări lăuntrice.

Au văzut lumina tiparului în acest timp: „Teologie și preoție”, în Anuarul Academiei Teologice din Arad pe anul 1938/1939; „Paisie și paisianismul”, în colecția „Cărțile Vieții”, – Cluj 1940; „Catehism creștin ortodox”, Arad, 1955, tipărit în patru ediții; „Sfintele Taine”, în Biblioteca „Veniți la Hristos”, Sibiu, 1946; „Mântuirea”, în Biblioteca „Calea Mântuirii”, Arad, 1947. A redactat Calendarul eparhial (Îndrumătorul tipiconal) pe anii 1948, 1952, 1956 și a tipărit un „Antologhion” pentru preoți, cântăreți și pentru folosul acestora și al altor credincioși, ca îndreptar de cântare bisericească.

Culmea cea mai înaltă a acestor tipărituri o atinge însă preotul profesor Ilarion V. Felea prin ciclul de cărți de predici, conferințe și meditații religioase, în care a încercat și a izbutit a defini esența, doctrina și apologia creștinismului, răspunzând, în același timp, unei întrebări potrivite oricărui volum, ce va apărea la vremea lui și cu voia cea sfântă a lui Dumnezeu: „Ce este creștinismul?”, din care au văzut lumina tiparului: „Duhul Adevărului”, de conținut dogmatic, apărută cu binecuvântarea Episcopului Andrei Magieru în Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, editată la Arad în 1942, ediția a II-a tot la Arad, în 1943, premiată de Academia Română, amândouă edițiile bucurându-se de o largă răspândire în rândul preoțimii și al credincioșilor, material folosit ca îndreptar în predicile de pe amvoanele bisericilor și nu o dată, în lipsa unui preot la altar, citite de cântărețul stranei la slujba Utreniei, drept hrană sporitoare în credință, în viața creștină, alături de sau în locul tradiționalei Cazanii.

Tot cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Andrei al Aradului și a Veneratului Consiliu Eparhial, a văzut lumina tiparului Religia Iubirii, de cuprins apologetic, apărută la aceeași editură, la Arad, în 1946.

În viața preotului Ilarion V. Felea, ca și în a noastră, a tuturor, au intervenit apoi anii Joii Pătimirilor, datorate dictaturii materialist-ateiste, în decursul cărora a fost pusă la grea încercare viața și existența sa ca om. La data de 3 martie 1945, a fost ridicat împreună cu o seamă de oameni de cultură și de trăire religioasă și deținut în lagărul de la Caracal, până în iulie 1945. În dimineața Bobotezei, 6 ianuarie 1949, după ce a terminat cu sfințirea caselor, a fost ridicat și dus într-o pivniță insalubră și înghesuită, anchetat, deținut o vreme singur într-o celulă de la capătul etajului II, rezervată pe seama așa numiților deținuți politici.

A fost transferat apoi la Penitenciarul din Timișoara, iar la 28 octombrie 1949, a fost judecat și condamnat la un an închisoare corecțională pentru „omisiunea denunțării”, trecând și prin celulele vechi ale Aiudului, de unde a fost eliberat la data de 5 ianuarie 1950. După eliberare, a lucrat la Biblioteca Sfintei Episcopii, apoi, la data de 1 iulie 1952, a fost reintegrat ca preot la parohia Arad-Centru (Catedrală) din Arad, unde activează până la data arestării.

La data de 25 septembrie 1958, a fost ridicat și dus la Ministerul de Interne (Uranus) din București, și supus unei foarte severe și nedrepte anchete, transportat la Cluj, judecat în secret și, pe baza unor mărturii nejustificate, împreună cu alți șase preoți din Arad, condamnat, la data de 14 martie 1959, de Tribunalul Militar Cluj la 20 de ani de muncă silnică și 8 ani degradare civică, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinei sociale” și 20 de ani de temniță grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare”.

Detenția a făcut-o la Penitenciarul din Gherla, apoi la cel din Aiud, unde a încetat din viață la 18 septembrie 1961.

Înmormântat fără cruce și fără a i se cunoaște locul unde odihnesc rămășițele pământești, preotul profesor Ilarion V. Felea s-a încununat, prin moartea sa, cu aureola de martir pentru Biserică și Neam, așa cum odinioară au făcut-o strămoșii săi, moții, de unde a provenit.

A izbutit să lase în urma sa o seamă de cărți și studii de mare valoare teologică și culturală, pe care le-a tipărit când era în viață, precum și o serie de studii, meditații, predici și conferințe de o înaltă spiritualitate creștină, cuprinse în șase volume în manuscris, salvate cu voia lui Dumnezeu de la distrugere și păstrate cu mare devoțiune și cu ferma convingere că și acestea vor ajunge să vadă lumina tiparului, spre slava lui Dumnezeu și vrednica cinstire a celui ce le-a scris tocmai în vremea când i se pregăteau lanțurile care l-au pogorât prea devreme într-o groapă comună, unde trupul său chinuit își doarme somnul de veci în așteptarea Învierii.

"Domnilor studenți, când mergeți la bolnavi, să nu-i îngrijiți ca pe niște oameni mizerabili, nenorociți. Să nu-i îngrijiți nici măcar ca pe niște bolnavi! Să-i îngrijiți ca și cum acolo ar fi Hristos, pentru că în fiecare din ei suferă Hristos!" - Nicolae Paulescu (1859 -1931) - inventatorul insulinei.

„... Pentru Nicolae Paulescu, naţionalismul este adevărul natural, iar creştinismul este adevărul supranatural. Cum e şi firesc din punct de vedere ortodox, pentru el aceste două adevăruri nu constituie o antinomie. Naturalul şi supranaturalul nu se exclud, ci se completează; Hristos n-a venit să strice natura, ci s-o desăvârşească. Căci natura e creaţia lui Dumnezeu, iar creştinismul e revelaţia aceluiaşi Dumnezeu ...” - Nichifor Crainic)

În valul mereu curgător al vieţii, răsar bărbaţi, care în durata unor zile mai puţine „trăiesc mult”, strălucind la locul unde providenţa divină şi vrednicia lor i-a aşezat prin înţelepciunea minţii, prin frumuseţea caracterului şi bogăţia faptelor bune.

Din sânul poporului român în decursul timpului s-au ridicat oameni de seamă, adevărate genii, comori de gândire şi de frumuseţe morală. Caracteristica dominantă a adevăratului om de cultură, de ştiinţă, a fost religiozitatea - au crezut în Dumnezeu.

De la Eminescu , V. V. Voiculescu, C. Brâncuşi, la N. Titulescu , G. Enescu, N. Iorga, L. Blaga şi alte mari personalităţi româneşti - au fost „oameni religioşi”. Dumnezeu vorbeşte prin creaţiile mintii, a mâinilor şi descoperirilor lor.

Indiferent de vârstă, formaţie intelectuală, omul, - mai ales în zilele noastre —, are nevoie de modele de urmat, oameni morali, modeşti, toleranţi. Oameni care la rândul lor au avut ca modele pe Hristos şi învăţătura Sa.

Drum greu de urmat, cale spinoasă, aspră, să nu te abaţi nici la stânga, nici la dreapta. Satisfacţiile sunt numai pentru acei ce urmează acest drum, pentru acel care îşi împleteşte aspiraţiile vieţii cu credinţa în Dumnezeu.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu, model demn de urmat pentru omul iubitor de cultură.

Om de ştiinţă, savant român, flacăra nestinsă de credinţă în duh românesc.

Istoricul Nicolae Iorga astfel îl caracterizează pe prof. Paulescu: „A trăit ca un mucenic şi a murit ca un sfânt. Înfăţişează în chipul cel mai expresiv pe învăţatul român, aşa cum îl fac cele mai bune tradiţii ale ţării noastre”. Icoană a adevăratului „Om” pentru care ştiinţa este scara către Dumnezeu şi oglindirea duhului românesc în lucrurile Adevărului.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu face parte din elitele intelectuale şi morale ale tării noastre, înzestrat cu o inteligentă pătrunzătoare, o mare putere de muncă, încă din anii de şcoală s-a impus prin însuşirile sale excepţionale.

Primul care a găsit în El „genialitatea” a fost prof. Lancereaux - una din gloriile ştiinţei medicale franceze, clinician incomparabil şi neîntrecut astmo-patologist, pe lângă care s-a format şi despre care s-a spus „că omenirea n-a avut medic mai mare ca Lancereaux”.

Nicolae Paulescu a lucrat ca medic internist - alături de marele maestru. A susţinut trei doctorate: în Medicină (1897), în Ştiinţele Naturale (1899) şi în Chimie organică (1901). Refuzând o catedră la Universitatea din Freiburg, se întoarce la Bucureşti , fiind numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină din capitala ţării.

Opera lui ştiinţifică se sintetizează în două tratate de mare răsunet în lumea medicală: Traite Medicine - 5 vol. şi Trăite de Psychologie medicale - 3 vol. A publicat lucrări de popularitate, spre ex.: Cele patru patimi şi remediile lor, Instincte sociale, Patimi şi conflicte,

Prof. Dr. Nicolae Paulescu este cel care a descoperit tratamentul ştiinţific al diabetului care este insulina, folosit şi azi ca medicament. Acesta i-a adus satisfacţii dar şi amărăciuni sufletului său. Noul preparat, descoperirea românească a insulinei, şi-au însuşit-o trei medici biochimişti canadieni care au primit în anul 1923 premiul Nobel pentru Chimie - furând savantului român marea descoperire.

Oamenii de specialitate au recunoscut, după 50 de ani prioritatea şi paternitatea acestei epocale descoperiri şi extraordinara ei valoare ştiinţifico-medicală.

