ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Apostazie și Ecumenism

Renunțarea la adevărurile de credință / Panerezia veacului din urmă

🛑 Părintele Claudiu Buză: Ambasadorul apostaziei (lepădării de credință) în agora mărturisirii →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

AMBASADORUL APOSTAZIEI (LEPĂDĂRII DE CREDINȚĂ) ÎN AGORA MĂRTURISIRII

Circulă de ceva timp pe Facebook un articol denigrator la adresa celor care au ales să ducă o luptă sinceră împotriva ecumenismului legiferat sinodal, scris de Ambasadorul Creștin Ortodox. Cine este și de unde a ieșit acest "Ambasador" al ortodocșilor, nu știm! Însă, pare a fi portavocea sistemului și emisar al trădătorilor de credință. Limbajul său lasă de dorit pentru cel care se prezintă ca fiind "Ambasador creștin ortodox". Un ambasador lumesc, adeseori se exprimă și se manifestă cu multă noblețe și delicatețe. Cu atât mai mult ar trebui să ne așteptăm din partea unui "ambasador duhovnicesc", care are pretenția să vorbească în numele Bisericii. Dar Biserica întotdeauna s-a exprimat prin Învățătorii Ei și prin învățăturile cuprinse în Dogme și în Canoane, nu prin păreri personale și interpretări subiective. Ortodoxia este prea bogată și prea frumoasă ca să fie denaturată de oameni care iubesc mai mult opinile proprii decât cuvintele Sfinților.

Pentru Ambasador, "cei care lovesc dinăuntru" Biserica, numiți fără pic de rușine "nenorociți periculoși", sunt "așa-zișii mărturisitori și apărători moderni ai Bisericii și turmei lui Hristos". Pentru emisarul ortodox, cei care de fapt "apară Biserica de schismă și de dezbinări", sunt ei înșiși dezbinători și schismatici, de parcă Sfântul Fotie cel Mare a lăsat Canonul 15 exact pentru acest motiv: schismă și dezbinare! Sau Sfinții, îngrădiți de ereziile de peste veacuri, au luptat în afara Bisericii cu ereticii neavând știință de carte teologică. Mai mult decât atât, dacă în lupta împotriva ecumenismului folosim cuvinte ale Sfinților "expunem o falsă smerenie", iar dacă vorbim după părere, cum dealtfel nu ar trebui, nesocotim învățăturile Sfinților. Pentru Ambasador "tăcerea este de aur", iar mărturisirea este mândrie sau judecată a ierarhiei. Se uită că atunci când episcopul propovăduiește public o erezie devine minciunoepiscop sau minciuno-învățător, iar îngrădirea nu se face față de ierarhie sau față de Biserică, ci față de erezie și față de cel prin care este propagată erezia: pseudoepiscop! Ambasadorul este convins că "mărturisitorii" habotnici sunt "unelte inconștiente ale întunericului", agramați, lipsiți de cuget ortodox și de trăire, că nu au blândețe, răbdare pace și bunătate. Probabil că a observat, pe bună dreptate, unele exagerări și derapaje la unii nepomenitori care, într-adevăr, sunt condamnabile, dar de aici și până la a-i numi pe toți cu cele mai josnice apelative, este de neînțeles! Este regretabil că unii nepomenitori sau mărturisitori au inclus alături de mărturisirea împotriva ecumenismului și a minciuno-sinodului din Creta, denigrări și chiar batjocoriri ale unor Părinți, precum și sancționarea unei evlavii bine așezate a celor din Biserică față de aceștia și față de moștenirea duhovnicească lăsată poporului drept-credincios. Un ambasador cu discernământ ar trebui să cunoască că nu toți nepomenitorii sunt în acest duh de dezbinare, și că nu au ca obiectiv ruperea unității Bisericii. Dimpotrivă, trebuie să apărăm unitatea Bisericii!

Ambasador creștin ortodox, altcineva, rupe unitatea Bisericii, nu nepomenitorii! Citiți cu atenție partea a doua a Canonului 15 și veți afla cine rupe unitatea Bisericii. Acea listă ar trebui să o publicați, lista rușinii și a trădării. Însă văd că apărați pe adevărații vinovați și vă faceți complice trădării și vânzării credinței. Avea dreptate Pr. Prof. Theodoros Zisis când spunea că cei care se opun ridicării zidului de apărare împotriva ecumenismului prin îngrădirea de erezie, se fac împreună vinovați cu cei care au legiferat sinodal erezia.

Așadar, nu mai mințiți poporul cu diplomația bisericească și cu surogate pseudo-duhovnicești, și lăsați ura și disprețul la adresa celor care încearcă să facă ceva în Biserică împotriva unei erezii cumplite care va duce la iad pe toți cei îmbolnăviți de ea. Vreți să vă faceți ambasador al iadului?! Să nu fie!

— Părintele Claudiu Buză

— Sursa postării: https://www.facebook.com/claudiu.buza.75/posts/pfbid02MEZKnxk2NorMi9GCHXGiYn9KwpVc8Hj7mt2XHy1BnjkM97Q8vhqqPTFDXRUQXnptl


Comentariul Ortodoxia.RO:

Legat de întrebarea legitimă "Cine este și de unde a ieșit acest “Ambasador” al ortodocșilor [..]", se impune a se face următoarele observații:

BOR are la nivel informal un "serviciu de relații și conexiuni" - a nu se confunda cu << Biroul de Presă și Relații Publice >> care este doar o anexă a acestei rețele - care funcționează observabil sau nu asemenea unui serviciu de informații.

Acest serviciu a creat și întreținut, cu mult înainte de momentul Creta 2016, o rețea în teritoriu care furnizează informații cu tot ce se întâmplă în parohii, episcopii, mitropolii, mănăstiri și schituri.

Informațiile pe care le primesc sunt foarte valoroase pentru aceștia deoarece sunt foarte detaliate și le servesc interesele pentru menținerea controlului și "ascultării" impuse și necondiționate.

În cadrul acestei rețele, acest serviciu "cucernic" a integrat și personal care operează "opoziția" - am scris cu ghilimele deoarece este vorba despre o falsă opoziție: aceste persoane la nivel declarativ își manifestă opoziția și rezistența la sistem, creează și întrețin resurse publice și/sau private pe această linie, agreghează un capital de simpatie și de ascultare, iar atunci când primesc ordin pe linie ierarhică - ca să nu zic pe unitate - acești falși opozanți se activează și întorc frontul de luptă.

Modul de lucru al acestor persoane este unul clasic dpdv informativ: lucrează cu liste de persoane, fac rapoarte pe evenimente și situații, le transmit mai departe pe linie ierarhică, le furnizează la cerere celor interesați, uneori ajung și depun mărturie în instanță și din când în când își ridică remunerația pentru munca prestată și rezultatele obținute.

Un alt aspect al acestei construcții informale este că au reușit să integreze și să aducă la "ascultare" asociații și organizații non-profit din sfera religioasă și civică ale pliromei și să le pună la lucru în direcția descrisă mai sus. Asociații care în perioada de dinainte de '89 au activat și funcționat clandestin și/sau ilegal cu multă luptă și jertfă duhovnicească, sunt acum acceptate, orientate, finanțate și puse la lucru pe linia ecumenismului.

În calitate de oameni simpli și de creștini ortodocși să luăm aminte la aceste lucruri, să luptăm și să rezistăm cu armele duhovnicești pe care fiecare dintre noi le are la dispoziție: rugăciunea, postul și Sfintele Taine ale Bisericii.

Prezentare context:

⛔️ Părintele Daniil Sandu Tudor — ucis prin tortură de catre securitatea comunistă la Aiud: Ereziile s-au născut dintr-un zel exagerat și orb, mânjit de păcat

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

"Fiecare exagerează partea de adevăr pe care o înțelege.

De aici toate ereziile. Ereziile s-au născut nu din rea credință, ci din prea mult zel, însă zel orb, zel mânjit de păcat, zel profanat.

Un creștin oricât de zelos ar fi, nu încetează de a fi un om de păcat. El e pe drumul mântuirii, nu e însă un mântuit. Omul schimbă în cădere avântul; zelul orbește și el. Există o grozavă cădere din prea mare râvnă.

