„Creștinilor ortodocși, ieșiți din beția minții și a inimii! Ieșiți din iluzia că puteţi salva ceva din această lume, care va fi într-o combustie generală! Nu mai căutați salvarea în planul economic, politic sau militar acum, când lumea zace sub cel rău mai mult ca niciodată! Împliniți-vă menirea de a fi lumina lumii, sarea pământului, potire vii! Lăsați-le pe toate în seama lui Dumnezeu, pentru că, dacă noi suntem cum trebuie în biserică, El le va așeza pe toate!”

— Ieromonah Macarie Banu (extras din Predica din 12 martie 2025)

Om drag mie!

Te rog din toată inima:

Nu te certa, nu judeca, nu răni pe nimeni și fii bun cu aproapele tău.

Spune mai multe cuvinte luminoase și blânde.

Respectă părerea celuilalt, nu te certa. Poate cineva trece printr-o încercare grea și este la limita puterilor…

Nu te grăbi să țipi la el, zâmbește-i, salută-l cu blândețe, fii iubitor.

Ajută-ți aproapele să depășească greutățile sau necazurile, sprijină-l, dăruiește-i o batistă, o icoană – nu te teme.

Om drag mie! Frate și soră în Hristos! Fii milostiv! Răspândește lumină și bucurie!

† Schiarhimadrit Ilie (Nozdrin)

Schiarhimandritul Ilie Nozdrin (născut Alexei Afanasievici Nozdrin la 8 martie 1932, în satul Stanovoi Kolodeț, regiunea Oriol) a fost unul dintre cei mai respectați duhovnici ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Acum de curând, în data de 16 martie 2025, a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă o moștenire spirituală profundă.

Educație și carieră timpurie

După serviciul militar, între 1955 și 1958, a studiat la Colegiul Tehnic de Mecanică din Serpuhov. Ulterior, a fost repartizat în orașul Kamișin, regiunea Volgograd, pentru a contribui la construcția unui combinat de producție a bumbacului. A fost admis la Seminarul din Saratov și, după închiderea acestuia, și-a continuat studiile la Seminarul din Sankt Petersburg, unde a decis să intre în monahism, primind numele de Ilie.

Nevoințe monahale

Timp de zece ani, părintele Ilie s-a nevoit la Mănăstirea Peșterilor din Pskov (Pskovo-Pecerski). În primăvara anului 1978, s-a mutat la Mănăstirea Sfântul Pantelimon de la Muntele Athos. În 1989, a revenit în Rusia și a fost primit în obștea Mănăstirii Optina, care se afla în proces de refacere. Aici a fost tuns în schima mare, continuându-și nevoințele monahale.

Relația cu autoritățile și influența sa

Schiarhimandritul Ilie a fost cunoscut pentru respectul său față de stat și pentru relațiile strânse cu autoritățile ruse. A sprijinit ideea ridicării unui monument în memoria primului președinte al Rusiei, Boris Elțîn, și a sfințit un monument în cinstea lui Ivan cel Groaznic. De asemenea, a fost implicat în campanii de susținere a președintelui Vladimir Putin, încurajând enoriașii să participe la vot pentru a evita “reîntoarcerea la putere a ateiștilor”.

Activități recente

La vârsta de 88 de ani, arhimandritul Ilie a participat la o misiune de binecuvântare a orașelor Moscova și Sankt Petersburg în contextul pandemiei de COVID-19. Așezat într-un avion privat, a rostit rugăciuni și a binecuvântat orașele cu o cruce din aur, în timp ce survola zonele afectate de pandemie.

Moștenirea sa spirituală

Trecerea sa la cele veșnice reprezintă o pierdere semnificativă pentru comunitatea ortodoxă. A fost apreciat pentru devotamentul său față de credință, pentru sfaturile sale duhovnicești și pentru influența sa în rândul credincioșilor și al autorităților. Moștenirea sa rămâne vie în inimile celor care l-au cunoscut și i-au urmat îndrumările. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

„Voi, creştinii ortodocşi, nu vă mai lăsaţi mintea să fie furată de prostiile și rătăcirile acestei lumi!

Înțelegeţi valoarea învățăturii pe care v-o dă maica voastră, Biserica, precum un lapte puternic și sănătos, învățătura credinței noastre ortodoxe!

Nu mai căutaţi eliberarea în sisteme care înlocuiesc alte sisteme sau în organizații care înlocuiesc alte organizații!

Vă lăsați înșelați și de stânga, și de dreapta, și de farisei, și de saduchei, și de arhierei, de toți vă lăsați înșelați, căutând o izbăvire pe pământ.

Nu se găsește izbăvire pe pământ!

Căutați adevărata izbăvire de păcat, eliberarea interioară, și toate celelalte se vor adăuga vouă!

Drumul nostru nu este Egiptul, plăcerile acestei lumi.

Drumul nostru este către eliberarea duhovnicească, către Împărăția Cerurilor."

— Ieromonah Macarie Banu

— Părinte, sunt oameni răi care mă supără și îmi greșesc, iar eu nu suport nedreptățile la care sunt supus de către ei! Ce să fac?

— Nu spune "oamenii sunt răi", fiindcă dacă sunt răi, e treaba lor, treaba ta este să nu fii ca ei. Dacă acesta este rău, e un lucru rău pentru el. Însă nu fi și tu ca el! Nedreptatea este cu siguranță un lucru greu de suportat, este un adevărat martiriu, dar nu răspunde tu la rău cu alt rău! Căci dacă rabzi, ai plată mare de la Dumnezeu! Adu-ți aminte des de Dumnezeu, cere-i Lui ajutor, și Dumnezeu te va apăra de toată răutatea lor!

• Un cuvânt al Părintelui Ioanichie Popescu către Cătălin Dumitrean:

Părinte Cătălin, te rog să ai grijă de oameni! Ai putea fi mucenic, că unii îți vor dori sfârșitul pentru că ai curaj și spui adevărul. Poți fi mucenic, dar lumea are nevoie de tine. Trebuie să mai trăiești, ca să ajuți oameni și să faci creștini luptători.

Nu te mai frământa. Oamenii cei credincioși știu că-i iubești… Dar alții… Le-ai dat mesajul meu despre injecție, acum câteva luni, dar nici pe mine nu m-au luat în seamă… Oricum oamenii fac ce vor. Se vor injecta de dragul unor privilegii. Și chiar o să te considere „dușman” că le vrei binele. Cine vrea să te asculte, să o facă.

Mulți vor relua viața fără slujbe. Nici măcar pe telefon nu vor mai sta la rugăciuni. "Gata!" - vor zice - "Ne-am vindecat fără Dumnezeu, că știe «știința» ce face…"

Nu mai e ca acum un an. La greu au venit. Dar acum o să fie foarte mulți care vor pleca.

Vor veni vremuri grele. Foarte grele. Si mulți se vor lepăda de Hristos. Dar rămân cei tari!

Părintele Ioanichie Popescu către Părintele Cătălin Dumitrean (Biserica Sfântul Ioan Iacob Românul de pe strada Dealului din Sibiu)

• ✝️ Părintele Ioanichie Popescu de la Mănăstirea Surpatele: Vor veni vremuri grele, cu mari încercări. / VIDE⭕️
  • 90% din tineri trăiesc prematur în păcat.
  • Vor fi încercări de foc.
  • Trebuie sa citim Psaltirea la miezul nopții și să nu facem vâlvă legat de rugăciunile noastre.
  • Ateii, majoritatea tineri, nu mai suporta ideea de rugăciune.
  • Să ne rugăm smerit si vom întoarce soarta lumii.
  • Vom îmblânzi mânia lui Dumnezeu.
  • Noi creștinii trebuie sa lucram discret.
  • Să ne spovedim si să ne împărtășim des.
  • Altfel nu vom rezista psihic.
  • Din toamnă e posibil să vină mari încercări, hotărâte de mai marii lumii. Dar numai Dumnezeu știe ce va fi.