Treizeci şi unu de ani prof. Nicolae Paulescu s-a mistuit pe altarul ştiinţei medicale româneşti, împărtăşind învăţăceilor săi cunoştinţele şi înflăcărarea inimii sale spre a-i forma ca tămăduitori ai trupurilor,

Orele lui de curs aveau seriozitatea, demnitatea şi măreţia unui oficiu sacerdotal. Era sever, dar drept şi imparţial cu studenţii pe care îi iubea ca pe copiii săi.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu a fost savant, om de ştiinţă în sensul cel mai autentic, dar mai presus de toate „un Om de o aleasă ţinută morală”.

Viaţa lui pământească a fost fără prihană - viaţă de anahoret, închinată desăvârşirii intelectuale şi morale.

În cursurile sale la Facultate , cu o severă, dar ştiinţifică critică, arăta netemeinicia materialismului, a darwinismului.

Convins de dumnezeirea lui Iisus a trăit intens sub revărsarea harică a Bisericii strămoşeşti - Biserica Ortodoxă. Mărturisea: „Nu e Duminică şi nu e sărbătoare în care să nu mă duc la o modestă bisericuţă ortodoxă, ascult predica des la „Biserica Ene” şi acolo răpit de frumuseţea sublimei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur - să asist la jertfa Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”. Nu se ruşina să se plece sub patrafirul preotului spre mărturisirea sfântă. Se împărtăşea cu Trupul şi Sângele Domnului spre iertarea păcatelor şi viaţa de veci. Prezenţa mea în biserică înseamnă „Unirea desăvârşită ce trebuie să existe între religie şi ştiinţă”, Unire pe care materialismul ateu a încercat în zadar s-o schimbe într-o infamă şi dezastruoasă duşmănie. Vin deci să aduc înţelepciunii infinite prinosul de adoraţie, al ştiinţei vieţii.

Umbla în haine albe, simbol al curăţiei şi sfinţeniei creştine. Nu a fost căsătorit.

Atât în fata studenţilor la facultate cât şi a credincioşilor la biserică, cuvântul său avea putere - trăire.

Redăm doar câteva mărturisiri din gândirea „Paulesciană” – actuale şi în zilele noastre - demne de urmat:

• Educaţia creştină a tineretului este unica salvare a neamului;

• Creştinul trebuie să citească cel puţin o dată pe an, cartea sfântă a Evangheliilor;

• Viaţa cu toate splendorile este un Imn închinat Creatorului - ştiinţa vieţii - cu toate luminile ei. Este o punte de lumină către Dumnezeu. Ştiinţa descoperă ceea ce a creat Dumnezeu. Ea nu creează, ci luminează. Omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să zică; „Credo în Deum”. El trebuie să afirme: „Scio Deum esse”;

• Ştiinţa este îngenuncherea smerită a creaturii în fata Creatorului;

• Cel mai mare păcătos poate deveni o icoană de virtute, numai să vrea să îngenuncheze sub zarea înlăcrimată a pocăinţei — în luminişul de cer şi taină al iubirii divine. Dacă Omul şi-ar da numai puţină osteneală să experimenteze trăirea spiritului în Dumnezeu prin credinţă - toţi cei ce astăzi se îndoiesc de existenta lui Dumnezeu şi a sufletului lor, ar culege roadele unor fericite certitudini, şi-ar da seama câtă deşertăciune e în viaţa de ţărână ce-o trăim şi câtă uscăciune fără sens e în toate halucinaţiile materialiste şi atee;

• Chemarea lui Hristos răsună şi azi peste zbuciumul neamurilor „cel ce vrea să vină după mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze mie”. Crucea, adică lupta cu patimile;

• Dumnezeu este iubire. Iubirea trebuie să stea în inima vieţii umane ca paradisul visurilor noastre să devină realitate. Prin iubirea plăcerii ne robim, prin iubirea lui Dumnezeu ne eliberăm. Iubirea este călăuza voinţei; ea e puterea ce ne uneşte cu Dumnezeu, ne face asemenea Lui, ea e cheagul şi temelia oricărei societăţi umane;

• Iisus Hristos este mai adânc decât toţi filosofii, mai divin decât toţi întemeietorii de religii, mai sublim decât toţi moraliştii, mai puternic decât toţi conducătorii de popoare. Om desăvârşit şi pur ca o lacrimă de rouă a zorilor, a cărui neprihănire atinge cerul. Asemenea Lui nu a fost Om pe pământ;

• Ştiinţa fără Dumnezeu se năruie-n haos; e o mărturie a neputinţei şi a nefiinţei;

• Viaţa care nu simte prezenta lui Dumnezeu în lume se afirmă în anarhie. Dumnezeu e temelia şi încoronarea ştiinţei şi vieţii umane;

• Şcoala trebuie să fie un sanctuar unde slujesc cele mai reprezentative figuri de savanţi, zămisliţi din plămada duhului românesc; nu azil pentru concepţiile oloage ale unei pseudo-ştiinţe îmbolnăvite de ateism. Ştiinţa românească lipsită de respiraţia marilor orizonturi, n-are nici o aderenţă roditoare cu sufletul Ţării. Ea falsifică generaţiile neamului, acele generaţii care trebuie să ştie că: Natura e un templu pe lespezile căruia poţi săruta urmele paşilor lui Dumnezeu;

• Adevărata civilizaţie nu poate fi decât creştină. Credinţa în Hristos e singura în stare să civilizeze pe om;

• Civilizaţia română? Hristos este piatra de temelie a istoriei noastre. Creştinismul este unica zare care deschide istoriei româneşti porţile veşniciei.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu a fost savant, om de ştiinţă în sensul cel mai autentic al cuvântului, dar mai presus de toate om de o aleasă factură morală.

Frumuseţea sufletului său - urmarea lui Hristos-prin cuvânt şi fapte şi-a manifestat-o iertând pe cei care i-au furat descoperirea vieţii sale - insulina - pe numeroşii săi vrăjmaşi prin cuvintele biblice: „Iartă-le lor, Doamne”!

S-a stins din viaţă la 19 iulie 1931. A fost îngropat în cimitirul Bellu din Bucureşti, în murmur de rugăciune cu „tricolorul românesc şi Sfânta Cruce la cap”, conform dorinţei sale.

Biserica Ortodoxă, omul de ştiinţă în care bate o inimă de român şi creştin îi cinsteşte memoria.

Din pilda vieţii lui, din gândirea lui se adapă generaţiile neamului.

De sus, din lumea de fericire şi lumină divină duhul celui ce a fost Prof. Dr. Nicolae Paulescu priveşte surâzător peste veacuri.

Ctitor al ştiinţei româneşti, creştin de elită al Bisericii Ortodoxe - icoană în veac a savantului român - flacără de duh românesc,

Pr. Eugen GOIA

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Pr. Dr. Nicolae Mladin, Doctrina despre viaţă a Prof. Nicolae Paulescu, reeditată, 1997, Iaşi.

2. Pr. Prof. Ioan Bunea, Prof. Dr. Nicolae Paulescu, îndrumător Bis., Cluj, 1982.

3. Dicţionar Enciclopedic Român, vol. III, Bucureşti, 1965, p.687.

4. Pr. Gheorghe Băbuţ, Pelerinul Român, Oradea, 1991.

5. Nicolae C. Paulescu, Instincte, Patimi şi Conflicte, ediţie îngrijită de Răzvan Codrescu, Bucureşti, 1995.

CUM I S-A FURAT LUI NICOLAE PAULESCU PREMIUL NOBEL

Savantul Nicolae Paulescu este, fără îndoiala, inventatorul insulinei. Cine i-a furat însă cercetarea și brevetul de invenție, atribuindu-și nedemn acest merit, aflați în articolul de mai jos. CUM I S-A FURAT LUI NICOLAE PAULESCU PREMIUL NOBEL

Menționăm faptul că astăzi se împlinesc 155 de ani de la nașterea marelui savant român.

Importanta descoperire științifică a lui Nicolae Paulescu

În anul 1921, Nicolae Paulescu prezenta lumii medicale descoperirea tratamentului științific al diabetului pe care l-a numit pancreină. În luna noiembrie a aceluiași an, profesorul american de Fiziologie, Ernest L. Scott, de la Universitatea Columbia din New York, îl ruga pe Paulescu într-o scrisoare să-i încredințeze prepararea și răspândirea noului medicament.

Un an mai târziu, Paulescu primea de la Ministerul Industriilor și Comerțului din România brevetul de invenție Pancreina si procedura fabricației sale. În acest act oficial se preciza: „Dau acest nume substanței active descoperite de mine în extractul de pancreas. Această substanță are proprietatea remarcabilă ca, atunci când este injectată unui animal diabetic, să producă o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a hiperglicemiei și pentru ca pancreina să fie întrebuințată cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie să fie preparată în mari cantități, ceea ce necesitează un mare capital. Revendic invențiunea produsului organic pancreina, care, injectată în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”.

ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI ȘI A DREPTĂȚII

„Îmi este imposibil să suport un alt viciu, încă și mai ignobil, care este furtul proprietății științifice a altuia”.

Sfătuit de cercetătorii din țară să refuze propunerile venite de peste hotare și să încredințeze prepararea revoluționarului medicament laboratoarelor românești, Paulescu va aștepta un an și jumătate finanțarea necesară preparării și distribuirii în lume a binefăcătorului remediu. Până în clipa în care doi cercetători canadieni, complet necunoscuți în lumea medicală, își vor însuși rezultatele investigațiilor profesorului Nicolae Paulescu, denumind noul medicament insulină și devenind laureați ai premiului Nobel, în anul 1923.

În ciuda dovezilor incontestabile publicate de savantul român, protestele lui se vor izbi de surzenia ignorantă a Comitetului Nobel și a unor colegi de breaslă. Cu sufletul plin de amărăciune, Paulescu consemna: „Astfel, unii m-au furat, în timp ce alții caută să-mi înăbușe protestele. Și aceasta se petrece în sânul «cinstitei» familii a Oamenilor de Știință! Cred că trebuie să semnalez aceste penibile tribulațiuni elevilor mei, care vor întreprinde lucrări științifice, pentru ca ei să știe ce îi așteaptă din partea confraților puțin scrupuloși. Altădată credeam și propovăduiam că un savant poate lucra în toată securitatea, fiindcă eram convins că data publicațiilor sale îl pune la adăpost de orice nedreptate.