Pentru că râvna necumpănită lăuntric cu liniștea în Hristos, duce la îngâmfare, la orgoliul zelatorului. Zelatorul condamnă pe cel ce nu-i poate înțelege exagerarea sa și de aici îl tăgăduiește pe acesta, se desparte de acesta și îl ucide în sufletul său. De aici erezia, care e crima lăuntrică.


— Părintele Daniil Sandu Tudor — ucis prin tortură de catre securitatea comunistă la Aiud

  • ✝️ 17 Noiembrie – 61 de ani de la nașterea în Ceruri a Cuviosului Părinte Daniil Sandu Tudor, mucenic al Aiudului. Mitropolitul Antonie Plămădeală, în monografia Rugul Aprins, își încheie prelegea cu următoarea concluzie: părintele Daniil Sandu Tudor „poate fi canonizat! (...) El a murit în închisoare la Aiud, unde a fost închis pentru Rugul Aprins, pentru credința lui. (...) El a murit în închisoare pentru credința lui! El ar putea intra foarte bine într-un catalog al martirilor creștini, pe care ar trebui să-l alcătuim noi astăzi, ar trebui să intre printre cei dintâi în acest catalog cu nume sau fără nume, martiri morți în închisori pentru credință, sfinți, cum sunt cei 40 de martiri din istoria creștinismului, și printre aceștia ar intra, fără îndoială, și Daniil Sandu Tudor”.

  • ✝️ Părintele Adrian Făgețeanu: Când am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gât şi a aruncat-o în lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a bătut crâncen şi a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lăsat. În februarie 1947, după absolvirea Teologiei, pleacă la Bucureşti să studieze filosofia. În iunie primeşte acceptul stareţului de la Antim, Vasile Vasilache, să locuiască la această mănăstire. Aici va avea ocazia să asiste la celebrele conferinţe ale „Rugului Aprins”, să-l cunoască pe Sandu Tudor, animatorul mişcării, care va exercita asupra lui o influenţă covârşitoare. În 1947 monahul Adrian se retrage împreună la mănăstirea Govora şi renunţă la facultate. La Govora stă în preajma marelui stareţ Gherasim Bica, până în martie 1950 când răspunde chemării lui Sandu Tudor de a veni la schitul Crasna. Securitatea însă îl arestează pe Sandu Tudor în iulie 1950, iar pe el în decembrie. Trece pe la Făgăraş, apoi la Jilava. Condamnat la 31 martie 1952, la 8 ani temniţă grea şi 5 ani degradare civică. Va fi dus în mai 1952 la Canal. În 1953 este transferat la Aiud, în iunie 1954 revine la Făgăraş, din nou la Jilava, de unde este eliberat pe 28 sept. 1956.

🎯 Gheorghe Echil: Ce rău este ecumenismul? Este pervertirea iubirii creștine. →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

enter image description here

Ce păcat are "Sfântul și Marele Sinod din Creta" (auziți denumire!)?

Groaznic.

Pervertirea cuvintelor dumnezeiești ale Domnului Iisus Hristos.

Căci Hristos roagă pe Tatăl ca ucenicii (Biserica) să fie una precum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Una sunt.

Ori diavolul în Creta pervertește și se bagă și el ca un spurcat şi pretinde că şi despre el a zis Domnul să fie una cu sfinții.

VĂ DAȚI SEAMA?

Sursa: https://www.facebook.com/share/p/sCEGcYBm8kVJH8DF/

📜 Iată cum se modifică, cărțile de cult, Mineiul, pentru a promova ecumenismul. →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Mineiul - Ediția din 1927
Mineiul - Ediția din 1927

Mineiul - Ediția din 2022
Mineiul - Ediția din 2022

Constantin Costescu: Mă mir că nu l-au scos cu totul pe Sfântul Fotie cel Mare, la cât îl "iubesc" ecumeniștii, pentru canonul 15 (I - II) Constantinopol din anul 861 și care dă dreptul la întreruperea pomenirii și la îngrădirea de erezie a Ierarhului care o propovăduiește in public.

Sursa: https://www.facebook.com/share/nduzEHBjeT7gvcD2/

Prezentare context:

Al 15-lea Canon al Sinodului I-II al lui Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (861 d.Hr.):

Cele ce sunt rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot sau episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât și rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea înaintea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s-au hotărât și s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schismă și rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.

Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind Canonul de mai sus, menționează:

”Cele ce Canoanele cele de mai sus au rânduit pentru episcopi și mitropoliți, aceleași la rânduiește și cu mult mai vârtos Canonul acesta pentru Patriarhi zicând: Însă acestea să se facă, dacă pentru oarecare vinovății, curvii să zicem, sau ierosilii (fur de cele sfinte) și altele ca acestea, se despart preoții de episcopii lor, episcopii de mitropoliții lor și mitropoliții de patriarhii lor”.

Printr-o notă la acest punct Sfântul Nicodim menționează:

”Cu toate că al 31-lea Canon Apostolic îl judecă a fi nevinovat pe cel ce s-a despărțit, dacă se dovedește a avea dreptate”. Iar dacă întâi-șezătorii cei numiți ar fi eretici și eresul lor l-ar propovădui întru arătare (Printr-o notă la acest punct Sfântul menționează: ”Din cuvântul acestui canon se vede că nu trebuie să se despartă cineva, potrivit lui Balsamon, de episcopul lui, dacă episcopul are vreo erezie, dar o ține în ascuns și nu o propovăduiește, căci acesta iarăși s-ar putea îndrepta după acestea.) … și supușii lor pentru aceasta se despart de ei, și mai înainte încă de judecata sinodală pentru eresul acesta. Unii ca aceștia, despărțindu-se de aceia nu numai că nu se osândesc, ci și de cinstea cuvenită, ca niște dreptslăvitori, sunt vrednici. Că nu au pricinuit schismă prin osândirea aceasta, ci mai ales au slobozit de schisma și eresul minciuno-episcopilor acelora”2.

Canonul de mai sus este în conformitate cu alte canoane ale unor Sinoade Locale și Ecumenice, precum Canonul 31 Apostolic, Canonul 6 de la Sinodul Local de la Gangra (340), Canonul 5 al Sinodului Local de la Antiohia (341), Canoanele 10, 11 și 92 al Sinodului Local de la Cartagina (491), Canonul 19 de la Sinodul IV Ecumenic (451), Canoanele 31 și 32 ale Sinodului VI Ecumenic (691), și Canoanele 12, 13, 14 ale Sinodului I-II (861).

Prima parte [a Canonului 15 al Sinodului I-II] începe cu expresia ”Cele ce sunt rânduite…” și se încheie cu expresia ”… și rup unitatea Bisericii”. Această parte reprezintă continuarea celor două canoane precedente, 13 și 14, care vorbesc despe interzicerea întreruperii pomenirii Mitropolitului de către diaconi și preoți și a Mitropolitului de către Episcop. Canonul 15 se referă acum la interzicerea întreruperii comuniunii Patriarhului de către Mitropoliți și Episcopi. Această interzicere este valabilă”[când] sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători” și [aceasta] ”înainte de înfățișarea înaitea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia”. Cu alte cuvinte, canonul interzice întreruperea pomenirii Patriarhului pe motive de dreptate (adică pentru motive morale), înainte de osândirea lui sinodală, pentru că aceia care întrerup pomenirea fac schismă și rup unitatea Bisericii.

A doua parte începe cu expresia ”Căci cei ce pentru oarecare eres…” și se încheie cu expresia ”… s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări”.

Sfinții Părinți de la Sinodul I-II (861), vrând să pună capăt schismelor, care au tulburat Biserica în secolele VIII și IX, au așezat Sfintele Canoane 13, 14 și 15 prin care interziceau cu strictețe ortodocșilor să întrerupă comuniunea eclezială cu mai-marii lor bisericești înainte de judecata lor sinodală. Ca să nu se înțeleagă însă că, prin această interzicere, li se ia ortodocșilor dreptul de a întrerupe comuniunea înaintea judecății sinodale cu cei care propovăduiesc vreo erezie, înțelepții Părinți au așezat la sfârșitul Canonului 15 următoarea precizare: Nu este supus epitimiilor Sfintelor Canoane cel care se rupe înainte de judecata sinodală de episcopul care propovăduiește vreo erezie, dimpotrivă, este chiar vrednic de laudă.