• ✝️ Părintele Ioanichie Popescu de la Mănăstirea Surpatele: Cu ajutorul lui Dumnezeu, le vom trece toate, dar numai să cerem ajutorul cu toate puterile noastre ca să putem să rezistăm la peripețiile viitorului care vor veni, ale lui antihrist. / În timpul de război să avem grijă mai multă de starea sufletească, dar să cerem prin multă rugăciune acuma înaintea lui Dumnezeu ca să ne păzească pe viitor de pericolul mare: al treilea război mondial. Și atuncea noi să ne spovedim mai des, să ne împărtășim mai des, adică să fim pregătiți și pentru viața de dincolo. Într-adevăr, aici de multe ori ne fură mintea, cum să spun așa, grijile astea pământești, grijile de mâine: ce vom mânca, ce vom servi, câte și mai câte. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, le vom trece toate, dar numai să cerem ajutorul cu toate puterile noastre ca să putem să rezistăm la peripețiile viitorului care vor veni, ale lui antihrist. Acuma, important este deci să ne pregătim totuși și pentru viața de dincolo, adică să fim pregătiți așa duhovnicește, împăcați cu toată lumea și să putem să iubim și pe aproapele nostru ca pe noi înșine și așa și pe cei care fac rău pentru că și ei sunt ai lui Dumnezeu numai că sunt înșelați de satana să facă rău. / — Dar credinciosul din oraș la cât timp să se spovedească, să se împărtășească? / — Eu zic la o lună de zile, la trei săptămâni care vor. Care țin posturile și trăiesc viață curată pot și la trei săptămâni și la două săptămâni, depinde acuma ... La o lună, da, trebuie neapărat să fie toți pregătiți. / — Să știți că uneori credincioșii în oraș nu prea mai au răbdare. Cu răbdarea cum să facem să o căpătăm? Prin voința noastră. Cum să mai spun eu... Dacă avem pornirile din noi de răutate, să inversăm pozițiile: în loc să mă enervez să vorbesc cu duh de calm, cu duh de dragoste. Duhul ăsta optimist să-l avem și duhul ăsta pesimist să-l cam depărtăm de la noi. / Părintele Ioanichie Popescu de la Mănăstirea Surpatele

• ✝️ Părintele Stareț Ioanichie Popescu: Criza va trece și Dumnezeu îi va rușina pe cei ce ne vor răul - Luptați până la capăt pentru că vom învinge! / "Există boli, dar se profită mult de ele, pentru a ține lumea în robie. Oamenii sunt speriați pentru că toată ziua stau la televizor și ascultă știrile lor. Trebuie să ne spovedim și să ne cuminecăm cât mai des. Sfinția voastră faceți bine ceea ce faceți și ceea ce spuneți, pentru că luptați pentru adevăr. Nu avem nimic cu străinii, dar un turc să zicem, nu poate simți niciodată ceea ce simte un român. Să fiți liberi în biserici, că nu se îmbolnăvește nimeni acolo. Măștile sunt doar așa de ochii lumii, ca să dea și ei o măsură. Dar nu prea ajută. Fiți așa cum sunteți. Nu vă temeți. Eu zic că până la urmă criza va trece și Dumnezeu îi va rușina pe cei ce ne vor răul. Vă binecuvintez pe toți cei ce sunteți în luptă!'' — Părintele Ioanichie Popescu - Stareţul cel minunat - Mănăstirea Frăsinei

"În post, diavolul are mult de muncă;

nu se odihnește deloc și trudește din greu ca să ne tulbure.

Și cum?

• întărâtă orgoliile;

• aprinde mâniile;

• dezleagă gurile;

• golește inimile;

• întunecă mințile;

• încătușează voințele;

• cosmetizează mândriile;

• înalță smereniile;

• eliberează înfrânările;

• înmulțește judecățile;

• scurtează răbdările;

• amână pocăințele;

• adoarme conștiințele;

• reduce ascultările;

• adună păcatele;

• numără căderile;

• aprinde poftele;

• rănește sufletele"...

— Părintele Ilarion Argatu

✝️ Părintele Ilarion Argatu un mare duhovnic pe care l-a avut biserica noastră, adeseori îi sfătuia pe creștinii care mergeau la el spunându-le: [...] Pentru ca postul şi rugăciunile pe care le faci să fie ascultate de Dumnezeu şi împlinite, mai înainte este bine să mergi la duhovnicul tău şi să te spovedeşti.

“Pentru ca postul şi rugăciunile pe care le faci să fie ascultate de Dumnezeu şi împlinite, mai înainte este bine să mergi la duhovnicul tău şi să te spovedeşti. Este bine să faci o spovedanie generală, mărturisindu-ţi păcatele de când erai mic şi până în prezent, pentru ca nu cumva din cauza unui păcat cu care L-ai supărat pe Dumnezeu, rugăciunea Ta să nu fie ascultată. Sau să se încăpăţâneze diavolul care te necăjeşte de a pleca de la tine, pentru că el fiind stăpânul păcatului cu care te-ai întinat să se creadă şi stăpânul tău. Elimină păcatul şi împacă-te cu Dumnezeu şi atunci Dumnezeu Te va asculta şi te va ajuta. Mă refer în mod special la tinerii care vor să se căsătorească şi care au început viaţa cu păcatul desfrânării (a curviei, a sexului), călcând porunca a 7-a „Să nu trăieşti în desfrânare” şi care au ales păcatul în loc de binecuvântarea lui Dumnezeu pe care trebuia s-o primească prin Taina Cununiei. Dacă eşti căsătorit(ă), să nu te culci cu soţia(ul) în acelaşi pat în ziua când posteşti, chiar dacă nu păcătuiţi, pentru că vi se socoteşte ca întinare şi ispita care vă chinuieşte”

10 reguli ale părintelui Argatu: ce să faci ca să nu „râdă“ diavolul de tine, de ce e interzisă cearta şi de ce nu e bine să dormi în post.

Părintele Ilarion Argatu, unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai României, recunoscut pentru numeroasele exorcizări pe care le săvârşea, căutat de credincioşi din ţară şi din străinătate, ne-a lăsat câteva învăţături pentru cea mai importantă perioadă din viaţa creştinilor: postul.

Părintele ne învaţă, din propria experienţă, cum să ajunăm, de ce este important să ne abţinem şi de la fapte rele, nu numai de la mâncare, dar şi cum să evităm ispitele.

Părintele Ilarion Argatu spune şi de ce este bine să ducem postul până la capăt, dacă tot am pornit pe acest drum şi de ce nu trebuie să mergi în vizite în acea zi.

În cartea „Pe treptele suirii către cer”, ediţia a II-a, 2007, părintele îi învaţă de bunii creştini ce reguli trebuie să respecte la ajunare.

De asemenea, ne învaţă şi când să începem să ajunăm: postul negru (lipsa completă de mâncare sau băutură) începe la ora 18.00 din ziua anterioară şi ţine până în ziua de post la ora 24.00.

1. În ziua în care ajunezi sau ţii post negru nu mănânci nimic toată ziua.

2. În zilele de post, nu trebuie să te cerţi cu nimeni, orice s-ar întâmpla, oricât te-ar supăra cineva, orice ispite ai avea, nici cu cei din afară şi nici cu cei din casă. Îţi învingi orgoliile, îţi stăpâneşti firea, treci cu vederea orice umbră a răului sau a răutăţii cuiva, rabzi şi ierţi orice. Altfel, ţi-a “furat” diavolul postul, degeaba mai posteşti.

3. Postul nu este numai abţinere de la mâncare şi băutură, ci şi abţinere de la orice păcat şi răutate.

4. Nu trebuie să dormi în ziua postului, pentru ca nu cumva, diavolul să “râdă” că ai vrut să treacă mai uşor şi mai repede postul ca să nu simţi osteneala şi greutatea lui.

5. Nu te duci în vizite în ziua când posteşti, pentru a nu fi servit cu ceva de mâncare şi să te descoperi că posteşti. Când posteşti, nu trebuie să spui la nimeni şi să nu ştie nimeni, adică „când posteşti închide-te în cămara ta, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti”.

6. Mâncarea pe care ar fi trebuit s-o mănânci în acea zi împarte-o la săraci, n-o păstra pentru când ai să termini de postit. Diavolii pot să râdă şi să zică că ai făcut economie sau că ai recuperat ce trebuia să consumi. Postul întotdeauna trebuie însoţit de milostenie. Dacă eşti sărac, măcar o felie de pâine dă celui flămând.

7. Dacă te simţi slăbit şi simţi că nu mai poţi duce postul, poţi lua în cursul zilei o bucăţică de anaforă şi 3 înghiţituri de aghiazmă.

8. Dacă nu poţi duce postul toată ziua şi-l întrerupi, atunci nu mânca mai mult decât o singură masă şi tot de post. Dacă ai mâncat prea mult diavolii ţi-au furat postul, spunând că ai mâncat cât pentru toată ziua în care ai postit.

9. Nu poţi întrerupe postul la orice oră. Dacă ţii post pentru izbăvire de vrăji şi descântece, pentru că vrăjitorii au anumite ore când îi trimit pe diavoli la treabă, trebuie să ţii cont de acest lucru. Unii trimit la ora 15.00, alţii la ora 18.00, la ora 21.00, la ora 24.00. Trebuie să duci postul până la aceste ore pentru ca să te găsească în post şi să poţi respinge loviturile vrăjitorilor.

10. Postul-ajunare începe la ora 18.00 din ziua anterioară şi ţine până în ziua de post la ora 24.00. Cine nu poate duce până la ora 24, se poate opri aşa cum am arătat, la ora 15.00, la ora 18.00, la ora 21.00. Ora până la care duci postul reprezintă momente ale pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume: la ora 12.00 – a fost răstignit; la ora 15.00 – şi-a dat duhul pe Cruce; la ora 18.00- a fost dat jos de pe Cruce şi îngropat; la ora 21.00- s-a aşezat piatra pe mormânt fiind pecetluită; la ora 24.00 – s-a coborât la iad sfărâmând porţile de aramă, risipind pe diavoli şi scoţând pe cei drepţi din iad.

