Pe 9 august, a fost asasinat unul din cei mai mari Români din toate timpurile: voievodul Mihai Viteazul (1558-1601).

Rămas de mic fără tată, a crescut cu unchiul său, monah la Muntele Athos. Aici, printre călugări, și-a primit educația și s-a întărit cu duhul. Se spune că domnitorul își petrecea nopțile citind Psaltirea, iar unii susțin că o știa pe de rost.

Tot despre el se spune ca participa la slujbele bisericești nu oricum ci cântând la strană împreună cu monahii .

Mihai Viteazul este primul (1600) care a făcut unirea celor 3 țări care alcătuiesc România de astăzi: Țara Românească, Ardealul și Moldova.

Ca Domn al Țării Românești, a fost ctitor de lăcașuri sfinte, aparător al credinței ortodoxe dar mai ales unul din cei mai aprigi luptători împotriva otomanilor. ,,Mă liberez în fața lui Dumnezeu și a voastră de toate îndatoririle și închinăciunile de până acum. O viață avem, români, și o cinste; deșteptați-vă, că am dormit destul.”

Pe o carte a Sfântului Paisie de la Neamţ, s-a găsit consemnat: “Mihai Viteazul, rob al lui Dumnezeu și Sfânt”. Osemintele frumos mirositoare ale voievodului au fost descoperite în mod miraculos la Mănăstirea Plăviceni din lunca Oltului, în anul 2010.

De la Domnitor învățăm să ne rugăm cum a făcut-o el toată viața, să mărturisim și să apărăm cu orice preț ortodoxia și neamul românesc, pentru care a și murit, să ne pocăim așa cum umbla el cu duhovnicul lângă dânsul în toate luptele, să trăim în unitate și să îl avem pe Hristos în inimă până la ultima suflare.

9/19 august 1601 - Asasinarea lui Mihai-Vodă Viteazul

Mihai Viteazul se afla în primăvara anului 1600 la apogeul puterii sale. În hrisoavele sale se intitula cu mândrie: „Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”. Dar tocmai această putere pe care o acumulase va reprezenta în ultimă instanță și cauza principală a prăbușirii sale.

În plan extern și i-a făcut duşmani pe conducătorii tuturor ţărilor vecine. Polonia nu putea accepta pierderea Moldovei, habsburgii doreau întreaga Transilvanie, iar generalul Giorgio Basta aflat în solda curţii Vieneze, un om lipsit de caracter și orgolios, îl ura din tot sufletul pe domnul muntean. Nobilimea maghiară din Ardeal nu se putea împăca cu domnia unui principe „valah“, care adusese cu el și boieri români de peste Carpați pentru a le încredința demnități în Principatul transilvan.

Dincolo de marile sale succese militare, situația lui Mihai Viteazul rămânea fragilă din cauza precarității mijloacelor sale financiare. Trecuseră vremurile în care baza puterii unui domnitor o reprezenta „oastea cea mare“, războiul se „profesionalizase“, fiind acum în principal apanajul mercenarilor, oșteni obișnuiți cu mânuirea armelor de foc și a artileriei, dar care costau extrem de mult și a căror loialitate era deseori îndoielnică.

Citește în continuare

Prof. Ioan-Aurel Pop: Istoria Bisericii Ortodoxe făcută acuma de un istoric austriac ne învață din vârful buzelor că ortodoxia nu e bună... Ne învață pentru că încă suntem considerați popor periferic, de la marginile imperiului. Această credință în Dumnezeu, în forma în care am avut-o noi, pe noi ne-a salvat în istorie!

Nu vă mai amăgiți crezând că adevărul este împărțit și că atât noi cât și sectarii credem în același Dumnezeu, pentru că pur și simplu nu este adevărat. Asta cred doar cei ignoranți care au multe păreri și puține cunoștințe…

Din nefericire, numărul celor care nu știu aproape nimic despre istoria Creștinismului și despre diferențele dintre așa-zisele confesiuni creștine și Ortodoxie este foarte mare. Atât de mare încât, în naivitatea lor, au acceptat că mișcarea ecumenistă este una bună și necesară.