Prin urmare, întrerupere a pomenirii numelui episcopului se face doar atunci când există erezie, doar pentru delicte dogmatice, nu pentru delicte morale (de exemplu, curvie, fur de cele sfinte etc.). Nu trebuie confundate chestiunile care țin de dreptate (adică, chestiuni care nu sunt de natură dogmatică, ci de ordine morală și de bună rânduială bisericească) cu chestiuni care țin de credință și, de asemenea, nu trebuie să se susțină că va trebui să se întrerupă pomenirea numelui arhiereului și pentru aspecte care țin de dreptate, fapt care vine în deplină contradicție atât cu al 15-lea Canon de la Sinodul I-II, cât și cu Tradiția de veacuri a Bisericii Ortodoxe. Este interzisă întreruperea comuniunii bisericești fără motive legate de credință.

Întrerupere a pomenirii numelui arhiereului la sfintele slujbe și, mai ales, la Dumnezeiasca Liturghie, care este încununarea tainelor liturgice, poate să facă doar clericul, nu și laicul, pentru că doar clericul are, prin hirotonie, preoție sacramentală. Clericul este cel care săvârșește slujbe, sfinte taine și îl pomenește pe episcopul locului; așadar, doar el poate să întrerupă pomenirea numelui arhiereului și să nu îl pomenească la sfintele slujbe pe arhiereul său. Clericii sunt datori să nu slujească împreună și să nu se roage împreună cu episcopi ecumeniști, să nu le cânte la slujbă titlul episcopal.

  • Mireanul aparține pe de o parte ”preoției împărătești”3, însă nu are preoție sacramentală, nu săvârșește slujbe, sfinte taine, nu pomenește, prin urmare nu poate să întrerupă pomenirea numelui arhiereului. Singurul lucru pe care poate să-l facă mireanul este întreruperea comuniunii bisericești cu arhiereii, preoții, monahii și mirenii ecumeniști.

  • Preotul poate întrerupe pomenirea numelui nu a oricărui Arhireu, ci numai a Arhiereului locului, pentru că numai pe acesta îl pomenește la sfintele slujbe și la Dumnezeiasca Liturghie. Cu alte cuvinte, nu poate să întrerupă pomenirea numelui nici unui alt Arhiereu de care nu aparține bisericește, de vreme ce, prin firea lucrurilor, nu-l pomenește pe acesta. Mitropolitul poate să întrerupă pomenirea numelui doar a Patriarhului sau Arhiepiscopului local. Episcopul poate să întrerupă pomenirea numelui doar a Mitropolitului local. Preotul poate să întrerupă pomenirea numelui doar a mitropolitului sau a episcopului local. Patriarhul sau Arhiepiscopul poate să întrerupă pomenirea numelui altui Patriarh sau Arhiepiscop, nemaipomenind numele lui în diptice.

  • În cazul în care prezbiterul întrerupe pomenirea numelui episcopului local, nu va trebui ca în locul acestuia să pomenească alt Arhiereu sau pe Sfântul Sinod sau pe Hristos sau pe oricare alții. Trebuie să las loc liber la pomenirea numelui Arhiereului până când se va soluționa problema. La sfintele slujbe și la Dumnezeiasca Liturghie spune cererea ” pentru cinstita preoțime și cea întru Hristos diaconime, și pentru tot clerul și poporul, Domnului să ne rugăm”, lăsând loc liber la numele Arhiereului(Pentru episcopul nostru) adica taind prima parte a cererii ce se refera la episcop. Ecfonisul Dumnezeieștii Liturghii”Întâi pomenește, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru… pe care-l dăruiește sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău” se spune în felul următor: ”Întâi pomenește, Doamne, toată episcopia ortodocșilor, pe care dăruiește-o sfintelor Tale biserici întreagă, cinstită, sănătoasă, îndelungată în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău”. În acest mod săvârșeau sfintele slujbe și Dumnezeiasca Liturghie Părinții Aghioriți ai celor opt Sfinte Mănăstiri, ai schiturilor și chiliilor Sfântului Munte, precum și cei trei Preasfințiți Mitropoliți ai Țărilor Noii – Augustin Kantiotis al Florinei4, Pavlos al Paramithiei și Ambrozie al Eleftheropolei, care au întrerupt pomenirea numelui marelui Patriarh Ecumenic ecumenist, Atenagora, pe durata a trei ani, 1970-19735.

  • Conform Canonului 15 al Sinodului I-II, prezbiterul care întrerupe pomenirea numelui episcopului locului nu va trebui condamnat ca schismatic și vinovat de schismă în Biserică, nici ca unul care se află în afara Bisericii. Dimpotrivă, este vrednic de laudă, pentru că a scăpat Biserica de la schismă.

  • Prezbiterul care aplică întreruperea pomenirii numelui Episcopului locului nu va trebui să primească pedeapsa caterisirii de la Episcop sau de la Sinod, lucru care neîndoielnic este o urmare firească, ci să continue să săvârșească Dumnezeiasca Liturghie, chiar și în vreo casă oarecare, dacă i s-a interzis folosirea vreunei biserici, prin folosirea unui antimis simplu, pe care nu va fi înscris numele Arhiepiscopului locului, nici nu va purta pecetea Mitropoliei locului, nici nu va fi fost sfințit, dar neapărat va avea cusute pe el moaște de martir. Caterisirea din motivul opririi nepomenirii in acest caz (de erezie) este lovita de nulitate dupa cum vedem din faptul ca nici un Sfant Parinte nu a acceptat aceasta „caterisire” si „anatematizare”mincinoasa(vezi Sfantul Ioan Damaschin anatematizat de patru Sinoade Locale).

  • În țările Ortodoxe de limba Grecă și în practica Sfântului Munte Athos Sfântul Mir se înmulțește cu ulei de măsline la fel cum se înmulțește Aghiasma Mare (așa procedează Biserica Ciprului, Biserica Greciei, Biserica Antiohiei și toate comunitățile grecești din diasporă care nu au mult Sf Mir) Sfantul Mir se înmulțește și timp de zeci de ani atunci când nu există posililitatea primirii de la un Sinod autocefal. Înafară de Sfântul Mir în practica Bisericii se trasmitea Pecetea harului Duhului Sfânt și prin punerea mâinilor episcopului pe capul celui nou botezat, ca să primească în acest fel Harismele Duhului Sfânt prin Succesiunea Apostolică.

  • Afirmația că nu sunt valide sfintele Taine și Dumnezeiasca Liturghie a prezbiterilor care trec la încetarea pomenirii numelui episcopului locului nu este valabilă. Harul preotiei nu este un monopol al episcopului, fiecare prezbiter slujeste in virtutea faptului ca a fost Hirotonit, Harul savarsirii Sfintelor Taine nu se retrage in mod magic de la prezbiteri pentru ca nu mai pomenesc pe episcop, cu atat mai mult cu cat prezbiterul ramane in credinta ortodoxa, ingradindu-se de episcopul ce invata eretic. Sfantul Maxim Marturisitorul ne da aceasta marturie, si anume ca acolo unde se afla Marturisirea Corecta a Credintei acolo se gaseste si harul Sfantului Duh si deplinatatea Bisericii Universale (Biserica Ortodoxa), deci si puterea de a savarsi Sfanta Liturghie si Sfintele Taine la prezbiterii ce s-au ingradit de erezie.

  • Modelul și izvoarele istorice referitoare la întreruperea pomenirii numelor Episcopilor eretici sunt Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinții ai noștri, precum Cuviosul Maxim Mărturisitorul, Cuviosul Teodor Studitul, Părinții Aghioriți din timpul Patriarhului Ecumenic cu cuget latin, Ioannis Vekkos, Sfântul Grigorie Palama, Cuviosul Iosif Vrienios, Sfântul Marcu Evghenicul6 și Părinții Aghioriți din timpul Patriarhului Ecumenic ecumenist Atenagora.

Din toate aceste exemple, ne vom opri doar la două. Anume, la exemplul Sfântului Grigorie Palama și la cel al Părinților Aghioriți din timpul Patriarhului Atenagora.