După Sfânta Împărtăşanie, să nu vorbim, să nu ne supărăm, să nu ne certăm unii cu alţii, pentru că Duhul Sfânt e curat şi bun şi nu şade în tine dacă nu poţi să-L ţii. La Împărtăşanie nu trebuie să te grăbeşti. Unii vin la 40 de zile, alţii la o lună, alţii mai des. Dar eu vă spun că Duhul stă în voi atâta timp cât voi nu-L alungaţi. Nu trebuie să calculaţi zilele, ci să aveţi inimă bună şi curată. Şi atunci Duhul Sfânt e în voi.

Arhimandrit Sofian Boghiu

✝️ Părintele Sofian Boghiu: Fiecare are relaţia lui cu Dumnezeu — nu există un şablon prin care să se mântuiască oamenii. / Toţi suntem păcătoşi, dar trebuie să avem, din când în când, această întoarcere către sine, pentru că toţi suntem în lipsă. Să ne căim, cu constatarea sinceră că suntem nevrednici. Dumnezeu nu ne face procese, cum ne fac oamenii, ci ne primeşte cu toată dragostea. Dragostea lui Dumnezeu este mai presus decât orice dragoste lumească. Şi dacă ajungem să înţelegem această bunătate a lui Dumnezeu, chiar dacă suntem căzuţi, chiar dacă am ajuns la un nivel josnic de viaţă, să ne întoarcem spre Dumnezeu, să-I cerem iertare, dar o iertare profundă, cu lacrimi, cu căinţă, şi Dumnezeu ne va ierta îndată.

🚩 Sfântul Sofian Boghiu: [...] în paralel cu Rugăciunea, învață să fii bun, înțelegător cu oricine, mereu egal cu tine însuți, să fii ca o lumină pentru toți cei din jurul tău. / Am să-ți spun acest lucru mai de taină: eu de ani și ani încerc să mă rog cu această Rugăciune și încă nu am dobândit-o, dar nu m-am descurajat, merg înainte, stărui, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar, simt că, deși nu am dobândit această Rugăciune, am foarte mult folos, simt un ajutor efectiv în întărirea credinței mele, în întărirea evlaviei, în felul în care pot înțelege acum niște lucruri. De aceea, te îndemn și pe tine: Stăruie și ai să guști din această simțire a prezenței lui Dumnezeu în viața ta. Stăruie prin credință, și numai dacă-mi acorzi mie această încredere în ceea ce spun eu acum, fă ca ascultare ceea ce spun eu și ai să vezi ce bucurie vei avea! Apropie-te de rugăciune și ai să vezi cât de bine este cu Dumnezeu! Noi avem tare multă nevoie să intrăm în atenția, în sesizarea prezenței lui Dumnezeu. Rugăciunea aceasta este ca respirația: tu când vorbești, respiri. Oricât ai vorbi de mult, respiri fără nicio greutate. Cam așa se întâmplă când mintea coboară în inimă, pentru că atunci se roagă Însuși Sf. Duh în noi. Ți-am spus de Părintele Ioan Kulîghin, când a venit aici la noi. Vorbea tot timpul și era foarte solicitat de toți și-l urmăream cum vorbește și mi se părea că este concentrat foarte mult numai la cele ce vorbea. Și, odată, în timp ce vorbea, i-am pus așa mâna pe umăr și l-am întrebat: Și acum te rogi, părinte? Și mi-a răspuns foarte simplu: Da, și acum mă rog. Numai că acest har se câștigă foarte greu. Trebuie să fii foarte curat pe dinăuntru, foarte curat. De aceea zic, în paralel cu Rugăciunea, învață să fii bun, înțelegător cu oricine, mereu egal cu tine însuți, să fii ca o lumină pentru toți cei din jurul tău. Și învață-te să fii cât mai nebăgat în seamă de nimeni. Învață-te cu această retragere și liniște interioară. Nu fugi nici de dispreț, pentru că numai așa te vei putea întâlni cu Dumnezeu. Să-ți împropriezi cât mai mult curăția sufletească și această nevinovăție a inimii. — Sfântul Sofian Boghiu

✝️Părintele Sofian Boghiu: Cei care vor rămâne creștini până la capăt vor fi puțini, dar vor fi mai hotărâți și mai statornici în credință. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesiguranță și lepădare de Dumnezeu. / Să ne facem datoria creștină până la capăt, cu curaj și putere! Masoneria este o mișcare universală care are mijloace de a te obliga să taci. / Întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credința și să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vieții noastre. / Căci va veni Antihrist și desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii doar ca să-i înșele pe oameni și să-i piardă pentru veșnicie. / Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei mișcări a lui vor fi puternic suprimați. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viața aceasta. / Căci nu toți vor fi împotriva masoneriei, când va intra ea în acțiune la capacitate maximă. Așa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de creștin ortodox! / Că toată lumea știe cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niște sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vieții. / Dacă masoneria îți va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătorești unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, mulțumesc!” / Atunci lumea va fi împărțită, pentru că fiecare își va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Iisus Hristos vor fi o turmă mică, așa cum spune Sfânta Scriptură. / Cu cât vom înainta spre sfârșitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea aceasta, unde vor rămâne puțini cu El. La început or să fie mulți habotnici și mulți tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte puțini de partea Domnului Hristos. / Cei care vor rămâne creștini până la capăt vor fi puțini, dar vor fi mai hotărâți și mai statornici în credință. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesiguranță și lepădare de Dumnezeu. / Mulți vor da toate pentru una, adică vor renunța la averi, la mașini pentru a-și păstra credința. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui ca să supraviețuiască, ca să nu moară de foame; iar alții vor trăi în huzur. / Ce vremuri cumplite, dar să nu ne speriem! Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credință pe pământ atunci când El se va întoarce … / Creștinii vor fi scormoniți, iscodiți, ca să se știe totul despre ei. O să fie multă intimidare și multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârșit va fi și optimism și mult curaj.

✝️ Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim (prăznuit pe 14 septembrie): În închisorile comuniste era nevoie și de mine ca, împreună cu frații noștri români, să suferim cu toții urgia venită asupra țării. / ”În închisorile comuniste era nevoie și de mine ca, împreună cu frații noștri români, să suferim cu toții urgia venită asupra țării. Fie, Doamne, suferința noastră, ca un canon pentru păcatele noastre, dar și ca o jertfă adusă pentru iertarea păcatelor neamului românesc și pentru binecuvântarea dumnezeiască asupra întregii noastre țări!” — Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim (prăznuit pe 14 septembrie)

📜 Scrisoarea Părintelui Sofian Boghiu către un credincios: “Să convingi un singur om înrăit să devină un om de omenie este foarte greu. Dar să schimbi o ţară întreagă? Trebuie multă stăruinţă în bine şi multă rugăciune” / Am primit scrisorile dumneavoastră, în care vă revoltaţi împotriva dezmăţului şi a corupţiei din viaţa societăţii româneşti. Ştiţi care este cauza acestei stări din viaţa ţării noastre? Sunt roadele comunismului, care a lucrat cu toate mijloacele posibile la îmbolnăvirea sufletului românesc la toate vârstele. Această catehizare ateistă a durat 50 de ani. Libertatea de după Revoluţie a continuat cu necredinţa, cu pofta de îmbogăţire, cu egoismul, cu sărăcia şi boala, şi păcatul. Un om gol de credinţă, materialist şi plin de patimi, are nevoie de timp şi de lucrare pozitivă asupra lui ca să se schimbe şi să devină un om cu respect faţă de cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl găseşte în Sfânta Scriptură şi în sfintele Biserici. Are nevoie de timp ca să devină un om conştient de faptele sale şi ca să fie convins că viaţa aceasta nu este veşnică şi că urmează viaţa de dincolo, în care vom da seama de tot ceea ce am făcut. Să convingi un singur om înrăit să devină un om de omenie este foarte greu. Dar să schimbi o ţară întreagă?! Vă daţi seama că este mult mai greu. Ierarhia noastră nu este absentă de la această chemare misionară şi face multe eforturi de îmbunătăţire a vieţii creştine – prin scris, prin predici, prin spovedanie şi împărtăşanie, dar nu este de ajuns. Ar trebui ca şi conducerea laică a statului să intervină, colaborând cu Biserica. Din păcate, nu se întâmplă aşa. Avortul, homosexualitatea şi alte fenomene pierzătoare sunt lăsate libere, sunt încurajate prin diverse măsuri politice. Posturile de televiziune, filmele pornografice se întrec în a promova desfrânarea şi alte patimi sau încearcă să discrediteze Biserica şi învăţătura creştină. Astfel, unii zidesc şi alţii dărâmă, creând confuzie şi haos. Trebuie multă stăruinţă în bine şi multă rugăciune din partea celor credincioşi cu adevărat – care sunt puţini, în comparaţie cu mulţimea rătăcită. Trebuie să-L rugăm pe Milostivul Dumnezeu să ne ajute în lucrarea grea de întoarcere a oamenilor către adevărata lor menire. O mare primejdie pentru Biserică şi pentru ţară sunt sectele. Ele luptă împotriva Bisericii şi a dreptei credinţe, împotriva Maicii Domnului, împotriva crucii şi a icoanelor. Sectele s-au înmulţit după Revoluţie şi ele, de asemenea, creează confuzie în viaţa credincioşilor. Nu este cazul să vă spun prea multe lucruri despre starea actuală a societăţii româneşti, întrucât le vedeţi şi le ştiţi şi dumneavoastră. Datoria fiecăruia dintre noi este să ducem o viaţă după voia lui Dumnezeu şi să-i ajutăm pe cei din jurul nostru să ducă o viaţă creştinească, spre folosul lor sufletesc. Să-i ajutăm pe semenii noştri, mai ales că mulţi dintre ei au uitat că mai au şi suflet şi că viaţa nu se opreşte pe pământ, în groapa de la cimitir, ci continuă în veşnicie. Iertaţi-mă, poate că răspunsul meu la scrisoarea dumneavoastră este prea lung şi poate insuficient. Totuşi, eu aşa văd starea în care ne aflăm. Vă doresc numai bine. / Arhimandrit Sofian Boghiu / 3 iunie 1999

