Grija de a da bine înafară a făcut ca biserica de pe internet, de la TV și Radio, să fie mai importantă decît cea reală și adevărată. Sute de milioane de euro s-au investit în ultimele decenii în știri, fotografii, festivaluri, așezăminte pentru care lumea ar fi trebuit să laude Biserica.

Grija de a convinge lumea că nu sîntem retardați, nici hoți sau paraziți, a umplut cerul de fotografii cu preoți care donează sînge sau descarcă pungi cu orez, zahăr și hîrtie igienică pentru săraci. Săracii sînt și ei în poze.

Toate aceste eforturi nu au mai lăsat prea mult loc pentru predica duhovnicească de care au nevoie cei care merg duminică de duminică la biserică. Ba, dimpotrivă, raportarea faptelor caritabile, expunerea exaltărilor și trimeterile la propriul exemplu de virtute, de tip protestant, au devenit un nou model "duhovnicesc".

În acest context, nu ne mai plac mustrările sfinților, nici îndemnurile la lacrimi și pocăință, nici iadul cel pregătit pentru păcătoși, ci totul e o continuă nevoie de reformă și adaptare la "noua realitate".

Dar noi nu am fost chemați în Biserică pentru a o schimba după felul și asemănarea noastră, ci ca să ne schimbăm noi după chipul Bisericii.

Pentru aceasta avem modele pe sfinți ce ni se descoperă prin rugăciune și prin scrierile lor sfinte.

Duhul Sfânt care a insuflat pe sfinți este neschimbat și viu. El ne învață că doar ceea ce agonisim în taina inimii este valoros, nu ceea ce arătăm înafară. Căci cei ce își arată lucrarea înafară și-au luat plata lor, spune Hristos, și doar cei ce lucrează milostenia în taină vor fi răsplătiți de Tatăl ceresc, Cel ce vede întru ascuns.

Sura: https://www.facebook.com/100002480054379/posts/pfbid0koTB2Mgx4YbvJuAGdsv4vMafA234KRLY5rTxWkH4o6SKFfAN5fniuEopgjfjmJhFl/

Cazul preotului orădean Ciprian Mega, învinuit după ce a atras atenţia Episcopiei Ortodoxe a Oradiei despre discuţiile unui alt preot cu presupusul amant, devenite subiect de amuzament printre clerici, readuce în atenţie falsa moralitate şi abaterile preoților de la canoanele pe care le predică.

Regizor şi cineast premiat internaţional, aflat în preajma lansării celui mai nou film al său, „21 de rubini”, ce critică tocmai apucături nefirești din societate și din Biserică, realizat cu actori celebri, precum Mickey Rourke, Elisabetta Pellini şi Anthony Delon, preotul Ciprian Mega vede în ancheta penală pornită împotriva sa o încercare de intimidare.

„Legătura acestor oameni cu Justiția și influența lor asupra procurorilor trebuie să ne alarmeze”, explică preotul, într-un interviu acordat pentru „Adevărul”, în care vorbeşte cu curaj despre scandal.

„Adevărul”: Aţi ajuns în centrul atenţiei ca urmare a faptului că sunteţi învinuit pentru violarea vieţii private. Ştiţi cine e reclamantul dvs?

Preot Ciprian Mega: Eu am primit, pe whatsapp, fotografii care cuprindeau conversații erotice între doi bărbați, discuții care făceau referire la relația lor homosexuală. Ele circulau printre preoții din zonă și printre teologi, care se amuzau, întrucât unul dintre cei doi este consilier eparhial, apropiatul episcopului Oradiei. Lucrul acesta se întâmpla în vara anului 2021. Întrucât, în acea perioadă, respectivul consilier era diacon și-l însoțea pe episcopul Sofronie Drincec la fiecare slujbă, iar noi urma să avem sfințirea Bisericii Sfântul Spiridon, perspectiva participării acelui domn în soborul slujitor m-a speriat. M-am adresat, respectuos și în conformitate cu procedura bisericească, forurilor ierarhice superioare, cu rugămintea ca domnul respectiv să nu fie inclus pe lista clericilor care aveau să participe la sfințire. De altfel, acea persoană nu a participat la sfințire, fapt pentru care îi mulțumesc Părintelui Patriarh, care a dat dovadă de înțelegere firească în acest sens.

Nu a participat la sfinţirea bisericii, dar v-a reclamat. Ce anume l-a deranjat, ce anume vi se impută? Consideraţi că aţi greşit cu ceva?

Spre deosebire de ceilalți preoți, eu nu am redirecționat mesajele, nu m-am amuzat pe seama lor, nu am încercat să-l ponegresc în niciun fel pe respectivul, ci am trimis respectivele capturi de ecran Episcopiei și Patriarhului. O asemenea abatere de la disciplina Bisericii, care respinge fără rest hirotonirea homosexualilor, este o chestiune de interes public, Biserica Ortodoxă fiind cult recunoscut de Stat și una dintre instituțiile de majoră importanță pentru Statul Român. Strict insitiuțional, Biserica Ortodoxă este de interes inclusiv pentru necredincioși, chiar și pentru atei.

Inițial, am fost chemat ca martor, în 2021. Mi s-a spus că domnul consilier a susținut, cum se întâmplă în astfel de cazuri, că imaginile ar fi fost trucate. Am declarat că eu le-am primit și că, personal, n-am avut nicio îndoială că sunt reale, fapt pentru care mi-am avertizat superiorii ierarhici, așa cum prevede nu doar procedura canonică, ci cum înțeleg că îndrumă chiar Codul Penal.

Având în vedere că respectivul consilier era în anturajul episcopului din vremea adolescenței sale, procuratura se putea autosesiza în cu totul altă direcție, pe care o impunea nu doar Codul Penal, ci și bunul simț.

Citește în continuare

Față de vehicularea în presă a unor false presupuneri referitoare la asocierea Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, cu una sau mai multe formațiuni politice înregistrate legal în România, Centrul eparhial face următoarele precizări:

1. Pe data de 2 septembrie 2023, aflându-se în drum spre o mănăstire din Arhiepiscopia Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a primit telefonic rugămintea de a poposi, câteva minute, la reuniunea unei formațiuni politice, pentru a oferi un cuvânt de învățătură (strict religios-moral). Rugăciunea și cuvântul de învățătură sunt obligație misionară a ierarhului, motiv pentru care nici o solicitare a unei organizații legale, mari sau mici, fie politice, fie apolitice, nu a fost refuzată vreodată de către Arhiepiscopul Tomisului.

2. Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie nu a făcut și nu face politică partinică, respectând întru totul legile statului și prevederile bisericești în vigoare.

3. Prezența Înaltpreasfințitului la întrunirile organizate de către formațiuni sau persoane politice aparținând întregului spectru de reprezentare, dând curs invitației prealabile a acestora, se rezumă la transmiterea îndemnului general de a fi factori de pace, de moralitate și de progres social, în respect față de valorile religioase, istorice și culturale ale poporului român.