  • Sfântul Grigorie, din cauza cugetelor eretice ale Patriarhului Ioannis Kalekas, a întrerupt pomenirea acestuia înainte de judecata lui sinodală. Aceasta a fost una din cauzele pentru care a fost emisă împotriva Sfântului Grigorie Palama o anatemă, ”pentru că a îndrăznit ca în mod necanonic și fără de judecată să întrerupă pomenirea mea…”. Trebuie semnalat că, atunci când Sfântul Grigorie a întrerupt pomenirea Patriarhului, Kalekas nu fusese încă condamnat de Sinod, în timp ce Sfântul nu era încă hirotonit Episcop, ci era simplu ieromonah în Sfântul Munte. Se pare că această hotărâre de anatematizare a Sfâtului Grigorie Palama au semnat-o și alți Episcopi, printre care și Patriarhul Antiohiei, Ignatie, iar Sfântul Grigorie, în ce-l privește, nu a respectat această hotărâre și a continuat să liturghisească pe cont propriu. Citim enciclica lui Kalekas: ”Palama, începătorul și apărătorul blasfemiilor, fiind condamnat și el și cei dimpreună cu el în același mod, (căci nici nu a cedat hotărârii, nici nu a renunțat în vreun fel sau altul la vorbăria [lui] cea fără de rațiune), este alungat și din Biserica lui Dumnezeu, și din preoție, după cum reiese din memoriile despre el, aduse la cunoștință de Patriarhul de atunci al împărătesei cetăților, de Patriarhul Antiohiei, cetatea lui Dumnezeu, și de fiecare dintre Arhiereii, cei care au fost acum aici prezenți, și cei care au participat la voturi. Pe de o parte, în felul acesta, [demersurile lor] devin impediment și [motiv de] încetare a slujirii [preoțești], cu toate că, întru nimic considerând pedeapsa [cei în cauză], își țin cu tărie preoția, cu îndrăzneală săvârșind jertfele de taină în ascuns”7.

  • Este cunoscută tuturor perioada 1970-1973 din istoria bisericească, când aproape jumătate (opt la număr) dintre Sfintele Mănăstiri ale Sfântului Munte, toate schiturile și cele mai multe dintre chilii, prin acordul și îndemnul Sfântului Paisie Aghioritul8, și trei Preasfințiți Mitropoliți ai Țărilor Noi, Augustin Kantiotis din Florina, Pavlos de Paramythia și Ambrozie de Eleftheropoli, au îndrăznit și au trecut la întreruperea pomenirii numelui marelui Patriarh Ecumenic ecumenist, Atenagora, care, în 1965, trecuse la ridicarea anticanonică a anatemelor, se întâlnise cu ereziarhul Papă la Ierusalim și, în general, urma o poziție filopapistașă. Pe durata celor trei ani, cei care au întrerupt pomenirea numelui lui Atenagora și-au continuat viața liturgică fără să pomenească numele Patriarhului.

  • Atitudinea indicată în acest moment pentru combaterea panereziei ecumenismului este informarea clerului și poporului despre marea trădare iminentă a ”Sfântului și Marelui Sinod”, prin scrierea de cărți, texte și articole antiecumeniste, printr-o mare rigoare, prin respingerea teoriilor înșelate, prin congrese și conferințe teologice, dar și prin informarea despre dreptul bisericesc, canonic și patristic al întreruperii pomenirii numelor Arhiereilor ecumeniști, măsură care trebuie folosită pentru avertizarea și amenințarea Arhiereilor Ecumeniști și pentru prevenirea convocării ”Sfântului și Marelui Sinod”.

XIII) La punctul 22 al textului ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu lumea creștină” este scris: ”Biserica Ortodoxă consideră că este condamnabilă orice rupere a unității Bisericii de către indivizi sau grupuri, sub pretextul respectării sau, chipurile, apărării Ortodoxiei autentice”. Este clar aici că Întâi-stătătorii Bisericilor Ortodoxe încearcă să impună prigoane, caterisiri și afurisiri celor care se împotrivesc ”Sfântului și Marelui Sinod”.

  1. Proiectul de text, adoptat de a V-a Conferință Presinodală Panortodoxă (Chambesy-Geneva, 10-17 octombrie 2015), cu titlul: ”Hotărâre: Relațiile Bisericii Ortodoxe cu lumea creștină”, publicat pe data d 21-1-2016 pe situl: http://www.romfea.gr/diafora/6177-apofasis-sxeseis-tis-orthodojou-ekklisias-pros-ton-xristianiko-kosmo, în conformitate cu hotărârilor Sinaxei Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, care a avut loc la Chambesy, în intervall 21-28 ianuarie 2016.

  2. CUVIOSUL NICODIM AGHIORITUL, Pidalion, ed. Β. Ρηγόπουλος, Tesalonic 2003, p. 358.

  3. I Petru 2, 5, 9.

  4. http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=36199, http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=36164

  5. Vezi periodicul Θεοδρομία, nr. 11 (1) (ianuarie – martie 2009) 75-81.

  6. Cu privire la aceasta, vezi Οἱ ἀγῶνες τῶν μοναχῶν ὑπέρ τῆς Ὀρθοδοξίας [Luptele monahilor pentru Ortodoxie], ed. Ἱ. Μ. Ὁσίου Γρηγορίου, Ἅγιον Ὄρος 2003.

  7. P.G. 150, 880D.

  8. http://www.romfea.gr/diafora/2431-apantiseis-gia-to-fulladio-tou-agiou-pa%CF%8Asiou. i Este vorba de provinciile din centrul și nordul Greciei, care au fost încorporate Statului Grec după Războaile Balcanice, și care se află în jurisdicția Patriarhiei Ecumenice.[n.trad.]

Acest text este un indrumar “de buzunar” pentru uzul preotilor si episcopilor ce intra in nepomenire fata de Sinaodele si episcopii ce adopta erezia. Studiile pe acesta tema sunt nenumarate, si toata istoria Bisericii este presarata de exemplele Sfintilor Parinti care au slujit si au continuat in nepomenire Sfanta Liturghie in momente de prigoana si erezie.

Cu frățească dragoste în Hristos Domnul, Gheron Sava Lavriotu

💥 Robert Amsterdam: Distrugerea BOUkr este o politică a SUA →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Pompeo și patriarhul Bartolomeu se întâlnesc la Fanar. Imagine: site-ul arhonților de la FanarPompeo și patriarhul Bartolomeu se întâlnesc la Fanar

Avocatul american a spus că Bartolomeu, Poroșenko și Pompeo au negociat între ei pentru a schimba viața bisericească în Ucraina.

Avocatul american Robert Amsterdam a declarat într-un interviu acordat canalului de YouTube al lui Alexander Șelest că procesele de distrugere ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene au fost inițiate de autoritățile americane în timpul mandatului președintelui Trump.

"Am aflat săptămâna trecută de la Robert Destro, secretarul de stat adjunct în timpul mandatului lui Donald Trump, că SUA a urmat o politică de distrugere a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, de reducere a influenței și rolului său în Ucraina", a spus Amsterdam.

Potrivit avocatului, acest lucru explică cantitatea uriașă de PR negru care a fost răspândită în jurul Bisericii.

Amsterdam spune că toate acestea au fost posibile datorită poziției Patriarhului Bartolomeu, care "și-a permis să fie un instrument al politicii SUA". La întrebarea cum este privit de americani conducătorul Fanarului, avocatul a răspuns: "Nimeni în SUA nu-l cunoaște pe patriarhul Bartolomeu, cu excepția oamenilor din Departamentul de Stat".

El a afirmat că patriarhul Bartolomeu, fostul președinte Poroșenko și secretarul de stat Pompeo au negociat schimbările dramatice din viața Bisericii din Ucraina.

"Și au fost criticați pentru aceasta" a spus Amsterdam, subliniind că statul trebuie să rămână în afara Bisericii, iar un astfel de comportament este ilegal pentru reprezentanții Americii și contrar Constituției Ucrainei.

UJO a informat mai devreme că Amsterdam intenționează să se întâlnească la Kiev cu membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene și cu guvernul.

