"Taina libertăţii nu este altceva decât curajul de a înfrunta moartea. Cel atacat are întotdeauna dreptul cât şi datoria să se apere. Cedarea în faţa agresiunii sau şantajului înseamnă acceptarea sclaviei, împrejurările justificate nu sunt decât pretexte, scuze sau şiretlicuri ale mişeliei. […]

Şantajul, alături de turnătorie, este fărădelegea cea mai odioasă, respingătoare. A fi de acord cu el este acelaşi lucru cu a-l aproba, a-l răspândi. […]

Dacă vrei să fii liber trebuie să nu-ţi fie frică de moarte! […]

Plecăciunea, închinarea, capitularea imediată riscă fără greş să mărească pretenţiile adversarului, dându-i acestuia un surplus de energie şi de tupeu. Totdeauna plecăciunea semnifică primul pas pe calea unei robiri perfecte. […] înrobirea nu presupune doar şantajul cu forţă brută la care se dedă regimul, ci şi acceptarea acestui şantaj, ca un dat inexorabil al sorţii.

Neîmpotrivindu-se la timp, omul devine treptat incapabil de a se mai împotrivi vreodată. Acest proces se încheie prin contaminarea celorlalţi cu această atitudine.

Chiar dacă şantajul nu se va repeta, ceea ce e puţin probabil, dat fiind că tinde să devină un obicei, cel care cedează rămâne în primejdie, în condiţii de receptivitate, sensibilizat pentru totdeauna, pentru că şi la el laşitatea devine o regulă de comportament şi un reflex condiţionat. O singură cedare este suficientă pentru a-l inocula şi din acea clipă el rămâne sclav virtual. […] în prezent există comunităţi şi oameni dispuşi să consimtă violenţei, să se plece şi înconvoaie, fără a vedea scara pe care vor fi siliţi să coboare mereu mai adânc, în hăul abjecţiei.

Despre aceştia presupunerea realităţii unui suflet de rob îşi află confirmarea. Unica armă de nădejde împotriva şantajului de orice fel este refuzul. Când situaţia a devenit atât de acută, când pistolul e lipit de ceafă şi replica e «pe viaţă şi pe moarte», atunci regula jocului nu se schimbă, ci doar miza lui. Câştigător va ieşi numai cel căruia nu-i este teamă de moarte sau este destul de tare pentru a acţiona ca şi când nu i-ar fi teamă. De multe ori şi în felul acesta poate fi obţinută victoria."

— Nicolae Steinhard

Orice discuție publică a ajuns să se izbească de gardurile tot mai strîmte și tot mai înalte ale neînțelegerii.

În goana după prozeliți, și biserica a sărit aceste garduri, crezînd că acolo, la îmbulzeală, se găsesc sufletele ușor de convins. S-a creat o întreagă "teologie" a ocolului și a strungii prin care omul liber este împins să fie muls și de ultimele picături de gîndire creștină.

Predica oficială de azi seamănă cu predicile dactilografiate pentru preoții sovietici. Turnătorii puși să găsească afirmații "instigatoare" contra regimului stau azi cu telefoanele pornite și toarnă direct pe Facebook în timp real. Și fapta aceasta ingrată apare ca o "mărturisire de credință", ca o luptă, ca un risc, ca ceva ce necesită curaj.

De fapt, fiecare își apără sursa de venit, locul încălzit și prieteșugurile cu "cei puternici".

Degeaba mai citim, chiar la deschiderea Psaltirii: "Fericit bărbatul care nu a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu stat și pe scaunul leproșilor nu a șezut" (Psalm 1, 1).

Leproșii din varianta originală (în traducerile românești "hulitori" sau "pierzători") sînt cei care, asemenea unei lepre, molipsesc pe toți de răutate (după cum explică Sf. Vasile cel Mare).

Orice ideologie, idee sau gînd care ne fură atenția și ne îndîrjește împotriva aproapelui este o drăcie care ne desparte de Dumnezeu. "Vorbiți între voi în psalmi și în cîntări" (Efeseni 5, 19) ne îndeamnă Apostolul Pavel, nu în basme băbești despre "un viitor mai bun". "Ajunge zilei răutatea ei! Deci nu vă îngrijiți pentru ziua de mîine, căci ziua de mîine se va îngriji de ale sale" (Matei 6, 34).

Iar cine nu crede ce a zis Hristos, să facă politică!

• Autor: Părintele Savatie Baștovoi

• Sursa: https://t.me/savatiebastovoi/81

• Citește:

  • 💟 Părintele Savatie Baștovoi: Doar între doi adversari egali spectacolul competiției este unul de admirat. / Subestimarea adversarului, clevetirea și luarea în rîs au fost mereu o faptă a plebei. Etica olimpică, păstrată între sportivi pînă la transformarea sportului în clounadă pe banii prostimii, presupunea respectul reciproc. Doar între doi adversari egali spectacolul competiției este unul de admirat. Căci ce slavă și cinste poate aduce victoria asupra unui nimeni, a unuia pe care tu însuți îl desconsideri și îl socotești nedemn? Un luptător cinstit își va vorbi mereu adversarul de bine și îi va lăuda calitățile, căci, în caz de victorie, el însuși va fi mai slăvit, iar, în caz de înfrîngere, nu se va discredita ca unul ce a pierdut de la un nimeni. Oricine recurge la defăimare într-o competiție este perdant, chiar și de va învinge și oricine arată cinste pentru adversar va rămîne demn, chiar și de va pierde. Căci orice luptă nu este decît o încercare a măsurii la care am ajuns și nicidecum o obligație de a învinge pe cineva" — Părintele Savatie Baștovoi

  • 🔃 Paradoxul protestant: să cred că eu, care petrec în întunericul păcatelor, mă pot ruga pentru oricine, iar sfinții care sînt în slava lui Dumnezeu nu se pot ruga pentru mine.