O mare nedreptate

Din nenorocire, astăzi sunt silit să mărturisesc că m-am înșelat cu totul în această privință. Nu sunt stăpânit de orgoliu și combat, din toate puterile mele acest viciu blestemat. Și într-adevăr publicând descoperirea mea, nu am făcut niciun fel de «reclamă», păstrând modestia, care mi se pare o calitate esențială a oricărui om ce lucrează pentru știință.

Însă îmi este imposibil să suport un alt viciu, încă și mai ignobil, care este furtul proprietății științifice a altuia. Și ar fi dezastruos dacă asemenea procedee necinstite s-ar introduce în Știință, care trebuie să fie curată și nepătată ca Adevărul pe care îl reprezintă”.

Reabilitarea lui Paulescu post-mortem

Recunoașterea unanimă în lumea medicală a adevăratului descoperitor al insulinei se va întâmpla peste câteva decenii, în 1969, când fiziologul scoțian Ian Murray va iniția o campanie internațională pentru redresarea nedreptății făcute savantului român cu ani în urmă.

În același an, 1969, după 38 de ani de la moartea sa, lui Paulescu i-au fost recunoscute meritele pentru descoperirea insulinei de către profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreședintele Fundației Nobel, care, conform statutelor Comitetului excludea, însă, posibilitatea unei reparații oficiale, exprimându-și doar speranța că „opera de pionierat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 61)

☦️ Sfântul Gavriil Georgianul cel nebun pentru Hristos: Despre judecata din urmă 🏁 / "Când mergeți la un examen, simțiți cum vă bate inima? Și-l dați în fața unui profesor. Închipuiti-vă cum vă veți simți înaintea Creatorului! Măreția lui Dumnezeu este nemăsurat de mare." — Sfântul Gavril Georgianul cel nebun pentru Hristos

☦️ Sfântul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos: Despre mântuire 🙏 / Toți se vor mântui? Nu! Dumnezeu este milostiv, dar nu pentru toți; nimeni nu poate să vă ajute dacă voi înșivă nu vă străduiți să vă mântuiți. Având voia liberă, trebuie să lucrați și voi la mântuirea voastră. Iar omul își mântuie sufletul împlinind poruncile lui Dumnezeu și sărind în ajutorul aproapelui. ~ Sfântul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos

☦️ Cuviosul Gavriil Georgianul: Iubirea jertfelnica este singura forță cu care omul va putea trece peste cursele lui Antihrist. / Îl veți vedea pe Antihrist, dar nu vor exista atunci părinți duhovnici chiar atât de lamuriti la care să apelați ca să primiti orientare. Și așa cum va duceti la diverși medici și ei va încurca printr-un diagnostic eronat, la fel veti pati cu preotii duhovnici. Vor fi confuzi și nu vor putea să va vindece duhovniceste. Iubirea jertfelnica este singura forță cu care omul va putea trece peste cursele lui Antihrist. — Sântul Gavriil cel nebun pentru Hristos

✝️ Sfântul Cuvios Gavriil Georgianul: În vremurile de pe urmă, omul se va mântui prin bunătate, smerenie și iubire. / "Rugați-vă pentru toată lumea, vă las asta ca un testament. Rugați-vă, rugăciunea va muta munții din loc." — "Omul nu este pregătit să piardă nimic din cea ce e material în detrimentul mântuirii sufletului!" — "Frica este cea mai înaltă formă de sclavie! Prin frică vor pecetlui oamenii, căci oamenii nu sunt pregătiți să lupte sau sa moară pentru libertatea în Hristos! Omul, din lipsa hranei și a apei va cere să fie pecetluit!"

⏰ Sfântul Gavriil Georgianul - cel nebun pentru Hristos: În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. Aceasta va fi cea mai mare înşelare (momeală) a diavolului: omenirea va cere ajutor de la extratereştri, neştiind că aceea sunt demoni. / În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă pierdeţi. Despre lupta sfinţilor proroci Enoh şi Ilie cu antihristul se va transmite la televizor. / Când icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Iviru („Portăriţa”) va purcede să părăsească Athosul, va începe dangătul clopotelor, bisericile în mod văzut i se vor închina, pentru a o petrece. Toate acestea vor fi arătate la televizor. ”Aceasta-i mila Domnului”, spunea stareţul. / Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici. Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. / Produsele pe care pun semnul lui antihrist (n.n. codul de bare) nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, de însemnat cu Sfânta Cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană. / Dacă vei fura, vei încălca una dintre cele zece porunci. Cine va proceda astfel îl va primi pe antihrist. / Omul credincios va nădăjdui în Dumnezeu. Iar Domnul în ultimele vremuri va săvârşi aşa minuni pentru poporul său, încât o mică frunzuliţă din copac îi va ajunge pentru o lună întreagă. Şi pământul nu va scădea; îi vei face Cruce şi îţi va da pâine. / Nu vă temeţi! Principalul este să nu fie primită pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă şi pe frunte. / Nu mâncaţi pâinea celui care a primit pecetea lui antihrist. / În timpul lui Antihrist, unii vor tâlcui Scripturile dupa capul lor, nenorociții! / În ultimele vremuri adepţii lui antihrist vor umbla la biserică, se vor boteza şi vor predica poruncile evanghelice. Însă nu-i credeţi pe cei care nu au fapte bune. Doar după fapte se poate recunoaşte adevăratul creştin. Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte. / Acum se încep evenimente importante. Astfel de pericol n-a fost pe pământ de la facerea lumii. Este ultimul… Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde antihristul oamenilor. / La început aceasta se va face benevol. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători. Atunci va trebui de plecat în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni. Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… / Jumătate din iad este deja pe pământ.

☦️ Sfântul Gavriil Georgianul - Urgebadze: "Dacă nu cazi, nu vei cunoaște pocăința. Eu însumi sunt un mare păcătos și de aceea îmi pare rău pentru păcătoși." / "Doamne, rogu-Te, auzi-ne pe noi din Ceruri, întoarce Fața Ta către noi. Miluiește-ne pe noi ca să mergem în pace pe calea Ta, împlinind poruncile Tale și izbăvindu-ne de rău. Doamne, învață-ne pe noi să ne rugăm înaintea Ta și să păzim Sfânt Legămantul Tău. Ca inima noastră să se închine Ție și să petrecem întru Legea Ta cea Sfântă. Amin!" — Rugăciunea Părintelui Gavriil

✝️ Sfântul Gavriil (Urgebadze): Domnul îți ascultă rugăciunile numai atunci când tu însuți le auzi și le înțelegi. / “Roagă-te pentru întreaga lume. Acesta este testamentul meu”

🙏🏻 Cuviosul Gavriil Georgianul: Rugăciunile se fac cu frică și cu evlavie! Gândește-te numai înaintea cui stai! Iisus e pururea de față în chip nevăzut. El este în mijlocul nostru!

☦️ Sfântul Gavriil (Urgebadze): Numai prin smerenie o persoană poate evita orice ispită și capcană a lui Satana. Fără smerenie, nimeni nu va merge în Rai. / "Mările se vor seca, munții vor fi distruși, dar slava lui Hristos nu se va sfârși."

☦️ Sfântul Gavriil al Georgiei: Luați aminte, ecumenismul este erezia tuturor ereziilor, este trădarea lui Hristos și trădarea Adevărului. / "Mai întâi va fi haos, apoi va fi schismă bisericească, apoi ecumenism blestemat. Luați aminte, ecumenismul este erezia tuturor ereziilor, este trădarea lui Hristos și trădarea Adevărului." — Sfântul Gavriil al Georgiei

☦️ Antihrist vine pentru cei care-l așteaptă — ca să primească oamenii un număr, nu va fi nevoie să fie folosită forța, deoarece toate se vor face de bună voie și cu plăcere / Da, acum sunt zilele de pe urmă despre care s-a tot vorbit. Și după cum mâncarea pregătită are nevoie doar de puțin timp ca să fie încălzită, așa și toate acestea sunt atât de aproape. Antihristul este ca un nou-născut, care crește și căruia unii i se vor închina. Şi ce nu am făcut eu, dar cu nimic nu am putut afla numele lui. Cu ajutorul lui Dumnezeu mi s-a arătat îngerul Domnului şi mi-a spus: “Niciun om nu poate să rezolve această taină. Vino, Gavriil, să-ţi scriu eu numele lui”. Şi astfel mi l-a descoperit. Însă aceasta nu vă privește, deoarece pentru oameni încă rămâne ascuns. Însă să știți că Antihrist vine pentru cei care-l așteaptă. Ca să primească oamenii un număr, nu va fi nevoie să fie folosite forțele. Toate se vor face de bună voie și cu plăcere... Adevărat vă spun că Spovedania nu va ajuta cu nimic pe nimeni care va primi pecetea. Mântuire nu va exista pentru cei pecetluiți. Fiți atenți! Vin zile în care veți mânca pământ. Luptele Sfinților Profeți Enoh și Ilie cu Antihrist se vor transmite la televizor și le veți vedea. Din cauza păcatelor noastre cumplite și nenumărate, vor fi cutremure înfricoșătoare, dar nu vă neliniștiți, pentru că Domnul Dumnezeu este pretutindeni! Să vă curățiți inimile și să vă rugați. Domnul vă va ocroti! Pe cei slabi însă îi va lua devreme, pentru că altfel nu vor putea face față vremurilor care vor lovi lumea. Pe cei puternici îi va lăsa, ca să lupte în zilele de pe urmă cu cursele lui Antihrist. Când Maica Domnului va părăsi Sfântul Munte Athos, vor bate clopotele. Bisericile se vor înclina ca să salute icoana Maicii Domnului. Se vor închina Împărătesei Cerului și a pământului, iar toate acestea se vor transmite la televizor. Aceasta va fi mila lui Dumnezeu pentru sufletele care trebuie să se mântuiască! — Sfântul Gavriil Georgianul (Fragment din cele spuse în 2 noiembrie 1995)

☦️ Sfântul Gavriil Georgianul cel nebun pentru Hristos. / VIDE⭕

Astăzi se împlinesc opt ani de când m-am îngrădit oficial de ecumenism, prin nepomenirea episcopului Vincențiu al ESC (Episcopia Sloboziei și Călărașilor), devenit pseudoepiscop prin acceptarea de către sinodul BOR a hotărârilor eretice de la Kolymbari, Creta.