4. Acceptarea acestor invitații reprezintă prilejul de a iniția și de a exercita o misiune creștină pe care nu numai Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie ci orice fiu al Bisericii este obligat să o înțeleagă și să o îndeplinească. Stând blocați în propriul lor turn de fildeș, creștinii nu vor putea niciodată să aibă parte de o societate care să îi respecte.

5. Presupusului răspuns al domnului purtător de cuvânt al Patriarhiei Române îi găsim temei doar în condițiile evidențierii unei culpabilități irefutabile față de raportarea eclesiologic-ontogenezică suprapusă metafizicii kantiene, ambele direcționate în sensul respectării contractului social existent.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Tomisului

Sursa: https://www.facebook.com/arhiepiscopiatomisului.ro/posts/pfbid031L78GBkjR7iV3bYeFjyrLFgYxgKYT62i6ethfZsomaPf7BCCtvhyis6FHUAvaX7Gl

Îl folosim pe Dumnezeu ca „dealer”, ca „psiholog de serviciu” și atât.

Îl folosim pe Dumnezeu ca „aducător de pace”, o “pace” care să-mi permită mie să merg mai departe, pe drumul meu.

NU-L primesc pe Dumnezeu ca să-mi spună El ce să fac eu, CI ca să-I spun eu Lui ce să facă… pentru că eu sunt, până la urma-urmei, “șeful”, nu-i așa ?!

Pentru toate relațiile importante și binecuvântate, începând cu cea esențială, cu Dumnezeu, vine acea obligatorie vreme de încercare și, peste aceasta, vin asupra noastră probele vorbelor mari, pe care le declamăm cu ușurință.

Vin valuri succesive de cernere, vin ispite, atât în credință, cât și în dragostea și în prietenia omenească, momentele în care ne este testată autenticitatea și, mai ales, credincioșia. În care suntem chemați să adeverim cuvintele înalte și grele, risipite cu lejeritate.

Nu, nu e de ajuns că ieri am fost sinceri și râvnitori, dacă mâine ne lăsăm întunecați, învârtoșați și modificați lăuntric, de ispitele pe care le primim generos în casă, lăsându-ne să ne distrugă ceea ce aveam mai scump, în numele altui (mai) bine …

Arhimandritul Hrisostom Rădăşanu, pe numele de botez Cristian Petru, s-a născut pe data de 28 iunie 1980, la Timişoara.

• Între anii 1994-1999 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mânăstirea Neamţ;
• între 1999-2003 a urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi – secţia pastorală;
• între 2003-2004 a frecventat School of Ecumenical Studies – Ecumenical Institute at Bossey;
• între 2004-2005 urmează masterul la Facultatea de Teologie din Iaşi, secţia sistematică-biblică,
• iar momentan este doctorand al Institutului Pontifical Oriental de la Roma, cu o teza ce tratează viaţa mănăstirească românească din veacul al XX-lea.
• Între anii 1999-2006 a lucrat la Radio Trinitas, iar în perioada iulie-octombrie 2004 a fost redactor şef al acestui post de radio.

Protestele violente anti LGBTQ+ i-au obligat pe organizatorii festivalului Tbilisi Pride să anuleze evenimentul

• Poliția georgiană a intrat în conflict cu protestatarii conservatori și anti-LGBTQ în Lisi Wonderland (locul de desfășurare a evenimentelor și care se află în afara capitalei Tbilisi).

• Organizatorii festivalului Tbilisi Pride au declarat că au anulat festivalul din cauza manifestațiilor masive anti-LGBTQ+ și au evacuat locul de desfășurare a festivalului.

• Ministerul de Interne din Georgia a declarat că întreprinde măsuri adecvate pentru a asigura desfășurarea evenimentului.

• ONU a condamnat „violențele și atacurile asupra Tbilisi Pride” solicitând autorităților georgiene să denunțe acest incident îngrijorător și să protejeze drepturile la întrunire pașnică și la exprimare ale persoanelor LGBTQ+ din Georgia.

• Ambasada SUA la Tbilisi a condamnat, de asemenea, acțiunile unei mulțimi necontrolate care amenința cu violența, menționând că aceștia au negat dreptul cetățenilor georgieni de a se aduna în mod pașnic.

• Biserica Ortodoxă Georgiană, care reprezintă aproximativ 85% din populația Georgiei, a emis o declarație la începutul săptămânii în care a condamnat încercările de a introduce un stil de viață pervers în Georgia. Propaganda LGBT este inadmisibilă și inacceptabilă și reprezintă o violență împotriva conștiinței tinerilor, a declarat Biserica Ortodoxă a Georgiei.

Comentariu Ortodoxia.RO:

• Agenda LGBTQ+ / LGBTQ+ Pride este război religios.

• Citiți pagina: 📜 Despre "manifestul homosexualilor" 🏳️‍🌈

• Sursa video: https://www.youtube.com/watch?v=_4R-Eijifi4

Toţi cei ce ne opunem îndosarierii electronice şi posibilei folosiri a numărului 666 pe noile buletine, avem de înfruntat nu numai pe reprentanţii autorităţii civile, care prezintă aceste măsuri, ci şi pe unii clerici şi fraţi mireni care, poate bine intenţionaţi, susţin că îndosarierea electronică şi Acordul Schengen nu au însemnătate theologică şi, prin urmare, nu este îndreptăţită o împotrivire din partea credincioşilor creştini ortodocşi, deoarece acestea aparţin cezarului, iar nu lui Dumnezeu, Susţin chiar că folosirea numărului 666 nu are importanţă, deoarece acest număr, la fel precum şi alte numere ale Apocalipsei, sunt simbolice. Eu cred însă că, potrivit duhului Sfintei Scripturi, Sfinţilor Părinţi şi mucenici, aceşti fraţi se înseală şi rătăcesc şi pe alţii.

S-a demonstrat de către oameni de ştiinţă şi politicieni de marcă faptul că Acordul Schengen şi îndosarierea electronică ating persoana umană, adică chipul lui Dumnezeu, şi constituie o ameninţare la adresa libertăţii umane şi, în plus, chiar la adresa suveranităţii noastre naţionale. Şi întreb: oare aceste chestiuni sunt indiferente conştiinţei noastre creştine ortodoxe şi moralei creştine?

Biserica noastră Ortodoxă nu numai că n-a aplicat principiul “taie-mă, turcule, ca să mă sfinţesc” ci a binecuvântat şi a influenţat chiar lupta pentru eliberare a neamului de sub turci în 1821. Însă şi atunci existau câţiva mai căpătuiţi care spuneau că nu trebuie să se pornească lupta împotriva barbarilor cotropitori, aducând chiar şi argumente teologice. Din fericire, clerul şi poporul n-au fost interesaţi să-i asculte, ci s-au luptat “pentru Hristos, pentru credinţa sfântă şi pentru eliberarea patriei.”

