ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

✝️ Părintele Arsenie Papacioc

Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici din țară, s-a născut în 1914. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Sihăstria. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a fost arestat şi dus la Suceava. După ani de detenţie, în 1976, a ajuns la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol, pe care a păstorit-o până în dimineața zilei de marți, 19 iulie 2011, când s-a mutat la Domnul.

Am fost al șaptelea copil la părinți, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieți, satul Misleanu, județul Ialomița. Părinții se numeau Vasile și Stanca. Tata a fost agent sanitar peste șase sate și a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei, și de aici vine numele. Era aromân și i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Și bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia și s-a instalat pe Ialomița, unde era câmpie. Satele erau rare...” —Părintele Arsenie Papacioc - mărturie despre sine

Părintele Arsenie Papacioc – Mărturisitor în temnițele comuniste

Părintele Arsenie Papacioc – Mărturisitor în temnițele comuniste

După anchete în beciurile Ministerului Afacerilor Interne, prin Sentința nr. 125 din 8 noiembrie 1958, părintele Arsenie Papacioc a fost condamnat la 20 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Jilava (noiembrie 1958) și Aiud (martie 1959).

Părintele Arsenie (Anghel) Papacioc s-a născut la 15 august 1914 în satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița. După absolvirea școlii primare din comuna natală, în 1927 pleacă la București unde, timp de cinci ani, urmează Școala de Arte și Meserii, secția sculptură, din cadrul Liceului industrial nr. 1. Influențat de militantismul legionar care proclama deviza României creștine, în 1933 Anghel Papacioc se înscrie în Mișcarea legionară, activând ca voluntar în tabere legionare. După satisfacerea stagiului militar, muncește la o fabrică de muniții la Tohanu, județul Brașov. Deoarece figura ca membru al Mișcării legionare, în 1938 este arestat, însă eliberat în urma deciziei în justiție. Totuși, în decembrie 1939 este internat în lagărul de la Miercurea Ciuc, până în aprilie 1940. După eliberare, lucrează în cabinetul unui avocat din Zărnești. În octombrie 1940 este numit primar al comunei Zărnești, funcție pe care o va deține până la 25 ianuarie 1941. În confuzia creată de rebeliunea legionară, primarul Anghel Papacioc se implică, însă fără a manifesta o „răzvrătire” la adresa autorităților statului. La o primă sentință a justiției militare este achitat de orice penalitate.

Totuși, la 5 aprilie 1941 este condamnat la 6 ani închisoare corecțională pentru „rebeliune”. Pentru că fusese condamnat în libertate, el se predă autorităților de ordine. În august 1941 este eliberat, pentru a se prezenta la unitatea militară în vederea încorporării și trimiterii pe front. La unitate este refuzat, pe motiv că nu se încadrează în norme, ulterior plecând pe munte, cu aprobarea autorităților de ordine. Situația lui juridică se agravează, după o confuzie comisă de autoritățile statului. Este chemat din nou la încorporare, în situația în care autoritățile de ordine îi dăduseră aprobare să plece în excursie pe munte. De aici nu a mai fost decât un pas ca poliția să-l considere fugar și să-l dea în urmărire. În încercarea de a scăpa de regimul de detenție, tânărul Papacioc dorește să treacă frontiera în Iugoslavia. Este prins când încerca să treacă frontiera ajutat de o călăuză. Este deținut în penitenciarele de la Brașov și Vaslui, în cele din urmă ajungând la Aiud. Aici a cunoscut transformarea spirituală în grupul deținuților mistici. A sculptat chivotul pentru Mănăstirea Vladimirești, ce reprezenta biserica Mănăstirii Argeșului în miniatură. A practicat rugăciunea inimii, a asimilat din operele Sfinților Părinți, a meditat profund la jertfa înaintașilor pentru credință.

În închisoare, Anghel Papacioc a fost considerat „monahul în haină laică”. Era hotărât să abandoneze lupta politică și să o adopte pe cea spirituală. La 8 septembrie 1946, Anghel Papacioc ieșea pe poarta Penitenciarului Aiud, hotărât să se lepede de cele lumești. La 15 ianuarie 1947 era primit ca frate în mănăstirea vâlceană Cozia. Pentru că avea școală, atunci fratele Anghel a fost trimis să profeseze la Școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Turnu, din apropiere. Aici lucrează vreme de un trimestru, ulterior fiind trimis de conducerea obștii de la Cozia la Comanca, pentru a administra domeniul mănăstirii. În această zonă, mai multe mănăstiri aveau proprietăți arabile, între acestea fiind și cele ale Tismanei. Novicele Anghel este remarcat de starețul tismănean Gherasim Iscu, care îi propune să intre în așezământul nicodimian. Însă, în toată această perioadă, Siguranța veghea la activitatea lui Anghel Papacioc. Era suspectat că „duce activitate subversivă”, lunar raportându-se la Poliția din Vâlcea unde se află și ce face. Numai că plecarea lui Papacioc la Tismana a pus pe jar autoritățile polițienești, care au declanșat o căutare chiar la nivel național. Era perioada în care regimul comunist se pregătea să preia toate frâiele țării, iar Siguranța inițiase o întreagă campanie de arestări în rândurile legionarilor. Așadar, de la 1 septembrie 1948, Anghel Papacioc era viețuitor al Mănăstirii Tismana. Dar novicele Anghel căuta izolarea, pentru care i s-a dat binecuvântarea să se retragă la Schitul Cioclovina. Aici este remarcat de exarhul Teofil Niculescu, director al Școlii de cântăreți bisericești de la Mofleni-Craiova. Îi propune fratelui Anghel să primească un post de profesor în această instituție. Primește binecuvântarea de la Arhiepiscopul Firmilian al Craiovei atât pentru postul de profesor, cât mai ales pentru intrarea în obștea marii lavre gorjene. Numai că, la 10 decembrie 1948, în vederea completării dosarului necesar tunderii în monahism, potrivit procedurii legale, exarhul face intervenție la Poliția din Vâlcea, pentru a primi cazierul juridic. Astfel, autoritățile află de prezența lui Anghel Papacioc la Schitul Cioclovina. În consecință, fratele Anghel este nevoit să plece, prin demisie aprobată de Arhiepiscopul Firmilian. La sfatul părintelui Gherontie Bălan, merge la Mănăstirea Sihăstria Neamțului, unde stareț era duhovnicul Cleopa Ilie. Aici descoperă ceea ce căuta de mult, simplitatea celui care se roagă neîncetat. Totuși, câteva luni mai târziu este chemat la București de către Patriarhul Justinian Marina, pentru a lucra ca sculptor și desenator la Institutul Biblic. Este închinoviat la Mănăstirea Antim și tuns la 26 septembrie 1949 de către Ieromonahul Benedict Ghiuș, avându-l ca naș pe Petroniu Tănase. Aici încă mai găsește din spiritul Rugului Aprins, care fusese interzis de autoritățile comuniste cu un an înainte.