✝️ Arhimandrit Sofian Boghiu: “Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu” / Omenirea, prin felul cum gândește și se comportă astăzi, merge către un sfârșit. / Mă gândesc în primul rând la necredința, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, ca și la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total și pe care Guvernul le aprobă. Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcat care acum este foarte întins (și protejat de legi) în mai multe țări: homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăți Sodoma și Gomora din Vechiul Testament unde acest groaznic păcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă și la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârșit, poate inevitabil. S-ar mai putea amâna sfârșitul dacă ar începe o mare pocaință și îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede așa ceva. Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor și a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există instituții care nu spun pe față că politica lor este distrugerea umanității, fiindcă atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste instituții conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate (o libertate așa cum o înțeleg unii oameni, nu așa cum este ea în realitate). Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu toții, de la rege până la ultima slugă, așa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament. – Sunt și alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă? – Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest marș către rău. […] – Cu alte ocazii, la aceleași întrebări ați dat niste răspunsuri mai rezervate… – Între timp s-au schimbat mai multe lucruri. Eu cred că, cu cât vom înainta spre sfârșitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea aceasta, unde vor rămâne puțini cu El. La început or sa fie mulți habotnici și multi tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte puțini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rămâne creștini până la capăt vor fi puțini, dar vor fi mai hotărâți și mai statornici în credință. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesiguranță și lepădare de Dumnezeu. Mulți vor da toate pentru una, adică vor renunța la averi, la mașini pentru a-și păstra credința. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui ca să supraviețuiască, ca să nu moară de foame; iar alții vor trăi în huzur. Creștinii vor fi scormoniți, iscodiți, ca să se știe totul despre ei. O să fie multă intimidare și multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârșit va fi și optimism și mult curaj

Ar fi bine să vă duceți crucea fără să vă plângeți, să vă ridicați mintea și inima mai adânc și mai des spre Dumnezeu - spre locul unde este Patria noastră, unde este Tatăl nostru, Care iubește pe fiecare dintre copiii Săi incomparabil cu nimic altceva. ☦ Arhimandritul Ioan Krestiankin.

✝️ Evanghelia Duminicii după Înălțarea Sfintei Cruci / Zis-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“.

✝️ Evanghelia despre Cruce şi mântuirea sufletului de la Marcu, Cap. VIII, Vers. 34-38 și Cap. IX cu Vers. 1 / Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; iar cine va pierde viaţa sa, pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va scă­pa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-si pierde su­fletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta des­frânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere. Mare e puterea adevărului, şi nimic pe lume nu-i poate lua ade­vărului puterea. Mare e puterea tămăduitoare a adevărului, şi nu-i suferinţă sau slăbiciune pe lume pe care adevărul să n-o poată tămădui. Bolnavii, când suferă, caută un doctor care să le dea un leac pen­tru durerea lor. Nimeni nu umblă după un doctor care să-i dea o doctorie bună la gust, ci oricine caută pe unul care să-i dea o docto­rie bună la boală, fie ea dulce, amară ori sălcie. Cu cât e mai amară doctoria, cu cât mai complicat procesul vindecării, cu atât mai multă încredere pare să aibă bolnavul în doctorul care i-o prescrie. De ce leapădă oamenii doctoria amară doar când vine din mâna lui Dumnezeu? De ce aşteaptă de la Dumnezeu numai dulceţuri? Desigur, pentru că nu-şi dau seama cât sunt de bolnavi, cât e de grea boala păcatului. Ei cred că se pot lecui cu delicatese!

☦️ 23 Mai - Sfântul Nou Mucenic Evghenie Rodionov: Nelepădarea de Crucea lui Hristos l-a făcut pe soldatul Evghenie să devină mucenic. / Tropar: "Mucenicul Tău, Doamne, Evghenie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!"

✝️ Crucea este Lemnul Vieții / ”Lemnul vieţii cu adevărat, cel sădit în locul căpăţânii, prin care a lucrat mântuire Împăratul veacurilor în mijlocul pământului, înălţat fiind astăzi, sfinţeşte marginile lumii şi se înnoieşte casa Învierii. Se bucură îngerii în cer şi se veselesc oamenii pe pământ, ca David strigând şi zicând: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este Cel ce dă lumii mare milă”.

☦️ Schimonahia Antonia: [...] Dacă Dumnezeu măcar pentru o secundă v-ar deschide ochii [...] Puterea crucii este mare! / Cum mâncați voi! Dacă Dumnezeu măcar pentru o secundă v-ar deschide ochii, ce mâncați voi! Numai ce viermi băgați în gură! Trebuie doar cu semnul sfintei crucii să gustați mâncarea. Va veni vremea când totul va fi otrăvit. Dar dacă veți face semnul sfintei cruci cu credință, veți trăi. Iar altul va bea aceiași băutură nefăcând semnul crucii, și va muri. Dacă mergi pe drum, însemnați drumul cu semnul sfintei cruci, și va fi vouă ca un coridor. Puterea crucii este mare! — Schimonahia Antonia

✝️ Părintele Adrian Făgețeanu: Când am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gât şi a aruncat-o în lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a bătut crâncen şi a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lăsat. / "Când am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gât şi a aruncat-o în lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a bătut crâncen şi a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lăsat. Iarăşi, am ridicat crucea şi el m-a călcat în picioare. După 8-9 încercări, ofiţerul a cedat. M-a lăsat în pace… Fiind în camera de tortură, îmi spuneam: „Rezistă! Nu-L face de râs pe Hristos” şi poate nu o să mă crezi, frate, dar după 60 de lovituri nu mai simţeam nici o durere. Corpul singur lucra fără voia mea, parcă se autoanestezia. În închisoare încetezi să exişti, doar Hristos te ţine în viaţă. La ieşirea din Aiud, am aflat că sărmana mea mamă, atunci când scria acatistul pentru preot, îmi trecea numele şi la vii, şi la morţi, neştiind nimic despre mine. Avea mare dreptate – în puşcărie eram şi viu şi mort, deopotrivă." - Părintele Adrian Făgețeanu

"Mărturisirea și eroismul de astăzi sunt neamestecarea cu răul. Nu ai unde fugi să te ascunzi. Stai cu răul lângă tine, dar tu nu fii ca răul, ci tăcut și chiar rănit de rău, nu te război, și așa vei putea trăi cât îți este dat în lume. Fericiți cei care pot suferi săgetăturile răului fără să se amestece cu răul" ~ Părintele Ghelasie Gheorghe.

✝️ Părintele Ghelasie de la Sfânta Mănăstire Frăsinei: Creștinismul începe cu miracolul peste fire „Să iubești și pe vrăjmașul tău” / “Creștinismul începe cu miracolul peste fire „Să iubești și pe vrăjmașul tău”. Tâlcul acesta este cu adevărat tainic. Miracolul începe cu trezirea conștiinței de fiu, care se lovește, însă, de vrăjmași, de împotrivitorul. Prin despărțirea de Dumnezeu, creația are în adâncul său blestemul dușmăniei. Creștinismul începe cu prefacerea dușmăniei în iubire. Fiecare dintre noi avem antiiubirea căderii. Revenirea la starea de fiu este conștiința iubirii” — Avva Ghelasie Gheorghe, din volumul „Pateric Carpatin”