Câţiva ar spune că acum nu avem nici un cotropitor păgân de înfruntat. Aceasta însă este o afirmaţie şi mai periculoasă. Cei ce complotează împotriva libertăţii noastre nu apar drept cotropitori, ci drept “tovarăşi” ai noştri în Uniunea Europeană, însă care Europă? În Europa în care conduc şi în care sunt exploatatoare câteva mari puteri, în spatele cărora se ascunde oligarhia. Această oligarhie vrea ca supuşii săi să fie robi, lipsiţi de libertate, precum “Marele inchizitor” al lui Dostoievski.

Este oare o cutezanţă a face o paralelă între această Uniune Europeană (cu NATO-ul său şi cu Acordul Schengen) şi Sfânta Alianţă a statelor europene care, în veacul al 19-lea, a făcut tot posibilul spre a înăbuşi mişcările de eliberare ale popoarelor care gemeau sub regimurile asupritoare?

Nu este oare vrednic de mirare faptul că acea Sfântă Alianţă, la fel ca şi Uniunea Europeană de astăzi, se sprijinea pe ajutorul turcilor pentru a-i asupri pe greci?

Ba chiar, pentru cei care nu vor să închidă ochii şi văd lucrurile în profunzime, este limpede că noile structuri impuse de către Uniunea Europeană prin aşa-zisul drept comunitar, care are prioritate în faţa dreptului naţional, impune treptat marginalizarea Bisericii noastre Ortodoxe. Aceasta înseamnă că Biserica Ortodoxă va înceta a mai fi considerată drept religie oficială a statului, învăţământul teologic în şcoli va fi eliminat, salarizarea clerului va înceta şi se va pune la egalitate Sfânta noastră Biserică Ortodoxă cu mulţimea de erezii şi de credinţe eterodoxe. Deja iehoviştii au reuşit să nu efectueze serviciul militar, ci să facă stagiul social, adică să ocupe în societate poziţia de pe care vor putea practica prozelitismul. Astfel se va rupe cordonul ombilical. Care a unit dintotdeauna Neamul nostru cu Biserica, hrănindu-l cu seva de viaţă dătătoare, îndeosebi în perioadele foarte critice.

Aceasta desigur, satisface Europa Catolică şi Protestantă, care face tot ce poate pentru a umili popoarele Ortodoxe ale Balcanilor şi pentru a ne dezbina şi a ne izola unele de altele. Iar acestui scop îi slujeşte Acordul Schengen. Cei care, în mod conştient ori inconştient, slujesc acestor planuri, aşteaptă să vadă împotrivirea noastră la Acordul Schengen şi la îndosarierea electronică. Dacă nu ne vom opune cu hotărâre, vor înainta încet încet către deplina noastră “europenizare,” adică deplina îngrădire a Bisericii Ortodoxe şi a culturii Eline. Este grăitor faptul că eterodocşii din Grecia au primit cu bucurie Acordul Schengen şi buletinele electronice, din moment ce nu vor avea înscrisă (vizibil) şi apartenenţa religioasă.

Să ajungem acum la numărul 666. Acest număr este, potrivit Apocalipsei, simbol al lui Antihrist, aşa după cum Crucea este simbol al lui Hristos. Nu este însă la fel ca alte simboluri numerice ale Apocalipsei, care se referă la limite de timp sau la numărul membrilor Împărăţiei lui Dumnezeu. Numărul 666 are legătură directă (este unit) cu persoana lui Antihrist, de aceea şi utilizarea lui are un alt fel de însemnătate în conştiinţa credincioşilor creştini. Faptul că este simbol şi nu însuşi Antihrist nu-i diminuează importanţa, de vreme ce este întrebuinţat cu scopul de a contamina şi a îngrădi pe creştini. Dacă nu este folosit cu aceste intenţii, de pildă la numerotarea clădirilor unei străzi foarte lungi, ori a paginilor unei cărţi, este un număr ca oricare altul şi de aceea nu creează probleme. Dacă este întrebuinţat însă cu intenţie, aşa cum se vede în cazul codurilor de bare, şi probabil pe viitoarele buletine electronice, atunci trebuie să fie condamnat de către orice creştin conştient. Întrebarea de ce insistă pe numărul 666 şi nu pe un alt număr dacă, aşa cum spun cei care-l folosesc, nu există nimic de ascuns, este uşor de pus. Vor, aşadar, să ne impună numărul 666, îndeosebi pe acte cu desăvârşire personale pe care le purtăm cu noi întotdeauna, aşa cum este buletinul de identitate.

Zic unii fraţi că numărul 666 de pe buletin sau că posibila marcare pe mână sau pe frunte nu ne poate lipsi de pecetea de neşters a lui Hristos, pe care am luat-o prin Sfântul Botez şi Sfânta Mirungere. Adevărat, nu ne poate lipsi când ni se impune cu sila, adică atunci când suntem legaţi şi însemnaţi, ori dacă ni se lipesc forţat cartele elctronice. Când însă le primim cu voia noastră, atunci desigur că harul lui Dumnezeu se va îndepărta de la noi, deoarece nu L-am mărturisit pe Hristos şi deoarece, din laşitate, ori din interes, ori din indiferenţă, ori din împuţinare sufletească, am primit simbolul lui Antihrist.

Cei ce spun mulţimilor că “nu contează numărul 666, luaţi buletinele electronice” nu se gândesc ce responsabilitate îşi asumă.

Nu-şi pun problema că poate greşesc şi astfel devin autori morali ai apostaziei creştinilor. Nu vom primi buletinele electronice deoarece considerăm că înjosesc persoana umană. Cum să purtăm un act în care vor fi scrise o mulţime de informaţii despre noi pe care le vor putea citi alţii, chiar şi străinii, dar nu noi înşine, şi pe care vor putea, cu îndemânare, să le modifice în defavoarea noastră. Nu le primim nici datorită faptului că, având numărul 666, le considerăm ca o lepădare de Hristos. Nimănui nu-i este îngăduit să-şi pună în pericol mântuirea. Aici suntem sprijiniţi de părerile unor cuvioşi părinţi contemporani, care au scris asupra acestei teme.

Fericitul Părinte Paisie (Aghioritul) scria în 1988:

“Iarăşi, din păcate, câţiva “ştiutori” îşi vor îmbrobodi fiii duhovniceşti ca pe copiii mici, chipurile ca să nu se supere: “Nu contează, nu este nimic, ajunge doar să credeţi lăuntric!”, în timp ce îl vedem pe Apostolul Petru că s-a lepădat doar exterior de Hristos şi tot a fost lepădare. Aceştia se leapădă de sfânta putere a lui Hristos care le-a fost dată la botez: ”Pecetea darului Sfântului Duh”, prin primirea peceţii lui Antihrist, şi mai zic că îl au în ei pe Hristos!”