  • ✝️ Părintele Savatie Baștovoi: Pentru că nimic în lume nu mai trece fără scandal, am ajuns să avem și scandalul canonizărilor. / "Dacă Apostolul ne spune că sfinții vor judeca lumea, noi facem invers, căci la noi lumea judecă sfinții. Și de unde atîția judecători? Și de unde atîtea învățături sucite despre sfințenie? Unii ne lămuresc ce osteneală este să faci "dosarul" unui sfînt, alții ne spun că sfinții au nevoie de tare multe mărturii, dar nu așa oricum, ci să bifeze toate rubricile din ancheta de canonizare. În sfîrșit, ni se spune la ce folosesc sfinții: sfinții, cică, sînt un exemplu pentru credincioși. Curată muncă cu poporu. Nu, sfinții nu sînt un exemplu! Nici prorocul David, nici Maria Egipteanca, nici Ștefan cel Mare, nici Arsenie cel Mare, nici Simeon cel Nebun pentru Hristos, nici Xenia din Peterburg nu sînt exemple de urmat. Sfinții sînt sfinți și atît. Sînt sfinți pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. Nimeni din sfinți nu s-a sfințit cu gîndul de a fi un exemplu pentru oameni, de a ajunge pe un calendar, pe un breloc. Sfinții sînt oameni care s-au îndumnezeit. Atît. Cum? Prin harul lui Dumnezeu. Cum au agonisit harul e o lucrare de taină a fiecăruia și foarte puțin din cele ce se arată lumii a contribuit la această tainică întîmplare. Cu atît mai mult, pentru har nu există dovezi. De aceea soborul Bisericii, prin rugăciune și descoperire, mărturisește și întărește sfințenia unui om. Nu, nu pentru a ni-l oferi ca exemplu, ci pentru a ne încredința că ne putem ruga lui așa cum ne rugăm Maicii Domnului și îngerilor, căci un astfel de om sfințit se face mijlocitor între cei rămași și Dumnezeu. Nu înțelegeți un sfînt, nu vă rugați lui! Rugați-va la cei pe care îi înțelegeți și către care simțiți chemare și înclinare. Dar nu judecați fără noimă pe nimeni. Dacă pe aproapele nostru nu avem voie să îl judecăm, cu cît mai mare păcat avem cînd judecăm un sfînt. Astfel de discuții ne pot împinge foarte ușor spre păcatul hulei împotriva Duhului Sfînt. Sau chiar se simte cineva chemat să judece sfinții? Să judece fiecare faptele sale, căci aceasta este singura judecată îngăduită." — Părintele Savatie Baștovoi

  • 📝 Părintele Savatie Baștovoi: Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină / "Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: un altul decât el. Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urât în lume. Trupul lor e ca o cutie de rezonanță a răului. Dacă văd un om frumos și bun, ei nu au liniște până nu-i găsesc un neajuns, măcar o rudă păcătoasă să-i găsească. Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți. Singurul loc unde se cuibărește răul e chiar inima mea. Răul inimii mele trebuie să-l văd, să-l critic, să-l alung. Până se face curat și lumină. Până totul devine bucurie. Atunci și răul lumii parcă e mai slab, iar oamenii mai buni, vorbirea mai frumoasă. Cuvintele sunt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci când ne dezbină. Din prisosul inimii vorbește gura." - Ieromonah Savatie Baștovoi

  • ☦️ Părintele Savatie Baștovoi: Bucuria este o formă de ”nebunie” fericită, în sensul în care și apostolii ziceau că s-au făcut pe ei înșiși ”nebuni pentru Hristos” / „Diavolul urăște bucuria, pentru că bucuria îi molipsește și pe ceilalți cu starea de bine și mulțumire, iar aceasta este starea în care dragostea se împlinește în chip firesc. Omul bucuros acționează cu ușurință, este lipsit de frică și nu ține cont de sine. Bucuria este o formă de ”nebunie” fericită, în sensul în care și apostolii ziceau că s-au făcut pe ei înșiși ”nebuni pentru Hristos”. De aceea să nu vă mirați dacă, după isprăvirea unui lucru bun, care vă bucură sufletul, se abat oameni răi care vă încolțesc, pentru că diavolul urăște bucuria, fiind zavistios, așa cum și pe Adam în Rai l-a urît pentru bucuria în care petrecea. A nu suferi bucuria aproapelui - iată forma supremă de îndrăcire!” — Părintele Savatie Baștovoi