Sursa: https://spzh.media/ro/news/78756-unichtozhenie-upts-eto-politika-ssha-amsterdam


💥 Parohiile românești din regiunea Cernăuți, invitate de Mitropolitul Epifanie [n.n: eretic și apostat] să adere la Biserica Ortodoxă a Ucrainei (Autocefală) [n.n: Necanonică] →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

În cadrul unei vizite în nordul Bucovinei, Mitropolitul Epifanie [n.n: eretic și apostat], [n.n: așa zisul] Întâistătător al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (Autocefale [n.n: Necanonică]), recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol în 2019, s-a adresat parohiilor din regiunea Cernăuți în care serviciul divin este oficiat în limbă română să treacă în subordinea sa și a asigurat că „le va crea condiții confortabile”, potrivit reporterului Agenției de știri BucPress.

enter image description here

„Vom construi împreună lumea noastră ucraineană”

„Din statistici, din câte știu, în Bucovina sunt în prezent peste 200 de parohii ale Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Deci, este o chestiune ce ține de timp. Acest proces este ireversibil. Dar ne dorim să fie liniștit și calm, astfel încât totul să se întâmple corect juridic. Prin urmare, este necesar să se informeze populația, să spunem adevărul. … Și fac apel la toți ucrainenii ortodocși să se unească, și nu numai ucrainenii, ci toți cei care locuiesc pe teritoriul Bucovinei. Aici sunt multe parohii de limba română. Îi așteptăm pe toți, vom crea condiții adecvate, confortabile pentru ca toată lumea să rămână și împreună într-un singur stat, într-o singură biserică ne vom construi viitorul comun ucrainean. Vom construi lumea noastră ucraineană”, a spus Epifanie.

El a mai menționat că, din păcate, există încă mulți oameni care sunt în amăgire spirituală și nu înțeleg pe deplin ce se întâmplă de fapt în Ucraina. „Există un război aprig și brutal în Ucraina. Inamicul a venit să ne distrugă. Inamicul își folosește biserica, care poartă numele de ucraineană, în scopuri proprii. Adică se acoperă cu un semn, autointitulându-se ucraineni, dar având în același timp o legătură instituțională directă cu statul agresor… Prin urmare, trebuie să lucrăm pentru a transmite acest adevăr oamenilor. Știm că adevărul ne eliberează. Sunt convins că în timp, comunitate cu comunitate, acest lucru se va întâmpla cu calm”, a declarat Mitropolitul Epifanie.

Mitropolitul îi solicită Parlamentului să interzică Biserica Ortodoxă Rusă din Ucraina

Totodată, el a remarcat că, în prezent, în Ucraina au loc anumite provocări din partea reprezentanților Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pe care a numit-o subordonată Patriarhiei Moscovei. „Toată lumea ar trebui să înțeleagă ce rol joacă în prezent Biserica Ortodoxă Rusă în Ucraina. Dacă doriți să aveți o legătură instituțională directă cu Biserica Rusă, atunci numiți-vă pe nume. Adică atunci când pe Biserică va fi o inscripție că este, de fapt, o Biserică Rusă, atunci sunt convins că oamenii nu vor merge la ea”, a spus Mitropolitul.

El speră, de asemenea, că în viitorul apropiat Rada Supremă va adopta o lege privind interzicerea organizațiilor religioase asociate cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Ce spune Biserica Ortodoxă Ucraineană, acuzată de legături cu Rusia

Șeful Departamentului Juridic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Oleksandr Bahov, a declarat la finele anului 2022 că Mitropolia de la Kiev va ignora o astfel de lege pentru că nu se referă la ea. El a argumentat că „actele statutare arată că Biserica Ortodoxă Ucraineană este înregistrată în baza legislației ucrainene, fiind fondată de Sinodul Bisericii cu centrul la Kiev”, și nu la Moscova sau în alt stat. Mitropolia de la Kiev susține că a rupt toate legăturile cu Moscova în mai 2022, iar din punct de vedere juridic „Biserica Ortodoxă Ucraineană este independentă și nu s-a subordonat niciodată unui stat străin”, a declarat șeful Departamentului Juridic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Reacționând la declarațiile reprezentanților Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care susțin că toate legăturile cu Moscova nu mai sunt valabile, Kievul a înființat o comisie guvernamentală de experți. Ei au analizat actele statutare ale bisericii coordonate de Mitropolitul Kievului și Întregii Ucraine, Onufrie. Potrivit concluziilor grupului de experți, publicate la începutul lunii februarie 2023, adoptarea în primăvara anului 2022 de către Biserica Ortodoxă Ucraineană a unui nou statut nu înseamnă „ruperea legăturilor confesional-canonice” cu Biserica Ortodoxă Rusă. Comisia de experți împuternicită de Guvernul Ucrainei arată că Biserica Ortodoxă Ucraineană rămâne o substructură a Bisericii Ortodoxe Ruse. „Beneficiind de unele drepturi și libertăți, această structură nu este, totuși, o Biserică autocefală”, potrivit concluziilor experților.

Care este părerea românilor din Ucraina?

Potrivit unui studiu realizat în 2022 de Institutul de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți, jumătate dintre membrii comunității românești din Ucraina au declarat că frecventează serviciile divine în limba română la Biserica Ortodoxă Ucraineană păstorită de Mitropolitul Onufrie, care s-a subordonat canonic până la sfârșitul lunii mai 2022 Patriarhiei de la Moscova, iar 29% au precizat că sunt creștini, dar nu frecventează servicii divine.

61% dintre respondenți consideră că este o idee bună deschiderea unor lăcașe de cult în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa de către Biserica Ortodoxă Română, iar 35% au ales să nu răspundă la această întrebare.

Sursa: https://bucpress.eu/parohiile-romanesti-din-regiunea-cernauti-invitate-de-mitropolitul-epifanie-sa-adere-la-biserica-ortodoxa-a-ucrainei-autocefala/


Comentariul Ortodoxia.RO:

Așa zisa Biserică Ortodoxă a Ucrainei (Autocefală) este o construcție NECANONICĂ și nu are nicio legătură cu ORTODOXIA chiar dacă este recunoscută de FANAR. Epifanie Dumenko este un IMPOSTOR și un ERETIC ca și BARTOLOMEU.

După cum puteți citi în articolul de mai sus, discursul acestui așa zis mitropolit APOSTAT este de natură FILETISTĂ: „Vom construi împreună lumea noastră ucraineană”.

Filetismul sau etnofiletismul (din greaca ἔθνος - ethnos „națiune” și φυλετισμός - phyletismos „tribalism”) este principiul naționalităților aplicat în domeniul ecleziastic, socotit erezie în creștinismul ortodox. Termenul de etnofiletism desemnează ideea că o biserică autocefală locală ar trebui să se bazeze nu pe un criteriu local (eclesial), ci pe unul etnofiletist, național sau lingvistic. Termenul a fost folosit la consiliul ținut la Constantinopol la 10 septembrie 1872 pentru a califica „naționalismul filetist (religios)”, care a fost condamnat ca o erezie eclesială modernă. Altfel spus, în filetism sunt incluse toate concepțiile care așează națiunea mai presus de omenire ca întreg și mai presus de rânduielile dumnezeiești.

Regimul NAZIST al lui ZELENSKY răpește prin violență parohiile CANONICE și le predă lui DUMENKO care conduce această biserică antihristică.

Este foarte trist că Biserica Ortodoxă Română (BOR) nu reacționează la aceste abuzuri ale fraților noștri ortodocși din Bucovina de Nord.

Prezentare context:

✝️ Starețul Dionisie, Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos: Dacă au înşelat capii Bisericii, sigur … s-a terminat, e sfârșitul

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Dacă au înşelat capii Bisericii, sigur …  s-a terminat, e sfârșitul!

– Părintele Dionisie: Uniunea asta Europeană e după Dumnezeu? Ε desăvârşit după Satana. Desăvârşit, sigur. Că după Dumnezeu este numai Biserica. Biserica Ortodoxă e după Dumnezeu.

Dar vedeţi că şi oamenii Bisericii zic că Uniunea Europeană e un lucru bun.

— Părintele Dionisie: S-a terminat. Oamenii Bisericii au alunecat. Fiindcă ăştia, europenii, vezi cât sunt de diplomaţi? Întâi pe capii Bisericii vor să-i înşele. Dacă au înşelat capii Bisericii, sigur… s-a terminat, e sfârşitul. Ei, măi, măi, măi. Vezi ce se lucrează? (2003)

— Părintele Dionisie: Conducătorii omenirii vor să îngenunche adevărul, fiindcă se apropie împărăţia lui Antihrist, şi aceia, cu diplomaţia lor, se osârduiesc să facă lesnicios drumul pentru Antihrist. Şi ca să fie lesnicios drumul, na, fac şărlătăniile lor. Ei, ce să-i faci? Răbdare trebuie, răbdare, şi dacă vom fi aproape de Dumnezeu, ferice de noi că am trăit. Dar dacă te dai după dânşii, asta-i pieirea. (1999)

Starețul Dionisie, Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos

🔥 Nucu Haiducu: De ce nu se pocăiesc pseudo-episcopii români. →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Sf. Serafin Rose / citat ecumenism

  1. Pentru că ei au pornit strâmb, de la-nceput. Și nu pe drumul cel bun. Au urmat cu rigoare o traiectorie desenată de alții, de vrăjmașii Bisericii noastre. Începând cu recrutarea lor, încă din studenție. Au fost aleși cei mai buni, li s-au oferit avantaje materiale cu multă generozitate, li s-au promis burse de studii în străinătate, apoi scaune episcopale, dar să nu anticipăm.