Ba chiar mai mult, nu le ajunge absurditatea și ignoranța pe care au adoptat-o, vor să ne-o impună și nouă cu forța. Gloata prost educată, naivă și neinformată nu va avea liniște până când nu va corupe și distruge chiar și Sfânta Ortodoxie.

Parcă deja îi și aud pe câte unii spunând că Domnul Dumnezeu iubește toți oamenii, nu doar pe ortodocși. Au dreptate, așa este, Domnul îi iubește pe toți, chiar pe toți fără excepție, dar asta nu înseamnă că toți se vor și mântui.

Dacă ești iubit de Dumnezeu, nu înseamnă automat că ești și mântuit! Aceasta este ideea pe care Satana o insuflă în mintea oamenilor, pentru ca ei să rămână liniștiți și să nu trateze problema mântuirii cu seriozitate.

Dumnezeu are reguli, are criterii, are o rânduială, are niște porunci și ne-a lăsat o Biserică, un botez și o credință, nu o mie, nu o sută, nici măcar două, ci una singură, adevărată și mântuitoare. Scris este: “Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez.” - (Efeseni 4, 4)

Să vă feriți de acele persoane care încearcă să vă convingă că Ortodoxia nu deține adevărul, le puteți răspunde că nu doar că deținem adevărul, ci avem și o mulțime de dovezi solide pentru a demonstra acest lucru.

Sfânta tradiție, sfânta scriptură, predania, istoria și arheologia reprezintă toate componentele esențiale pe care sectarii le resping și le ignoră cu o lipsă totală de respect, dar nu putem avea așteptări prea mari de la ei în cele din urmă.

În cazul în care veți îndrăzni să-i întrebați pe sectari care a apărut mai întâi, Biblia sau Tradiția, veți constata fără îndoială că ei nu vor fi în stare să ofere un răspuns coerent.

Este clar menționat că oricine îndrăznește să modifice sau să omită ceva din Scriptură va fi blestemat. Cărțile lor care se vor a fi considerate Biblii, sunt fără îndoială, niste mizerii pline de minciună. Ei au scos 14 cărți, au modificat timpii, au dat o altă numărătoare psalmilor și multe altele.

Sectarilor le mai lipsește ceva, numai vreo 15 secole de Creștinism și existență, succesiunea apostolică și multe altele. Prima icoană pictată a Maicii Domnului este pictată chiar de Sfântul Apostol Luca. Dar de unde să știe sectarul lucrurile astea?

Sfinții Apostoli au lăsat în urma lor preoția, care a fost transmisă în mod consecvent și în conformitate cu învățăturile primite de la Hristos. Prin această transmitere neîntreruptă s-a dezvoltat ierarhia bisericească autentică.

Unul dintre aspectele asupra cărora Sfântul Apostol Pavel a acordat o atenție deosebită a fost hirotonirea. Pavel purta cu el felonul, care avea o semnificație deosebită atunci, precum și în zilele noastre. Aceasta poate fi observată în epistola sa către Timotei: “Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum şi cărţile, mai ales pergamentele.” - (2 Timotei 4, 13)

Bineînțeles că sectarii nu cunosc semnificația unui felon. Felonul este un veșmânt preoțesc fără mâneci, care este purtat peste celelalte haine în timpul oficierea slujbei. Ei nu au absolut nicio legătură cu Biserica Apostolică, care a fost fondată de Domnul Dumnezeu.

Au avut dreptate Sfinții când au profețit despre sectari, că vine vremea când vor apărea sectele blestemate și mincinoase, care vor mutila credința cea adevărată. Trebuie să ne ferim de aceștia, deoarece nu sunt ai lui Dumnezeu și vor atrage multe suflete către iad.

Sectarul nu pricepe faptul că Ortodoxia nu este o religie. Ortodoxia este chiar și în traducere “dreapta credință” lăsată nouă de Hristos prin succesiune apostolică care poate fi dovedită atâta istoric cât și prin documentație.