Pe această temă a fost categoric şi Fericitul Părinte Epifanie Theodoropulos:

“Dacă, aşadar, cu adevărat noile buletine poartă numărul 666, dacă acest număr va fi folosit dinadins, ca având legătură cu Antihrist, este de neconceput să purtăm asupra noastră simbolul său. Însă chiar şi dacă acest număr nu este pus intenţionat, adică drept simbol al lui Antihrist, ci ca un simplu număr între multe altele pentru că aşa ar prezenta unele avantaje matematice (uşurarea diferitelor calcule etc.) – facem doar o ipoteză, deoarece nu există nici un indiciu pentru aşa ceva – aceste buletine de identitate care ne provoacă sensibilitatea religioasă prin folosirea unui număr îndoielnic sunt, cu totul de neacceptat. Nu le vom primi.”

De asemenea, sunt vrednice de însemnat şi cele spuse de Părintele Evsevie Vittis:

“Să ştim noi înşine, şi să spunem şi altora că, de scrie cineva numele lui Antihrist pe pecete sau numărul său, 666, este acelaşi lucru! O spune şi Apocalipsa: “Cel ce are semnul sau numele fiarei, sau numărul numelui ei”./Apoc.13:17/ Prin urmare, nu există diferenţă între nume şi număr. Aceasta o spunem şi o subliniem deoarece câţiva zic că numărul 666 nu este nimic, e doar un simplu număr. Ei bine, la fel se întâmplă şi cu 666, aşa cum am subliniat. Cel ce primeşte acest număr blestemat se leapădă de Hristos, adică iese de sub stăpânirea Sa şi se uneşte cu diavolul. Merge cu cel de care s-a dezis la Botez. Aceasta nu o spunem din fanatism, ci o spune însăşi Scriptura. Că, acum, unii vor să-şi închipuie că Scriptura spune lucruri extremiste, fanatice, n-au decât. Noi vom asculta de Scriptură, nu de dânşii. Hristos S-a dăruit pentru noi în întregime, şi noi pe Dânsul Îl cinstim, şi pe nimeni altul. Pentru noi, orice spune Scriptura este de la Dumnezeu. Să punem, aşadar, pe acelaşi loc pe Dumnezeu şi pe oameni, oricine ar fi aceştia, oricât de importanţi şi de măriţi ar fi ei ?”

După cum am fost înştiinţat, ministrul de externe, la o conferinţă televizată de presă, a spus că nu crede în existenţa diavolului. Este dreptul său de a crede ori a nu crede. Noi însă, precum şi milioane de greci ortodocşi, credem că există diavol, aşa cum învaţă Sfânta Evanghelie, şi îi cerem domnului ministru să ne respecte această credinţă.

Însă nu există numai diavolul, există şi potenţiali Hitleri, Stalini, Enver Hodja etc. Este oare incertă primejdia de a apărea şi pe viitor astfel de oameni, găsindu-ne pe toţi gata legaţi, îndosariaţi ?”

Mare parte a poporului nostru este profund neliniştită în această privinţă. Personal, cred că această nelinişte a poporului nostru trebuie să ne îngrjoreze. După părerea noastră, prin această nelinişte se exprimă conştiinţa Bisericii. De altfel, mulţi arhierei, clerici şi monahi se alătură poporului.

De la conducătorii noştrii, aşteptăm să ne apere libertăţile, demnitatea persoanei şi să respecte principiile şi convingerile noastre religioase, iar nu să ne predea legaţi “ocrotitorilor” noştri Europeni. Astfel ar demonstra şi un spirit cu adevărat democratic.

Oricum ar fi lucrurile, noi cu harul Dumnezeului Treimic, nu vom merge când după adevăratul Dumnezeu, când după Baal, aşa cum a făcut Vechiul Israil. Considerăm că pentru toţi dreptslăvitorii creştini este un prilej de a-L mărturisi pe Hristos, oricât i-ar costa, şi că astfel şi în zilele noastre va străluci iarăşi convingerea eroică şi martirică a ortodocşilor. Cred că Bunul Dumnezeu, Care îngăduie să trecem prin aceste ispite, va culege roade pentru Biserica Sa, schimbându-le din amare în dulci şi mântuitoare.

Sfântul Munte Athos 12/25 iulie 1997

Sursa: https://www.aparatorul.md/parintele-arhimandrit-gheorghie-kapsanis-staretul-manastirii-grigoriu-din-sfantul-munte-athos-despre-buletinele-electronice-si-u-e/

Frica este arma vicleană prin care cel rău prinde în plasă pe cei mai mulți, mai ales în aceste vremuri în care oameni privesc și ascultă televizorul și stau departe de pocăință.

Sursa: https://youtu.be/Cc2cjp96W9Y

„Azi dimineață, pe ascuns, s-au demolat Crucile Eroilor Români de la Valea Uzului! Lupta de-abia acum începe cu adevărat, Eroii noștri nu vor fi lăsați fără cruci! Sunt în drum spre Valea Uzului!” - a anunțat Mihai Tîrnoveanu de la Calea Neamului și Mișcarea Națională.

Într-adevăr, potrivit presei locale, Constantin Toma, primarul orașului Dărmănești, a trimis noaptea trecută Cimitirul Valea Uzului o echipă, ca să demoleze crucile amplasate în 2019. Presa din zonă susține că aceasta s-ar fi făcut cu buldozerul. Autoritățile din Dărmănești au pierdut procesele intentate de extremiștii păgâni din UDMR.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=NIYeRj7ql5c

Foto: Internet

Acum, că a trecut vuietul Pogorârii Duhului Sfânt, ne putem întoarce la banalul cotidian. Bunăoară, la Bănescu.

Între Înălțare și Rusalii (de la Covid încoace, a devenit o modă să strici bucuria sărbătorilor!), purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române a produs un interviu.

Cei familiarizați cât de cât cu chichițele presei l-ar numi: „interviu de spălare”.

Într-un „interviu de spălare”, protagonistul este lăsat să zburde, să bată câmpii nestingherit. Să se așeze, asemenea unei cochete fanate, în lumina cea mai favorabilă. Mai mult, reporterul slugarnic – după modelul lui Chicoș Rostogan când îl ascultă pe micul Ftiriadi – îi ridică invitatului întrebările la fileu.

Drept urmare, în interviul de pe blogul Melaniei Cincea, Bănescu, profită din plin și oferă un recital de elocință și narcisism.

Nestingherit de ziaristă, el vorbește despre părțile luminoase ale biografiei sale: despre bunicul matern, preot, deținut politic la Pitești, care îi împărtășea pe partizanii din Munții Argeșului și care l-a îndrumat pe Vasile spre Teologie, despre facultatea de Litere, unde i-a cunoscut pe Ioan Alexandru sau Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Maica Benedicta), despre bursele de la Regensburg și Heidelberg, despre povara de a fi purtător de cuvânt...