  2. După ce i-au avut la mână, au urmat studiile în străinătate, de fapt îndoctrinarea lor cu ideile eretice ale ecumeniștilor, instruirea despre felul cum se conduce o episcopie cu mână de fier, cu dezvoltarea unei rețele de informatori aleși dintre preoți, pentru ca ierarhul să știe tot timpul ce se vorbește, cine ar fi potențialii nesupuși și cum pot fi ei aduși la ,,ordine’’ prin metode securiste. La rândul lor, pseudo-episcopii ar fi urmat să raporteze stăpânilor tot ceea ce ar fi de interes pentru un control total asupra Bisericii.

  3. Odată îndoctrinați, viitorii episcopi erau hirotoniți, întâi diaconi, apoi preoți. Urma călugăria, pentru că episcopii sunt aleși exclusiv dintre călugări. Unii dintre ei au apucat să viețuiască ani buni în mănăstiri, alții doar câteva zile, iar altora le-a fost suficient că au trecut și ei pe lângă câteva mănăstiri. Nici vorbă de o viață monahală autentică, trăită în toate asprimile ei.

  4. După ce a fost îndeplinită formal și cerința călugăriei, oamenii noștri au fost chemați la înalta treaptă a episcopatului. Nu de Biserică, precum glăsuiesc Sfintele Canoane, ci de puterea lumească, fapt ce le-ar atrage caterisirea neîntârziată. În condiții normale, firește. S-a căutat un scaun episcopal, sau s-a creat unul special nu pentru nevoile firești ale Bisericii, pentru plasarea omului lor la locul potrivit, ca o rampă de lansare spre viitoarele posturi bisericești mai înalte.

  5. Odată ajunși episcopi, oamenii noștri se aștern pe treabă și cântă cu exactitate partitura pe care le-o așează în față puterea lumească. Fără abatere, întocmai și la timp. Am văzut de multe ori această slugărnicie dezagreabilă, față de puternicii zilei. Am văzut această duplicitate în care slugarnicul pseudo-ierarh joacă rol de episcop ortodox, el fiind, de fapt, o biată marionetă ce atârnă de o sfoară, ținută la celălalt capăt de stăpânul lumesc. Cum să pretinzi acestor oameni să se pocăiască de erezia ecumenismului, de toate abuzurile și persecuțiile exercitate asupra Bisericii?

Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=918492423316520&set=a.133410798491357


Citește : 🎯 SACCSIV - un articol pertinent: Aproape toti Ierarhii BOR au fost scoliti in occident, au trecut foarte scurta vreme prin monahism (strict cat sa figureze ca sunt monahi, caci Ierarhi pot fi doar calugarii), au functii in organismele ecumeniste din occident sau sunt participanti la intrunirile ecumeniste.

⏰ Dumitru Dimitrie: Religia lor este ecumenismul. De aceea nu le pasă de Canoanele Bisericii ortodoxe, de învățăturile Sfinților Părinți și de noi. →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Religia lor este ecumenismul. De aceea nu le pasă de Canoanele Bisericii ortodoxe, de învățăturile Sfinților Părinți și de noi.
Un mare duhovnic ortodox spunea: "veți rămâne singuri pentru că păstorii vostrii vă vor vinde", iar alt Părinte spunea: "scapă cine poate"! Cine mai are cuget ortodox, să fugă de apostazie și de ecumeniști (lupii îmbrăcați în haină de oaie), să caute adevărații Preoți slujitori ai Lui Hristos și să-i urmeze!
Dumitru Dimitrie

Părintele Iustin: Păstorii voștri vă vor vinde!

☦️Sfântul Ioan Gură de Aur Arhiepiscopul Constantinopulului: Nicăieri nu este atâta rău ca în erezie. Nici-o credință falsă să nu primiți chiar dacă ar fi venită sub forma dragostei.

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Sfântul Ioan Gură de Aur Arhiepiscopul Constantinopulului: Nicăieri nu este atâta rău ca în erezie. Nici-o credință falsă să nu primiți chiar decar fi venită sub forma dragostei

"Cât timp Bisericile locale oficiale colaborează cu ecumenismul, folosindu-se de “bunăvoinţa” acestuia, ortodocşii cu adevărat credincioşi lui Hristos vor fi etichetaţi ca “sectari”, care se rup de la curentul comun, oameni “periculoşi” pentru pacea si ordinea publică. De aceea ei vor fi prigoniţi (II Tim. 3, 12; Apoc. 13, 7). Sectele vor fi numite “adevărate”, iar adevărata Ortodoxie va fi prigonită ca o “sectă”."Arhimandrit Serafim Alexiev

💥Părintele Dumitru Florin Jurcă: Ortodocșii progresiști și liberali care sunt încântați de octava de rugăciune ecumenistă pentru așa zisa unitate a creștinilor, mai bine zis octava de înșelare sincretistă, îi învață pe frații lor ortodocși, de credință, ce înseamnă dragostea față de aproapele. →

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

sărutul lui iuda

"Ortodocșii progresiști și liberali care sunt încântați de octava de rugăciune ecumenistă pentru așa zisa unitate a creștinilor, mai bine zis octava de înșelare sincretistă, îi învață pe frații lor ortodocși, de credință, ce înseamnă dragostea față de aproapele. Cum îi învață ortodocșii progresiști? Punându-le tot felul de etichete: fundamentaliști, fanatici, analfabeți, medievali și altele mai colorate. Ciudată dragoste au față de frații lor de credință. Ei au prejudecăți, cum ar fi faptul ca frații lor ortodocși nu ar avea dragoste față de aproapele indiferent de etnia și credința acestuia. În zona progresistă teologia e înlocuită cu "păreologia", experiența Duhului Sfânt pe care au avut-o sfinții, care ne îndrumă duhovnicește că nu e bine să ne rugăm cu cei de alte credințe, pentru ei nu are nicio valoare. Criteriile după care se ghidează acești progresiști, nu sunt învățăturile sfinților care au trăit o teologie empirică, ci speculațiile lor raționale. Părinții duhovnicești ai neamului au fost căliți în închisorile comuniste și ei ne învață același lucru în ce privește rugaciunea în comun cu eterodocșii, dar pentru progresiști sunt lipsite de valoare. Pentru "păreologia ortodoxă " sfintele canoane sunt bariere ruginite, iar învațăturile Sfinților Părinți sunt prăfuite. Ce etichete ne mai puneți?" — Părintele Dumitru Florin Jurca

✝️ Sfântul Ioan Gură de Aur: "Dacă episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinţei, atunci fugi şi leapădă-te de el."