  • ☦️ Pr. Savatie Baștovoi: Oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfânt care este în ei → / „Biserica a fost întemeiată la Cina cea de taină, nu în piață, nu pe balconul imperatorului. Hristos a rupt Pîinea Trupului Său și a dat celor doisprezece aleși ai Săi, între care era și trădătorul. Hristos a venit în lume nu ca să facă ordine în ea, ci ca să ne scoată din lume pe cei pe care I-a dorit. Ne place, nu ne place, dar Hristos nu a dorit să-l convertească pe Pilat. Nici măcar nu i-a răspuns la întrebare atunci cînd Pilat L-a provocat să îi vorbească despre adevăr. Răspunsul lui Hristos la inițiativele mai marilor acestei lumi este tăcerea. Cei care reproșează Bisericii Ortodoxe că nu este în pas cu vremea, aduc cel mai bun argument că Ortodoxia este Biserica lui Hristos. Sîntem acuzați că am rămas în Bizanț, că trăim după canoane de acum 1800 de ani? Ba mai mult, avem și canoanele apostolilor pe care au și fost formulate toate celelalte. Așadar, chiar cei care ne acuză de vechime, ne spun să renunțăm la tot ce sîntem și să ne alipim celor care nu mai au nici o legătură cu apostolii, deci nici o legătură cu Hristos. Însăși dorința lor de a se schimba mereu după placul Pilaților și de a sta la masă cu ei, încurcînd vorbele despre adevăr numai ca să nu tacă, arată că nu sînt urmașii Celui care a tăcut cu prețul morții. Fraților, canoanele sînt o mare bogăție cerească dăruită nouă de sfinții lui Hristos, cei care stau la masă cu El și aud vorbele Lui pe care lumea nu le aude. Blîndețea și înțelepciunea sfinților topește toată răutatea, alungă deznădejdea, înțelepțește pruncii. Oare chiar crede cineva că sfinții au făcut acele canoane aspre ca să ne piardă pe noi, păcătoșii, sau ca să ne despartă de Biserică? Cine a văzut vreodată un sfînt, iar eu am văzut, cunoaște că asprimea lor este măsura desăvîrșirii spre care trebuie să tindem. Nici Hristos nu a venit să strice Legea sau prorocii, ci ca să le plinească prin mila Sa. Căci dacă vom coborî masura la nivelul nostru, al păcătoșilor, numind virtute ceea ce este păcat, la ce ne mai trebuiește Mîntuitor, că noi înșine, cu mintea noastră ne-am și mîntuit. Toate cîte ne-au lăsat sfintii nu sînt din lumea aceasta, ci măsură îngerească la care ei înșiși au ajuns. Cu adevărat, nici unul din sfinți nu a pus sarcini pe care el însuși nu le-a purtat. De aceea, a zis prorocul: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!” Și oricine hulește pe sfinți, hulește pe Duhul Sfînt care este în ei. Biserica lui Hristos este biserica sfinților, nu a revoluționarilor, reformatorilor și doctorilor. Acolo unde sfinții nu mai sînt autoritate și călăuză, acolo conduce mintea căzută, acolo totul este posibil, totul înafară de mîntuire. Să se cerceteze fiecare în ce legătură este cu sfinții și cine este autoritate pentru el atunci cînd poartă o discuție. Așa vom cunoaște în ce legătură sîntem cu Hristos.” — Pr. Savatie Baștovoi

✝️ Părintele Ilie Cleopa: [...] din deasa rugăciune, omul începe a învăța rugăciunea cea adevărată. / "Când ne rugăm, să zicem cum putem. Roagă-te cum poți tu, dar roagă-te des. Căci din deasa rugăciune, omul începe a învăța rugăciunea cea adevărată. Rugăciunea, în creșterea ei, nu are limită. Pentru că se unește cu Dumnezeu și de aceea nu are margine. Nu este în puterea omului a se sui pe treptele rugăciunii. A omului este numai voința. Să voiască să se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se învrednici de rugăciuni înalte este o lucrare care depinde de darul lui Dumnezeu." — Părintele Ilie Cleopa

✝️ Părintele Ilie Cleopa: "... dacă dracul găseşte în minte rugăciunea nu se poate apropia ..." / Dacă diavolul găseşte în mintea ta această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul sau păcătoasa” sau „Tatăl nostru” sau „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de daruri, Marie, Domnul este cu tine ...” şi celelalte, deci dacă dracul găseşte în minte rugăciunea nu se poate apropia. Îl arde! Cine? Numele Domnului. N-auzi ce zice psalmul? "Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am biruit pe ei. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurul şi s-au aprins ca focul în spini poftele si drăciile. Şi ce zice? În numele Domnului i-am biruit pe ei." Dar cheamă numele Domnului, zice Proorocul Ioil, şi te vei mântui. Nu te înşela că dracul stă degeaba vreodată. Noi stăm, el nu poate sta. Când a găsit mintea nu în veghere de Dumnezeu, nu în rugăciune, nu în cugetarea Scripturilor, îi dă toate drăciile şi o duce unde vrea. † Părintele Cleopa

✝️ Părintele Cleopa Ilie: În fiecare zi să citiți Acatistul şi Paraclisul Maicii Domnului / "Dumnezeu primeşte pe om la pocăință până la ultima lui suflare, dacă se întoarce din toată inima şi cinsteşte pe Maica Domnului. Să aveți mare evlavie către Ea, că fericită este casa şi familia care are în casă icoana Maicii Domnului. În fiecare zi să citiți Acatistul şi Paraclisul Ei. Dacă nu ar fi Maica Domnului în ceruri, lumea aceasta s-ar fi pierdut de două mii de ani. Ea pururea stă în genunchi şi se roagă Preasfintei Treimi. Ea este a patra față duhovnicească din ceruri."