Un ochi atent poate observa că, din prezentarea pe care și-o face, Bănescu nu doar că evită cu abilitate orice fel de umbre biografice, dar se străduiește să își scoată în lumină părțile „creștine”. Să își flateze filonul „bisericesc”.

Nedându-se în lături de la vorbe sforăitoare despre sine, precum:

„Am trei repere stabile: Evanghelia, propria mea conștiință și binele real al Bisericii.”

Repet: acesta nu este un citat din Vasile cel Mare, ci din Vasile Bănescu!

De ce simte Bănescu nevoia să fie „spălat”, nu am cum să știu cu siguranță. Pot doar să presupun că apariția interviului cu câteva săptămâni înainte de ședința Sfântului Sinod al BOR programat în iulie nu are cum să fie întâmplătoare.

Mai ales că, la ședința respectivă, ar urma să se discute și despre comportamentul purtătorului de cuvânt, care își permite să beștelească ierarhi și să asume poziții personale în numele BOR.

Poate că postamentul lui Bănescu se clatină. Sau poate că trebuie consolidat pentru noi ofensive ideologice. Vom vedea.

*

Apropo de poziții personale: din interviul Alba Lux nu putea lipsi chestiunea Calendarului.

După ce elogiază calitatea intelectuală și morală a partizanilor modificării Pascaliei, Bănescu face o afirmație uluitoare.

Iat-o:

„Sărbătorirea comună (cu Occidentul) a Paștelui... este o problemă pe care o văd rezolvându-se treptat, prin impulsionarea oficială a preoților care, de-a lungul următorilor ani, să le vorbească credincioșilor pe tema calendarului și a pascaliei, să le explice adevărul istoric.”

Așadar, Bănescu sugerează că decizia A FOST DEJA LUATĂ. Pe șest, fără să fie anunțată – necum dezbătută - public. Și că rămâne doar să fie aplicată conform unui PROGRAM judicios.

O acțiune de DE SUS ÎN JOS, asemănătoare propagandei pro-vacciniste din timpul COVID, „prin impulsionarea oficială a preoților”.

Când și cum a luat BOR decizia de a schimba modul de calcul al Paștelui?

Sau Bănescu forțează din nou mâna Patriarhului și a Ierarhilor, așa cum a făcut-o și în timpul Pandemiei?

La Sinodul de luna viitoare vom afla în sfârșit CINE conduce cu adevărat Biserica Ortodoxă Română.

*

Multe sunt lucrurile interesante din interviul lui Bănescu, dacă ai răbdare și ficatul rezistent să nu te oprești din citit.

Este un exercițiu util, așa cum, înainte de 1989, buchisirea printre rânduri a Scânteii dezvăluia ce se mai pregătea întru fericirea noastră.

Eu mă grăbesc să trec însă la aspectul cel mai grav al interviului. O adevărată bombă cu ceas pusă în Biserica Ortodoxă Română.

Prin comparație cu care, problema Calendarului pare doar o pocnitoare expirată.

În interviu, cuvântul „fundamentalism” – cu varianta „fundamentalist” – apare de nu mai puțin de 7 (șapte) ori.

De șase ori folosit de ziaristă, o dată de Bănescu.

De fiecare dată, Melania Cincea îl folosește în sintagma „fundamentalism / fundamentalist ortodox”.

Bănescu se ferește să lege textual „fundamentalismul” de „ortodoxie”. Vorbește însă de „fundamentalismul” din Biserica Ortodoxă Română, care trebuie combătut împreună cu „radicalismul” și cu „filetismul”.

Bănescu este prea citit ca să nu știe că expresia „fundamentalism ortodox” este o aberație. Și o găselniță ideologică servind ca rampă de atac pentru Stânga.

Nu întâmplător, sintagma „fundamentalism ortodox” a apărut în media și politică doar de vreo două decenii. Cam de când s-a declanșat Războiul Internațional împotriva Terorismului.

Expresia „fundamentalism ortodox” a fost folosită intenționat în pandant denigrator cu cea de „fundamentalism islamic”.

Se sugerează astfel (sau se spune abrupt) că și în Biserica Ortodoxă există un potențial Bazin Terorist.

Foarte puțin voalat, o face și Melania Cincea în întrebările pe care i le adresează lui Vasile Bănescu.

Iar purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, nu doar că nu o contrazice niciodată, nu doar că nu pune lucrurile la punct, dar îi dă ziaristei frenetice apă la moară.

Mai mult, el atestă existența în interiorul BOR a două tabere: „fundamentaliștii”și „pro-europenii”.

„Taberele din Biserica Ortodoxă Română există”, afirmă răspicat Bănescu.

Tot el face și o descriere a „fundamentaliștilor” ortodocși:

„Oameni care au citit extrem de puțin, oameni neformați intelectual, săraci cultural și nefinisați moral.”

În urmă cu câteva luni, într-un alt text-elogiu dedicat lui Vasile Bănescu, Melania Cincea oferea și ea o descriere plastică a „taberei fundamentaliste” din BOR, descriere pe care nici Bănescu, nici vreun alt responsabil al Bisericii nu au contestat-o:

„Un cor care include și conspiraționiști, și antivacciniști, și talibani ultraortodocși, și ultranaționaliști, și anti-occidentali sau putinofili pe față, și «pacifiști», și susținători ai «neutralității» în raport cu războiul declanșat de Rusia în Ucraina.”

Bref, un întreg și terifiant Bestiariu. O gloată de lombrozieni periculoși.

În contrast total cu cei din tabăra „pro-europeană”, care - spune Bănescu - sunt „intelectuali creștini”, cu „operă, anvergură culturală și morală”, cu „bună și curată intenție”.

Și care - adăugăm noi - par croiți după chipul și asemănarea lui Vasile Bănescu însuși.

Încercăm să ne revenim: așadar, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române afirmă că în BOR există două tabere între care sunt deosebiri ca de la Cer la Pământ.

Din întregul interviu – care consonează cu toată propaganda ce se revarsă în ultimul timp în capetele noastre - rezultă că aceste două tabere nu au cum să (mai) conviețuiască.

În acest caz, înseamnă că există doar două soluții logice: Schisma sau Stârpirea uneia dintre tabere.

„Fundamentaliștii”, ne spune Bănescu, sunt cel mai mare pericol la adresa Bisericii („cei mai redutabili adversari sunt cei care o compromit și o subminează din interior”).

„Fundamentaliștii ortodocși” sunt „conspiraționiștii” și „anti-vacciniștii” de ieri, catalogați ca „TERORIȘTI” de premierul Florin Cîțu și încadrați penal în timpul Pandemiei, care zădărniceau combaterea.

Și sunt „putiniștii” de azi, care pun în pericol apartenența României la Europa.

Veri buni cu „fundamentaliștii islamici” care până alaltăieri terorizau Occidentul, dar au dispărut ca prin farmec, eradicați fără îndoială de Războiul împotriva Terorismului.