OPT ANI ÎNTRU NEPOMENIRE!

Nu scriu aceste rânduri ca urmare a unor fapte de vitejie duhovnicească, ci ca pe un firesc al vieții mele de nevrednic slujitor al lui Hristos, care nu a suferit trădarea credinței și manipularea mincinoasă de ascundere a adevărului. Am știut ce mă așteaptă dacă întrerup pomenirea și mi-am asumat consecințele acestei alegeri, încredințat că Harul lui Dumnezeu mă va însoți în acest demers, pe care propria-mi conștiință mă atenționa că trebuie să-l realizez, cu orice preț. M-au ajutat în hotărârea luată atât fiii duhovnicești, care erau pregătiți prin cateheze pentru acest drum al îngrădirii, precum și prezbitera care mi-a fost mereu alături în deciziile importante și care, chiar în dimineața Duminicii zilei de 30 octombrie (în 29 octombrie, sinodul BOR a legiferat hotărârile eretice ale sinodului tâlhăresc din Creta), mi-a spus că îmi urmează indiferent de decizia pe care o voi lua. Nu știa d-na preoteasă că această hotărâre va avea să conducă la pierderea catedrei de religie pe care o avea la una dintre școlile municipiului Urziceni, prin retragerea binecuvântării episcopului locului, odată cu oprirea mea de la slujire, judecarea nedreaptă și caterisirea nevalidă. Am primit, însă, cu multă bucurie toate nedreptățile săvârșite de Episcopia Sloboziei și Călărașilor, precum și presiunile făcute de colegii din protopopiat care îmi cereau să reiau pomenirea episcopului.

Începutul nepomenirii nu a fost ușor! Slujirea în casele credincioșilor care s-au făcut adevărate biserici, fuga de oamenii sistemului care ne fotografiau, ne filmau și chiar ne urmăreau din umbră, judecățile Consistoriului, pierderea prietenilor și colegilor apropiați au făcut parte din viața noastră de nepomenitori, la începuturile ei. Însă, mângâierile aduse de lucrarea Harului dumnezeiesc și libertatea întru Adevărul lui Hristos au covârșit toate acele neajunsuri.

Încetișor au început să ni se alăture în mărturisire și alți credincioși, din alte zone ale țării. Îmi amintesc de o respectabilă familie din Oradea care a venit în Urziceni, de la peste 600 km distanță, fără a cunoaște adresă, telefon sau a avea alte date de contact, pentru a ne fi alături în îngrădire, și pentru a participa alături de noi la Sfânta Liturghie. Apoi, am cunoscut alți oameni frumoși, iubitori de Adevăr care au ales să se îngrădească de erezia ecumenismului legiferat la Creta. Cei mai mulți dintre aceștia au rămas pe calea echilibrată a nepomenirii (de fapt, a pomenirii întru Adevăr: episcopii ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului!).

Încercările nu au lipsit pe calea îngrădirii. Unii dintre noi au ales să numească eretici pe cei care nu au întrerupt pomenirea sau chiar au negat existența Harului în BOR. Cu această atitudine de zelotism vătămător nu am fost de acord, pentru că rolul nepomenirii a fost și a rămas acela de a ne îngrădi de erezie și de a "protesta lecuitor" împotriva deciziilor sinodalilor. Noi nu ne-am îngrădit de erezie pentru a-i judeca pe frații noștri care nu au întrerupt pomenirea, ci am păstrat comuniunea cu ortodocșii din Biserică printr-o altă formă de mărturisire împotriva ecumenismului, perfect canonică și patristică. Chiar dacă unii dintre aceștia, negând lucrarea Duhului Sfânt prin nepomenire, ne numesc schismatici și ieșiți din Biserică, ne rugăm Domnului să-i lumineze întru Adevărul lui Hristos Iisus, Domnul.

Vreau în finalul celor spuse, cu sinceritate și multă bucurie, să mulțumesc tuturor celor care ne-au fost alături și ne sunt alături în mărturisirea noastră, tuturor celor care ne urmează în mărturisire, dar și celor care ne stau împotrivă și ne socotesc ca măturătură a Bisericii lui Hristos. Poate că cei din urmă ne sunt adevărații noștri binefăcători, fiindcă nu cei care ne laudă pentru nevrednicia noastră ne ajută să câștigăm Harul dumnezeiesc, fără de care nimic nu suntem, ci cei care ne batjocoresc și ne prigonesc ne ajută cu adevărat să rămânem tari și neclintiți în mărturisirea Adevărului.

Vă doresc tuturor, pomenitori și nepomenitori, ca Adevărul Hristos să vă însoțească în toate căile vieții voastre și să luați aminte la vremurile pe care le trăim, fiindcă sunt vremuri de mărturisire fără de care nimeni nu se mântuiește! Bucurie și binecuvântare!

— ✝️ Părintele Claudiu Buză

— 🌐 Sursa postării: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid0XPfbQJybQbPhTN84PC2Vo3DRm2SxfpDphvKZzcJDAhhY49wJeyPmxTHprU5aPwPDl

— 🗨️ Comentariul Ortodoxia.RO: Atunci când în Biserică se propovăduiește erezia cu "capul descoperit", adică public, este nevoie de reacție mărturisitoare din partea pliromei, de "protest lecuitor", pentru a apăra Biserica de schismă, așa cum ne arată Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol. A spune că cei care întrerup pomenirea pseudoepiscopilor sunt schismatici este - o spunem fără să greșim - păcat împotriva Duhului Sfânt prin care s-a statornicit, în Sfintele Canoane, modul în care trebuie dusă lupta împotriva ereziei. Avem exemplul Sfinților! Este ca și cum cineva s-ar împotrivi pentru vindecarea unui bolnav, deși există remediul potrivit, sau este ceva similar cu ascunderea tratamentului și oprirea medicamentelor care aduc vindecarea celor bolnavi sau, după caz, în profilaxie. Boala ereziei este cu mult mai cumplită decât bolile trupului, pentru că îmbolnăvește sufletul și îl duce în adâncul iadului. Erezia este virusul demonilor care îmbolnăvește chiar și mădularele sănătoase din Biserică, atunci când nu există împotrivire și reacție de curățire prin "sistemul imunitar" al preoților, monahilor și mirenilor.

— ☦️ Alexandros Kalomiros: Păgânii nu i-au urât niciodată pe creștini atât de mult precum îi urăște lumea așa-zis creștină din ziua de astăzi. Toleranța formală este foarte înșelătoare și, mai nou, este întâlnită la tot pasul... Lumea îi tolerează doar pe acei așa-ziși “creștini” care țin pasul cu ea, cei care vor să aplice un Creștinism căldicel, fals și social care încearcă sa fie întotdeauna “la zi" și pe “placul lumii…” fără să supere cumva pe cineva. Pe ceilalți, care nu sunt de acord să-și falsifice credința și sunt fermi, îi urăște de moarte, mărturisit sau nu. Ura lumii este însă pentru noi un criteriu deosebit de util prin care putem cunoaște dacă suntem creștini adevărați sau nu. Scris este: “Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște." - (Ioan 15, 18-19). “Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.” - (Matei 5, 10-12) Nu vă mai iluzionați, dragii mei. Nu veți putea să plăceți și lumii, și lui Dumnezeu în același timp. Veșnicia omului nu se negociază la masa lumii acesteia. Alegeți ocara lumii și cinstea lui Hristos, nu invers. ~ Alexandros Kalomiros

Năucitoarea invenţie a apărut abia în Secolul XX, cînd Diavolul s-a gîndit să ne facă nouă, oamenilor, radiografii. Fiindcă asta e televizorul: un aparat cu care Ucigă-l toaca priveşte în adîncul nostru şi ne face radiografii. Cu alte cuvinte, avem – noi – impresia că ne uităm la televizor. În realitate, el se uită la noi. Şi vede cît de nătărăi sîntem.

În decembrie 1989, românii au dat un examen catastrofal: atîta s-au holbat la aparatul respectiv, atîta au înghiţit, pe nemestecate, gogoşile toxice ale „teroriştilor”, „otrăvirii apelor”, „robinetelor de aur” şi „comunismului care a scos sufletul din noi” încît bandele de borfaşi care defilau pe scena publică au scos mîna, prin televizor, şi i-au buzănărit pe amărîţii ăştia. Românii se uitau – iar hoţii îi buzunăreau. Cam la asta se reduce acel transfer, din blestematul decembrie 1989. „Te uită cum ninge decembre/ Şi ţara cum cade pe spate/ Ce faună nenorocită/ A pus stăpînire pe toate.// Eu nu mă mai duc azi acasă/ Căci casa mi-a luat-o Mafia/ Mi-a luat toată ţara, de altfel/ E-un tembelizor România!”.

La noi, românii, din nefericire, Televiziunea e ca o maşină de salubritate inversă: în loc să strîngă gunoiul, ni-l varsă în casă. Scena publică e populată de personaje modeste intelectual, dar cu pretenţii disproporţionate.