Se manifestă împotriva teoretizării practicării rugăciunii inimii, susținând o viziune pragmatică asupra trăirii duhovnicești. „Punctul meu de vedere pe care l-am exprimat la Antim nu era de a teoretiza, ci era de a trăi”, avea să spună mai târziu într-un interviu. Cu toate acestea, poartă un respect deosebit față de foștii membri ai Rugului Aprins. Muncește mult, dar se îmbolnăvește la ochi. Este nevoit să se retragă la Sihăstria. Este hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah la 26 septembrie 1950 de către Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei. La 22 octombrie, același an, este chemat din nou de Patriarhul Justinian, pentru a fi îndrumător duhovnicesc al seminariștilor de la Neamț, despre care avea să spună mai târziu: „După preoție am fost numit (1950-1952) spiritualul Seminarului Monahal Neamț, singurul în țară. M-am ocupat mai mult de slujbă, deși eram numit profesor la istoria monahală și la viața monahală. Îi învățam pe elevi cum să procedeze la Proscomidie, căci erau preoții de mâine. Îi învățam într-un cartof să facă Proscomidia: «Uite așa se taie, uite ce se zice!» Aveam 35 de diaconi-elevi. Îi băgam prin mănăstiri pe băieții care voiau să se facă preoți, să facă față o zi și îi duceam din mănăstire la seminar. «Domnule, e monah!», dar el nu era monah. Aveam convenție cu mănăstirile, cu Sihăstria, că eram pe-acolo. Și în felul acesta s-a populat seminarul. Și erau și profesori universitari care predau… Și au ieșit, părinților, vreo șapte arhierei din ei. Au ieșit toți de acolo, din seminarul de la Mănăstirea Neamț”. Mărturia părintelui este confirmată de documentele din arhiva seminarului nemțean. Din dispoziția Patriarhului Justinian, părintele Arsenie era remunerat cu începere de la 25 octombrie 1950 pe un post de slujitor al Parohiei Oțetari din București, transferat la Seminarul Teologic de la Neamț, urmând să primească recunoașterea de la Ministerul Cultelor. Recunoașterea nu a fost obținută, situație în care, de la 1 martie 1951, tot din dispoziția Patriarhului Justinian, s-a adoptat soluția remunerării „din fondurile proprii ale școlii“. Prin gestul său, patriarhul încerca să obțină recunoașterea Ministerului Cultelor prevăzută de legislație. Se pare că aceasta nu a mai fost obținută, deoarece, în ianuarie 1952, părintele Arsenie nu mai era spiritual, postul fiind suplinit de către ieromonahii Petroniu Tănase, Sofian Boghiu și „fratele Andrei Scrima”. Însă, plecarea lui Papacioc din postul de spiritual fusese determinată de șicanele venite din partea Securității.

În martie 1951, Securitatea din Brașov se adresa centralei Securității, solicitând detalii asupra ordinului de căutare a lui Papacioc din noiembrie 1948, deoarece acesta „apare într-un obiectiv din raza noastră”. Într-un denunț către Securitatea Brașov era semnalată o scrisoare cu un caracter eminamente religios a lui Mihai Teodorescu (fost legionar în comuna Tohanu Vechi) adresată lui Arsenie Papacioc. Denunțătorul arăta „organelor competente” că destinatarul este una și aceeași persoană cu legionarul Anghel Papacioc, primarul comunei Zărnești din timpul guvernării legionare. A fost destul pentru cei din Securitatea Brașov ca să declanșeze urmărirea informativă împotriva părintelui. Astfel, s-a întocmit un dosar în care erau atașate inclusiv documente legate de activitatea ca primar la Zărnești, condamnarea din 1941, căutarea efectuată de Siguranță din septembrie 1941, arestarea din 1942 și detenția din perioada antonesciană. Este căutat la seminar și i se întocmește o fișă personală, după cum chiar el afirmă în declarația dată la Securitate. Se culeg informații despre el prin rețeaua informativă. Sursa „Stuparuc” spunea despre Papacioc că „este un om foarte mistic, toată activitatea lui de duhovnic desfășurând-o numai după regulamentul școlii, după cărți și după canoanele Sfinților Părinți. Când se întâmpla vreun caz de judecată, el venea cu cărțile și spunea că la cărți se spune «așa»” și că, „în orice ocazie, menține trează dogma mistică și în tot timpul ține sub presiune elevii acestui seminar”. În fapt, Arsenie Papacioc interzicea înființarea celulei comuniste de tineret în seminar, așa cum era în toate școlile din România. După câteva luni de urmărire a fost reținut, iar la 10 și 11 decembrie 1951 Papacioc a scris două declarații la Securitate, în care a descris pe scurt biografia sa și a oferit amănunte despre activitatea legionară de la Brașov. Așa se explică plecarea lui de la seminar. Nu știm când a fost eliberat din arestul Securității dar, după acest moment, părintele Arsenie nu s-a mai întors la Neamț, ci a mers direct în chinovia de la Slatina. Aici a continuat să cultive relații duhovnicești cu egumenul de la Schitul Rarău, Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor și foștii membrii ai Rugului Aprins, care cercetau mănăstirile din această zonă a Moldovei. Deși nu făcuse parte din Rugul Aprins, părintele Papacioc avea să fie implicat chiar de Securitate în acest lot. În afară de legăturile firești cu obștea Schitului Rarău, părintele Papacioc fusese cel care îl însoțise pe părintele Cleopa Ilie în 1954 la București, unde îl vizitase inclusiv pe profesorul Alexandru Mironescu sau pe părintele Sofian Boghiu de la Mănăstirea Plumbuita.

În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, în timp ce ieșea din biserică, părintele Papacioc era reținut de Securitate împreună cu părintele Marcu Dumitru. După anchete în beciurile Ministerului Afacerilor Interne, prin Sentința nr. 125 din 8 noiembrie 1958, părintele Arsenie Papacioc a fost condamnat la 20 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Jilava (noiembrie 1958) și Aiud (martie 1959). În timpul detenției, părintele Papacioc a refuzat în mod categoric să participe la reeducarea orchestrată de către colonelul Gheorghe Crăciun. A preferat să îndure regimul de izolare în frig, foame și fără asistență medicală. A rămas același slujitor tenace al altarului, care nu abdică de la misiunea încredințată la hirotonie. În acest sens, în aprilie 1960, un informator din Aiud arăta: „Când am venit de la izolarea din februarie, două zile am stat la camera 49 din Zarcă cu Papacioc Anghel. Era afectat de frig și foame și trăia o stare de surescitare nervoasă. Sufla în pumni și se plimba prin cameră, încercând să se încălzească. «Fratele meu, iată cum poate omul să-și sfârșească zilele. Cu ăștia nu-i de glumă, n-au nici un pic de milă și înțelegere – suflete de piatră.» Apoi, continuând: «Dumnezeu ne-a pus la mare încercare, fie numele Lui binecuvântat. Iată, deci, fratele meu, trebuie să fim întotdeauna gata cu sufletul pregătit și curat pentru a primi sfânta jertfă pe care Domnul ne-o întinde. Un Sfânt Părinte spunea: Nu știi când zilele tale se termină, fii gata mereu»... Am arătat apoi părintelui Arsenie că mă găsesc la capătul puterilor, inima mă părăsește și că trăiesc o stare sufletească confuză de prăbușire în care speranțele au început să mă lase. Părintele m-a prins în brațe și m-a asaltat cu tot felul de îndemnuri pentru mântuire: «Frate, nu-ți pierde nădejdea în Dumnezeu – păcat de moarte, trezește-te în ceasul al doisprezecelea și pune nădejdea în Cel de sus, gândește-te și te înfioară la ceea ce te așteaptă dincolo, dacă aici nu încerci să te mântui, pentru că să știi că nici pe departe chinurile din iad nu se asemuiesc cu chinurile pe care le trăim azi. Acolo este mult mai îngrozitor»”.