Și cumetri cu „trumpiștii MAGA” care au atacat Capitoliul, dar au fost puși cu botul pe labe de valul de prigoană lansat de administrația Biden în alianță cu presa și cu corporațiile.

De unde se vede că nimic nu combate „fundamentalismul” mai bine decât un regim de forță. Nimic mai bun decât o Sfântă Dictatură pentru a salva Libertatea și Democrația.

Și, iată, Biserica.

Rezultă în mod logic că, pentru a evita o schismă în interiorul BOR, dar și un accident istoric al României în drumul spre deplina integrare euro-atlantică, singura soluție posibilă este Stârpirea „fundamentaliștilor ortodocși”.

Eradicarea lor fără milă, ca pe niște dăunători periculoși ce sunt.

P.S. De când am citit interviul, un gând nu îmi dă pace:

Printre partizanii din Munții Argeșului, pe care bunicul lui Bănescu îi împărtășea și pentru care a făcut ani grei de pușcărie la Pitești, nu s-or fi strecurat și niscai „fundamentaliști ortodocși”?

Sursa: https://www.activenews.ro/opinii/Vasile-Banescu-pune-o-bomba-cu-ceas-in-Biserica-182500

Culmea incorectitudinii politice:

• familia tradițională,

• în haine tradiționale,

• în fața Crucii,

• trăind în tradiția Cultului Eroilor ce ține Națiunea întreagă.

De Ziua Eroilor, 25 mai, ora 17,30, prezenți la Valea Uzului!

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=631860002319489&set=a.628785195960303

Preotul Viorel Ioniță, consilier patriarhal onorific și profesor de teologie cu o vastă experiență misionară, ecumenică și academică, transmite prin intermediul Agenției de știri Basilica o serie de reflexii pe marginea demersului lansat în data de 23 aprilie, când un grup de intelectuali a adresat conducerii Bisericii Ortodoxe Române o petiție pentru a schimba data Paștilor.

Redăm integral textul părintelui Viorel Ioniță.

Reflexii pe marginea petiției adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române pentru a schimba data Paștilor

Câteva comentarii personale

1) Timpul ales de publicare a acestei petiții, anume înainte de Praznicul Învierii Domnului din acest an și apoi trimiterea oficială a ei la Patriarhia Română după Paști, a avut efectul de a tulbura pe mulți credincioși tocmai în perioada acestei „Sărbători a sărbătorilor”.

2) Dorința ca toți creștinii să sărbătorească Învierea Domnului împreună, respectiv în aceeași zi, este legitimă, dar transformarea acestei dorințe într-o petiție publică adresată Patriarhiei Române și publicată pe internet pentru a putea fi semnată de cât mai mulți oameni este iresponsabilă, cu atât mai mult cu cât toate argumentele invocate în favoarea acestei petiții sunt incorecte și nu țin cont de discuțiile purtate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe locale la nivel panortodox și chiar la nivel inter-creștin mondial în legătură cu strădaniile de găsire a unei soluții pentru serbarea Paștilor de către toți creștinii în aceeași zi.

3) Intenția de a pune sub presiune conducerea Bisericii Ortodoxe Române pentru a lua o hotărâre prin care să se separe de tradiția tuturor Bisericilor Ortodoxe și să sărbătorească Paștile cu catolicii și protestanții doar pe motive de ordin social și cultural este o expresie a unei ignoranțe totale a specificului Bisericii Ortodoxe în general, cu atât mai mult cu cât „atât lumea apuseană cât și cea răsăriteană s-au încurcat în calcule, greșite sau incoerente”, cum recunosc chiar autorii acestei pețiții.

4) În acest an am sărbătorit Sfintele Paști atât de frumos și am văzut că în țară un număr imens de credincioși au participat la această sărbătoare în toate localitățile, de aceea, această petiție, semnată de oameni care se consideră adevărați credincioși ortodocși și sunt sau au fost foarte curtați în multe centre bisericești ale noastre, m-a întristat mai ales pentru cei care nu cunosc cum s-a pus până acum și cum se pune problema datei Paștilor din punct de vedere cu adevărat ortodox.

5) Regret amarnic că unii dintre reprezentanții Bisericii noastre, fie mireni fie clerici, se intimidează în fața unor curente culturale la modă în societatea românească pe care le imită doar, fără să facă față lor cu un adevărat „nivel cultural ortodox”, cum ar fi spus Părintele Stăniloae.

Cel mai grav lucru în acest sens mi se pare fenomenul de a folosi, în prezentarea realităților bisericești și chiar în publicații, o terminologie nepotrivită, pe care – cum îmi spunea un apropiat – trebuie să o asculți cu dicționarul în mână. Pentru a fi corect înțeles nu sunt împotriva unui limbaj cât mai pe înțeles între credință și cultură, între teologie și filosofie, dar sunt împotriva confuziei între aceste domenii.

Reflexii pe marginea argumentelor folosite în această petiție

1) „Întâlnirea de la Constantinopol” din anul 1923 nu a avut scopul să „unifice calendarele”, deoarece până în acel an toate Bisericile Ortodoxe locale urmau același calendar. Congresul Panortodox întrunit la Constantinopol între 10 mai și 8 iunie 1923 a propus doar îndreptarea calendarului iulian în Bisericile Ortodoxe, după un calcul special și nu doar o adaptare a calendarului gregorian.

Aceasta pentru ca Bisericile Ortodoxe să urmeze același calendar ca și țările în care activau, țări care adoptaseră calendarul gregorian la recomandarea Ligii Națiunilor Unite. Din nefericire, acest congres nu numai că nu „a reușit chiar, pentru câțiva ani, să unifice calendarele”, ci dimpotrivă, prin faptul că unele Bisericii Ortodoxe locale au acceptat îndreptarea calendarului iar altele nu, atunci a apărut „problema calendarului” între Bisericile Ortodoxe.

2) În urma îndreptării calendarului iulian după anul 1923, Bisericile Ortodoxe locale s-au confruntat cu problema că Bisericile care au acceptat această măsură au ajuns să țină toate sărbătorile, inclusiv Paștile, nu „după calendarul gregorian”, ci după calendarul iulian îndreptat, respectiv cu 13 zile mai devreme decât Bisericile Ortodoxe locale, care au păstrat în continuare calendarul iulian neîndreptat.

În acea perioadă de confuzie s-a ajuns la concluzia că se impune pentru Bisericile Ortodoxe să celebreze măcar Sărbătoarea Paștilor împreună și această concluzie a fost transformată în recomandare concretă către toate Bisericile Ortodoxe de către Conferința Ortodoxă de la Moscova, din 8-19 iulie 1948, după cum urmează :

Rezoluţia cu privire la problema Calendarului bisericesc

În dorinţa de a menţine unitatea bisericească, Consfătuirea Întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor autocefale adunaţi la Moscova a procedat la cercetarea problemei calendarului ajungând la concluzia că valoarea calendarului pentru Biserica Ortodoxă se determină mai întâi de toate prin poziţia acestuia faţă de data serbării Sfintelor Paşti; întrucât această sărbătoare trebuie să se facă pe bază de temeiuri biblice şi în conformitate cu hotărârile sobornicești (sinoade ecumenice) pretutindeni în acelaşi timp, într-o zi de Duminică, şi nu la aceiași dată cu Paştele iudaic. Pascalia alexandrină satisface complet această exigență bisericească.