România e ţara în care, dacă nu apari la televizor, NU exişti. Tot aşa şi cu partidele politice. Fără televiziune, ele sînt moarte. Încercaţi să scoateţi televizorul din priză, cîteva zile. Adio Ponta, Dragnea, Tăriceanu, Monica Macovei, Vasile Blaga! Adio Traian Băsescu şi sondaje de opinie mincinoase! Totul există numai la televizor. Iar oamenii, privind, zi şi noapte, la televizor, dau consistenţă acestori aburi. E cel mai năucitor caz de lumi paralele: o ţară reală, care pluteşte în derivă – şi o ţară a baloanelor de săpun, adică a partidelor, a politicienilor şi a analiştilor care dispar în clipa în care dispar televizoarele. Pentru că partidele astea, politicienii şi analiştii nu fac altceva decît să taie frunză la cîini, în faţa naţiunii şi (atunci cînd nu-i vede nimeni) să fure. Repet: sînt două lucruri paralele. Care, cînd intră în coliziune, ies scîntei. Adică huiduieli şi chiar încăierări, în Piaţa Universităţii, la Ţebea, pe Muntele Găina etc.

Mă văd nevoit să repet ceea ce am scris acum cîteva zile: ura împotriva acestor paraziţi fierbe, dă în clocot. Eu merg printre oameni, fără nici o gardă. Aud ce vorbesc ei, le răspund la întrebări. Tata Glonţu’, asta e soluţia propusă de marea majoritate a oamenilor, după 25 de ani de batjocură.

Cît de ridicoli sînt toţi! Lumea moare de foame, se anunţă noi explozii ale preţurilor, fenomenul infracţional atinge cote unice în Europa, se prefigurează o iarnă grea, din care nu ştim cîţi vor scăpa cu viaţă – şi ăştia se dau în gît la televizor. Mereu şi mereu la televizor. Ca să vadă că ei nu… că alţii… că noi sîntem cu poporul… Popor care, o spun din nou, nu mai e fatalist: e televizist. Ceea ce e un semn de primitivism, de imaturitate. Mă bate gîndul să fac o parodie la balada naţională „Mioriţa“: „Pe-un picior de play“… În anii ’70, marele boxer de culoare Cassius Clay (n-am să-i spun niciodată Muhammad Ali, ce oroare!) îşi instalase cîte un televizor în fiecare din cele 8 camere ale vilei sale. Aşa ar face şi majoritatea românilor noştri, dacă ar putea. Aţi minţit poporul, cu televizorul? Mai rău: l-aţi tîmpit, l-aţi nenorocit!

— Corneliu Vadim Tudor (1949-2015)

— www.vadim-tudor.ro/poezii/

"Trebuie să curățim învățăturile strâmbe pe cât e posibil, să le putem prezenta cât mai clare, dar fără prea multă răutate.

Adică să atragem atenția asupra rătăcirilor unora sau altora, dar fără să învinuiești; să nu arăți cu degetul.

Așa trebuie să mărturisim: îndreptând degetul spre noi, nu spre celălalt.

Pentru că, să știți, nu suntem fără de vină.

Cu toții răspundem pentru rătăcirile din Biserică și din societate - ori că nu am acționat la timp, ori că nu ne-am rugat cu duh de pocăință, cu toții purtăm vina căderii celuilalt, chiar dacă, într-un anumit fel, el singur se exclude din Trupul lui Hristos.

Atunci când vom reuși să întoarcem degetul spre noi, atunci vom reuși să facem Ortodoxie curată și să curățim învățătura Bisericii de zgură rătăcirilor.

Deci nu zic să taci, că este ateism, dar vezi în ce duh mărturisești, căci dacă nu știi să întorci degetul spre tine, te poziționezi tot în afara Ortodoxiei, care este trăire."

— Părintele Iustin Pârvu, Din învățăturile și minunile Părintelui Iustin, p. 28.

Luați aminte, când vorbiți, când "nașteți" cuvântul, fiți acolo cu mintea și cu inima, căci odată ce ați rostit cuvântul, acesta nu va mai muri niciodată, ci va dăinui până la Judecata de Apoi.

"Pentru fiecare cuvânt rostit în deșert veți da seama."

Așadar, cuvântul tău va fi cu tine la Judecata de Apoi și va fi mărturie pentru tine sau împotriva ta!

— Sfântul Teofan Pustnicul

Teofan era de loc din pământurile Ucrainei, provenind dintr-o familie de ţărani. La doisprezece ani, el şi-a pierdut ambii părinţi, rămânând orfan împreună cu fratele mai mic şi cu o soră. La şaisprezece ani, Teofan s-a apucat să lucreze pământul. Odată, pe când se afla pe câmp, o lumină dumnezeiască i-a inundat sufletul, o umilinţă deosebită i-a umplut inima şi în aceeaşi clipă a deshămat boii, a lăsat pământul, plugul şi, fără a-şi lua rămas bun de la fratele şi sora lui, mânat de dragostea lui Hristos, a părăsit locurile de baştină.

Venind la lavra Pecerska din Kiev, el a fost primit în rândurile ascultătorilor. Aici, timp de şaptesprezece ani, a petrecut la diferite ascultări şi a fost rânduit să-i slujească lui Dosoftei, ascet cunoscut, care era în al treilea deceniu de zăvorâre. Dosoftei nu ieşea nicăieri din chilia sa şi nu primea pe numeni. Cei care doreau să primească binecuvântare şi sfaturi de la el, comunicau prin fereastra chiliei sale. Darul deosebit a cuvântului se unea la el cu darul clarviziunii. El dezvăluia păcatele ascunse şi îndemna la pocăinţă; atrăgea atenţia asupra unor eventuale necazuri şi ispite. Oamenii au observat că atunci când dădea o prescură sau un toiag, era vorba de o grabnică însănătoşire şi prosperare, iar când oferea tămâie, prin aceasta el prevestea moartea. De la acest ascet a deprins Teofan viaţa călugărească.

Să vă povestesc o mare minune a Sfântului Nectarie.

O cunoștință s-a îmbolnăvit și s-a internat la un spital la Iași.

Acolo, doctorița venea la vizită.

Bătrâna, fiind o fire credincioasă, citea Acatistul Sfântului Nectarie.

Într-o zi, îi spune doctoriței: Vă rog să citiți și dumneavoastrã această cărticică, să vedeți ce frumoasă este.

Doctorița nici nu s-a uitat, spunând că nu are timp.

Bătrâna, la fiecare vizită a ei, a tot insistat.

Sătulă fiind de vorbele bătrânei, a luat aceastã cărticică, aruncând-o pe un birou.

După câteva zile, având un moment de respiro, zice: Să citesc și eu să văd ce scrie aici, dacă tot a insistat bătrâna aceea.

În momentul când a terminat de citit Acatistul Sfântului Nectarie, telefonul a sunat pe birou, anunțând doctorița că singurul ei copil a avut un accident foarte grav.

Plecând spre București, unde avusese loc accidentul, ajunge în spital la băiat care, bandajat fiind și conștient, pentru că mașina era zob, îi spune doctorului care îl îngrijea: Vreau să rămân cu mama.

Mamă-sa, doctorița, se așază pe pat și spune: Ce vrei să-mi spui, dragul mamei?, iar el zice: Mamă, în timpul când mă dădeam peste cap cu mașina, mi-a apărut un moșuleț cu barbă albă, care mi-a zis: «Băiete, spune-i mamei tale atât: Nectarie!». Mamă, ce a vrut să zică moșul din imaginația mea?

Mama și-a dat seama că sfântul i-a scăpat băiatul de la moarte, și a devenit o bună creștină din acel moment.

Oameni buni, nu uitați: fãră rugăciune nu reușim!

Dumnezeu să vă ajute pe toți cei care sunteți în necazuri și boli, sper ca povestioara mea adevărată să vă aducă pe calea bună.

Mi-a fost povestită de preotul duhovnic de la Mănăstirea Bujoreni, părintele Atanasie, iar lui i-a povestit-o chiar doctorița.

Dumnezeu cu voi toți!

— Liliana (Sfântul Nectarie, vindecări miraculoase, Ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Areopag, București, 2012, pp. 118-119)

Cuviosul Gherontie de la Tismana cel nebun pentru Hristos

Dan Orza — o mărturie:

”Cred că a sosit momentul să vă spun ce mi-a zis fratele Gherontie în luna iulie a anului 2002 chiar la mine acasă. Mă întreabă la un moment dat: „Ce zici,crezi că va mai iesi lumea în stradă?”

I-am răspuns că nu cred că va mai iesi lumea in stradă la care mi-a răspuns: ”va fi revoltă mare cu mii de morţi o să vezi vei apuca vremurile acelea,eu nu voi mai trăi atunci să le spui celor credincioşi să nu participe la revoltă.”

De asemenea mi-a spus că va fi un CUTREMUR FOARTE PUTERNIC spre 9 grade (va avea loc PE TIMPUL NOPȚII) care VA FI APROPIAT ÎN TIMP DE REVOLTĂ.

L-am întrebat care va fi întâi revolta sau cutremurul și mi-a spus ca nu poate să-mi spună care va fi întâi.

DUPĂ CUTREMUR ȘI REVOLTĂ MI-A SPUS CĂ VA ÎNCEPE CEL DE-AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL ȘI CĂ VOR INTRA RUȘII ÎN ȚARĂ, CHIAR POPORUL ROMÂN VA CERE AJUTOR DE LA RUȘI.

Mi-a spus de asemenea că aceste evenimente și alte necazuri (vezi pandemia ce a venit peste noi, deşi nu a numit-o) care vor veni peste noi pentru păcatele noastre vor determina BOR să-l canonizeze pe Părintele Arsenie Boca.

După război vor reveni monarhiile în toată Europa inclusiv la noi în România și va urma o nouă epocă de încreştinare a popoarelor care nu l-au cunoscut pe Domnul Iisus Hristos.

O să revin cu altă postare referitor la cine va fi viitorul rege al României.