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Sfântul Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur

"Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credinţa cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puţin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă, pe de o parte, dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă. Dacă episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinţei, atunci fugi şi leapădă-te de el. Cel care doreşte mântuire personală, cel care vrea să fie un adevărat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela caută la corabia lui Noe scăpare de potop. Cel care are teamă de trăsnetul straşnic al anatemei, care omoară sufletul şi trupul, acela să ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, să-şi îmblânzească îndărătnicia cugetului său, cu ajutorul legilor bisericeşti şi să se supună în toate maicii sale – Biserica… După mine, pacea nu este aceea care se ţine pe saluturile şi mesele comune fără rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovnicească.Sfântul Ioan Gură de Aur

+ + +

"Învăţăturile dascălilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredinţat fiind că sunt înşelătoare. În materie de credinţă ortodoxă nu există compromis. Distrugerea credinţei obşteşti este pierzarea de obşte a tuturor. Chestiunile credinţei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodată nu s-au îndreptat cele bisericeşti prin soluţii de mijloc. Între lumină şi întuneric poate cineva să spună că există ceva de mijloc, numit înserare sau amurg; dar intermediere între adevăr şi minciună nu poate nimeni să gândească, oricât s-ar strădui. Mijloc de împăcare între adevăr şi minciună nu există! În problemele de credinţă nu încape pogorământul şi iconomia, deoarece pogorământul provoacă împuţinarea credinţei. Asta ar fi egal cu a spune: „Taie-ţi capul şi du-te unde vrei”." — Sfântul Marcu al Efesului

+ + +

"Să ne păzim cu toate puterile noastre să nu primim împărtăşire de la eretici, nici să le-o dăm acestora, ca să nu ne facem părtaşi relelor lor credinţe şi pentru a nu fi condamnaţi împreună cu ei. Auziţi popoare, seminţii, limbi, bărbaţi, femei şi copii, cei mai mari, cei mai tineri şi pruncii, sfântul neam al creştinilor! Dacă cineva vă învaţă, în afara acestora pe care le-a primit Sfânta Biserică Sobornicească, de la Sfinţii Apostoli, de la Părinţi şi de la Sinoade, să nu-l ascultaţi, nici să primiţi sfatul şarpelui, după cum l-a primit Eva şi a cules moarte. Şi chiar dacă v-ar învăţa un înger sau un împărat în afara acestora pe care le-aţi primit, astupaţi-vă urechile."Sfântul Ioan Damaschin

+ + +

"A tăinui cuvântul Adevărului înseamnă a te lepăda de el. Bine este să trăim în pace cu toţi, dar numai cu aceia care cugetă aceleaşi despre buna credinţă ortodoxă. Şi este mai bine să ne războim, atunci când pacea lucrează conglăsuirea către rău. Eu nu doresc ca ereticii să pătimească, nici nu mă bucur de răul lor – ferească Dumnezeu! – ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor credincioşi, decât să vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni – nu aş putea să fiu atât de sălbatic, – ci rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii. Numai un lucru îl voiesc de la voi: vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire."Sfântul Teodor Studitul

+ + +

"Vădita necredinţă a ereticilor ne vatămă puţin. Cu toate acestea, cei ce poartă piele de oaie şi se prezintă pe dinafară cu chip paşnic, sfâşie dinăuntru oile cele înţelegătoare ale lui Hristos şi vătăma mult, înşelându-i pe cei mai simpli. Aceştia sunt mai periculoşi şi greu se apără cineva de ei. Ce lucru îndrăzneţ nu au făcut aceşti înnoitori? Din această pricină, i-a despărţit Biserica şi s-au rupt de ortodocşi şi au făcut mincinoasă adunare… Totuşi, trebuie să cunoaşteţi că, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteţi singuri, ci aveţi pe mulţi împreună cu voi care apără Ortodoxia Sfinţilor Părinţi, care au alcătuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credinţei. Una este crimă care se pedepseşte acum cu asprime: nepăzirea Predaniilor Părinţilor. Să luptăm până la sfârşit … nu pentru bani, nu pentru slavă, ci pentru a dobândi de obşte comoară credinţei sănătoase şi să rămânem luptându-ne…"Sfântul Vasile cel Mare

+ + +

"„Iar câtiva dintre slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi defaimă aceste sfinte canoane, numindu-le «bariere ruginite». Canoanele insuflate de Duhul Sfânt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare a Toată Lumea si zic: «Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.» Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au napârlit, cazându-le si parul si barba si mustata, facându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca în picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi”"Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ (+1960)

+ + +

Cui se supun cei care atacă la suprafaţă ecumenismul, secularizarea şi întreg tacîmul de erezii contemporane, continuînd în acelaşi timp să rămînă cuminciori sub ascultarea celor căzuţi în aceste eresuri şi crezînd (invocînd o mincinoasă iconomie) că Duhul Sfânt acoperă în continuare slujirea eresiarhilor ? Hristos, prin Sfinţii Săi – Stîlpi ai Ortodoxiei, adevereşte limpede şi fără ocolişuri: „Dacă cineva vă învaţă, în afara acestora pe care le-a primit Sfânta Biserică Sobornicească, de la Sfinţii Apostoli, de la Părinţi şi de la Sinoade [Sinoadele adunate în numele şi duhul lui Hristos, nu în numele lui Antihrist şi a duhului său ucigător de Adevăr], să nu-l ascultaţi, nici să primiţi sfatul şarpelui, după cum l-a primit Eva şi a cules moarte„ şi „vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti”.

Pe cine urmăm? Cui facem ascultare? Cui slujim?

„CUVÂNTUL VOSTRU SĂ FIE: CEEA CE ESTE DA, DA; ŞI CEEA CE ESTE NU, NU; IAR CE E MAI MULT DECÂT ACESTEA, DE LA CEL RĂU ESTE.” (Matei 5:37)

Erezia este hrană otrăvitoare pentru suflet, este falsificarea leacurilor mântuitoare; este jefuirea sfintelor bunuri, falsificatoarea monezilor adevărului; este măsluitoarea lucrului desăvârșit; este abatere de la linia dreaptă pe care o trasează cuvântul lui Dumnezeu. Erezia este primirea ideilor religioase pe care Biserica le osîndeşte ca mincinoase şi potrivnice dreptei credințe. Erezia este atentat împotriva autorității și autenticităţii Bisericii, pe care a întemeiat-o Hristos, ca stîlp şi temelie a Adevărului. Dar lumea de astăzi nu dă importantă gravei primejdii, care provine din erezie. Şi acesta este unul din semnele vremii. O, lume! Ia aminte la cele mici! Ia aminte ca laptele pe care-l bei să fie curat, hrana să-şi fie proaspătă şi vitaminizată, medicamentele să-ţi fie eficace, monedele şi bancnotele să nu fie false, monumentele tale arheologice să nu sufere nici cea mai mică stricăciune, mijloacele comune cu care călătoresti să nu se abată de la traseul lor. La toate eşti atent, în afară de una: de credinţa ortodoxă. Aceasta nu te interesează. Vai de tine lume, cu concepţiile pe care le ai si cu indiferenţa ta. Căci, dezinteresîndu-te de cele mari şi înalte, ai căzut în prăpastia raţionalismului, a materialismului, a necredinţei şi a ateismului şi, poate, acum vei înţelege ce este Ortodoxia pe care o dispreţuieşti. Dar voi, suflete credincioase, cîte aţi mai rămas în veacul nostru, nu vă luaţi după curentele moderne ale lumii, nu vă speriaţi de mulţimea duşmanilor care vă înconjoară, ci rămîneţi statornici în toată credinţa tradiţională a sfinţilor şi fiţi gata să luptaţi lupta cea bună. Trăieşte Ortodoxia şi vei avea parte de sfîrşitul biruitor al ei.Cuviosul Augustin Kantiotis

✝️Toți marii sfinți ortodocși ai zilelor noastre, niciodată nu ne-au învățat că trebuie să ne rugăm cu catolicii și cu celelalte secte

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Toți marii sfinți ortodocși ai zilelor noastre, niciodată nu ne-au învățat că trebuie să ne rugăm cu catolicii și cu celelalte secte în numele iubirii, să mergem la ei, să ne unim cu ei, să ascultăm predicile lor. Niciodată!

Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş” – Sfîntul Teodor Studitul

Ce mai spune Sfîntul Teodor Studitul despre părtăşia (comuniunea) cu erezia şi ereticii:

 

Ştiind că este erezie, să fugi de erezie, încât nici să te împărtăşeşti cu ei, nici să‑i pomeneşti la dumnezeiasca liturghie

 

Dar cât timp este în erezie, prin faptul că pomeneşte un eretic la liturghie, […] cei pe care i‑a hirotonit nu sunt cu adevărat liturghisitori ai lui Dumnezeu.

 

Căci împărtăşire şi părtăşie este acelaşi lucru


Scrisoarea 340 / Către fiul său duhovnicesc Taleu

Fiului Taleleu

Bine ai făcut că mi‑ai scris, fiule iubit. Căci ai arătat prin aceasta credinţa şi dragostea ta. Dar pentru ce îmi cânţi laude de care nu am parte nicidecum? Nu ştii că sunt păcătos şi simplu în cuvânt? Dar dragostea este foar­te hoaţă, atribuind celor doriţi, din partea prietenilor, cele ce nu există. Aşadar, lăsând la o parte laudele, mai de­gra­bă roagă‑te, fiule, să mă întăresc în Domnul şi să mă izbă­vesc în tot chipul de cel rău.