📕 Părintele Ilie Cleopa: Să aveţi Psaltirea ca pe un cozonac bun. Când ţi-e foame, mai tai o felie, mai mănânci, mai faci treabă, apoi mai citeşti o catismă, două-trei, cât poţi, dar cu binecuvântarea duhovnicului. Iar la sfârșit Paraclisul Maicii Domnului. Bunul Dumnezeu să vă asculte si împlinească rugăciunile." — Părintele Ilie Cleopa

✝️ Părintele Ilie Cleopa: “Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă și candelă care să ardă la icoana Ei?”🕯️ / Aproape în fiecare predică, Părintele Cleopa îi întreba pe enoriași: “Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă și candelă care să ardă la icoana Ei?” Și îi sfătuia insistent părintele: “Să o luați ca ocrotitoare și ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastră din cer și de pe pământ. Împărăteasa cerului și a pământului! Dacă o veți lua pe Ea drept ocrotitoare, citindu-i dimineața un acatist cu candeluța aprinsă și seara un paraclis, veți avea ajutor și în timpul vieții și în clipa morții și în ziua Înfricoșătoarei Judecății. Știți voi câte poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei și de viață făcătoarei Treimi? Dacă nu era Ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!” — Părintele Ilie Cleopa

Întâi să vă faceți oameni buni, adică creștini curați, smeriți, sinceri, iubitori de oameni, iubitori de Dumnezeu, iubitori de țară, iubitori de neam, de tot ce e sfânt și curat.

Să fiți oameni de rugăciune. Începeți-o cu rugăciunea. Cu rugăciunea facem ceva, fără ea nu facem mai nimic.

Fără Dumnezeu nu putem face nimic bun. Să fiți oameni care mergeți regulat la sfânta biserică, oameni care aveți duhovnicul dumneavoastră, vă spovediți regulat, vă împărtășiți regulat.

Să vedeți după acea cât de frumos se derulează viața.

— Pr. Ioanichie Bălan

"Sfinte Apostole ANDREI, așa cum tu ne-ai creștinat, așa roagă-te împreună cu tot cerul și laolaltă cu noi păcătoșii ca să devenim iarăși ce am fost prin unitatea cugetului și a credinței, nefăcându-ne neamul de rușine și nevânzând țara hoardelor străine, pe care înaintașii noștri au întregit-o, curățit-o și pecetluit-o cu SÂNGELE lor, dându-le dreptul în fața lui Hristos ca la Judecata Sa să ne judece pe toți cei ce am moştenit-o, fie răsplătindu-ne, fie condamnâdu-ne, ori că am apărat-o, ori că am vândut-o!!... Totodată, urăm la mulți și binecuvântați ani tuturor celor ce poartă numele de Andrei, în special fiului meu și tuturor românilor care mai simțim și TRĂIM românește!…" — Pictorul Vasile Neguş

Sursa: https://www.facebook.com/vasile.negus.bizantin/posts/pfbid0mp899BibDTcwSaRYe4kv7DdNEizWTqwCE3ARYPvqBW9b3ofksTpsNogVKTLXea3Sl

• Cu cât ne lăsăm mai afectați de probleme și necazuri, cu atât mai mult ne vădim mândria si lipsa noastră de credință.
  
  

• Cel care este cu adevărat blând, nu se supără niciodată, căci iritarea începe cu critici, reproșuri si revoltă.
  
  

• Fii liniștit și treaz — Nu există nici o școală mai bună decât această "liniștire".
  
  

      — Maica Gavrilia - Asceta Iubirii

"Păcătuim, alunecăm și cădem tot timpul.

Cel mai important lucru este să te ridici și să mergi din nou la Dumnezeu.

Chiar dacă cazi de o sută de ori pe zi, nu-i nimic, ridică-te, mergi mai departe și nu te uita înapoi - ce a fost, a trecut."

— Arhimandritul Tadei de la Vitovnița - Serbia

"Dragostea fără fapte statornice, întărite în virtuți, nu este dragoste adevărată, dar nici faptele fără dragoste nu sunt fapte capabile să ne transforme pe noi, ci rămân aparențe sau gesturi sporadice fără substanță interioară, fără căldură consistentă, durabilă, fără alipirea la cel căruia i se adresează. El lasă pe cel ce le săvârșește izolat și rece." — Sfântul Dumitru Stăniloaie

“Când nu ne facem pravila de rugăciune, diavolul e întotdeauna biruitor. Atunci când ne-o facem fără râvnă și atenție, jumătate de biruință e a diavolului, iar cealaltă jumătate este a noastră. Însă atunci când ne facem rugăciunea cu atenție, râvnă și dragoste, biruință e cu totul a noastră.” — Părintele Epifanie Teodoropoulos

✝️ Sfântul Paisie Aghioritul: Îngrijește-te zilnic de suflet. / Trebuie să dobândești dumnezeiasca dreptate, iar nu logica – doar atunci harul lui Dumnezeu va veni la tine. Înainte de a face ceva, gândește-te: „Oare Hristos vrea să fac eu aceasta?”. Apoi acționează în consecință. Tu însuţi să lucrezi desăvârşit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai târziu, cu privire la virtutea ascultării. Nu-ul pe care îl spui oamenilor trebuie să fie un nu, iar da-ul trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gândești, chiar dacă aceasta face rău celuilalt. Totuşi, spune-o cu bunătate şi nu-l lăsa pe celălalt fără câteva explicaţii. Trebuie să ai și să păzești această demnitate duhovnicească: să fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place fraţilor monahi, iar nu la ceea ce-ţi place ție. În fiecare zi să citești un pasaj din Noul Testament. Nu privi la ceea ce fac alţii, nici nu cerceta cum şi de ce o fac. Propriul tău obiectiv este curățarea sufletului şi desăvârşita supunere a minţii dumnezeiescului har. Aşadar, să ai grijă tu de tine: să te rogi, să studiezi, să spui smerit rugăciunea lui Iisus, să ştii că ai absolută trebuinţă de milostivirea lui Dumnezeu. — Sfântul Paisie Aghioritul