Citește în continuare

Cateva miliarde de pământeni, la mijloc de aprilie, de la Înviere până la Înălțare, se salută evlavios cu "Hristos a Înviat!" și răspund cu "Adevărat a înviat!", o mărturisire de suflet a credinței biblice în viața de după moarte.

Acest salut liturgic își are sorgintea în cântările de la Paște și în mărturisirea îngerilor, a femeilor mironosițe și a apostolilor unii către alții, după arătările Mântuitorului după Înviere.

Iar răspunsul "Adevărat a înviat!" este tot biblic: celor doi ucenici carora li s-a arătat Domnul în drumul spre Emaus, apostolii din Ierusalim le confirmă "cu adevarat Domnul a înviat".

Iată și cum sună magicele cuvinte cu tenta divină pe meridianele lumii, după limba utilizată:

• Albaneză: Krishti u ngjall! Vertet u ngjall!
• Afrikaans: Kristus er het opgestaan! Hom het waarlik opgestaan!
• Arabă: Al-Masih-Qam! Hakkan Qam!
• Bulgară: Christos Vozkrese! Voistina Vozkrese!
• Cehă: Kristus Vstal A Mrtvych! Opravdi Vstoupil!
• Chineză: Jidu fuhuo le! Ta queshi fuhuo le!
• Coreeană: Kristo Gesso! Buhar ha Shao Ny!
• Daneză: Kristus er opstandeu! Sandelig Han er Opstandeu!
• Engleză: Christ is Riseu! Indeed, He is Risen!
• Franceză: Le Crist est ressuscite! Vraiment Il est ressuscite!
• Germană: Christus ist auferstanden!
• Greacă: Christos Anesti! Aleithos Anesti!
• Hindi: Kristo' pastitaha! Satvaru Upastitaha!
• Indoneziană: Kristus t'Elah Bangkit! Benar dia telah Bangkit!
• Italiană: Cristo e risorto! E veramente risorto!
• Islandeză: Kristus er upprisinn! Hann er vissulega upprisinn!
• Japoneză: Harisutosu fukkatsu! Jitsu ni fukkatsu!
• Maghiară: Krisztus feltmadt! Valoban feltmadt!
• Olandeză: Christus is opgestaan! Hij is waarlijk opgestaan!
• Poloneză: Chrystus Zmatwy chwstal Zaprawde Z martwychwstal!
• Portugheză: Cristo ressuscitou! Verdadeiramente ressuscitou!
• Rusă: Khristos Voskrese! Voistinu Voskrese!
• Spaniolă: Cristo ha resucitado! Verdaderamente, ha resucitado!
• Suedeză: Kristus ar uppstanden! Ja, Han ar verkligen uppstaden!
• Turcă: Hristos diril - Di! Hakikaten diril - Di!

"Vă prezentăm în parte situația Bisericii canonice din Ucraina și a monahismului, în special a Mănăstirii Lavrei Peșterilor din Kiev.

În ultima perioadă, în Ucraina poliția și alte autorități ale statului au desfășurat mai multe acțiuni în forță prin care au luat biserici de la Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică (autonomă în cadrul Patriarhiei Moscovei) și le-au dat la Biserica Ortodoxă din Ucraina autocefală (care a primit tomosul de la Patriarhia Ecumenică).

Ultimele exemple care au devenit cunoscute sunt:

• în 22 martie, susținătorii Bisericii autocefale, cu participarea poliției, au ocupat Biserica Înălțării din satul Babin, raionul Cernăuți, au folosit forța fizică împotriva părintelui paroh, protoiereul Ioan Proțiuk, protopop de Kelmențî, al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, și l-au obligat să părăsească biserica și să se mute cu slujbele în casa parohială.

• în 25 martie 2023, laici ultranaționaliști împreună cu trupe de asalt au ocupat catedrala Bisericii canonice din Ivano-Frankivsk, i-au împins pe credincioși pe scări, l-au brutalizat pe Episcopul Nikita de Ivano-Frankivsk, dându-i jos potcapul, și au folosit gaze lacrimogene împotriva credincioșilor. Secretarul eparhial este internat în spital. Aceasta a fost ultima biserică care rămăsese neluată de către autocefali în regiunea Ivano-Frankivsk. Un grup de pelerini din această regiune, care doreau să facă un pelerinaj în România, au fost opriți, iar autocarul a fost confiscat.

• Biserica din satul Bănila pe Ceremuș, din regiunea Cernăuți, locul de naștere al Mitropolitului Vladimir de Repta, a fost incendiată.

În general, există numeroase atacuri asupra locașurilor de cult care țin de Biserica canonică și asupra credincioșilor. Acest lucru se face încălcând dreptul la libertatea religioasă, care este recunoscut și de către organizațiile seculare.

În particular, există o foarte mare presiune pe cele mai importante două mănăstiri din Ucraina: Lavra Peșterilor și Pociaev. Biserica autocefală a înființat două mănăstiri cu același nume, pentru a prelua bisericile și proprietățile și a da afară pe călugării care există acum în mănăstiri.

De curând, la intrările în Mănăstirea Pociaev, au fost instituite controale ale poliției. Câteva autocare cu pelerini care mergeau spre Pociaev au fost confiscate și pelerinii au fost împiedicați să desfășoare pelerinajele. În ceea ce privește Lavra Pacerska, la 1 ianuarie 2023 statul a luat partea superioară, numită Lavra de Sus, și a dat-o Bisericii autocefale. În 10 martie, mănăstirea a fost înștiințată că monahii trebuie să părăsească și Lavra de Jos, până pe 29 martie.

În Lavra de Jos, se află peșterile cu Sfinte Moaște ale cuvioșilor din secolul al XI-lea, aici viețuiesc cei peste 200 de monahi ai mănăstirii și aici se află sediul administrativ al Mitropoliei Kievului, clădirile Seminarului și ale Academiei Teologice.

În această ultimă perioadă, poliția a îngreunat accesul credincioșilor în mănăstire.

Aceste lucruri se întâmplă deși Biserica Ortodoxă Ucraineană a colectat și a trimis numeroase ajutoare soldaților, civililor din zonele de conflict și refugiaților interni, credincioșii și clericii ei sunt pe front, Mitropolitul Onufrie și ceilalți episcopi au condamnat în repetate rânduri poziția Rusiei, iar Mitropolitul Pavel, starețul Mănăstirii Lavra Peșterilor, a declarat că Patriarhul Chiril ar trebui să trateze la fel pe credincioșii din Rusia, Belarus și Ucraina.