Mai spunea fratele Gherontie că va veni O MARE FOAMETE PESTE OMENIRE ÎNAINTE DE CEL DE-AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL, DAR CĂ ÎN ROMÂNIA NU SE VA MURI DE FOAME. Mi-a zis că dacă avem grâu și porumb îl vom fierbe și nu vom muri de foame. În Grecia a spus ca va fi o foamete și mai mare ca la noi ţară.

DUPĂ RĂZBOI, BARASABIA SE VA UNI CU ROMÂNIA.

Mi-a zis să ne rugăm la Dumnezeu la Maica Domnului şi la toţi sfinţii ca să mai îndulcească Dumnezeu pedepsele ce vor veni peste noi pentru păcatele noastre în special pentru avorturile pe care le-am săvârşit.”

Revin la postarea de mai sus aducându-mi aminte cã fratele Gherontie mi-a spus ca va veni calul galben din Apocalipsã. Cred cã calul galben e posibil sã reprezinte prezenta pandemie ce bântuie lumea dar eu pot sã greşesc cu aceastã interpretare.

Desen "Biserici peste Biserici" realizat de Cuviosul Gherontie

Tablou "Biserici peste Biserici" realizat de Cuviosul Gherontie

📜 Poruncile graiului naţional 🚩

1. Gândiți-vă că în toată viața trebuie să daţi locul întâiu limbei voastre strămoșești.

2. Vorbiți in limba voastră, acasă cu ai voştri, cu prietenii şi cu ori cine, chiar şi cu un strain, căci se cade ca streinul sa-ţi inveţe limba ta, nu tu pe a lui.

3. Creşteţi pe copiii voştri in limba voastră şi învătaţi şi pe fete să vorbească şi să iubească limba părinţilor.

4. Feriți-vă de școlile streinilor, căci numai aşa veţi lucra înțelepțește.

5. Cumpărați numai cărti, reviste şi gazete, scrise in limba voastră, caci numai aşa veţi scapa de puterea streinilor.

6. La orice petrecere, ca şi la primirea musafirilor, vorbiţi numai limba voastră, dar vorbiţi-o frumos.

7. Oricui aveţi de scris, scrieţi in limba voastră.

8. Daca porunciţi marfa în streinătate, scrieți în limba voastră, căci câștigul deschide urechile şi ascute limba

9. Daţi mărfuririlor numiri numai în limba voastră.

10. Toate firmele prăvăliilor, etichetele mărfurilor şi orice reclamă, faceţi-le numai în limba voastră, căci numai aşa va vor şti şi vă vor cinsti streinii.

“La începutul secolului al XX-lea a luat fiinţă aşa-zisa mişcare ecumenică (greceşte oikoumene — lumea), adică mişcarea pentru crearea unei singure Biserici, mondiale. Mulţi zic: „Dar ce este rău în asta? Doar Domnul ne-a spus: «Ca toţi să fie una!» (Ioan 17, 21)”.

Da, Domnul îi cheamă pe toţi, dar sub oblăduirea Sa, în casa Domnului, care este Biserica. Ecumeniştii îndeamnă altfel la unitate: prin amestecul tuturor confesiunilor creştine şi păgâne şi nu neapărat către unirea în Hristos.

Ecumenismul propovăduieşte unirea într-o divinitate, care îi va cuprinde pe zeul păgânilor şi pe Dumnezeul iudeilor, pe cel al musulmanilor...

Oare este posibilă unirea cu iudeii, care nu-L recunosc pe Iisus Hristos? Este posibilă unirea creştinilor cu păgânii şi cu şamanii? Ce fel de Dumnezeu va fi acela la care se va închina această adunătură? Cel Adevărat oare? Sau poate cel care poartă numele Antihrist?

Biserica noastră Ortodoxă se roagă de 2 000 de ani pentru unitatea tuturor oamenilor, dar într-o Biserică Ortodoxă, pentru ca toţi să fie uniţi cu Biserica întemeiată de Domnul Însuşi. Însă în cadrul ecumenismului este o amestecătură de credinţe, religii, slujbe, obiceiuri.

Ecumeniştii tind să facă din toate religiile una singura, pentru ca toţi să aibă un duh. Numai că acel duh nu este al lui Hristos. Biserica din Ierusalim nu face parte din mişcarea ecumenică.

Rusia a fost câteva decenii răstignită, înfierată. De aceea, în Biserica Ortodoxă au intrat mulţi eretici. Aceştia vor să-i unească pe ortodocşi cu păgânii şi cu protestanţii, să ne facă să credem că ecumenismul este de la Dumnezeu.

Cum putem afla dacă mişcarea ecumenică este de la Dumnezeu sau de la cel viclean? Foarte simplu: dacă acolo se ţin poruncile Apostolilor înseamnă că este de la Dumnezeu. Atunci când a venit Hristos, nu a venit să strice Legea, ci s-o împlinească.

Dar cum la întrunirile acestea se merge împotriva poruncilor apostolice înseamnă că nu sunt de la Dumnezeu. Biserica ecumenică este o biserică a vremurilor de pe urmă. Capul acesteia este Antihrist.”

☦️ Arhimandrit Ambrozie Iurasov: "Dacă ai pierdut bogăţia înseamnă că, de fapt, nu ai pierdut nimic. Dacă ai pierdut sănătatea, ai pierdut jumătate din ce puteai să pierzi, iar dacă ai pierdut credinţa în Dumnezeu, ai pierdut totul!"

Mântuiește-mă, Mântuitorul meu, după bunătatea Ta, și nu după faptele mele! Tu voiești a mă mântui, Tu știi în ce chip să mă mântuiești. Mântuiește-mă, dar, după cum voiești, după a Ta putere, după cum știi cu judecățile pe care numai Tu le cunoști, mântuiește-mă! Întru Tine, Dumnezeul meu, îmi pun nădejdea și voii Tale Sfinte mă încredințez - fă cu mine după cum voiești! De voiești să mă aduci întru lumină, fii binecuvântat! De voiești să mă ții întru întuneric, fii iarăși binecuvântat! De-mi vei deschide ușile milostivirii Tale, preabine va fi atunci și nespus de frumos. De vei închide înaintea mea ușile milostivirii Tale, binecuvântat vei fi Tu, Cel ce m-ai ferecat întru dreptate. De nu mă vei nimici pe mine dimpreună cu fărădelegile mele, slavă milostivirii Tale celei nemărginite! De mă vei prăpădi dimpreună cu fărădelegile mele, slavă judecății Tale celei drepte! Precum voiești, tocmește pentru mine lucrul!

• ☦️ Preafericitul Mitropolit Onufrie: Chiar și în vremuri întunecate, există lumină la capătul tunelului – Mântuitorul Hristos → / „Pentru creștin există întotdeauna o speranță luminoasă. Cei care nu-L cunosc pe Hristos au un viitor întunecat și neînțeles. Însă pentru cei care Îl cunosc și Îl iubesc pe Hristos, întotdeauna, oriunde s-ar afla, există o lumină la capătul tunelului, iar această lumină este Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos”

• 🙏 Rugăciune / Doamne iartă-mi te rog, greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu știință, cele cu neascultare. Îmi cer iertare pentru tot ce Ți-am greșit Ție în viață. Îmi cer iertare de la toate puterile cerești. Îmi cer iertare de la toți oamenii cărora le-am greșit, și Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să fiu iertat de cei care nu pot sau nu vor să mă ierte. Îi iert pe toți care mi-au greșit în viață. Îl rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute să-i iert pe cei care nu-i pot ierta. Te rog Doamne, ajută-mă să mă ierți pe mine însumi atât cât crezi că merit. Îmi cer iertare pentru întreaga mea familie și pentru neamul meu. Doamne, miluiește!

• ✝️ Rugăciune pentru fiecare zi a vieții noastre / "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne ca fiecare zi a vieții noastre să treacă după voia Ta, să întâmpinăm toate întâmplările zilei ca fiind sfatul Tău spre mântuirea noastră. Ajuta-mi, Doamne, să cred cu tărie că dacă eu Te caut, Tu mă găsești, că dacă eu Te chem, Tu vei veni, că Tu ești Calea, Adevărul și Viața, că fiecare clipă a vieții mele este în puterea Ta proniatoare. Ajută-mă Doamne, iartă-mă, călăuzește-mă, binecuvântează-mă, luminează-mă și să fie viața mea doar după voia ta." — AMIN!

Ap. Efeseni 2, 14-22

Fraților, Hristos este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii, desființând vrăjmășia în trupul Său, legea poruncilor și învățăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou și să întemeieze pacea, și să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia. Și, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe, și pace celor de aproape; că prin El avem și unii și alții apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită crește ca să ajungă un locaș sfânt în Domnul, în Care voi împreună sunteți zidiți, spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh.

Vindecarea femeii cu scurgere de sânge și Învierea fiicei lui Iair

Ev. Luca 8, 41-56

În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, ÎI ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus și mulțimile îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei și de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează, și Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simțit o putere care a ieșit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi. Și, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, pe tatăl copilei și pe mamă. Și toți plângeau și se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, știind că a murit. Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

De sărbătoarea Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Arhiepiscopului Gheorghe i s-au alăturat în slujire Mitropolitul Nectarie de Kition (Cipru), Mitropolitul Pantelimon de Veria, Naousa și Kampania (Grecia) și doi ierarhi români: Episcopul Siluan al Ungariei și Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

"De peste 70 de ani, Ortodoxia participantă la mişcarea ecumenică (ecumenistă) se face părtaşă la rătăcirea protestantă şi la secularizarea Bisericii.

Mişcarea ecumenică a susţinut toate guvernele de stânga, cele mai criminale şi distrugătoare de biserici, s-a ferit să ia apărarea preoţilor şi a credincioşilor care au luptat pentru credinţă şi pentru libertăţile religioase şi, ceea ce este cel mai periculos, este faptul că această mişcare promovează drepturile religioase ale aşa-ziselor “minorităţi”: homosexuali, lesbiene, face femei preoţi şi exclude pe cât posibil, numele lui Iisus din slujbele lor religioase.