✝️ Pr. Efrem Filotheitul: Demonii se mânie când tu te rogi, căci acești răi văd că tu scapi să le rupi plasele, iar ei se tem că ai putea să le scapi. / "Demonii se mânie când tu te rogi, căci acești răi văd că tu scapi să le rupi plasele, iar ei se tem că ai putea să le scapi. Ei vor sa te facă sa deznădăjduiești sau să-i pierzi curajul. De aceea, înarmează-te cu încredere și nădejde în Dumnezeu și cu convingerea că lor nu li se permite să facă nimic fără porunca de Sus a lui Dumnezeu" — Pr. Efrem Filotheitul

✝️ Ieroschimonahul Simeon Zaharia: Măi creștini, rugați-vă! Că or să vie mari necazuri pe oameni. Oamenii nu se mai roagă Lui Dumnezeu ... O să vedeți dumneavoastră, cuvintele mele nu sunt mincinoase. Nu scăpăm, nu scăpăm ușor, căci cu Dumnezeu nu ne jucăm. Doar n-o să trăiți cât munții. Da, acuma sunteți tineri, sunteți... Dar să vedeți când veți ajunge bătrâni! Dacă veți mai ajunge bătrâni... Moartea nu-i jucărie. Părăsim lumea asta pentru totdeauna și intrăm într-o lume a veșniciei. [Nu știe ce va face Dumnezeu cu el]. Dar știu că am să răspund înaintea Lui de faptele și de cuvintele și chiar și de gândurile mele! Nădăjduiesc și eu... da... Nu am siguranță. Dar am nădejde să rămân cu El în veci.

✝️ Arhimandrit Teofil Părăian: Cine nu se roagă dimineața și seara, cine nu-și face vreme de Dumnezeu, acela poate să știe că nici n-are Dumnezeu❗ Trebuie să găsești timp și pentru Dumnezeu așa cum găsești pentru atâtea lucruri pe care le faci. Să stai în fața lui Dumnezeu cu atitudine de credință, în picioare, în genunchi, așa ca să știi că vorbești cu Dumnezeu. Nu oricum.

🟣 Pravila de rugăciune Născătoare de Dumnezeu – Bogorodicina ✝️ Mulţi Părinţi purtători de Duh Sfânt au proorocit că la vremurile de pe urmă creştinii care se vor ruga Maicii Domnului, vor scăpa de cursele lui antihrist.Maica Domnului totdeauna ascultă cererile noastre și este grabnica noastră ajutătoare. Rostirea zilnică a 150 de rugăciuni «Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te!…» aduce mult har în sufletele celor care împlinesc această pravilă şi le întăreşte în suflete nădejdea şi râvna pentru mântuire.

✝️ Rugăciunile pe care trebuie să le ştie pe dinafară orice creştin ortodox / Întîi să iei seama să faci crucea dreaptă simţind când atingi cele trei degete la frunte, la pântece sub piept, la umărul drept şi la umărul stâng, aplecându-te cu mâna până la pământ.

✝️ Părintele Paisie Olaru: [...] să faci oleacă de canon în fiecare zi! / "Eu mă știu pe mine: dacă mă scol de dimineață și-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua. Dar dacă te scoli dimineața și te învârtești așa, prin casă – că mai am asta de făcut, mai am și treaba astălaltă, apoi, nu-ți merge bine toată ziua. Așa că, să faci oleacă de canon în fiecare zi!" - Părintele Paisie Olaru

Când iubeşti pe cineva cu adevărat, te dăruieşti în aşa fel încât nu-ţi mai aparţii; trăieşti pentru celălalt. Dragostea adevărată este o dăruire integrală; această dragoste, ca să existe, cere putere de jertfă.

Dragostea aduce o schimbare calitativă în viaţa de toate zilele a omului, iar făptura iubită devine un exemplar uman deosebit: totul e nou, totul e frumos, totul e superior. Fiece ridicare de pleoapă, fiece zâmbet, fiece cuvânt, fiece mişcare sau pas făcut, arată ceva tainic pus acolo de la început, care nu pot fi altfel, adică mai frumoase decât sânt.

În puţine cazuri dragostea este străbătută de un fior religios; numai aşa dragostea trece de actul cunoaşterii, pentru a se angaja în acela al împlinirii; iubind în acest fel, omul simte în trăirea lui ceva de natură divină care apare sub semnul Maicii Domnului.

(Ernest Bernea, Meditaţii Filosofice, Editura Predania, pp. 119-120)

"Nădejdea în Dumnezeu nu poate sfârşi niciodată în deznădejde. Ispitele aduc smerita cugetare. Dumnezeu ştie cât poate răbda fiecare dintre noi şi îngăduie ispitele după puterea noastră. Însă trebuie ca şi noi să fim cu luare-aminte, ca să nu intrăm singuri în ispită." — Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, 1846 - 1920

"Ispitele sunt îngăduite ca să ni se descopere patimile ascunse, ca să ne luptăm cu ele şi să ne tămăduim sufletele. Sunt şi ele un semn al milei dumnezeieşti. Pentru aceasta, lasă-te cu încredere în mâinile lui Dumnezeu şi cere ajutorul Lui, ca să te întărească în nevoinţa ta." — Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, 1846 - 1920