💟 Mărturie: Am avut desprindere de retină la ambii ochi / "Am avut desprindere de retină la ambii ochi. Am fost la dl. Profesor, General Olteanu care, după ce m-a consultat, mi-a zis că ochiul drept mai „durează” şase luni, iar cel stâng un an, cel mult un an jumătate. Mi-a dat o reţetă cu nişte medicamente pe care trebuia să le procur din străinătate. „Nu pot să le iau, domnule doctor, pentru că n-am prin cine să trimit în străinătate să mi le ia”. „Eu îţi dau reţeta, şi tu încearcă să faci rost de ele”. După ce mi-a spus medicul despre iminenta orbire, şi cum nu puteam să fac rost de medicamentele din reţetă, am fost la Frăsinei şi am vorbit cu părintele Ghelasie. „Ştii ce să faci?”, mi-a spus el. „În fiecare seară, să pui un păhărel plin cu apă de la Izvorul Sf. Calinic peste ochi, să-l ţii aşa şi să clipeşti”. Din pricina bolii, dacă acopeream cu mâna un ochi, cu celălalt nu mai vedeam decât o zonă. Cu tratamentul dat de Părintele Ghelasie, a început încet să-mi revină vederea, încât după un timp m-am făcut bine. După 4-5 ani, m-am dus la control. Cum venea Profesorul cu grupul de studenţi, mă vede: „Ce faceţi, domnule inginer? Cum merge?”. Se uită atunci la mine, mă bagă la aparat, şi se întoarce spre ceilalţi: „Aţi văzut? Trebuie să ştii ce medicamentaţie să dai bolnavului”. Am tăcut pe moment, iar ceilalţi din grup au început să vorbească între ei. Apoi am îndrăznit: „Domnule Profesor, să ştiţi că n-am luat nici un medicament, v-am spus de la început că nu am posibilitatea să fac rost”. „Dar, cum asta, că s-a închis! Cum se poate aceasta?” „Ştiţi cu ce s-a lipit? Cu apă de la izvorul Sf. Calinic”. „De unde?” „De la Mânăstirea Frăsinei a Sfântului Calinic”. „Ei, asta-i!”, a mai putut să zică medicul. „Da, domnule Profesor”. Uneori, în acea perioadă, seara, în drum spre izvorul Sf. Calinic, mă întâneam cu părintele Ghelasie, la „butoi”. „Ce faci?”, mă întreba el. „Mă duc la Prietenul meu (Sf. Calinic)”. „Dă-i (cu apă) la ochi” îmi spunea Părintele, întărindu-mă să caut cu credinţă vindecare de boala mea la Sf. Calinic, ocrotitorul Sf. Mânăstiri Frăsinei." — din volumul "Pateric Carpatin", Părintele Ghelasie de la Frăsinei. Editura Platytera Books & Arts.

✝️ Părintele Ghelasie de la Frăsinei: Mulţi vor să fie „Eroi”, Mărturisitori sau chiar Mucenici. / "Spunea Avva: – Mulţi vor să fie „Eroi”, Mărturisitori sau chiar Mucenici. Astăzi este vremea tuturor contradicţiilor. „Dă-te la o parte” din calea răului, zice Evanghelia. Deci, nu ţi se cere decât neamestecul personal cu răul. Mărturisirea şi eroismul de astăzi sunt această „neamestecare”. Nu ai unde fugi să te ascunzi... Stai cu răul lângă tine, dar tu nu fii ca răul, ci tăcut, şi chiar rănit de rău, nu te război, şi aşa, vei putea „trăi”, cât îţi este „Dat în lume”. Fericiţi cei care pot „suferi” săgetăturile răului, fără să se amestece cu răul." — Avva Ghelasie Gheorghe, Pateric Carpatin, pp.232, 233.

Păcatul îi strecoară omului foarte multă confuzie.

Numai cu lumina lui Hristos are loc ieșirea din ea.

Să vă ațintiți mereu privirea la Hristos, apropiați-vă cât mai mult de El, pentru voi HRISTOS .. să fie totul.

Nu există în viața aceasta ceva mai înalt decât a-L iubi pe Hristos.

Eu am fost neștiutor de carte.

La pustie am învățat Psaltirea si Evanghelia de la vârsta de paisprezece ani.

Am făcut ascultare fără margini față de stareții mei și nu mă preocupa lumea.

Îl iubeam mult pe Hristos.

☦ Mitropolitul Macarie de Nairobi

"Gândurile și cuvintele noastre au o mare putere asupra lumii din jurul nostru. Roagă-te cu lacrimi pentru toți – bolnavi, slabi, păcătoși, pentru cei pentru care nu are cine să se roage. Strigă neîncetat către Cel mai dulce Mântuitor al lumii: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”." — ☦ Starețul Nicolae Gurianov.

☦️ Starețul Nicolae Gurianov: Nu ascultați lucruri rele și murdare despre nimeni. Nu stați pe gânduri rele. / Nu ascultați lucruri rele și murdare despre nimeni. Nu stați pe gânduri rele. Fugiți de minciuni. Nu vă temeți niciodată să spuneți adevărul, numai cu rugăciune și, mai întâi, cereți binecuvântarea Domnului. — Starețul Nicolae Gurianov

☦️ Părintele Nicolae Gurianov: A doua venire a lui Hristos va fi înfricoșătoare și judecata finală a întregii lumi va fi înfricoșătoare. Principalul dezastru al erei de dinaintea domniei lui Antihrist va fi duhul orbirii. / Mintea duhovnicească va fi rară, mintea trupească va fi mai comună, așa că oamenii nu vor discerne pe Antihrist, mai mult, vor vedea un binefăcător în el. La urma urmei, a dobândi inteligență duhovnicească înseamnă, ca un copil de la mama sa, să nu te îndepărtezi de Biserica Sobornicească și să te călăuzești în permanență după Sfânta Scriptură testată de secole. Însuși Hristos ne-a avertizat: „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva inimile voastre să fie împovărate de beție și de grijile acestei vieți și să nu vină peste voi deodată ziua aceea.” (Luca 21, 34). Cufundarea excesivă în grijile vieții materiale contribuie la dezvoltarea unei minți de zi cu zi, care la momentul potrivit nu va percepe revelațiile divine. Pentru a face o persoană insensibilă la propria sa mântuire, dușmanul îl va întuneca cu multă grijă. Oamenii vor uita cum să-și dorească viața veșnică, posibilitatea osândirii veșnice va înceta să-i sperie. Toată atenția va fi concentrată pe problemele zilei. — Părintele Nicolae Gurianov de la Zalit (1910-2002)

☦️ Starețul Nicolae Gurianov: Aflați simplitatea față de voi înșivă și veți dobândi binecuvântarea / Trebuie să încercăm să nu fim cauza tristeții altei persoane! Atunci inima ta va fi mereu în pace.

Părintele Nikolai Gurianov este cunoscut şi apreciat în Rusia de către credincioşi ca fiind unul dintre stareţii ultimului secol al Bisericii Ortodoxe. S-a născut în 1909 undeva lângă Sankt Petersburg, a fost prigonit de comunişti făcând şapte ani de lagăr, a slujit ca preot în statele baltice iar din 1958 s-a retras pe insula Zalit unde a petrecut retras 42 de ani într-o modestă căsuţă de lemn, fiind cercetat aici de mulţi pelerini din întreaga lume. De la mijlocul anului 1999 stareţul nu a mai primit pelerini (…).

În ultimul an de viaţă, în ciuda bolilor sale, a primit pe toţi cei care îl cercetau pentru a-i instrui şi întări în credinţă. Pe 24 august 2002, la 92 de ani, părintele a murit fiind îngropat pe insula unde a trăit retras.

Din viaţa părintelui am reţinut câteva momente:

• În 2002 întrebat de un grup de preoţi şi mireni dacă va mai avea Rusia un Ţar, părintele a răspuns: “Un Ţar vine!”.

• În septembrie 1997, un grup de zece pelerini l-au vizitat pe părintele Nikolai la coliba sa de lemn. El a ieşit să binecuvinteze oamenii şi o femeie a întrebat: “Părinte Nikolai, cine va fi după Elţin?”. El a răspuns: “După el va fi un militar… Puterea lui va fi scurtă. Vârsta sa va fi mică precum el însuşi… După acesta va fi un ţar ortodox”. Femeia a întrebat: “Noi îl vom vedea pe acesta?” Bătrânul a binecuvântat-o şi i-a spus: “Tu, da”.

• El a devenit cunoscut mai ales dupa ce un marinar supravieţuitor unui naufragiu a venit în pelerinaj şi a recunoscut în dânsul pe bătrânul care i-a apărut şi l-a ajutat în timpul accidentului. Marinarul venise pe insulă pentru a vedea un om înţelept, numai după aceea l-a recunoscut.

• Mulţi dintre cei care l-au cunoscut spun că întâlnirea cu dânsul a însemnat pentru ei începutul unei noi vieţi în Hristos. (…).

"Cu cât sufletul se liniștește mai mult, cu atât mai multe taine cerești îi sunt dezvăluite.

Pentru că toate tainele a tot ceea ce ne înconjoară sunt dezvăluite celor blânzi, el înțelege totul cu înțelegere duhovnicească.

El înțelege acest lucru mult mai profund decât cei care au studiat înțelepciunea acestei lumi ani de zile.

Pentru că există o taină în Dumnezeu și până când El nu este eliberat de înțelepciunea acestei lumi, oamenii nu pot coborî în adâncul înțelepciunii.”

☦ Starețul Tadei de la Vitovnita

Aș vrea să înțelegeți că dacă există vreo protecție care se întinde peste țara noastră, aceasta este una singură: PUTEREA RUGĂCIUNII!

Rugăciunea ta de dimineață este momentul tău de despărțire de tot demonismul lumii!

„Multă lume îmi spune: «Părinte, nu mă rog. Mă rog seara, dar dimineaţa nu mai am timp să mă rog».

Şi mă gândesc: rugăciunile începătoare, adică Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfântă Treime şi Tatăl nostru, durează trei minute. Dacă mai adaugi Crezul, Psalmul 50 şi o rugăciune către Maica Domnului, mai fac cinci minute.

În total zece minute, să zic! Zece minute nu-I dai lui Dumnezeu?