Ca să nu mai amintim de faptul că dintre membrii acestei mişcări se recrutează toţi teologii care contestă adevărul Bibliei, neagă dumnezeirea lui Iisus şi declară Noul Testament o “colecţie de legende create ulterior, spre a se putea răspândi creştinismul în lume”.

Teologii greci numesc mişcarea ecumenică cea mai mare erezie a secolului nostru. Din nefericire, Biserica Ortodoxă Română s-a angajat adânc şi într-o măsură iresponsabilă în această mişcare.

A trimis studenţi la seminariile teologice ecumeniste din Elveţia, unde aceştia au învăţat laxitatea faţă de principiile crestine, nerespectarea sfintelor liturghii, inutilitatea posturilor, amestecarea învăţăturii divine cu învăţăturile umane şi raţionaliste ale protestantismului.

Cu trei ani în urmă I.P.S. Daniel al Moldovei, unul dintre absolvenţii seminarului ecumenic şi fost profesor la acest seminar, şi-a dat binecuvântarea pentru tipărirea unei “Cărţi de slujbă ecumenică” – versiunea românească editată de Mitropolia Iaşului – în care se face un amestec neîngăduit între Sfânta Liturghie Ortodoxă şi invenţiile protestante eretice. În timpul acestei “liturghii” participanţii schimbă între ei, la un moment dat, “un semn al păcii”!

Oare ce înţeleg editorii cărţii prin acest termen? Înainte de împărtăşire, tipicul liturgic ortodox prevede sărutul păcii pentru slujitori. Se ruşinează ei de termenul ortodox? Sau “semnul păcii” o fi vreo insignă masonică? Și preotul care redactează această carte plină de erezii, el însuşi fiind un absolvent al seminarului ecumenic, nu se teme oare de pedeapsa divină?

Pentru multele noastre păcate, Biserica noastră a ajuns ţinta atacurilor satanice mai mult decât alte biserici.

Treziţi-vă credincioşi! Treziţi-vă preoţi ai lui Hristos! Treziţi-vă, ierarhi, locţiitori ai Domnului pe pământ!

Puneţi capăt acestor erezii mai rele decât cea a lui Arie!“

— Articol scris de Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa în 1997, apărut in cartea “Rugăciune şi Lumină Mistică – Eseuri şi meditaţii religioase”, Editura Dacia, Cluj, 1998.

🛐 Părintele Claudiu Buză: Iată de ce este importantă lupta împotriva ecumenismului și a minciuno-sinodului din Creta! → / Să nu creadă cineva, din rândul ortodocșilor, că se va mântui acceptând ecumenismul, lăsându-i pe (pseudo) ierarhi să hotărască o altă cale de mântuire decât cea lăsată de Sfinții Părinți ai Bisericii. Luați aminte și nu vă lăsați înșelați! Prin tăcere, atunci când se propovăduiește ecumenismul în Biserică, îl trădăm pe Dumnezeu; Vai celor ce se opun luptei de mărturisire și pun piedici în ridicarea zidului de îngrădire de erezie! Aceștia se vor socoti cu ecumeniştii pe care îi apără și le urmează învățăturilor înșelătoare.

🛐 Părintele Claudiu Buză: Trebuie să așteptăm "potirul comun" pentru a începe lupta împotriva ecumenismului...❓❗ → / Cei care susțin că până la "Potirul comun" există pogorământ și nu este nevoie de atitudine mărturisitoare sau de îngrădire de erezie, chiar dacă este vădit că ecumenismul se întărește și se legiferează sinodal, ar trebui să cerceteze sincer unde Sfinții Părinți au avut o asemenea atitudine sau o astfel de abordare?! Unde au îndemnat și sfătuit Sfinții Părinți că până la ,,Potirul comun" se pot face rugăciuni în comun cu ereticii sau că se pot recunoaște "Tainele" acestora, numindu-i "Biserică"?! Dimpotrivă! Sfinții Părinți au lăsat Canoane și învățături prin care Ortodoxia să fie păzită de asemenea înșelări pe care, din păcate, le trăim în vremea noastră și nu luăm atitudine așa cum au făcut adevărații Străjeri ai Ortodoxiei. Cum ar fi putut Învățătorii nemincinoși ai Bisericii lui Hristos, văzători de Dumnezeu și purtători de Duh Sfânt, să gândească că trebuie începută lupta împotriva ereziei doar la momentul "Potirului comun", așa cum susțin unii preoți și credincioși din timpul nostru?! Dacă se va ajunge la "Potirul comun", nu va mai fi cu putință să se facă nimic. Totul va fi pierdut! Fiindcă fiecare compromis făcut prin înșelarea ecumenismului va conduce la slăbirea lucrării Duhului Sfânt în viața credincioșilor, puterile sufletești se vor atrofia și mințile se vor întuneca. Este ca și cum cineva din Biserică ar spune că se opune pecetluirii, fără a se opune dictaturii electronice, pregătitoare și premergătoare primirii semnului fiarei. Așadar, dacă vrem să ne opunem "Potirului comun", va trebui să luptăm hotărât de pe acum, prin toate mijloacele pe care Biserica ni le-a pus la îndemână, împotriva unei erezii cumplite care se înstăpânește, tot mai mult, în viața noastră.

☦️ Arhim. Serafim Alexie și Arhim. Serghie Jazadjiev, cartea Ortodoxia și Ecumenismul, pagina 98. / „Sfinţenia adevăraţilor bărbaţi sfinți... nu se cunoaşte propriu-zis după minuni (căci şi păgânii, şi ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului), ci după adevărata Credinţă Ortodoxă, după felul în care păzeşte cu grijă dogmele dumnezeieşti, urmează toate canoanele apostolice şi soborniceşti şi tradiţiile Bisericii Ortodoxe şi după viețuirea fără de prihană, urmând toate poruncile evanghelice şi patristice".

🔯 Prof. Andreas Theodoru: Masoneria și masonii sunt creația sioniștilor cabaliști - ei sunt cei mai mari dușmani ai Domnului nostru Iisus Hristos și ai întregii umanități. / Mulți care nu înțeleg ce este ecumenismul se întreabă: “Dar de ce sunt interesați atât de mult de unirea tuturor bisericilor acești dușmani ai lui Hristos?” Prima lor țintă este să desființeze statele, în special pe cele ortodoxe, care constituie o piedică în fața dominației lor mondiale. Războiul dus de sionism și de masonerie, care se ascunde în spatele Ecumenismului, se extinde și dincolo de aspectele ce țin de credință. Francmasoneria merge direct până la autoritatea statală. Statele și conducătorii creștini sunt atacați prin toate mijloacele posibile pentru a fi destabilizați și distruși, deoarece doar astfel își vor putea realiza planurile luciferice de instaurare a unei “Noi Ordini Mondiale”.

👿 Ecumenismul este condus de duhurile întunecate – viclene și este dominat de aceste duhuri arhiconice rele / "M-am dus în chilia mea si am făcut o rugăciune si l-am rugat pe Hristos să mă informeze despre ce este ecumenismul. După rugăciune, chilia mea s-a umplut de o duhoare insuportabilă. Așa a răspuns Domnul: Ecumenismul are un duh rău și primește putere de la duhurile necurate." — Sf. Cuv. Efrem Katunakiotul, Sfântul Munte Athos

📛 Papa anunță o noua religie universală în spiritul unei noi ordini mondiale: Toate religiile sunt o cale către același Dumnezeu! VIDE⭕ → / Aflat în Singapore la o întrunire multireligioasă Papa Francisc a avut un discurs controversat, cu câteva ore înainte de reîntoarcea la Vatican. El s-a referit la un singur Dumnezeu pentru toate religiile, anunțând parcă, ecumenic, o nouă religie universală, în spiritul unei noi ordini mondiale

✝️ Ieromonah Macarie Banu — Dați-vă proba mărturisirii în mod individual: «Osândim ecumenismul ca erezie!» / „Vă conștientizăm și vă îndemnăm ca pe fiecare pomelnic pentru cei vii să scrieți după numele celor pe care-i pomeniți, în partea de jos a pomelnicului: «Osândim ecumenismul ca erezie!», «Osândim Sinodul tâlhăresc din Creta și Consiliul Mondial al Bisericilor!», «Osândim sărbătorirea în comun a Paştelui ortodox cu falsul paşte papistaș!». Mărturisiți continuu când mergeți cu lumânare în fața lui Dumnezeu şi apoi puteți spune «Crezul» și «Tatăl nostru» așa cum se cuvine! Dați-vă proba mărturisirii în mod individual!"