Pentru astfel de manifestări, părintele era pedepsit cu regim sever. De pildă, la 12 noiembrie 1963, părintele Arsenie a fost găsit de gardian cum „făcea propagandă religioasă cu ceilalți deținuți din cameră”. În nota gardianului se arăta că „deținutul a vorbit tare în cameră de se auzea perfect ce vorbea și pe sală și în camerele vecine”. În consecință, gardianul propunea o pedeapsă de „10 zile izolare cu regim sever”, începând cu 24 decembrie 1963. La 1 august 1964, părintele Arsenie Papacioc a fost eliberat din penitenciarul Aiud. A mers la București, în speranța numirii într-o mănăstire din Capitală sau din împrejurimi. Însă, Securitatea era deja pe urmele sale. Încă din 5 august 1964, un informator al Securității vorbea despre prezența părintelui la căminul Mănăstirii Antim, în așteptarea documentelor de ședere. Se mai spunea că fusese primit de Patriarhul Justinian și că îmbrăcase din nou haina monahală. În această situație, pe nota informativă ofițerul de Securitate scria: „Prin departament și organele de miliție vom lua măsuri de a nu i se da viză de stabilire în capitală”. La puțin timp, părintele Arsenie merge la Sihăstria unde, la 1 octombrie, slujește într-un sobor de nouă preoți, printre care se numărau Petroniu Tănase și Cleopa Ilie. Pentru Securitate un astfel de gest era o problemă. Părintele Arsenie slujea ca ieromonah și se întâlnea cu mai vechii săi confrați de rugăciune. Dar Patriarhul Justinian îl dorea pe părintele Arsenie într-o mănăstire din eparhia sa, oferindu-i un ajutor financiar și găzduire la căminul Arhiepiscopiei. Așa l-a numit duhovnic la Cernica, urmând să primească aprobarea de la Departamentul Cultelor. Părintele frecventa în fiecare zi Catedrala patriarhală, cerceta Mănăstirea Antim și se întâlnea cu prietenul său Benedict Ghiuș. Patriarhul a insistat la autorități dar acestea, la rândul lor, îi interziceau părintelui să mai meargă la Antim. Mai mult, ofițerul de Securitate care îl urmărea propunea ca părintele să fie numit „la o mănăstire cât mai departe din Arhiepiscopia Bucureștilor”, mai ales că în Capitală „se află majoritatea celor care au fost arestați cu el”. Într-un final, Departamentul Cultelor nu și-a dat avizul, chiar dacă patriarhul se gândise să-l numească la Schitul „Peștera Ialomicioarei”. Împuternicitul de culte, Păun Rădulescu, motiva că „patriarhul nu cunoaște trecutul politic al lui Papacioc”, iar directorul de la Culte, T. Vasilescu, afirma față de exarh: „Nici un caz eu nu pot să-mi dau avizul ca Papacioc să mai fie reprimit în vreo mănăstire. El și cu Roman Braga fac în momentul de față cel mai mare rău Bisericii Ortodoxe. Au făcut agitație în Moldova în legătură cu situația monahală, îndemnându-i pe foștii călugări și călugărițe să se reîntoarcă în mănăstiri. Braga a plecat în Ardeal, în Eparhia Oradea. Papacioc poate fi angajat îngrijitor sau paznic la o protoierie, plătit din fonduri proprii, fără dreptul de a purta haina monahală și fără dreptul de a mai sluji ca preot. Așa să-i spui patriarhului, să nu se încurce cu asemenea oameni care nu fac cinste Bisericii”. Cu toate acestea, patriarhul nu a renunțat la gândul său, afirmând: „Totuși, să-l trimit deocamdată la Căldărușani... să-și găsească și el o încadrare, undeva cu viză de flotant și după un timp oarecare îl vom lua la atelierele noastre de la Plumbuita. În cazul când ține să rămână în haina monahală, să ceară și el să i se dea o parohie la Valerian Zaharia, pentru că acolo este mare nevoie de preoți. Pe Valerian Zaharia nu-l refuză Departamentul Cultelor”. Patriarhul știa foarte bine ce își dorea Papacioc și era conștient de refuzul celor de la departament. Astfel a venit cu ideea încadrării temporare într-o altă eparhie al cărei titular găsea „înțelegere” la departament, pentru ca după un timp să-l poată recupera prin readucerea în preajma sa. Ceea ce s-a și făcut, în martie 1965. Se pare, fără știrea Securității, Patriarhul Justinian l-a recomandat pe Arsenie Papacioc pentru o parohie în Ardeal, la Filea de Jos, din Eparhia Clujului. Astfel, la praznicul Paștilor din anul 1965, părintele Arsenie își începea pastorația la Filea. Aici a slujit până iulie 1967, când a ajuns stareț la Mănăstirea Cheia, deoarece Patriarhul Justinian îl dorea în eparhia sa. În noiembrie 1971, părintele Arsenie s-a transferat la Mănăstirea Căldărușani, până în septembrie 1972 când a ajuns la Mănăstirea „Dintr-un Lemn”. În octombrie 1974 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Cernica, iar în ianuarie 1976 la Schitul Techirghiol, județul Constanța. Peste tot pe unde a păstorit, părintele Papacioc era cercetat de numeroși credincioși, din acest motiv având parte de șicanele permanente ale Securității. La 19 iulie 2011 a trecut la cele veșnice.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)

❤️ Părintele Arsenie Papacioc: Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

Părintele Arsenie Papacioc la tinerete și la bătrânețe

"Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist.

Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi. Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea. Ce înseamna asta: “Eu sunt amărât”? Cum eşti amărât, când Hristos a înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi.

Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Şi această stare continuă de veselie pe unde trăieşti, este şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină şi de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că asta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoştinţele tale, ştie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenţia ta. Vezi, nişte părinţi, mama şi tata, când văd pe copilul lor că-şi pune toata nădejdea în ei, mor de dragul lui şi nu ştiu ce să-i mai dea."


Părintele Arsenie Papacioc

🚩 Ne vorbește Părintele Arsenie: Dacă un episcop este eretic, trebuie înfruntat. Cã nu episcop înfrunţi, ci eretic înfrunţi❗

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

Am vãzut cã spuneţi cã pot sã foloseascã cãlugãrii pe mireni, sã-i sfãtuiascã, fãrã sã-i judece. Ce înţelegeţi prin: „fãrã sã-i judece”?