Toată viaţa ta stă în mâinile diavolului! Toată viaţa noastră stă în mâinile diavolului, căci toate guvernele şi toate legislaţiile sunt demonice. N-au nimic de-a face cu Dumnezeu. Acţiunea lor e absolut omenească, fără nici un fel de relaţie cu Dumnezeu, ci chiar demonică.

Numai dacă în ea se va impune sfinţenia, atunci va sluji lui Dumnezeu. De aceea ne rugăm ca Dumnezeu să dea gândul cel bun conducătorilor ţărilor, să-i facă credincioşi.

Demonismul acesta se resimte la nivel social. La patron, dacă patronul este un speculant, la întreprindere; oriunde lucrezi, lucrezi pentru diavol, adică pentru bunul tău trai.

Lucrezi să-ţi câştigi viaţa ta de la o lume demonizată, stăpânită de demoni.

Ei bine, rugăciunea de dimineaţă este momentul tău de despărţire de tot demonismul lumii. Îi ceri lui Dumnezeu să te apere în ziua aceea de ispite, de mânie, de accidente, pentru că astăzi eşti, dar mâine poţi fi mort.

Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem pune nici piciorul drept înaintea piciorului stâng, ca să facem un pas.

De aceea rugăciunea noastră trebuie să fie continuă: dimineaţa mulţumim lui Dumnezeu pentru că patul acesta al nostru n-a fost mormânt pentru păcatele noastre, iar seara, la fel, mulţumim lui Dumnezeu pentru încă o zi care a trecut.”

~ Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa - Cuvinte vii

• 🙏🏼 Este nevoie să ne rugăm cu adevărat pentru ţară, acum mai mult ca oricând❗ / Este nevoie să lăsăm deoparte, pentru o vreme, cererile personale de sănătate, de câte și mai câte nevoi materiale și să mulțumim pentru cele ce deja le avem şi să ne rugăm pentru NEAM și ŢARĂ! / Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat. Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne, nu numai cu buzele ci şi cu inima. Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul! Ci încetează Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc. Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi odată cu teritoriile cedate, şi-i miluieşte pe ei. Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta. Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată. Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre. Redă poporului nostru pământul care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum Îi vrei Tu, Milostive. Auzi-ne Doamne întru îndurarea Ta! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curăţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere Iisuse slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!

• 📜 Un fragment din cartea "Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale şi ale altora" - Editura Christiana / "Nu trageţi prea tare la juguri îndepărtate! Bucuraţi-vă mai mult unul de altul, de comuniunea dragostei dintre voi, grăbiţi-vă, rugându-l pe Dumnezeu să va binecuvinteze cu naştere de prunci, creșteți frumos copiii, daţi vieţii ce este al ei, şi lui Dumnezeu ce este al Lui! Încercaţi să fiţi fericiţi împreună, căci viaţa este un strigoi, iar ceea ce este Real ţine numai de Dumnezeu şi de prezenţa Lui în lume. Anii trec repede, veţi îmbătrâni curând, dar măcar sufleteşte încercaţi să fiţi mereu tineri. Vă spun un cuvânt de folos care vi se potrivește: viaţa în comun (fie ea în mănăstire sau în familie), este foarte dură. Trebuie să ştii să te faci iertat. Auziţi? SĂ TE FACI IERTAT ! Nu a ierta pe altul este greu, ci a obţine tu iertarea aceea din adânc. Şi nu printr-o frază stearpă şi erodată de uzura convenţională, ci printr-o adâncă implicare a sufletului şi printr-o umilinţă nejucată, care să izbească în acela pe care l-ai rănit (sau l-ai făcut să te rănească, printr-un joc perfid al inteligenţei tale), cu o dragoste umilă, care să-i întoarcă sufletul lui spre o iertare adevărată către tine." / "Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale şi ale altora" - Editura Christiana

• ✝️ Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa: Dumnezeu va salva neamul românesc până la urmă / "Cred că avem un neam în perioada de martiraj, care va deveni un martiraj general. Nu știu cum, nu am o imagine exactă dar martirajul va fi probabil și de ordin material, și de ordin moral. Adică, încet, încet, familia va fi distrusă, încet încet Biserica va fi compromisă – prin compromisurile proprii – și va fi o o parte a neamului românesc care va rămâne pe poziții creștin-ortodoxe adevărate, și așa cum am spus, munții, mănăstirile, orașul, poate că vom intra în catacombe din nou … Dar Dumnezeu va salva neamul românesc până la urmă".

• ✝️Părintele Gheorghe Calciu — 1925 - 2006: În închisoare am înțeles că rugăciunea este strădanie / "Am stat în închisoare cu mulţi oameni, cu ierarhi, cu preoţi buni, cu călugări şi am înţeles că rugăciunea este strădanie, foarte mare strădanie. Diavolul turbează atunci când cineva se roagă."

• ✝️ Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa: Sunt împotriva ecumenismului, o socot ce-a mai mare erezie a secolului nostru! / Am sperat că România va fi următoarea Țară care va ieşi din ecumenism ... din CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor). Sunt împotriva ecumenismului, o socot ce-a mai mare erezie a secolului nostru!"

• 💥Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa: Proiectul de Liturghie ecumenică publicat la Iași este o absolută blasfemie publicată cu aprobarea Mitropoliei Moldovei. / Este o blasfemie în care se amestecă rugăciunile protestante cu părți frumoase ale liturghiei noastre și aceasta este de neîngăduit… Eu știu că Bisericile din Serbia, Georgia și Ierusalim s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor. La noi sunt prea multe forțe care lucrează pentru ecumenism…. Mă refer la ierarhie, la teologi și chiar la persoane care influențează atitudinea Bisericii.

• 💥Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa: Ortodoxia și ecumenismul / Teologii greci numesc mişcarea ecumenică cea mai mare erezie a secolului nostru. Din nefericire, Biserica Ortodoxă Română s-a angajat adânc şi într-o măsură iresponsabilă în această mişcare.

• ⛪️ În Mănăstirea Petru-Vodă din România a avut loc o slujbă de exhumare pentru părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (+21 Noiembrie 2006) / În Mănăstirea Petru-Vodă din România a avut loc o slujbă de exhumare pentru părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (+21 Noiembrie 2006). Moaștele sale au fost găsite neperisabile, confirmând astfel sfințenia vieții sale. A trăit prin apogeul brutalității comunismului, când creștinii au fost închiși și torturați în cel mai inuman mod. A trecut prin tortură pe care mintea umană obișnuită nu o poate înțelege. A fost teribil de torturat, ținut în întuneric și frig, batjocorit, terorizat și și-a văzut camarazii murind unul câte unul. El a dat dovadă de un curaj incredibil, un curaj care se mărginează cu nebunia, nebunie pentru Hristos. Și-a dat seama că aceasta este o luptă între Dumnezeu și Satana și a luptat pentru ceva ce el considera esențial: Biserica, credința, demnitatea umană și libertatea.

Părintele Ioanichie Bălan în dialog cu pictorul Sorin Dumitrescu (1997)

Părintele Ioanichie s-a născut în data de 10 februarie 1930 în localitatea Stănița, județul Neamt, primind, la Botez, numele de Ioan.

După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în 4 noiembrie 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria. Este tuns în monahism la data de 14 aprilie 1953 și este hirotonit diacon la data de 15 aprilie 1953. Între 1949-1971 îndeplinește în Mănăstirea Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar și ghid al mănăstirii.

Între anii 1971-1990, când comuniştii făceau nenumărate schimbări şi presiuni asupra vieţii bisericeşti, părintele Ioanichie Bălan se mută la Mănăstirea Bistriţă, judeţul Neamţ. Cu acest prilej, între anii 1971-1975, el urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le termină cu lucrarea intitulată „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene”.

În ziua de 2 februarie 1979, ierodiaconul Ioanichie Bălan este hirotonit preot, de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist. Mai apoi, în anul 1984, el va fi numit protosinghel, iar în anul 1992, arhimandrit. Abia în anul 1990 va reveni la Mănăstirea Sihăstria, unde îşi va continua activitatea misionară şi publicistică.

Părintele Ioanichie Bălan a trecut la cele veşnice în dată de 22 noiembrie 2007, în chilia sa din Mănăstirea Sihăstria, la vârsta de 77 de ani.