🔥 Ieromonah Macarie Banu (extras din Predica din 2 septembrie 2024): Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, pentru că, în numele păcii și al armoniei, vă amestecați cu papistașii, protestanții, anglicanii, musulmanii, budiștii, hindușii și toate celelalte religii și faceți rugăciuni pentru pacea lumii. / „[...] Dar care pace dacă sacrificați Adevărul? Domnul este Cel care dă pacea: ''Pacea Mea dau vouă''. Dacă voi sunteți luptători împotriva lui Hristos prin ereziile voastre, credeți că Hristos Atotputernicul, Hristos, Care a făcut cerul și pământul, Hristos, Care va judeca lumea, primește rugăciunile voastre eretice pentru pacea lumii, pentru mediu și pentru toate celelalte dacă voi relativizați adevarul credinței ?" — Ieromonah Macarie Banu (extras din Predica din 2 septembrie 2024)

✝️ Ieromonahul Macarie Banu: Stați în Biserică și, în mod echilibrat, mărturisiți și vindecați-vă sufletele de neștiință și de lașitate, uniți-vă în dreapta credință și împărtășiți-vă cu Hristos euharistic! / „Preoți sau mireni, creștinii ortodocși trebuie să stea în Biserică, să mărturisească credința, osândind ecumenismul și unirea cu papistașii, și să spună clar că nu sunt două biserici, nu sunt două botezuri, nu sunt două credințe, două cruci, ci un Domn, o credință și un botez în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Stați în Biserică și, în mod echilibrat, mărturisiți și vindecați-vă sufletele de neștiință și de lașitate, uniți-vă în dreapta credință și împărtășiți-vă cu Hristos euharistic!" — Ieromonah Macarie Banu (extras din Predică la Praznicul Izvorul Tămăduirii 10 mai 2024

☦️ Arhimandrit Ambrozie Iurasov: Biserica noastră Ortodoxă se roagă de 2 000 de ani pentru unitatea tuturor oamenilor, dar într-o Biserică Ortodoxă, pentru ca toţi să fie uniţi cu Biserica întemeiată de Domnul Însuşi. Însă în cadrul ecumenismului este o amestecătură de credinţe, religii, slujbe, obiceiuri. / “La începutul secolului al XX-lea a luat fiinţă aşa-zisa mişcare ecumenică (greceşte oikoumene — lumea), adică mişcarea pentru crearea unei singure Biserici, mondiale. Mulţi zic: „Dar ce este rău în asta? Doar Domnul ne-a spus: «Ca toţi să fie una!» (Ioan 17, 21)”. Da, Domnul îi cheamă pe toţi, dar sub oblăduirea Sa, în casa Domnului, care este Biserica. Ecumeniştii îndeamnă altfel la unitate: prin amestecul tuturor confesiunilor creştine şi păgâne şi nu neapărat către unirea în Hristos. Ecumenismul propovăduieşte unirea într-o divinitate, care îi va cuprinde pe zeul păgânilor şi pe Dumnezeul iudeilor, pe cel al musulmanilor... Oare este posibilă unirea cu iudeii, care nu-L recunosc pe Iisus Hristos? Este posibilă unirea creştinilor cu păgânii şi cu şamanii? Ce fel de Dumnezeu va fi acela la care se va închina această adunătură? Cel Adevărat oare? Sau poate cel care poartă numele Antihrist? Biserica noastră Ortodoxă se roagă de 2 000 de ani pentru unitatea tuturor oamenilor, dar într-o Biserică Ortodoxă, pentru ca toţi să fie uniţi cu Biserica întemeiată de Domnul Însuşi. Însă în cadrul ecumenismului este o amestecătură de credinţe, religii, slujbe, obiceiuri. Ecumeniştii tind să facă din toate religiile una singura, pentru ca toţi să aibă un duh. Numai că acel duh nu este al lui Hristos. Biserica din Ierusalim nu face parte din mişcarea ecumenică. Rusia a fost câteva decenii răstignită, înfierată. De aceea, în Biserica Ortodoxă au intrat mulţi eretici. Aceştia vor să-i unească pe ortodocşi cu păgânii şi cu protestanţii, să ne facă să credem că ecumenismul este de la Dumnezeu. Cum putem afla dacă mişcarea ecumenică este de la Dumnezeu sau de la cel viclean? Foarte simplu: dacă acolo se ţin poruncile Apostolilor înseamnă că este de la Dumnezeu. Atunci când a venit Hristos, nu a venit să strice Legea, ci s-o împlinească. Dar cum la întrunirile acestea se merge împotriva poruncilor apostolice înseamnă că nu sunt de la Dumnezeu. Biserica ecumenică este o biserică a vremurilor de pe urmă. Capul acesteia este Antihrist.”

⚠️ Semnal de alarmă: Campanie ecumenistă desfășurată în rândul tinerilor de la ASCOR prin "schimburi de experiență" cu sectarii evanghelici / luterani din Germania ❗ / ÎPS Casian, se luptă să smintească tinerii ortodocși români prin "schimburi de experiență" ecumeniste la Mănăstirea Caraiman cu ereticii evanghelici / luterani din Germania hulitori de Duh Sfânt și hulitori ai Fecioarei Maria. Acești sectari și-au adus și o femeie pastor, ca să se obișnuiască și ortodocșii noștrii cu ideea de femei-preot. Aceste acțiuni au girul Sfântului Sinod al BOR și sunt coordonate de Arhiepiscopia Dunării de Jos. Pseudo-Sinodul din Creta din 2016 produce efecte în Biserică iar erezia este implementată pas cu pas!

😈 Ecumeniştii aniversează semnarea ereziei la Sinodul Tâlhăresc din Creta 2016 / Întrebare întrebătoare: Sfinții Mucenici Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix enumerați în CALENDARUL ORTODOX de lângă articolul în cauză - și oricare din sfinții Ortodoxiei - ce părere au despre trădarea Bisericii făcută la Creta în 2016?

✝️ Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se face niciun fel de compromis❗ / "Canoanele sunt elastice, se pot face pogorăminte când există pocăință din partea penitentului, când e vorba de păcatele omenești, dar până la erezie! Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se fac niciun fel de compromisuri, niciun fel de pogorăminte, pentru că aici e vorba de Adevăr, adică de Hristos! Nu ne jucăm cu Hristos, care este Adevărul absolut!" / "Nu aperi un cozonac frumos de Paști, tu aperi Adevărul măi, adică pe Hristos!" — spunea vrednicul de pomenire, Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc.

🛐 Mircea George Popandron: Cât timp va accepta erezia ecumenismului... omul nu poate ieși din hipnoza întunericului. / Anatema ereziilor eclesiologice pecetluite la Creta 16.06.2016 (6-6-6) ... pe baza declarațiilor eretice ale CMB (Consiliului Mondial al Bisericilor) și, în special, a blasfemiilor Declarației de la Toronto din 1950 (care e noua “evanghelie” impusă samavolnic întregii Biserici, în mediul academic teologic), prin care se atacă, se neagă și se desființează Unicitatea Bisericii Ortodoxe, Soteriologia Ei și Metodologia isihasmului ascetic-sacramental - trei dogme fundamentale ale Ei.

☦️ Sfântul Gavriil al Georgiei: Luați aminte, ecumenismul este erezia tuturor ereziilor, este trădarea lui Hristos și trădarea Adevărului. / "Mai întâi va fi haos, apoi va fi schismă bisericească, apoi ecumenism blestemat. Luați aminte, ecumenismul este erezia tuturor ereziilor, este trădarea lui Hristos și trădarea Adevărului." — Sfântul Gavriil al Georgiei

🚩Dumitru Dimitrie: Din trădare în trădare, apostazia va fi peste tot, iar cei care nu urmează ortodoxia în adevăr și acceptă ecumenismul vor deveni eretici pentru că ecumenismul înseamnă erezie! → / Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva! Fiind vorba de mântuirea sufletului, ar trebui să o ia în serios și să se întrebe acei creștini care cu bună știință sunt în comuniune cu ecumeniștii și urmează lupul și nu adevăratul slujitor al Lui Hristos, oare nu ajung trădători de credința ortodoxă în adevăr și în acest fel se leapădă și de Domnul Hristos?

🟥 Sfântul Iustin Popovici: Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este „legiune” / Învăţăturile despre erezii ale Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-omului Hristos, formulate prin Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade spun că adunările eretice nu sunt o Biserică şi nici nu pot fi o Biserică. De aceea, ele nu pot avea Sfintele Taine, mai ales Taina Euharistiei, taina tainelor. / Cuminecarea interconfesională, adică participarea împreună cu ereticii la Sfintele Taine şi , mai ales, la Sfânta Euharistie, reprezintă cea mai neruşinată trădare a Domnului nostru Iisus Hristos, trădarea lui Iuda. Aceasta reprezintă, mai ales, o blasfemie adusă întregii Biserici celei una a lui Hristos, a Sfintei Tradiţii a Bisericii. Astfel, unul care face aceasta ar trebui să se lipsească de modul de gândire hristic şi de propria conştiinţă faţă de Sfintele Taine, de sfintele lor înţelesuri şi sfintele porunci de a urma această cale. / Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli spune răspicat: „Orice episcop sau preot care se roagă dimpreună cu ereticii să se oprească din slujire, dar dacă unul ca acesta îngăduie ca ereticii să slujească în Biserică, atunci să se caterisească” (cf. Canonului 33 al Sinodului din Laodiceea). / Canonul 65 al Sfinţilor Apostoli ne arată: „Dacă vreun cleric sau mirean intră în sinagoga evreilor sau în vreun templu al ereticilor spre a se ruga, unul ca acesta să fie nu numai caterisit, dar şi afurisit”, iar acest lucru este limpede chiar şi pentru mintea cea mai primitivă. / Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli ne spune: „Poruncim ca orice episcop sau preot care acceptă vreun botez al ereticilor sau vreo jertfă de-a lor să fie caterisit; căci în ce fel poate Hristos să se împace cu Veliar sau ce are oare de împărţit credinciosul cu cel necredincios?”. / Sfântul Teodor Studitul, mărturisitorul neînfricat al adevărurilor teandrice ortodoxe, proclamă către toţi oamenii: „A primi împărtăşanie de la un eretic sau de la unul care o strică dinaintea unui dumnezeu străin te apropie de diavolul.”; (Teodor Studitul P.G. c. 1668c). După spusele sale, pâinea ereticilor nu este „trupul lui Hristos” (ibid. c. 1597A). Ca atare, „atunci când dumnezeiasca pâine a ortodocşilor este împărtăşită, credincioşii devin un trup; în acelaşi mod împărtăşania eretică împlineşte acelaşi lucru în cazul celor ce se împărtăşesc din ea, făcându-i pe aceştia un trup care este împotriva lui Hristos” (Ibid. c. 1480 CD). În plus, împărtăşania de la eretici nu este pâinea comună, ci otravă care vatămă trupul, întunecând şi înnegrind sufletul (ibid. c. 1189c).