Sectele sunt doar imitații slabe, lipsite de istorie, adevăr și har. Ei simt că nu există nimic acolo, dar mândria și convingerile lor, alimentate de autosuficiență și de Satana, îi împiedică să vină către adevăr și să vadă realitatea.

De aceea sectarul ajunge la concluzia greșită că "religia nu te mântuiește", deoarece încearcă să justifice multitudinea de confesiuni eșuate pe care le observă în jur. Îi dă Sarana în gând că la fel este și la ortodocși și din cauza aceasta nici nu se apropie.

Sectarul nu poate accepta că a fost înșelat! El este înfășurat într-o mândrie demonică, refuzând să recunoască că a greșit și că a urmat un drum greșit. Alege mai degrabă să-și piardă mântuirea decât să își recunoască erorile.

Mândria merge mână în mână cu prostia, și această atitudine va avea consecințe fatale.

☦️ Ambasadorul Creștin Ortodox ☦️

Sursa: https://www.facebook.com/citestebibliaortodoxa/posts/pfbid0zVELhtjYKzdkq77nEDzCtJ54xDKL3c7B4djL2gfAQmCz4UvZohzNpW21ZoKk7ewil

Abia după ce ortodocșii s-au rugat în lipsa latinilor (catolicilor), care au părăsit Sfânta Biserică, a apărut și Lumina Dumnezeiască.

În anul 1580, în timpul Patriarhului Sofronie al Ierusalimului, Lumina Sfântă a ieșit printr-un stâlp de piatră (vizibil și astăzi lângă ușa sfântului lăcaș).

Motivul pare să fi fost faptul ca armenii au ocupat atunci Sfânta Biserică, în timp ce ortodocșii au fost nevoiți să rămână afară. În timpul rugăciunii ortodocșilor de afară, coloana s-a despicat cu putere și Lumina Sfântă a ieșit prin ea.

Ca urmare a acestui miracol dumnezeiesc, unul dintre paznicii mahomedani (islamiști) ai Sfântului Mormânt, șocat, a renunțat la religia sa și s-a convertit la credința cea adevărată, la Sfânta lui Dumnezeu Ortodoxie.

Pogorârea Sfintei Lumini este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care are loc în fiecare an, în Sâmbăta Mare. Una dintre cele mai vechi atestări documentare este apariția Luminii după cucerirea Ierusalimului de către perși, din anul 617 d.Hr.

Dar cine va citi istoria și mărturiile minunate pe care le avem la dispoziție? Jurnaliștii și arogantele celebrități, care s-au jertfit pe altarul progresului, servit de tatăl minciunii, și care tremură încă cu o cârpă încărcată cu microbi pe bot, crezând că în laptele de soia este sensul vieții, în timp ce denigrează Biserica? Nu vă mai descurajați pentru că nu se lasă Domnul Dumnezeu batjocorit de toți acești jalnici progresiști. Caractere de doi bani, demonizați, care urlă ca niște imbecili că nu mai au nevoie de preoți și de Biserică, în timp ce tremură optimiști cu un buletin de vot în mână…

Ei sunt cei care își petrec viața printre "episoade psihotice" mimând fericirea. Astăzi toți, agnosticii, ateii și înțelepții de doi bani, vor să vă convingă să vă rupeți de Adevăr și de Credința mântuitoare. Desigur, cei slabi în pricepere și cunoaștere vor fi ușor de prostit.

Nu sunt mulțumiți cu nebunia și moartea lor duhovnicească, vor să vă convingă și pe voi că este bună. Ei o numesc progres! În fața unor astfel de oameni, dacă îi putem numi oameni, mărturia voastră trebuie să fie fermă și lipsită de compromis.

Dar nimeni nu trăiește o veșnicie și, din fericire, vine momentul în care fiecare dintre noi va fi pus în fața morții. Pe patul morții, în mizeria neputinței, toți acești jalnici inconștienți vor cere cu disperare un preot ortodox ca să-i dezlege.