Dacă un episcop este eretic, trebuie înfruntat. Cã nu episcop înfrunţi, ci eretic înfrunţi – Adicã: nu-i judeca pentru faptele lor rele, pânã într-atât. Decât numai atât, sã iasã în evidenţã cã nu e bine ce face, generalizând fapta lui rea. În tot cazul, sã nu judece: „Vai, ticãlosul, uite ce-a fãcut!” Înseamnã cã-l judeci şi-l condamni. Şi asta e o greşealã. Dar când vorbeşti de greşelile cuiva, îndreptând, cu sfaturile pe care le dai, pe cineva, cã „nu e bine sã faceţi aşa şi aşa”, dacã cineva e vizat cã a fãcut, tocmai el, aceste lucruri pe care le dai ca exemple, n-ai pus rãutate. Şi va înţelege şi el cã nu e rãutate. Dar nu e bine sã judeci, pe oricine ar fi. Mi-amintesc, din Pateric, de un pustnic, care a zis despre unul din sat, cã acela e rãu. Şi el era un pustnic vechi. Şi a întrebat, când l-a vizitat un consãtean de-al lui: „Al lui cutare tot aşa rãu este?” „Tot aşa, pãrinte”. Şi a zis: „Of, of, of!” – l-a judecat. Şi a plecat. La douã zile a venit îngerul şi i-a spus: „Pãrinte, a murit omul acela despre care voi aţi spus cã e rãu. Şi m-a trimis Dumnezeu sã te întreb: unde sã-l ducem? În Rai sau în iad? Cã tu l-ai judecat”. Şi atunci el şi-a dat seama cã l-a judecat şi a fãcut o mare greşealã. Şi toatã viaţa a dus o luptã de pocãinţã mare şi cu dorinţa sã-i dea Dumnezeu un semn cã este iertat. Şi nu-i dãdea deloc. Iatã, vezi ce-a fãcut? Toatã osteneala lui, în pustie, a stins-o prin judecarea altuia. Şi acela era un mirean. Şi erau fapte rele cele pe care le fãcea. Dar nu trebuia sã-l judece!

Dar dacã cineva este eretic, trebuie judecat?

– Acum, dacã este eretic, se poate vorbi pe faţã, cãci judeci erezia în sine, care nu trebuie cruţatã cu nimic, chiar dacã – sã zicem – un episcop are o greşealã din aceasta. Trebuie înfruntat. Cã nu episcop înfrunţi, ci eretic înfrunţi. Dacã este eretic, îl judeci. Au fost judecaţi toţi ereticii ca Arie, toţi aceştia care au greşit şi au fost condamnaţi de Sinoadele ecumenice şi locale.

Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 111-112.

✝️ Părintele Arsenie Papacioc: ... Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine ...

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

„Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de apoi este: De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?

Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine.

El este cu ştiinţa lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te foloseşti.

Te foloseşti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta.

Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Dumnezeu nu ne ţine că suntem noi foarte vrednici.

Ne ţine că este foarte milostiv El.”


Părintele Arsenie Papacioc

  • ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Dacă un om te provoacă, aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi eşti duşman. / “Dacă un om te provoacă, aruncă-i un zâmbet, ca să vadă că nu îi eşti duşman. Un zâmbet, nu un rânjet. Soluţia este să-i zâmbeşti, să nu-l urăşti. Păstrează-ţi această sfântă libertate, această curăţire a inimii, pentru că Hristos nu vine în inima ta dacă acolo se află un duşman.” ☦ Arhimandritul Arsenie Papacioc

  • ✝️ Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare / Nu vă îngrijoraţi deloc pentru că nu puteţi mai mult. “Rămâneţi la nivelul acesta şi mulţumiţi. Acest lucru nu este puţin. Nu este bine să cereţi daruri mai mari. Dacă sunteţi sincer smerit cu înţelegerea la nivelul minţii sunteţi destul de bogați. Nu vă alarmaţi. Împliniţi cât puteţi prin dragoste creştină şi multe frumuseţi duhovniceşti vor veni singure fără de veste. Deci mulţumiţi-vă cu puţin. Deja purtaţi o forţă cu destulă rodire şi mai ales să nu vă pierdeţi încrederea în aceste posibilităţi. Purtaţi un zâmbet ascuns în inimă pentru toţi, cu adevărat pentru toţi şi aceasta este deja o mare depăşire decât să rămâneţi într-o excesivă meditaţie. Lucrurile minunate nu se cerşesc, ci se cuceresc şi aceasta mergând liniştite şi treze şi libere pe singurul vostru drum. În felul acesta purtând pe Hristos, Dumnezeu se va îngriji El să vă aprindă. […] Nu pierim de focul ispitelor care ne căleşte şi ne dă culoare smerită şi luminoasă. Proverb indian: „Focul înnegreşte ce nu poate arde”. Să fie inima veselită, inima aceasta, pe care am dăruit-o curată şi cu atâta râvnă celui mai ales şi mai puternic Prinţ al Cerurilor Cerurilor – Iisus Hristos, inima aceasta care poate aprinde în ea o lume mică, şi un Dumnezeu mare întreg. Chiar dacă sîngerează să nu abdice. Există o singură frumuseţe – curăţia, şi o singură liniştire statornică şi adevărată - de a sluji singur lui Dumnezeu şi repet: înaintea ochilor noştri să nu fie nimic înalt, mare, frumos, plăcut fără numai unul Dumnezeu. Nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti: de a ne ridica, de a nu rămâne pe piatra grea şi îngrozitoare a căderii. Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare. Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou, cât timp sufletul nu abdică. Vă spun cu gândul de a rămâne într-o neîntreruptă încurajare. Am zis şi mi-am mântuit sufletul meu.” — Arhimandrit Arsenie Papacioc

  • ❤️ Părintele Arsenie Papacioc: NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE! / [...] Te-ai oprit, s-a oprit și harul. Nu vă jucați cu Adevărul! Că avem impresia că murim, dar nu murim. Nu vă temeți, tată! Dar să știți că nu poți să aperi Adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morții întâi. Acum sunt semne de sfârșit de veac și dracul vrea să schimbe Adevărul. Și mi se pare mie că sunt mai mulți mireni decât călugări care îmbracă haina morții. Și haina morții înseamnă să mori pentru Adevăr. În momentul când aperi Adevărul deja ești pe tine cu haina morții. Să știm să murim și să înviem în fiecare zi. Nimic nu este pierdut atât timp cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou." — Părintele Arsenie, Bătrân al Neamului lipit inimii.

  • ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Adevărul trebuie apărat cu orice chip. / „Adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărândul, toate cerurile ştiu, toată. impărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă! ... Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul" — Părintele Arsenie Papacioc

✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Despre întristare sau atunci când nu mai poți merge singur.

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

Să fiți veseli!

Dragă, eu știu ce vă spun, cu toată siguranța: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Daca îți creează starea aceasta de agitație, de tristețe, își face cuib satana și-și clocește ouale; nu mai poți iubi, nu mai poți vedea cu perspicacitate nițel în viitor, cu rațiunea care ți-a dat-o Dumnezeu, nu mai poți, pentru ca tu ești trist.

Adică nu ești în stare de nimic, o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteți triști, gânditi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Și nu acceptați.