• ✝️ Părintele Ioanichie Bălan: Ce puteți face dumneavoastră pentru țara aceasta? / "Întâi să vă faceți oameni buni, adică creștini curați, smeriți, sinceri, iubitori de oameni, iubitori de Dumnezeu, iubitori de țară, iubitori de neam, de tot ce e sfânt și curat. Să fiți oameni de rugăciune. Începeți-o cu rugăciunea. Cu rugăciunea facem ceva, fără ea nu facem mai nimic. Fără Dumnezeu nu putem face nimic bun. Să fiți oameni care mergeți regulat la sfânta biserică, oameni care aveți duhovnicul dumneavoastră, vă spovediți regulat, vă împărtășiți regulat. Să vedeți după acea cât de frumos se derulează viața." — Pr. Ioanichie Bălan

• ✝️ Fericirea și viața noastră este să rămânem aici, unde ne-a născut Domnul Dumnezeu, cu Hristos în brațe și în brațele lui Hristos. / Treziți-vă! Treziți-vă, măi, odată! Sunteți tineri, și nouă ne este milă de ce se va întâmpla cu țara asta, care încă se mai cheamă România. Vreți să mai rămână România Românie? Întoarceți-vă la Ortodoxie, la Biserică, la ținuta morală decentă, cinstită, curată, a românilor dintotdeauna. Trebuie să faceți ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare! Sfânta Evanghelie spune clar că la sfârșitul lumii vor fi chemate toate neamurile pământului. Deci nația rămâne până la sfârșitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam și țară are îngerul său păzitor. Neamurile creștine trebuie să rămână așa. Iar creștinii trebuie să fie la locul lor, echilibrați, serioși și să nu se dezlipească pentru absolut nimic în lume de pământul străbun în care i-a născut Dumnezeu. Ascultați cu atenție ce vă spun, căci este important! De ce există tentația asta de a pleca în altă țară? Credeți că, afară de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine își pune nădejdea în Răsărit și Apus se înșeală amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, răbdarea și deviza părinților noștri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranța. Amintiți-vă că nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tătarii, nici rușii, nici nemții, nici austro-ungarii, și nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Domnul Dumnezeu, dacă ne vom îndepărta de El! Așa că, treziți-vă, luați aminte și cot la cot cu preoții, cu călugării, treceți la post, la rugăciune, la acatiste, la spovedanie. Așa trebuie să fie o țară creștină ortodoxă care poartă Sfânta Cruce de două mii de ani. Treziți-vă, frați români, pentru numele Lui Dumnezeu, până nu-i prea târziu! Ori creștini buni, ori pierim. Luați aminte ce vă spun: numai și numai Dumnezeu din Cer împreună cu Maica Domnului și Sfinții ne salvează! Atât! Nimeni și nimic altceva! Priviți în Sus, fraților, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea și viața noastră este să rămânem aici, unde ne-a născut Domnul Dumnezeu, cu Hristos în brațe și în brațele lui Hristos." - Părintele Ioanichie Bălan

• ✝️ Părintele Ioanichie Bălan: De spovedanie depinde mântuirea noastră sau osânda noastră! / "Prin Spovedanie se salvează familia, prin Spovedanie se scot sufletele din iad înainte de a ajunge acolo, prin Spovedanie ne împăcăm cu Dumnezeu înainte de a merge în faţa Judecătorului, prin Spovedanie reînviem din nou, prin Spovedanie căpătăm dor de viaţă, prin Spovedanie ne dă Dumnezeu bucurie în viață." — Părintele Ioanichie Bălan

• 👨‍👩‍👧‍👦 Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan: dăinuirea românismului își are rădăcina în Ortodoxie și s-a copt la sate prin înțelepciunea țăranului român și a mamelor de aici / După cum întărește și vrednicul de pomenire, Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan, dăinuirea românismului își are rădăcina în Ortodoxie și s-a copt la sate prin înțelepciunea țăranului român și a mamelor de aici, care și-au născut și crescut toți pruncii pe care i-a dat Dumnezeu în valorile creștin-ortodoxe milenare și veșnice, dar și ale tradițiilor populare la fel de străvechi. Așadar, numai întorcându-ne la această înaltă „filozofieˮ românească, ortodoxă și firească, naturală, vom mai avea o țară unde vom mai putea fi români. Mamele creștine cu mulți copii, ca cea pomenită de Părintele Ioanichie și care, pe toți pruncii (14 la număr) ar fi vrut să-i dea lui Dumnezeu, acelea vor judeca pe cele care s-au împotrivit procreației sau și mai strigător la cer, chiar și-au ucis pruncii nevinovați încă din pântece! Străbunii noștri țărani, care au îmbibat pământul românesc cu sudoarea și sângele lor, aceștia vor judeca pe toți trădătorii de astăzi care au vândut străinilor bucată cu bucată, glia strămoșească. Și nu este vorba aici numai de politicienii mizerabili, ci de toți care vom vinde pământul străinilor, neducându-l mai departe întreg și curat, așa cum l-am primit de la strămoșii noștri. De asemenea, conducătorii cinstiți vor judeca pe cei necinstiți; păstorii care își pun viața pentru turma lor pe cei năimiți sau navetiști; fiii ascultători vor judeca pe cei neascultători și trădători; nurorile cele smerite și mieroase pe cele împietrite și otrăvite; tradiționaliștii pe progresiștii ieșiți din firea lucrurilor; feciorii și fecioarele pe curvari și preacurvari; familiștii devotați pe concubinii stricători de case și buna rânduială; cei iubitori de oameni și iertători pe cei ce dușmănesc sau ucid pe aproapele lor; cei cumpătați pe cei bețivi… Și câte nu vor mai fi, pentru care cu toții la un loc vom fi judecați de Hristos-Dumnezeu, fie ca oameni, fie ca neam, fie ca țară!

• ❤️ Părintele Ioanichie Bălan: Copii sunt roada Duhului Sfânt și rodul părinților lor. / "Copii sunt roada Duhului Sfânt și rodul părinților lor. Dacă mlădița și tulpina este sănătoasă (duhovnicește) și copilul este sănătos și normal." - Părintele Ioanichie Bălan

Cel mai important lucru, cred, este să păstrezi pacea în inima ta. Nu lăsa anxietatea să intre în inima ta cu orice preț. Tăcerea, pacea și liniștea ar trebui să domnească în ea. Trebuie stabilită pacea în sufletele noastre, atunci va fi pace în jurul nostru. Până nu facem asta, nu va fi pace.

Nu există liniște într-o familie în care proprietarul este neliniștit de gânduri. Este deosebit de important ca, capul familiei să încerce să-și concentreze gândurile pe liniște și pace și să-și plaseze necazurile și grijile asupra Domnului.

Domnul a luat asupra Sa toate poverile noastre și a spus că El Însuși va avea grijă de ceea ce mâncăm și bem și cu ce să ne îmbrăcăm, dar ne prindem frenetic de grijile noastre și creăm confuzie pentru noi înșine, pentru familia noastră și pentru toți cei din jurul nostru.

~ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia

O pelerină s-a apropiat de stareț văitându-se că toți casnicii o supără. Starețul a răspuns:

"Trebuie să te socotești mai rea decât toți și atunci nu vei simți ocara și nimeni nu te va putea supăra. Ție, însă, ți se spune un cuvânt, iar tu răspunzi cu zece. Întrăm în horn, ne umplem de funingine și apoi ne mirăm: de unde?"

~ Starețul Alexei Soloviov

"Nu vă temeți de suferințe! Nu vă străduiți să vă izbăviți mai repede de ele, ci deprindeți prin ele răbdarea si smerenia. Prin suferințe se săvârșește mântuirea noastră, în suferințe cunoaștem cât de aproape de noi Se află Dumnezeu. În suferințe ne încredințam ca fără Dumnezeu nu putem face nimic.

Această conștientizare a neputinței si a nimicniciei noastre educă în noi smerenia, stimulează rugăciunea smerită care izvorăste liniște sufletească. Prin suferințe se dobândesc discermământul duhovnicesc, experiența.

Nu e suficientă pocăința, uneori pentru păcatele noastre avem nevoie si de pedepse purificatoare, de suferințe.

Să recunoaștem că suntem păcătoși, să nu cârtim și să nu ne văicărim de suferințele (necazurile) vieții.

Ci să ne străduim să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru suferințele Sale îndurate pentru răscunpărarea noastră, căci Dumnezeu Însuși a suferit pe cruce pentru păcatele lumii."

~ Starețul Sava

✝️ Părintele Arsenie Papacioc: În Ortodoxie, numai prin suferință scapi de suferință.

✝️ Părintele Iustin Pârvu - despre roadele suferinţei și dragostea de aproapele

🩸 Părintele Epifanie: Omul este cu adevărat om în durere 😢

🙏🏻 Când aveți un necaz mare, nu uitați să vă rugați Sfântului Nicolae, tot timpul e de mare ajutor.

🙏 Părintele Efrem Filotheitu: Trebuie să ne familiarizăm cu durerea fraţilor noştri!

✝️ Starețul Iosif Vatopedinul: Domnul va îngădui suferința pentru distrugerea celor răi și pentru cei care luptă împotriva lui Dumnezeu. Toți cei care au provocat tulburările actuale, au vărsat murdărie și au infectat oamenii.

Inima voastră să fie simplă, nu cu două feţe şi nesinceră; bună, iar nu vicleană şi interesată.

Sufletul simplu şi bun este căutat de toţi, toţi se odihnesc întru el, se apropie de el fără teamă, fără bănuieli.

Acest suflet trăieşte cu pace lăuntrică şi este într-o relaţie bună cu toţi oamenii şi cu întreaga zidire.

Simplitate şi bunătate. Asta-i totul, pentru a dobândi harul dumnezeiesc.

Câte taine se ascund în Sfânta Scriptură!

“Sufletul viclean” este cel ce meşteşugeşte răul. Nici nu vine, nici nu sălăşluieşte înţelepciunea cea dumnezeiască într-un asemenea suflet. Acolo unde există stricăciune şi viclenie nu vine harul lui Dumnezeu.