Cei care astăzi luptă împotriva Bisericii și împotriva Evangheliei lui Iisus Hristos vor fi cei care în viitorul nu foarte îndepărtat vor cere cu mare disperare și umilință milă și îndurare, dar nu o vor mai găsi, în timp ce toate glumele și aroganțele lor pline de autosuficiență și răutate se vor transforma în lacrimi amare și groază.

Ambasadorul Creștin Ortodox

Sursa: https://www.facebook.com/citestebibliaortodoxa/posts/pfbid0LBsuKHHCMAT1sbXCwov41Qy47R4Dk3WiitFTscoZXJsZHZqTMdZTv3XHRtoGt2thl

Această descriere a fost făcută de contemporanul Său, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus în funcția de procurator al Iudeei (26 – 36 d. Chr.) care, în această funcție, era obligat să trimită rapoarte Senatului din Roma despre cele mai importante evenimente din zona aflată sub autoritatea sa, scrie Frăția Ortodoxă. Iată ce spunea acesta despre Domnul nostru Iisus Hristos:

„Este un bărbat cu o înfățișare nobilă și trăsături atît de frumoase și care exprimă atîta maiestuozitate, încît oricine Îl vede nu poate să nu Îl admire. Are părul de culoarea castanei coapte, iar de la nivelul urechilor pînă la umeri culoarea devine cea a pămîntului, doar că foarte strălucitoare. Îl poartă despărțit de la mijlocul frunții, însă după obiceiul nazarieneilor.

Fruntea dreaptă și senină, chipul fără urmă de riduri sau pete, cu o ușoară nuanță de bronz. Nările și buzele fără cusur. Barba la fel de deasă ca și părul, nu prea lungă și despărțită la mijloc. Ochii Săi serioși te înfioară. Sînt ca razele soarelui, iar strălucirea lor nu îți permite să I te uiți drept în față.

Cînd rostește vorbe de dojană, te înspăimîntă; plînge cînd trebuie să mustre. Atrage iubirea oamenilor și are o voioșie demnă. Se spune că nu a fost văzut rîzînd, însă a fost văzut plîngînd. Are brațe și mîini deosebit de frumoase. Este fermecător cînd poartă o conversație, însă vorbește puțin; iar cînd vorbește, o face cu deosebită modestie. Oriunde Își face apariția, este de departe cel mai frumos bărbat pe care l-a văzut sau și-l poate imagina cineva; îi seamănă mamei Sale, cea mai frumoasă ființă din această regiune.

În ceea ce privește cultura Sa, uimește întreg Ierusalimul. Deși nu a studiat niciodată, cunoaște toate domeniile științei. Poartă sandale și umblă cu capul descoperit. Mulți rîd cînd Îl văd, se tem, însă, și tremură în prezența Lui sau cînd le vorbește.

Se spune că nu s-a mai pomenit un asemenea bărbat în zona asta. Într-adevăr, din cîte mi-au spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea învățătură înaltă cum o predică acest Hristos, și mulți iudei cred în El și în natura Sa divină, pe cînd alții au venit la mine să Îl reclame ca pe cineva care S-a împotrivit Maiestății Voastre.

Este un fapt cunoscut de toți că nu a făcut niciodată vreun rău, că, dimpotrivă, înfăptuiește numai lucruri bune. Toți cei care Îl cunosc și care au avut de-a face cu El spun că au avut parte numai de lucruri bune și de sănătate din partea Lui".

Citește: Evagrie Ponticul - un autor filocalic condamnat de un sinod ecumenic

Persecuția statului ucrainean împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice sub conducerea Preafericitului Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine, continuă în forță.

Conform unei scrisori din partea Ministerului ucrainean al Culturii și a Rezervației Naționale a Lavrei Peșterilor din Kiev, Biserica Ortodoxă Ucraineană are termen până la 29 martie să părăsească în întregime incinta Adormirii Maicii Domnului – Lavra Peșterilor din Kiev (Lavra Pecerska) – cel mai sfânt loc din toată Ucraina, unde Biserica Ortodoxă Ucraineană se roagă și luptă ascetic de 1.000 de ani.