Încredinţaţi-vă lui Dumnezeu cel bun, cel tare, cel viu şi El vă va povăţui la odihnă. După încercări urmează bucuria duhovnicească. Domnul ia aminte la cei ce rabdă încercările şi întristările pentru dragostea Sa. Aşadar, nu vă împuţinaţi cu sufletul şi nu vă temeţi!" — Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, 1846 - 1920

"Necredinciosul este foarte nefericit, întrucât nu are nădejde, care este tovarășul necesar pe drumul lung al vieții. Este nefericit fiindcă nu are iubire de oameni și fiindcă este lipsit de frumusețea icoanei Creatorului, pe care o descoperă credința." — Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, 1846 - 1920

"Sufletul care a fost atins de iubirea de Dumnezeu mereu se bucură, este vesel, saltă și dansează fiindcă se odihnește în iubirea Domnului, precum se odihnește călătorul lângă izvor. Nimic din necazurile lumii nu poate tulbura liniștea și pacea lui și nici nu-i poate lua bucuria și fericirea în care se află." — Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, 1846 - 1920

"Cei care nu cred în minuni, neagă faptul că Dumnezeu se poate descoperi lumii, fiindcă minunea nu este altceva decât revelația lui Dumnezeu în lume." — Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, 1846 - 1920

"Iubirea este legătura societății și înfrățirea întregii omeniri. Este baza fericirii și a bunăstării oamenillor și temelia tuturor virtuților. Este scara care îl ridică pe om la desăvârșire și-l arată cu adevărat chip și asemănare a lui Dumnezeu." — Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, 1846 - 1920

"Rugăciunea este soarele ochilor nematerialnici ai sufletului. După cum soarele este lumină pentru trup, rugăciunea este lumină pentru suflet." — Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, 1846 - 1920

"Preotul sfânt odihnește inimile credincioșilor, aduce pace conștiinței lor, se face pildă și model al vieții creștinești și întruchipează icoana vie și perceptibilă a cultului creștin." — Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, 1846 - 1920

Părinte, odată ne-ați vorbit despre bunica Sfinției Voastre...

Bunica mea era foarte vitează. Avea întotdeau­na cu ea, pentru siguranță, un iatagan. Vezi, femeie văduvă cu doi copii, cum s-o scoată la capăt cu tur­cii? Ani grei!... Toți se temeau de ea. Era ca un voi­nic. Odată, un hoț s-a dus să fure noaptea dintr-o vie ce era aproape de cimitir. Și pentru ca aceia care îl vor vedea să se teamă de el, s-a îmbrăcat cu o cămașă albă până jos. Apoi a intrat în cimitir, așa cum era cu cămașa cea albă, și umbla printre morminte. Atunci s-a întâmplat să treacă pe acolo bunica mea. Hoțul, de îndată ce a văzut-o, s-a trântit la pământ făcând pe mortul, ca s-o înfricoșeze și să creadă că este stafie. Aceea însă s-a apropiat de el și i-a spus: „Tu, dacă ai fi fost om bun, ai fi putrezit în pământ!”. Și scoțând iataganul, a început să-l lovească cu mâ­nerul până ce l-a secătuit în bătaie. Nici nu știa cine era. După aceea a auzit în sat că este schilodit cutare și numai astfel a aflat cine a fost acela.

În vremea noastră, voinicii sunt rari. Oamenii sunt niște fierturi. De aceea, dacă se va porni un răz­boi ‒ Doamne ferește! ‒, unii vor muri de frică, iar alții vor muri pe drum din pricina unei mici osteneli, pentru că s-au obișnuit cu traiul bun.

Mai demult, ce vitejie aveau! Lângă mănăstirea Flavianilor din Asia Mică, turcii au prins un bărbat și l-au omorât. Apoi i-au spus femeii lui: „Ori te lepezi de Hristos, ori te omorâm și pe tine și pe copiii tăi”. „Pe bărba­tul meu l-a luat Hristos”, le-a spus aceea, „Pe copiii mei îi încredințez lui Hristos, iar eu nu mă lepăd de Hristos”. Ce bărbăție! Când în om nu există Hristos, cum să existe această bărbăție? Astăzi oamenii, fără de Hristos, își zidesc viața lor pe nisip.

În anii aceia și mamele erau viteze, dar și copiii erau viteji. În Konița, îmi aduc aminte, o vecină care era însărcinată a mers o oră și jumătate departe de oraș, până într-un sat și a prășit porumbul. Acolo a născut copilul, l-a luat în șorț și s-a întors în sat. „Am și prunc”, ne-a spus ea trecând pe la poarta noastră. Era în timpul ocupați­ei germane ‒ ani grei. Astăzi există femei care, de frică, stau 6-7 luni culcate până să nască un copil. Desigur, altceva în cazul celor care au probleme de sănătate.

— Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 234-235 via Doxologia

“[...] Dacă nu respectă pe nimeni, încetează să mai iubească și atunci, pentru a-și umple timpul, se consacră plăcerilor trupești și patimilor, ajungând să aibă un comportament vicios și brutal, și toate acestea i se întâmplă pentru că ajunge să se mintă deopotrivă pe sine și pe ceilalți din jur. Cel care se minte pe sine devine suspicios și este primul care găsește motive de supărare. Nu-i așa că, uneori, e foarte plăcut să te superi? Cu toate că omul știe că nimeni nu l-a jignit cu ceva, că el însuși și-a inventat supărarea și a mințit pentru împodobirea exagerată a unei clipe, că a înflorit unele fapte ca să-și creeze un tablou cât mai convingător pentru sine, că s-a legat de un cuvânt și a făcut dintr-o boabă de linte un munte, este primul care se îmbufnează și se enervează doar ca să-și facă plăcere și ca să trăiască din plin această senzație de plăcere, ajungând, totodată, să devină dușmanul propriului adevăr.” ― Fiodor Mihailovici Dostoievski, Frații Karamazov

❤️ Dostoievski — Nu te teme de nimic, nu te îngrijora de nimic, dar nu uita să te pocăiești și Dumnezeu te va ierta.