Bagă-ți mintea acolo și zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziție, inima se desface și ea. Ce înseamnă asta: “Eu sunt amărât”?

Cum ești amărât, când Hristos a înviat, când suntem înțelegători în ceea ce privește crucea pe care trebuie să o ducem și noi.

Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Și această stare continuă de veselie pe unde trăiești, este și o stare de rugăciune și o trăire creștină și de inima prezentă la Dumnezeu.

Pentru ca ăsta este secretul: să ai inima prezentă.

Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoștințele tale, știe ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenția ta.

Vezi, niște părinți, mama și tata, când văd pe copilul lor că-și pune toată nădejdea în ei, mor de dragul lui și nu știu ce să-i mai dea.

Părintele Arsenie Papacioc

✝️ Părintele Arsenie Papacioc: În Ortodoxie, numai prin suferință scapi de suferință.

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

enter image description here

✝️ Părintele Arsenie Papacioc: "Participarea la Sfânta Liturghie e mai necesară decât lumina și aerul"

Cine spune că-i credincios și nu merge la Biserică, acela să știe că de fapt, nu-i credincios, pentru că nu are nici măcar atâta credință cât să-l mâne până la Biserică.


✝️ Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se face niciun fel de compromis❗

"Canoanele sunt elastice, se pot face pogorăminte când există pocăință din partea penitentului, când e vorba de păcatele omenești, dar până la erezie!

Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se fac niciun fel de compromisuri, niciun fel de pogorăminte, pentru că aici e vorba de Adevăr, adică de Hristos! Nu ne jucăm cu Hristos, care este Adevărul absolut!
"


"Nu aperi un cozonac frumos de Paști, tu aperi Adevărul măi, adică pe Hristos!"

spunea vrednicul de pomenire, Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc.


✝️ Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare

Nu vă îngrijoraţi deloc pentru că nu puteţi mai mult.

“Rămâneţi la nivelul acesta şi mulţumiţi. Acest lucru nu este puţin. Nu este bine să cereţi daruri mai mari. Dacă sunteţi sincer smerit cu înţelegerea la nivelul minţii sunteţi destul de bogați. Nu vă alarmaţi. Împliniţi cât puteţi prin dragoste creştină şi multe frumuseţi duhovniceşti vor veni singure fără de veste. Deci mulţumiţi-vă cu puţin.

Deja purtaţi o forţă cu destulă rodire şi mai ales să nu vă pierdeţi încrederea în aceste posibilităţi.

Purtaţi un zâmbet ascuns în inimă pentru toţi, cu adevărat pentru toţi şi aceasta este deja o mare depăşire decât să rămâneţi într-o excesivă meditaţie.

Lucrurile minunate nu se cerşesc, ci se cuceresc şi aceasta mergând liniştite şi treze şi libere pe singurul vostru drum. În felul acesta purtând pe Hristos, Dumnezeu se va îngriji El să vă aprindă.

[…]

Nu pierim de focul ispitelor care ne căleşte şi ne dă culoare smerită şi luminoasă.

Proverb indian: „Focul înnegreşte ce nu poate arde”.

Să fie inima veselită, inima aceasta, pe care am dăruit-o curată şi cu atâta râvnă celui mai ales şi mai puternic Prinţ al Cerurilor Cerurilor – Iisus Hristos, inima aceasta care poate aprinde în ea o lume mică, şi un Dumnezeu mare întreg. Chiar dacă sîngerează să nu abdice.

Există o singură frumuseţe – curăţia, şi o singură liniştire statornică şi adevărată - de a sluji singur lui Dumnezeu şi repet: înaintea ochilor noştri să nu fie nimic înalt, mare, frumos, plăcut fără numai unul Dumnezeu.

Nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti: de a ne ridica, de a nu rămâne pe piatra grea şi îngrozitoare a căderii.

Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare.

Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou, cât timp sufletul nu abdică.

Vă spun cu gândul de a rămâne într-o neîntreruptă încurajare.

Am zis şi mi-am mântuit sufletul meu.”


Arhimandrit Arsenie Papacioc

✝️ Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

IISUSE, IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ
IISUSE, IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ
ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC - N. 15 AUG 1914, D. 19 IUL 2011


Nu vă îngrijoraţi deloc pentru că nu puteţi mai mult.

“Rămâneţi la nivelul acesta şi mulţumiţi. Acest lucru nu este puţin. Nu este bine să cereţi daruri mai mari. Dacă sunteţi sincer smerit cu înţelegerea la nivelul minţii sunteţi destul de bogați. Nu vă alarmaţi. Împliniţi cât puteţi prin dragoste creştină şi multe frumuseţi duhovniceşti vor veni singure fără de veste. Deci mulţumiţi-vă cu puţin.

Deja purtaţi o forţă cu destulă rodire şi mai ales să nu vă pierdeţi încrederea în aceste posibilităţi.

Purtaţi un zâmbet ascuns în inimă pentru toţi, cu adevărat pentru toţi şi aceasta este deja o mare depăşire decât să rămâneţi într-o excesivă meditaţie.

Lucrurile minunate nu se cerşesc, ci se cuceresc şi aceasta mergând liniştite şi treze şi libere pe singurul vostru drum. În felul acesta purtând pe Hristos, Dumnezeu se va îngriji El să vă aprindă.

[…]

Nu pierim de focul ispitelor care ne căleşte şi ne dă culoare smerită şi luminoasă.

Proverb indian: „Focul înnegreşte ce nu poate arde”.

Să fie inima veselită, inima aceasta, pe care am dăruit-o curată şi cu atâta râvnă celui mai ales şi mai puternic Prinţ al Cerurilor Cerurilor – Iisus Hristos, inima aceasta care poate aprinde în ea o lume mică, şi un Dumnezeu mare întreg. Chiar dacă sîngerează să nu abdice.

Există o singură frumuseţe – curăţia, şi o singură liniştire statornică şi adevărată - de a sluji singur lui Dumnezeu şi repet: înaintea ochilor noştri să nu fie nimic înalt, mare, frumos, plăcut fără numai unul Dumnezeu.

Nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti: de a ne ridica, de a nu rămâne pe piatra grea şi îngrozitoare a căderii.

Cuvânt mare vă spun: în ordinea cea mai duhovnicească nici nu există cădere – există numai ridicare.

Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou, cât timp sufletul nu abdică.

Vă spun cu gândul de a rămâne într-o neîntreruptă încurajare.

Am zis şi mi-am mântuit sufletul meu.”


Arhimandrit Arsenie Papacioc

✝️ Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se face niciun fel de compromis❗

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

"Canoanele sunt elastice, se pot face pogorăminte când există pocăință din partea penitentului, când e vorba de păcatele omenești, dar până la erezie!

Când credința ortodoxă este amenințată de căderea în erezie, nu se fac niciun fel de compromisuri, niciun fel de pogorăminte, pentru că aici e vorba de Adevăr, adică de Hristos! Nu ne jucăm cu Hristos, care este Adevărul absolut!
"


"Nu aperi un cozonac frumos de Paști, tu aperi Adevărul măi, adică pe Hristos!"

spunea vrednicul de pomenire, Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc.


  • ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Adevărul trebuie apărat cu orice chip. / „Adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărândul, toate cerurile ştiu, toată. impărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă! ... Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul"

  • ✝️ Pr. Arsenie Papacioc: Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusă de duhovnici sau părinţi în educaţia religioasă. Iadul e o mare realitate! / "[...] Şi dacă nu ierţi, mergi în focul de veci. Focul de acolo e de mii de ori mai tare decât focul de aici, şi-i fără lumină. Nu te vezi cu cineva! Şi nu stai acolo un timp, ci o veşnicie! Daţi-vă seama, îngrozitor! Pentru că nu numai suferinţa fizică te macină, ci şi faptul că eşti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe veşnicie. Te îngrozeşte veşnicia asta, măi fraţilor! Te plictisesc de multe ori chiar nişte bunătăţi, că te saturi de ele."

  • ❤️ Să avem nădejde: „Aceștia sunt ai mei. Te rog să-i mântuiești și pe cei care sunt jos!” / "Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine" – Părintele Arsenie Papacioc.

  • ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: „Vă daţi seama ce-ar fi fost lumea fără Hristos? Cu El putem totul, fără Hristos nu putem nimic“ / "Vă daţi seama ce-ar fi fost lumea fără Hristos? Bucuraţi-vă că S-a născut şi naşteţi-L mereu în inimile voastre. Cu El putem totul, fără Hristos nu putem nimic. Repetaţi-vă asta întreaga viaţă şi veţi greşi mai puţin, nu vă veţi mai teme şi veţi putea birui. Trăiţi pe Hristos în orice moment. Mai înainte de toate să daţi slava milostivirii şi bunătăţii celei negrăite a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei şi Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Naşterea Lui, că ne-a învrednicit pe toţi să mai ajungem încă o dată Naşterea Domnului şi să prăznuim înnoirea neamului omenesc, prin taina venirii cea în trup a lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!"

  • ❤️ Părintele Arsenie Papacioc: NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE! / "[...] Te-ai oprit, s-a oprit și harul. Nu vă jucați cu adevărul. Că avem impresia că murim, dar nu murim. Nu vă temeți, tată. Dar să știți că nu poți să aperi Adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morții întâi. Acum sunt semne de sfârșit de veac și dracul vrea să schimbe adevărul. Și mi se pare mie că sunt mai mulți mireni decât călugări care îmbracă haina morții. Și haina morții înseamnă să mori pentru Adevăr. În momentul când aperi Adevărul deja ești pe tine cu haina morții. Să știm să murim și să înviem în fiecare zi. Nimic nu este pierdut atât timp cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou." — Părintele Arsenie, Bătrân al Neamului lipit inimii.

  • ⛪️ Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. / "Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru ca se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Si se spune asa de preot: “Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi”. Și se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge. Și vă dați seama , unde poți să fii, chiar daca ești mort, chiar daca ești viu ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Și cât te costă? Cautați sa fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar sa fiți pomeniți. Asta e totul. Liturghia nu e o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngerească. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este. Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai mult așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul: “Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Iți slujesc împreună cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos! Ce, te joci ?! Deci, căutați sa fiți pomeniți la Liturghie". - Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc

  • ✝️ «Există vreo categorie de oameni care nu se pot mântui ... ?» / «Dragă, numai dracul nu se poate mântui. Acesta-i răspunsul. Deci, nu mai puneți nici o întrebare de felul acesta. Condiția este să se pocăiască. Dacă a omorât o mie de oameni, se spovedește, se căiește, plânge, DUMNEZEU îl iartă. Jertfa de pe Golgota s-a făcut pentru mântuirea lumii, nu numai a unora, pentru toți. Dacă nu vor, nu vor ei, dar pot să se mântuiască. Mântuitorul nu S-a răstignit numai pentru o categorie de greșeli, ci pentru tot ce este greșeală pe pământ. Mai mare păcat decât a făcut Iuda nu există, ca să-L trădezi chiar pe DUMNEZEU conștient. Și totuși îl ierta si pe el dacă nu se spânzura. Un sfat pe care-l dau duhovnicilor este să-i iubească pe fiii lor așa cum sunt.» - Pr Arsenie Papacioc

  • ❤️ Părintele Arsenie Papacioc: Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip / "Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi. Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea. Ce înseamna asta: “Eu sunt amărât”? Cum eşti amărât, când Hristos a înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Şi această stare continuă de veselie pe unde trăieşti, este şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină şi de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că asta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoştinţele tale, ştie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenţia ta. Vezi, nişte părinţi, mama şi tata, când văd pe copilul lor că-şi pune toata nădejdea în ei, mor de dragul lui şi nu ştiu ce să-i mai dea." — Părintele Arsenie Papacioc

  • 🧩 Părintele Arsenie Papacioc: Autocunoașterea este lungul drum spre tine însuți! / "De obicei omul fuge de sine, se ferește să se uite în sufletul său ca să nu vadă cum este. Trăiește nepăsător și nu își dă seama de fiara pe care o hrănește în adâncul său. Adică fiara omenească modelată după chipul păcatului. Cauza suferinței umane este înstrăinarea de sine și de semeni. Autocunoașterea este lungul drum spre tine însuți! Am auzit de atâtea ori oameni văicărindu-se: ce să mă fac cu tine? – dar niciodată: ce să mă fac cu mine?! Nu este nici o scăpare, nici un liman decât în umilință. Și să zicem: Doamne, nu urgisi inima înfrântă și smerită!" - Părintele Arsenie Papacioc

  • ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: "Participarea la Sfânta Liturghie e mai necesară decât lumina și aerul" / Cine spune că-i credincios și nu merge la Biserică, acela să știe că de fapt, nu-i credincios, pentru că nu are nici măcar atâta credință cât să-l mâne până la Biserică.

  • ✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Despre întristare sau atunci când nu mai poți merge singur. / Să fiți veseli! Dragă, eu știu ce vă spun, cu toată siguranța: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Daca îți creează starea aceasta de agitație, de tristețe, își face cuib satana și-și clocește ouale; nu mai poți iubi, nu mai poți vedea cu perspicacitate nițel în viitor, cu rațiunea care ți-a dat-o Dumnezeu, nu mai poți, pentru ca tu ești trist. Adică nu ești în stare de nimic, o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteți triști, gânditi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Și nu acceptați. Bagă-ți mintea acolo și zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziție, inima se desface și ea. Ce înseamnă asta: “Eu sunt amărât”? Cum ești amărât, când Hristos a înviat, când suntem înțelegători în ceea ce privește crucea pe care trebuie să o ducem și noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Și această stare continuă de veselie pe unde trăiești, este și o stare de rugăciune și o trăire creștină și de inima prezentă la Dumnezeu. Pentru ca ăsta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoștințele tale, știe ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenția ta. Vezi, niște părinți, mama și tata, când văd pe copilul lor că-și pune toată nădejdea în ei, mor de dragul lui și nu știu ce să-i mai dea. — Părintele Arsenie Papacioc

❤️ Părintele Arsenie Papacioc: NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE!