Guvernul ucrainean a moștenit de la Uniunea Sovietică dreptul de proprietate asupra Lavrei Peșterilor din Kiev, iar ‘Rezervația Națională’, așa cum o numește statul, este împărțită în Lavra de Sus și Lavra de Jos. Biserica a fost deja dată afară din Lavra Superioară, care include Catedrala Adormirii Maicii Domnului și Biserica Trapeză a Sfinților Anton și Teodosie, la sfârșitul anului trecut.

Biserica Ortodoxă a ținut ultima slujbă în Lavra Superioară în noaptea de Anul Nou. În ciuda persecuțiilor, poporul credincios din Kiev și-a păstrat credința, cântând cu bucurie ‘Hristos a înviat!’ la ultima slujbă.

Frăția a pledat în fața statului pentru a opri persecuția împotriva mănăstirii și a UOC, dar fără niciun rezultat.

De când a expulzat Ortodoxia din Lavra Superioară, statul a permis schismaticilor din ‘Biserica Ortodoxă a Ucrainei’, o creație a Patriarhiei de la Constantinopol împreună cu guvernele ucrainean și cel american, să slujească în bisericile din Lavra Superioară de mai multe ori – ceea ce Biserica canonică caracterizează drept o rușine națională. De asemenea, bisericile au fost folosite pentru concerte, inclusiv cântece despre uciderea rușilor, și pentru spectacole de artă.

Iar acum, Biserica a fost informată că are termen până la 29 martie să părăsească Lavra cu totul. În Lavra inferioară, la care UOC a avut încă acces, se află peșterile actuale, chiliile călugărilor, precum și Seminarul și Academia Teologică din Kiev.

În notificarea de expulzare se menționează:

Rezervația Națională ‘Lavra Peșterilor din Kiev’ (denumită în continuare ‘rezervația’) și Adormirea Maicii Domnului – Lavra Peșterilor din Kiev (mănăstirea de bărbați) a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (denumită în continuare ‘mănăstirea’) au semnat acordul nr. 2 din 19 iulie 2013 privind utilizarea gratuită de către o organizație religioasă a clădirilor religioase și a altor bunuri care sunt proprietate de stat (denumit în continuare ‘acordul’). În conformitate cu decretul președintelui Ucrainei nr. 820/2022 ‘Cu privire la decizia Consiliului de Securitate Națională și Apărare al Ucrainei din 1 decembrie 2022 ‘privind anumite aspecte ale activităților organizațiilor religioase din Ucraina și aplicarea de măsuri economice speciale personale și alte măsuri restrictive (sancțiuni)’, rezoluția Cabinetului de Miniștri al Ucrainei din 23 decembrie 2022 nr. 1416 a instituit un grup de lucru interdepartamental pentru a pregăti propuneri și recomandări pentru organizarea implementării anumitor sarcini legate de activitățile organizațiilor religioase din Ucraina, care, în timpul activității sale, a constatat că mănăstirea a încălcat termenii contractului de utilizare a proprietății de stat. Ținând cont de concluziile grupului de lucru interdepartamental și de scrisoarea Ministerului Culturii și Politicii Informaționale din Ucraina, din data de 09.03.2023 nr. 06/34/2234-23, în baza clauzei 8.1. din acord, Rezerva informează despre încetarea acordului începând cu data de 29.03.2023. În vederea efectuării procedurii de acceptare și transfer a proprietății de stat, mănăstirea trebuie să ia măsuri pentru a elibera clădirile și structurile (bunurile) care sunt proprietate de stat și care se află în bilanțul Rezervei, la adresa: Kiev, Lavrskaya St. 11, Kiev, Lavrskaya St. 11, Kiev, Lavrskaya St. 15 până la data de 29.03.2023.