Nu există un păcat atât de mare, ca omul să rămână fără dragostea lui Dumnezeu.

Nu uita să te pocăiești și să te rogi neîncetat Domnului.

Dumnezeu te iubește și în păcatul tău.

Se spune așa - un pocăit aduce mai multă bucurie în cer decât zece oameni drepți, căci ei nu au nevoie de pocăință.

Nu te supăra, iartă pe toți, iartă și morții care te-au supărat.

Dacă regreți, încă iubești.

Și dacă iubești atunci ești deja al lui Dumnezeu.

Dragostea este o comoară neprețuită, te va face să-ți răscumperi păcatele, nu numai ale tale, ci și păcatele altora ...

— Feodor Dostoievski

1. Ne îmbolnăvim deoarece păcătuim vrând-nevrând.
   
   De aceea Avva Isaia spune:
   

Nu te teme niciodată de boală, nu te teme că te vei îmbolnăvii, să nu-ți pese dacă ești bolnav, nu există binefacere a lui Dumnezeu mai mare decât boala. Omul bolnav este sub acoperământul, sub dragostea, sub binecuvântarea, sub privirea lui Dumnezeu, este în brațele Preabunului Dumnezeu.

— Arhimandrit Emilianos Simonopetritul: "Tâlcuiri la Ava Isaia"

2. Nu iubi lenevia, ca să nu te întristezi ... păzește-ți mintea ca să ți se lumineze inima.
   
   Când pe de o parte te vei ruga si pe de alta parte îți vei înfrâna limba vei vedea cât ți se va lumina inima.
   
   O să-l vezi pe Dumnezeu lăuntric, trăit.
   
   Ia aminte ca lucrarea ta lăuntrică, a inimii, rugăciunea și privegherea să nu fie în deșert.
   
   — Arhimandrit Emilianos Simonopetritul: "Tâlcuiri la Ava Isaia"

În veșnicie vei fi doar tu și Dumnezeu. Dacă ai reușit să-L cunoști, vei fi cu El…Judecata de Apoi asta este...tu și Dumnezeu. Fără teroarea imaginilor cu tigăi încinse.

Suntem cu toții bolnavi de boli sufletești. Ne petrecem zilele chinuidu-ne unii pe alții. De exemplu, cineva spune: „Cum a putut să facă așa ceva?” Dar și el e bolnav, la fel ca tine. Ia-l de mână și mergeți împreună.

Chiar și cel mai neplăcut om poate avea o sclipire de bunătate. Încearcă să vezi lumina din el, nu întunericul pe care poate îl cauți tu însuși. Pentru că, dacă vrei să găsești răul, cu siguranță îl vei găsi.

Poate că te-ai certat cu cineva și te simți îndreptățit. Poți ține post, te poți ruga, poți citi Scriptura neîncetat, dar totul rămâne blocat, pentru că ușa către Împărăția Cerurilor este închisă de mândria ta. Acea dreptate pe care o aperi cu încăpățânare.

Cât timp te agăți de mândrie și de simțul propriei dreptăți, acea ușă va rămâne închisă. Poți sta în genunchi zile întregi, poți merge la biserică în fiecare zi și poți veghea nopți la rând…Totuși, vei trece pe alături...

Însă dacă te vei elibera de nevoia de a avea mereu dreptate, atunci Însuși Dumnezeu îți va veni în ajutor.

• Piotr Mamonov

• Cele mai bune 30 de sfaturi ale lui ☀️ Piotr Mamonov: "În sicriu nu există buzunare. Ce ai adunat în suflet, aceea iei cu tine."

Ispita, durerea dinlăuntru, gândurile rele trebuiesc învinse.

Ispitiți de gândurile dinlăuntru, să nu ne tulburăm sufletul.

Să ne plecăm mai mult spre slujba lui Hristos, să simțim în inimă dulceață, căldură, bucurie duhovnicească.

Să-I slujim lui Hristos cu mai multă râvnă, să suferim ispitele pe care nici păcătoșii dați cu lumea nu le întâmpină.

Să nu fim egoiști. Numai mirosul viciilor nu ne lasă să ajungem adevărata desăvârșire.

— Schiarhiereu Nil Dorobanțu (Din cartea Mistica pag 247)

✝️ Părintele Nil Dorobanțu - Un adevărat mărturisitor din perioada comunismului care ar trebui sărbătorit în Duminica Sfinților Români →

✝️ Sfântul Ierarh Nil Dorobanțu - Grăitorul de Dumnezeu: Dați libertate predicii, Euharistiei, dezlegării, teofaniei, conștiinței, gândirii, presei, cărților sacre;

— ”Părinte, vreau să vin pentru totdeauna în Sfântul Munte, dar împrejurările vieții mele nu mă lasă!