În ultimele zile, mai multe instituții internaționale și clerici ortodocși, dar și de diferite alte confesiuni, au făcut sesizări publice privind părtinirea cu care este tratată în prezent Biserica Ortodoxă Ucraineană de către stat: Patriarhul Ioan al Antiohiei, Patriarhul Ilie al II-lea al Georgiei; Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului; Episcopul Mihail de Constantia, starețul mănăstirii Chekotinsky, arhim. Ioan, starețul Mănăstirii Rila, și alți stareți din Biserica Ortodoxă Bulgară; ierarhi din Patriarhia Sârbă; profesorul universitar catolic Thomas Bremer; Mitropolitul Neofit de Morfu (Cipru); Papa Francisc.

De asemenea, statul ia diferite măsuri care aduc atingere minorității românești: pe lângă prevederile legate de cvasi-eliminarea limbii române din școală, ultima informație negativă este faptul că circa 200 de morminte românești din cimitirul de la Cernăuți vor fi dezafectate și locurile respective vor fi vândute de către administrație.

Având în vedere cele de mai sus, există mai multe solicitări din partea clericilor români din Ucraina ca Patriarhia Română, Mitropoliile, Episcopiile și mănăstirile din Biserica Ortodoxă Română să realizeze mesaje de susținere a Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a Mănăstirii Lavra Pecerska."

Sursa: SCRISOARE către membri ai Sfântului Sinod al BOR după ce călugării Lavrei Pecerska au refuzat să evacueze mănăstirea istorică în ciuda ultimatumului care a expirat. Starețul Pavel către Zelenski: Dumnezeu nu te va ierta nici pe tine, nici pe familia ta!

Nu s-au mulțumit cu confiscarea Lavrei Peșterilor din Kiev. Autoritățile au blocat și accesul pelerinilor la Lavra Poceaev, din vestul Ucrainei (al doilea cel mai cel mai important loc sfânt din țară, după cel din Kiev)

Poliția a împiedicat credincioșii să viziteze Lavra Poceaev, a dat jos din autobuze femei și copii

Sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2023/03/29/nu-s-au-multumit-cu-confiscarea-lavrei-pesterilor-din-kiev-autoritatile-au-blocat-si-accesul-pelerinilor-la-lavra-poceaev-din-vestul-ucrainei-al-doilea-cel-mai-cel-mai-important-loc-sfant-din-tara/

Mitropolitul Augustin Kandiotisc de Florina, 22.06.1993, Către conaționalii din Australia.

Sursa: https://www.facebook.com/watch?v=576192951227459

Întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât formele moderne ale unui ocultism vechi de când lumea. Abandonând credința în Iisus Hristos, omenirea își caută acum “mântuitori” în spațiul extraterestru, iar fenomenele în discuție nu fac altceva decât să furnizeze, prin materialitatea lor – OZN-uri, extratereștri -, recuzita externă necesară credibilității...

,,În esenta lor, OZN-urile… sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri și de fantome, al cărei univers mintal este straniu și aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie… în care realitatea însăși este distorsionată de forțe stranii, care în mod vădit pot manipula spațiul, timpul și materia fizică – forțe care se situează aproape în totalitate dincolo de puterea noastră de întelegere... Aparițiile OZN par a fi pe de-a întregul variații minore ale fenomenelor demonice vechi de când lumea” (UFOs: Operation Trojan Horse)...

Literatura ortodoxă oferă numeroase exemple de manifestări demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul întâlnirilor extraterestre: ființe și obiecte concrete (adică prezente și contrafaceri demonice) care “apar” și “dispar” brusc, care au întotdeauna menirea de a înspăimânta și semăna confuzie între oameni, ducându-i în final la distrugere.

Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și Religia Viitorului

Ortodoxia.RO: fenomenele ozn actuale sunt mediatizate pentru a pregăti populația pentru ceea ce urmează (pentru ceea ce se pregateste), și anume, o falsă invazie extraterestra (Proiectul Blue Beam by NSA, NASA & Pentagon), sub acest fals pretext armatele națiunilor vor fi mobilizate pentru luptă - iar în urma acestui conflict imaginar care va genera foarte multe victime civile "colaterale" realizate de propriile armate, populatia va fi omorata / sacrificata (extraterestrii și ozn-urile sunt fiinte spirituale de natura demonica, adica sunt draci si carele lor).

În timp ce numeroşi oameni - care-şi spun conservatori - neagă cu străşnicie AI-ul, acesta a intrat deja în viaţa noastră curentă, iar acum intră în lumea mare a business-ului. Mă rog, şi intrarea pe uşa din faţă a investiţiilor nu-i o informaţie nouă deoarece, de mai bine de 30 de ani se bagă bani serioşi în AI. Noutatea însă e dată de intrarea oficială a tehnologiei AI în zona vizibilă marelui public. Sunt câteva informaţii din business care-au explodat zilele acestea. În primul rând Google a pierdut peste 100 mld. $ capitalizare bursieră deoarece replica sa la „ChatGPT” a dat erori. Dacă vreţi, eroarea Google este similară celei a Apple în momentul în care şi-a lansat serviciul de hărţi. Doar că, spre deosebire de acea întâmplare care nu a avut consecinţe foarte mari asupra afacerii Apple, actuala eroare a Google poate avea consecinţe existenţiale asupra sa. Dinspre China, din nou avem informaţii pe subiect. Anunţul Alibaba că va veni cu o replică a ChatGPT a condus la creşteri susţinute ale acţiunilor companiei. La fel s-a întâmplat şi în cazul Baidu. E normal să vină asemenea veşti dinspre China deoarece ţara, din punctul meu de vedere, e liderul absolut al inteligenţei artificiale. Diferenţa faţă de SUA e că marile descoperiri intră în portofoliul armatei, care le dă drumul spre marele public destul de greu.

Imaginea pe care o vedeţi e limpede. Se vede cu ochiul liber că inteligenţa artificială va fi un „game changer” în întreaga economie a lumii. Absolut totul se va reaşeza în jurul noii tehnologii. Iar asta se întâmplă pentru că aşa s-a dorit. De prea mult timp se bagă bani serioşi în conceptul respectiv. Am scris în mai multe rânduri despre „Grupul Cibernetic”, astfel încât cei care mă citesc ştiu bine despre ce e vorba.

Citește în continuare

Acest manifest a fost distribuit în zece mii de exemplare poporului, în speranța că va contribui la ridicarea conștiinței publice, chemate să lupte pentru păstrarea libertății și autonomiei personale, puse în pericol de astfel de „inițiative” ale conspirației globaliste.

Cei ce puteți face mai mult, sunteți invitați să o faceți acum. Mai târziu nu va mai fi posibil și nu va mai conta.

Lupta pentru libertate este in plină desfășurare și trebuie neapărat să o câștigăm.

Citește în continuare