Vă rugăm să furnizați până la data de 14.03.2023 o listă de reprezentanți ai mănăstirii (nume și prenume) în număr de două sau trei persoane pentru includerea în comisia de recepție și transfer a proprietății de stat, care va fi formată prin ordinul organului de conducere al instituției de stat.

1. Matei : A suferit martiriul în Etiopia, ucis de o rană de sabie.
2. Marcu: A murit în Alexandria, Egipt, după ce a fost târât pe străzi de cai până a murit.
3. Luca: A fost spânzurat în Grecia ca urmare a predicării sale extraordinare către cei pierduți.
4. Ioan: Să sufere soarta martiriului, când a fost fiert în uriașa baltă cu ulei clocotit în timpul unui val de persecuții la Roma. Cu toate acestea, a fost eliberat în mod miraculos de la moarte. Ioan a fost apoi condamnat la minele de pe insula închisoare Patmos. El a scris cartea sa profetică a Apocalipsei pe Patmos. Apostolul Ioan a fost mai târziu eliberat și a revenit pentru a sluji ca Episcop de Edessa. A murit de bătrânețe, singurul apostol care a murit în pace.
5. Petru: A fost răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de x. Conform tradiției bisericii, a fost pentru că le-a spus călăilor săi că se simțea nevrednic să moară în același mod în care a murit Iisus Hristos.
6. Iacov: Capul bisericii din Ierusalim a fost aruncat la o sută de picioare deasupra vârfului din sud-est al Templului, când a refuzat să-și nege credința în Hristos. Când au aflat că a supraviețuit căderii, dușmanii lui l-au bătut până la moarte cu un fel de ciocan. Era același vârf în care Satana îl condusese pe Isus să-l ispitească.
7. Iacov, Fiul lui Zebedeu: a fost pescar și vânzător de pește când Isus l-a chemat la o viață de slujire. Ca lider puternic al bisericii, Iacov a fost decapitat în Ierusalim. Ofițerul roman care îl păzește pe Iacov se uită la el, uimit de felul în care Iacov își apărase credința la procesul său. Mai târziu, ofițerul a mers lângă Iacov până la locul execuției. Convertit și convins, el și-a declarat noua credință judecătorului și a îngenuncheat lângă Iacov pentru a fi decapitat ca un creștin.
8. Bartolomeu: cunoscut și ca Natanael, a fost misionar în Asia. El a fost martor pentru Domnul nostru în Turcia de astăzi. Bartolomeu a fost martirizat pentru predicarea sa în Armenia, unde a fost jupuit de bici.
9. Andrei: A fost crucificat pe o cruce în formă de x în Patras, Grecia. După ce a fost biciuit sever de șapte soldați, i-au legat trupul de cruce cu funii pentru a-i prelungi agonia. Adepții săi au relatat că atunci când a fost condus la cruce, Andre l-a întâmpinat cu aceste cuvinte: „De mult am dorit și am așteptat acest ceas fericit. El a continuat să predice călăilor timp de două zile până ce si-a dat sufeltul.
10. Toma: A fost înjunghiat cu o suliță în India în timpul uneia dintre călătoriile sale de misiune pentru a întemeia biserica în subcontinent.
11. Iuda: El a fost ucis de săgeți când a refuzat să-și nege credința în Hristos.
12. Matia - Apostolul ales să-l înlocuiască pe trădătorul Iuda Iscarioteanul, a fost ucis cu pietre și apoi decapitat.
13. Pavel: A fost torturat și apoi decapitat de răul împărat Nero la Roma în 67. Pavel a îndurat o închisoare lungă, care i-a permis să-și scrie multe epistole către bisericile pe care le formase în tot Imperiul Roman. Aceste scrisori, care au predat multe dintre doctrinele fondatoare ale creștinismului, formează o mare parte a Noului Testament.

Suferințele noastre de aici sunt într-adevăr minore în comparație cu persecuția intensă și cruzimea rece cu care s-au confruntat Apostolii și ucenicii în timpul lor de dragul Credinței.

Și veți fi urâți de toți oamenii din cauza numelui meu. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.