Neputinţa ta trupească să o duci cu mulţumire către Dum­nezeu şi nu te întrista pentru chipul în care a venit. Ştie Domnul să dea cele de folos fiecăruia, însă eu nu ştiu de unde ţi‑a venit[1]. Hula să fie dispreţuită şi [atunci ea] va tre­ce mai repede, dar dacă înfricoşează, mai degrabă va ră­mâne, de care să fii izbăvit cu puterea lui Dumnezeu.[2] Chiar dacă se face multă asuprire din partea prigonitori­lor, însă premiul este ceresc. Aşadar, dacă împreună pă­ti­mim, vom fi şi slăviţi împreună. Căci nu e vreme de dul­ce pătimire, ci de mucenicie.

În problema cu preotul care pare ortodox, dar care mă­nân­că cu episcopul[3], după cum am zis, dacă încetează de la o astfel de mâncare împreună, primind şi epitimia opri­rii de a sluji cele sfinte până la o vreme, şi dacă nu mai ca­de în aceeaşi greşeală, are vindecare ca să slujească [la vre­mea potrivită] lui Dumnezeu. Dar dacă este indiferent, nu îi va fi izbăvire bărbatului propria bogăţie încât prin da­rea ei [ca milostenie] să scape şi de părtăşia eretică, şi de altă faptă păcătoasă; că nu se dă în schimb binele ca să se primească răul, după cum nu se dă lumina şi să se pri­meas­­că întunericul. Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş. Dar ce zic de părtăşie[4]? Chiar dacă ar face com­­promis cu ereticii în mâncare şi băutură şi priete­nie, este vinovat. Hotărârea este a lui Gură de Aur[5], însă este şi a fiecărui sfânt.[6] Şi cum este [faptă] fără de vo­ie, iar nu lucru [de voie], ca cel ce pare că cugetă or­to­­dox să se împărtăşească deopotrivă cu erezia? Fără vo­ie este când cineva cască cu sila gura unui ortodox şi îi toar­nă împărtăşanie eretică, ceea ce au făcut ereticii de odi­­nioară şi fac, precum am aflat, cei ce luptă acum îm­po­­triva lui Hristos. Iar a se împărtăşi de la sine este de bu­nă voie. Iar dacă o face fiindcă se teme (căci aceasta e în­tre­barea), nici aşa nu va avea apărare. Căci auzim: „Nu vă fie frică de cei ce ucid trupul, ci de Dumnezeu Care le tri­mi­te pe amândouă în gheena focului veşnic”(cf. Mt 10, 28). Cu adevărat, lumea întreagă nu este vrednică de un sin­gur suflet care se păzeşte pe sine nepărtaş de părtăşia [îm­părtăşania] eretică şi de orice rău. Iar cei ce se îm­păr­tăşesc de amândouă [de erezie şi de păcat moral] sunt de aceeaşi cinste cu iarba, cu lemnele şi trestia pe care le va arde focul cercării judecăţii şi pe făptuitorii lor îi va pă­zi arzând în veşnicie, fără să se topească.

  • [1] Boala e spre pocăinţă, dar felul ei ţine de specificul şi folosul per­­­soanei căreia i‑o îngăduie Dumnezeu. Ea ţine cont de felul păca­te­lor ce trebuie tămăduite.

  • [2] Propoziţia în legătură cu hula se poate referi fie la boală, fie la pri­­goana despre care se vorbeşte în continuare. Dacă se referă la boa­lă, atunci, în general, boala aduce cârtire şi hulirea proniei dum­ne­ze­ieşti. Dacă cel bolnav dispreţuieşte aceste gânduri, ele pleacă în­dată, dar dacă se lasă învăluit de ele, îl vor vlăgui şi lăuntric şi atunci boala îşi pierde caracterul mântuitor şi devine pricină de pierzanie. Dacă însă se referă la prigoană, atunci ea indică hulirea adusă de pri­go­ni­tori, de care nu trebuie să ţină seama ortodocşii.

  • [3] Probabil e vorba de un episcop eretic sau filoeretic.

  • [4] Se referă la părtăşia în Sfintele Taine sau rugăciune.

  • [5] Despre proorocii mincinoşi, PG 59, 558.

  • [6] Este vorba aici de „consensus patrum” în ceea ce priveşte ere­zia.

Sursa: “Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi”

📜 Cum părtășia cu erezia împiedică apropierea de Dumnezeu

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

Găsim următoarea povestire (nr. 49) în Limonariu, una din cărțile de seamă ale Ortodoxiei scrisă de sfîntul Ioan Moshu în sec. 7:

LIMONARIU

Preotul Anastasie ne povestește și această întâmplare.

Cînd Chivemer a ajuns duce al Palestinei, înainte de toate a venit să se închine în biserica Sfintei Învieri a lui Hristos Dumnezeu. Pe cînd se apropia, a văzut un berbec pornindu-se cu furie împotriva lui voind să-l împungă. Cuprins de mînie și frică, ducele s-a dat înapoi. Azaria, păzitorul Sfintei Cruci și ceilalți însoțitori l-au întrebat:

– Ce este stăpîne, ce ai? Pentru ce nu intri?

– Pentru ce ați adus berbecul ăsta aici?, îi întreba el.

Mirați, ei s-au uitat în Sfîntul Mormînt și pentru că n-au văzut nimic, i-au spus să intre. Asta s-a întîmplat de mai multe ori. El vedea berbecul, pe cînd ceilalți nu vedeau nimic. Atunci păzitorul Sfintei Cruci îi spuse:

– Crede-mă, stăpîne, trebuie să ai ceva pe sufletul tău, care te împiedică să te închini Sfîntului și de viață făcătorului Mormînt al Mîntuitorului nostru. Ai face bine să te mărturisești lui Dumnezeu. Este iubitor de oameni și ți-a arătat această minune pentru că vrea să te miluiască. Ducele îi spuse cu lacrimi:

– Sînt vinovat în fața lui Dumnezeu cu multe și mari păcate.

Și aruncându-se cu fața la pământ, a plîns multă vreme, mărturisindu-se lui Dumnezeu. S-a ridicat de jos și a voit să intre din nou, dar n-a putut căci berbecul îl oprea tot cu atîta tărie. Atunci păzitorul Sfintei Cruci îi spuse:

– Negreșit altceva este ceea ce te împiedică.

– Oare nu sînt oprit să intru, a spus el, pentru că nu am părtășie cu Sfînta Biserică cea Sobornicească și Apostolească, ci cu erezia lui Sever [minciuno-patriarh de Antiohia, sec. 6, unul din promotorii de bază ai ereziei monofizite]?

IISUS HRISTOS

Și a cerut de la păzitorul Sfintei Cruci să fie împărtășit cu sfintele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos Dumnezeul nostru. Apoi un diacon i-a adus sfîntul potir și s-a împărtășit. Așa a putut să intre și s-a închinat fără să mai vadă ceva.

🔥 Părintele Ambrozie Fontrier (1917-1992) despre ce înseamnă cu adevărat ecumenismul

- Posted in Apostazie și Ecumenism by

corabia mântuirii

Părintele Ambrozie Fontrier (1917-1992) scria:

„Ecumenismul nu este propriu-zis o erezie, nici o pan-erezie, ci ceva mai rău: este negarea existenţei concrete şi istorice a Biserici.

Ereziile erau vrăjmaşi declaraţi ai Bisericii, de aceea Biserica a putut să le combată şi să le biruiască.

Ecumenismul, care lucrează în chip viclean, nu atacă direct dogma, nici nu vrea să o denatureze sau să o altereze, el o ignoră şi trece dincolo de ea.

Pentru Ecumenism nici o Biserică nu deţine Adevărul ea singură, ci toate au frânturi de Adevăr, de aceea a izbutit să facă ereziile să treacă drept Biserică sau confesiuni creştine ca ramurile unui singur trunchi, după faimoasa sa teorie.”

(La Lumière du Thabor, № 5, pg. 37-38.)

Cel care urăşte mustrarea urmează pe păcătos, şi cel care se teme de Domnul se va întoarce din inimă.

 


 

Page 1 of 9