Sursa: Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Egumeniţa, p. 233-234

Domnul să te audă.
Domnul să te vadă.
Domnul să te iubească.
Domnul să te însoțească.
Domnul să te apere.
Domnul să te călăuzească.
Domnul să te mângâie.
Domnul să te ajute.
Domnul să te apere de vrăjmași.
Domnul să-i îmblânzească.
Domnul să-ți moaie inima.
Domnul să te facă să nu ții minte răul.
Domnul să te ajute să nu faci răul.
Domnul să te călăuzească să faci binele.
Domnul să te facă milostiv.
Domnul să-ți dea putere să ierți.
Domnul să te facă să vezi în alții partea cea bună.
Domnul să te ocrotească și un colțișor de rai să-ți dăruiască!

Așa se ne ajute Dumnezeu.

Amin!

— Sfântului Paisie Olaru de la Sihla

Domnul Dumnezeu,
Preamilostivul,
să vă binecuvinteze. 🙏

Binecuvintează, Doamne,
pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor,
şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor,
şi smerenia lor, şi răbdarea lor.

Binecuvintează, Doamne, osteneala lor,
şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor,
şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte,
iar dincolo, la ziua Judecaţii,
un colţişor de rai le dăruieşte,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor.

Amin!

Să ne întâlnim la poarta raiului.

— Sfântului Paisie Olaru de la Sihla

„Antihrist va veni «prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase şi amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască» (Ap. II Tesaloniceni 2, 9-10), adică au pierdut harul Duhului Sfânt, deoarece au căzut din dreapta credință, pentru că au acceptat blestematul ecumenism, erezia cea mare, căzând din starea de fii ai lui Dumnezeu după har şi devenind fii ai pierzării." — Ieromonah Macarie Banu (extras din Predica din 6 noiembrie 2024) / Sursa: https://youtu.be/gtRIs8vqHDU

«Să ştiţi că în mod invizibil mulţi Sfinţi coboară şi ne ajută. Dumnezeu nu ne îngăduie să-i vedem, dar în fiecare zi avem mulţi Sfinţi lângă noi.» — Gheronda Ambrozie Lazaris

1. La sfârşitul lui august 2001, cineva l-a rugat pe Stareţ să se roage Sfântului Nectarie ca să-l ajute. Şi stareţul i-a spus:

— Copilul meu, lasă-l pe sfânt; acesta este în America. Aleargă să salveze vieţi.

Pe 11 septembrie 2001 au căzut turnurile gemene. Cu câteva luni mai devreme spusese că ceea ce trebuie să se întâmple în America va schimba cursul istoriei:

— Un mare rău va veni peste America şi nu doar în septembrie. Vai!

Acest lucru îl prevestise şi fericitului episcop Antonie de Sisanios şi Siatisti într-una din vizitele celui din urmă şi erau de faţă şi alţii, însă fără a da explicaţii:

— Înalt Preasfinţite, a spus, să vedeţi ce vor păţi americanii peste două luni.

2. În 1990, a spus că Dumnezeu – pentru că vrea să-i întărească pe oameni – îi va descoperi în chip vădit pe sfinţii Lui cât de curând.

Deoarece ispitele vor fi mari şi chinurile insuportabile, Domnul va îngădui ca sfinţii să se arate, şi mai ales cei mari, ca Sfântul Dimitrie sau Sfântul Gheorghe.

Oamenii vor auzi că într-o săptămână s-a arătat cutare sfânt în Creta, în alta, cutare în Macedonia, unul aici, altul acolo.

3. — Gheronda, ce să fac cu copiii mei care sunt dificili? Strigă la mine, se uită la programe periculoase la televizor şi sunt influenţaţi.

— Doar Domnul va îndrepta situaţia. Vei zice: „Doamne, mântuieşte-mă şi luminează pe copiii mei să fie aproape de Tine”. Şi Domnul te va auzi şiţi va da ceea ce trebuie.

— Însă ne aude Domnul? Ajunge vocea noastră acolo?

— Nu știu… Luna trecută l-au durut urechile. Vor veni ani grei, dar nu vă temeţi. Pe copiii săi Dumnezeu nu-i va părăsi, îi va păzi în mijlocul smintelii.

— Adică, gheronda?

— Ce adică? Iată, dacă n-ai să ai ce să mănânci, te vei trezi dimineaţă, vei găsi o franzelă pe masă şi vei zice: „Asta de unde a apărut”? Dar trebuie să ai credinţă. Fără credinţă nu se face nimic.

4. — De acum încolo, nu-ţi poţi imagina ce vei vedea şi ce vei auzi. Nu s-au mai întâmplat niciodată în lume, a spus într-o zi de vară în anul 2005.

— În Grecia se vor întâmpla?

— În toată lumea şi la noi. Şi de ce? Pentru că noi, zice, suntem farul Ortodoxiei, dar am devenit din cauza păcatului mai răi decât ateii.

5. Stareţul spunea despre sfârşitul lumii că va dura cât ţin cei şase psalmi (de la utrenie), câteva minute. În clipa în care vom fi judecaţi, în cer, îngerii vor cânta cei şase psalmi.
Toţi oamenii care vor trăi în clipa aceea vor trece prin moarte instantaneu şi imediat după aceea vor învia, vom fi toţi cu trupurile noastre imateriale, nu vom ocupa spaţiu, unul va vedea trupul celuilalt şi toţi vor fi la vârsta de 33 de ani.
Domnul va ţine Cartea Vieţii, Evanghelia, şi imediat, vom merge singuri fie la dreapta, fie la stânga, deoarece vom şti dacă suntem pentru rai sau nu. De aceea, şi în tronul în care stă arhiereul, în icoana lui Hristos este deschisă cartea şi nu este candelă deasupra – arătând că nu există milă la A doua Venire. Dar în catapeteasmă, cartea pe care o ţine Hristos este închisă şi există candelă, pentru că încă avem milă.

6. Pentru că vin zile foarte grele pentru omenire, Dumnezeu a ales unii oameni de i-a făcut ofiţeri.

7. Lucrurile se vor derula foarte repede. Diavolul va stăpâni. Pe toţi aceia care se vor apropia de el îi va zdrobi. El nu are prieteni.

8. Să luaţi aminte, pentru că cel rău întinde curse. Nu râdeţi! Este lângă noi şi voi nu puteţi să-l vedeţi. Ascultaţi ce vă zic. Nu încetaţi să vă rugaţi!
Diavolul pune pe oameni să păcătuiască şi după păcat îi înfricoşează şi îi face să se ruşineze să se mărturisească. Am fost un sfert de oră în iad şi am crezut că am fost trei ore.

9. Toţi cei care vor primi pecetea (lui Antihrist) nu-şi vor găsi nicio clipă de linişte. Trebuie să vă câştigaţi o credinţă puternică singuri, cu răbdare, cu bunătate, cu dreptate. Să nu ne pierdem credinţa! Credinţă statornică şi Dumnezeu ne va ajuta. Fără rugăciune ne pierdem. Nu vă gândiţi la viitor. Toate sunt în mâinile lui Dumnezeu. Să citiţi cărţile Sfinţilor Părinţi în fiecare zi câte puţin şi Dumnezeu vă va lumina. Ulterior mintea voastră se va întări.

10. Rugăciunea „Doamne, miluieşte” este ca o sabie, care taie în două pe satana. Ne-am găsit noi, sărmanii, în vremurile din urmă, şi monahi şi mireni, dar lupta este luptă. Nu vei înceta lupta nicio secundă. Luptă până la sfârşit! Şi atunci Domnul, care îi încununează pe oameni şi îi restaurează veşnic, El îţi va dărui în ultimul ceas nu lucruri mincinoase şi deşarte ale acestei vieţi, ci te va face vrednică să împărăţeşti în Împărăţia lui Dumnezeu. Veşnic! Nu 1.000 de ani sau 100.000 de ani. Veşnic [înseamnă] nu are sfârşit.

11. Încă pe atât să fie pământul (ca populaţie), Dumnezeu poate să-l hrănească. De învierea trupurilor nu vă îndoiţi. Iată, sunt de 90 de ani. Acest trup trebuie să se topească în mormânt, ca să iasă unul nou, nestricăcios, veşnic, fără să se îmbolnăvească, fără să-l doară, fără să înseteze, fără să se încălzească, va fi ca trupurile îngereşti. Doar să nu cădem în păcat. Dumnezeu vrea să-I spunem că doar pentru El vom trăi. Dacă rămânem în păcat, atunci şi cele mai de jos (chinurile iadului) sunt veşnice. De acolo nu se mai schimbă situaţia, muncile, chinul, durerea, flăcările. Vouă, la Facultatea de Teologie, aceste lucruri vi le spun moale. Nici Iacov, nici Porfirie nu le spuneau aspru. Aşa trebuiau să le spună, ca să le audă lumea şi să se pocăiască. Vine diavolul şi mă loveşte fără milă. Îmi zice: „Nu le mai spune atât de clar. Lasă-i să doarmă. Nu-i lăsa să se trezească”.

— Gheronda Ambrozie Lazaris (1912-2006)