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

enter image description here

"NU a ZICE, CI a MIȘCA înseamnă a AJUNGE!

Te-ai oprit, s-a oprit și harul.

Nu vă jucați cu Adevărul!

Că avem impresia că murim, dar nu murim.

Nu vă temeți, tată!

Dar să știți că nu poți să aperi Adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morții întâi.

Acum sunt semne de sfârșit de veac și dracul vrea să schimbe Adevărul.

Și mi se pare mie că sunt mai mulți mireni decât călugări care îmbracă haina morții.

Și haina morții înseamnă să mori pentru Adevăr.

În momentul când aperi Adevărul deja ești pe tine cu haina morții.

Să știm să murim și să înviem în fiecare zi.

Nimic nu este pierdut atât timp cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou."

Părintele Arsenie, Bătrân al Neamului lipit inimii.

✝️ Părintele Arsenie Papacioc: Adevărul trebuie apărat cu orice chip.

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

Părintele Arsenie Papacioc

Oamenii se tem că, dacă apără Ortodoxia, au ne­cazuri: sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca nişte ciudaţi – le e frică că pierd, pur şi simplu, locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă?

Părintele Arsenie Papacioc.: Dragă, eu v-am spus: pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul. Dar, dacă nu e vorba de adevăr, şi este vorba de o intervenţie oarecare, de un exa­men oarecare, atunci apără-te pentru locul ăla. Dar dacă nu se poate, în final, să te aştepţi… şi cu nici un chip… pentru că te aşteaptă o veşnicie neagră, o veşnicie, îngrozitor, vor­ba lui Coşbuc: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veş­ni­cia ei.” Pentru că ai avut ocazia să fii în fruntea unei veş­nicii albe, şi ai renunţat. Nu ne jucăm! Viaţa nu e asta, decât arvunim pe cealaltă cu asta, adică cu viaţa de pe pă­mânt. Şi repet ce-a spus Mântuitorul: „şi veţi trece de la moarte la viaţă”. Viaţa atunci începe. Vă daţi dumneavoastră seama? Nu cunoaşteţi bucuria care te cuprinde atunci când aperi ade­vărul – faţă de alte bucurii: că ţi-a mers bine la serviciu, sau ţi-a mărit leafa. Asta e o bucurie care te renaşte… Şi pentru ce (să ne fie teamă – n.n.)? Dragii mei, teama de moarte este o mare greşeală. Teama de moartea fizică, murim în câteva clipe. A murit cutare, a murit pe scaun. Ţi s-a oprit răsuflarea, în nişte secunde, şi ai terminat. Dar ce urmează? Ce gândiţi, că moartea vine să-i faci o cafea? Vine să te ia, nu-i chiar glumă! Dar cum te ia? Cum te duce?

Totuşi, oamenii nu-şi dau seama că preţul compro­misului e riscul de a-ţi asuma iadul. Adică, nu-şi dau seama că pot ajunge în iad.

Părintele Arsenie Papacioc.: Păi, nu prelungim discuţia. Sigur că da, ce mai! Între­barea se pune: „care este adevărul?” Să ştie (oamenii – n.n.) adevărul tot: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Cine n-a apărat adevărul? Să-i cu­noască (oamenii – n.n.) pe Părinţii lor. Lumea nu cunoaşte frumuseţea Ortodoxiei, de aia tot discută atât de mult, şi o compară. Nu cunoaşte frumuseţea şi adâncurile ei. Nu au o credinţă trăitoare. E o credinţă mâzgălită. (Ei – n.n.) aşteaptă Paştele cu fripturi şi cozonaci. Nu îl aşteaptă cu frumuseţea Învierii.

(…)

Dar dacă există preoţi care sunt ameninţaţi că dacă apără credinţa ortodoxă în faţa ereziilor contemporane, vor fi caterisiţi. Ce să facă preotul care e ameninţat cu caterisirea? „Dacă nu taci şi dacă mai vorbeşti despre catolici sau despre ecumenism, vei fi caterisit!” Ce să facă?

Părintele Arsenie Papacioc: Nu vă supăraţi: cine, ce să facă?

Preotul care e ameninţat cu caterisirea: „Dacă nu taci, vei fi caterisit”. Ce atitudine să aibă?

Părintele Arsenie Papacioc: V-am spus: să ştii să mori, că sigur vei învia în fiecare zi. Că viaţa înseamnă moarte continuă, apărând adevărul. Nu apărăm un cozonac frumos de Paşte. Apărăm adevărul, care reprezintă Biserica şi veşnicia, Creatorul! Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Apărăm adevărul. Pentru un cuvânt, dacă l-ai spus, ori anatemizat, ori… ce, ne jucăm? Să fim gata de jertfă!

(…) Domne’, aperi adevărul. Nu ştiu ce va fi, dar adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărându-l, toate cerurile ştiu, toată Împărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă. Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi. Păstrează-ţi mai departe poziţia, că nu mai contează viaţa. Nu vezi cum se pune problema? „Domne’, ori te omor, ori te dau afară…” Dă-mă afară! Că tu ai ieşit ca un prost din ordinea cerească, nu eu! Ce mai contează viaţa?”

"Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el."

Părintele Arsenie Papacioc - Ne vorbește Părintele Arsenie

✝️ Pr. Arsenie Papacioc: Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusă de duhovnici sau părinţi în educaţia religioasă. Iadul e o mare realitate!

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

"Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusă de duhovnici sau părinţi în educaţia religioasă. Iadul e o mare realitate! Şi dacă nu ierţi, mergi în focul de veci. Focul de acolo e de mii de ori mai tare decât focul de aici, şi-i fără lumină. Nu te vezi cu cineva! Şi nu stai acolo un timp, ci o veşnicie! Daţi-vă seama, îngrozitor! Pentru că nu numai suferinţa fizică te macină, ci şi faptul că eşti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe veşnicie. Te îngrozeşte veşnicia asta, măi fraţilor! Te plictisesc de multe ori chiar nişte bunătăţi, că te saturi de ele."Părintele Arsenie Papacioc

📌 Mihai Vladu despre o întâmplare din viața Părintelui Arsenie Papacioc

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

La vârsta de 94-95 de ani, a fost necesar ca Părintele Arsenie Papacioc să fie operat pe coloană. Vă dați seama, să operezi pe coloană un om de 94 de ani este contrar tuturor principiilor medicale, mai ales în ceea ce privește rahianestezia care urma să fie folosită.

Dar, fiți atenți, și aici să țineți minte un lucru: când faci o declarație în viață vizavi de Hristos, atunci Hristos te va pune să te verifici dacă o ții.

Părintele Arsenie a spus un lucru, la un moment dat, ca teologie: "crucea nu e cruce fără umilință".

Și acest om, care la vârsta de 97 de ani a murit fecior — în tinerețe a fost extrem de bogat, a fost o persoană foarte inteligentă, a fost sportiv de performanță (a jucat în Lotul Național de Rugby și i se spunea Pantera Blondă) — adică, a trecut prin atâtea registre în viață, câte nici nu ne închipuim!