— Ei, atunci, du-te la casa ta, încearcă să trăiești cât mai simplu, cu strictul necesar, nu te mai împrăștia în nimic din zădărniciile acestei lumi ce nu-ți aduc folos, încuie ușa după tine adeseori, trage perdelele și roagă-te, studiază pe Sfinții Părinți, postește cât de aspru vei putea, fă rugăciunea neîncetată a lui Iisus cu metanierul, și iată Sfântul Munte e în casa ta!"

Gheronda Athanasie s-a născut în anul 1927, în Kifisiá (Atena). Tatăl său, Gheórghios, era originar din insula Mitilíni, iar mama sa, Efrosíni, din insula Sámos. Știm că a mai avut o soră, pe nume Grammatikí. Mama sa a trăit experiența catastrofei din Asia Mică, întrucât lucra în Smirna; abia după aceea s-a refugiat în Grecia. Micuțul Atanasie asculta cu mare drag istorioarele despre Asia Mică, pe care i le povestea mama sa.

Atunci când a izbucnit al doilea război mondial (1940), Atanasie era elev în clasa a VIII-a la gimnaziul din Amaroúsi, unde l-a avut ca profesor pe ilustrul filolog Efstrátios Kalatzís, pe care de multe ori îl pomenea în omiliile sale. În timpul studiilor sale, a învățat limba engleză de la un conte rus. De asemenea, a primit lecții de vioară și de pictură, iar în paralel cu şcoala a lucrat la o farmacie.

Părinții săi, deși nu știau prea multă carte, aveau o credință și evlavie deosebită, virtuți pe care le-au transmis și celor doi copii. Atanasie studia cu mult zel Sfânta Scriptură și propovăduia cu multă înflăcărare cuvântul lui Dumnezeu în închisorile de adolescenți de la Averoff, precum și în orfelinatul Tzánneio. La rândul său, asculta cu interes predicile teologilor de seamă din vremea aceea, precum: Kolitsáras, Trempélas, Karmíris, ș.a. În paralel, era interesat și de știința profană. Iubea nespus filosofia, vechea cultură grecească, muzica clasică, natura și științele pozitive. După o încercare eșuată de a se înscrie la Școala de Comerț Superior, s-a decis să studieze ingineria electrică.

În 1950, pe când era încă student, a făcut câteva cursuri practice în cadrul Aviației Militare. În 1960, a fost ales mitropolit de Lárisa preotul paroh și totodată duhovnicul său, părintele Iákovos Schízas. După o îndelungată perioadă de rugăciune și meditație profundă, cu binecuvântarea duhovnicului său, Atanasie s-a hotărât să urmeze vocația preoțească. A fost tuns monah de către mitropolit, iar, la scurt timp, a fost hirotonit preot. După aceasta, l-a însoțit pe mitropolit la reședința sa, unde, timp de zece ani, a lucrat ca predicator, cutreierând toate satele mitropoliei. În 1970, se retrage la mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Stómio (Lárisa), pe care o reorganizează, atrăgând mulțime de monahi. În același timp, își continuă lucrarea de predicator și duhovnic neobosit, atât la noua sa mănăstire, cât și în orașul Lárisa.

Pe 23 mai 2006, după multe încercări pricinuite de diverse boli, gheronda Atanasie s-a mutat la Domnul la vârsta de 79 ani. A iubit cu mult zel cuvântul lui Dumnezeu și și-a dedicat aproape toată viața propovăduirii acestuia. A lăsat în urma sa o moștenire spirituală extrem de bogată, alcătuită îndeosebi din omilii și predici de o valoare incontestabilă.

Părintele Athanasie Mitilinaios

❤️ "Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine" – Părintele Arsenie Papacioc.

📜 "Maica Domnului e scara, uşa, puntea către Cer prin care noi urcăm la Dumnezeu şi Fiul se coboară. Scopul vieţii creştine este înfierea de către Tatăl, să ajungem fii ai Tatălui, în Împărăţie. Nu poţi deveni fiu al Tatălui daca nu-l ai pe Hristos frate, ci doar dacă eşti împreună cu El în acea îmbrăţişare de iubire la sânul Maicii Domnului ce iată, devine şi mama ta. Când o vei simţi cu adevărat pe Maica Domnului ca mamă, când vei gânguri alături de pruncul Iisus cuvinte de iubire, atunci, înfiat de Maica Sfântă, poţi sa fii fiu al Tatălui." — Părintele Ghelasie de la Sfânta Mănăstire Frăsinei

🙏 Împărăteasa mea Preabună şi nădejdea mea cea Preasfântă, prietena orfanilor şi apărătoarea străinilor, ajutătoarea celor săraci şi acoperământul celor loviţi de răutăţi! Vezi-mi necazul, vezi-mi amărăciunea! De peste tot năvălesc ispitele asupra mea, iar apărătoare nu am.

Dar tu, Stăpână, ajută-mă, căci sunt neputincios. Hrăneşte-mă, căci sunt străin. Povăţuieşte-mă, căci sunt rătăcit. Vindecă-mă şi mă mântuieşte, căci nu am altă nădejde. Nu am alt ajutor, nici altă mijlocitoare, nici mângâiere, fără numai pe tine, o, iubitoare de Dumnezeu, Maica tuturor necăjiţilor şi întristaţilor, precum şi a celor împovăraţi.

Caută dar la mine păcătosul, care zac în răutăţi şi acoperă-mă cu Preasfântul tău Acoperământ, ca să mă izbăvesc de toate răutăţile care m-au înconjurat şi voi lăuda pururea preacinstitul tău nume.

Aliluia!