Acest om care n-a cunoscut trupește femeia — dacă vedeți poze din tinerețea lui veți observa ce bărbat frumos era — acest om la vârsta de 94 de ani ajunge să fie dezbrăcat complet într-o sală de operații.

Părintele Arsenie Papacioc

Mai mult decât atât, pentru că, după cum am mai spus, "crucea nu-i cruce fără umilință", doctorul care l-a operat și care era ateu la momentul respectiv, ca orice ateu, nu se mulțumește doar să spună că nu există Dumnezeu, ci să și batjocorească pe cei care cred în Dumnezeu.

Uitându-se la părintele dezbrăcat pe masa de operație, îi spune așa: "Părinte, ești ca Adam în Rai".

Părintele, care avea o capacitate de a răspunde spontan — care nu poate fi decât suflarea Duhului Sfânt în inima omului (omul nu are capacitate de reacție prin sine însuși fără Duhul Sfânt ) — îi dă răspunsul scurt: "Da, dar nu văd nici o Evă".

După asta, când doctorul respectiv (acum devenit un om extrem de înduhovnicit), dar acest episod face parte din viața lui, și ne ajută foarte mult să înțelegem teologia trăită a Părintelui — teologia trăită naște în inima celuilalt teologie, adică, ceea ce numim cunoaștere de Hristos. Asta e teologia, nu o chestiune sistematizată în facultatea tehnică pentru preoți, pentru cei care vor să înțeleagă mai mult. Teologia este a cunoaște pe Hristos în inima ta, ca inima ta să se roage în inima lui Hristos. Asta e teologia pe care o trăia Părintele Arsenie!

Văzând doctorul că încă nu l-a batjocorit până la capăt, îi spune așa: "Ia zi, părințele, ți-e frică de moarte?"

Părintele s-a cam supărat, vă dați seama, dar îi răspunde: "Auzi doctore, ține mâna pe bisturiu, că o să mă opereze Hristos, nu tu!"

În clipa în care doctorul a tăiat în spatele părintelui, toată sala de operație s-a umplut de miros de mir.

Din a doua zi, doctorul respectiv, când mergea în vizită la Părintele, în salon, cobora în genunchi și mergea de la ușă până la pat în genunchi.

Asta este teologia părintelui Arsenie!

Mihai Vladu

✝️ Părintele Arsenie Papacioc: „Vă daţi seama ce-ar fi fost lumea fără Hristos? Cu El putem totul, fără Hristos nu putem nimic“

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

„Cum am mai spus, după mine, Nașterea Domnului este cel mai mare eveniment al creștinătății: căci Dumnezeu s-a coborât în trup omenesc spre a mântui omenirea. Iisus Hristos ne-a încredințat că suntem veșnici, nu în materie, ci în duh. Şi ca sufletele noastre au porţile Raiului deschise, doar să ne ostenim să ajungem până la ele. Prin post, rugăciune, nevoinţă, faptă bună… Dragii mei, nu e puţin lucru să ai sentimentul veşniciei în tine… Câţi însă mai conştientizează aceasta? Dacă am fi convinşi şi constienţi permanent că suntem veşnici şi că prin faptele noastre ne hotărâm locul în veţnicie – ori în chinurile iadului, ori în dulceaţa Raiului, adică în unirea deplină cu Dumnezeu -, atunci am fi mult mai chibzuiţi. Nu poţi fura, omorî, urî, dacă ştii că prin aceasta viaţa ta de după pragul morţii va fi numai lacrimă şi suferinţă. Şi nici nu te poţi teme de moarte dacă ştii că aceasta nu este decât adormirea trupului, pentru întoarcerea sufletului în Sânurile Domnului. Omul creştin ştie că trebuie să facă doar ceea ce-l mântuieşte, dar face şi altele, care-l osândesc.

Vă daţi seama ce-ar fi fost lumea fără Hristos? Bucuraţi-vă că S-a născut şi naşteţi-L mereu în inimile voastre. Cu El putem totul, fără Hristos nu putem nimic. Repetaţi-vă asta întreaga viaţă şi veţi greşi mai puţin, nu vă veţi mai teme şi veţi putea birui.

Trăiţi pe Hristos în orice moment. Mai înainte de toate să daţi slava milostivirii şi bunătăţii celei negrăite a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei şi Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Naşterea Lui, că ne-a învrednicit pe toţi să mai ajungem încă o dată Naşterea Domnului şi să prăznuim înnoirea neamului omenesc, prin taina venirii cea în trup a lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!”

⛪️ Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii.

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

enter image description here

"Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru ca se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Si se spune asa de preot: “Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi”. Și se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge. Și vă dați seama , unde poți să fii, chiar daca ești mort, chiar daca ești viu ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Și cât te costă? Cautați sa fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar sa fiți pomeniți. Asta e totul. Liturghia nu e o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngerească. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este. Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai mult așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul: “Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Iți slujesc împreună cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos! Ce, te joci ?! Deci, căutați sa fiți pomeniți la Liturghie". - Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc

✝️ «Există vreo categorie de oameni care nu se pot mântui ... ?»

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

enter image description here

«Dragă, numai dracul nu se poate mântui. Acesta-i răspunsul. Deci, nu mai puneți nici o întrebare de felul acesta. Condiția este să se pocăiască. Dacă a omorât o mie de oameni, se spovedește, se căiește, plânge, DUMNEZEU îl iartă. Jertfa de pe Golgota s-a făcut pentru mântuirea lumii, nu numai a unora, pentru toți. Dacă nu vor, nu vor ei, dar pot să se mântuiască. Mântuitorul nu S-a răstignit numai pentru o categorie de greșeli, ci pentru tot ce este greșeală pe pământ. Mai mare păcat decât a făcut Iuda nu există, ca să-L trădezi chiar pe DUMNEZEU conștient. Și totuși îl ierta si pe el dacă nu se spânzura. Un sfat pe care-l dau duhovnicilor este să-i iubească pe fiii lor așa cum sunt.» - Pr Arsenie Papacioc

🧩 Părintele Arsenie Papacioc: Autocunoașterea este lungul drum spre tine însuți!

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

"De obicei omul fuge de sine, se ferește să se uite în sufletul său ca să nu vadă cum este. Trăiește nepăsător și nu își dă seama de fiara pe care o hrănește în adâncul său. Adică fiara omenească modelată după chipul păcatului. Cauza suferinței umane este înstrăinarea de sine și de semeni. Autocunoașterea este lungul drum spre tine însuți! Am auzit de atâtea ori oameni văicărindu-se: ce să mă fac cu tine? – dar niciodată: ce să mă fac cu mine?! Nu este nici o scăpare, nici un liman decât în umilință. Și să zicem: Doamne, nu urgisi inima înfrântă și smerită!" - Părintele Arsenie Papacioc

🍪 Părintele Arh. Arsenie Papacioc: Nu ai cât ai ... ci ai cât dai!

- Posted in ✝️ Părintele Arsenie Papacioc by

Părintele Arsenie Papacioc: Nu ai cât ai ... ci ai cât dai!

"Americanii spun, că au ajuns pe lună. Eu, cu un covrig, ajung la Dumnezeu!" - Pr. Arsenie Papacioc