✝️ Părintele Nicolae Tănase

Părintele Nicolae Tănase şi lucrarea de la Valea Plopului

Părintele Nicolae Tănase s-a născut în 1958, în Nucşoara, judeţul Prahova. A absolvit seminarul teologic, a făcut stagiul militar, apoi s-a căsătorit şi a primit parohie la Valea Plopului, în ţinuturile natale; un sat care de câţiva ani nu mai avea preot, nici biserică, prăbuşită la cutremurul din 1977. S-a înscris în acelaşi timp la facultatea de teologie, unde şi-a luat licenţa în 1983.

În anii 1980, când bisericile erau dărâmate, tânărul paroh are un curaj nebun: să reclădească biserica satului. Reuşeşte acest lucru printr-o strategie incredibilă: lucrează noaptea. În timpul zilei pe şantier făceau munci uşoare copiii, care nu puteau fi pedepsiţi; în timpul nopţii, zidurile se înălţau prin munca sătenilor. Însoţită şi de discursuri nepermise de regim, isprava ridicării bisericii nu a rămas nepedepsită. Părintele Nicolae a văzut moartea cu ochii de câteva ori, supra-vieţuind unor diverse „accidente”.

Anul 1990 îi aduce libertatea vorbirii, aşa că, împreună cu poetul Ioan Alexandru, începe lupta împotriva avortului. Convingerea cu care le înduplecă pe mame să renunţe la crimă îi aduce dintr-o dată în grijă mai mulţi copii, cărora trebuie să le găsească ocrotire. Copiii intră mai întâi în grija oamenilor din sat, care sunt convinşi de părintele că Dumnezeu înmulţeşte darul său acolo unde casa este plină. Părinţi a 6 copii, părintele şi doamna preoteasă găsesc loc şi în casa lor pentru alte câteva suflete.

Pentru că munca părintelui Nicolae dă roade, numărul copiilor creşte şi atunci se înfiinţează Asociaţia Pro Vita, care asigură cadrul legal al imensei lucrări sociale. De la an la an, aceasta s-a extins; a trecut şi peste deal, la Valea Screzii, unde a fost ridicat un aşezământ pentru copii, cu dispensar şi biserică.

Astăzi la Valea Plopului şi Valea Screzii cresc peste 300 de copii. Problemele care îşi găsesc rezolvarea aici s-au diversificat. Pe lângă copiii salvaţi de la avort, dragostea Părintelui Nicolae şi a comunităţii vine concret în sprijinul celor refuzaţi de societate: copii abandonaţi, orfani, copii ai străzii, copii rezultaţi din viol, gravide neacceptate de familia lor, mame tinere singure, tineri peste 18 ani, nevoiţi să părăsească orfelinatele.

Toate acestea cu sprijinul indispensabil al oamenilor, pentru că statul nu ajută cu nimic. Efortul trebuie susţinut neîncetat pentru că acolo peste 300 de suflete încercate trebuie să primească hrană zilnic. Această responsabilitate nu este a Părintelui Nicolae, ci a noastră, a tuturor.

În afară de hrană, la Valea Plopului este nevoie şi de îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale de construcţii etc.

Sprijinul se poate acorda direct, în satul Valea Plopului, comuna Poseşti, judeţul Prahova, sau prin donaţii către Centrul social „Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” al Parohiei Valea Plopului, având următoarele date bancare:

Parohia Valea Plopului - Cod IBAN LEI: RO 94 RNCB 0211 0118 4771 0001 Cod IBAN EURO: RO 40 RNCB 0211 0118 4771 0003 - Cod IBAN USD: RO 67 RNCB 0211 0118 4771 0002 - Codul băncii: 53940 Codul Swift RNCBROBU - Conturile sunt deschise la: BCR Sucursala Vălenii de Munte - Contact: Preot Nicolae Tanase Parohia Valea Plopului, - Com. Poseşti, jud. Prahova, 107440 Tel: 0040 746 014 605. - Email: preotnicolaetanase @ gmail.com

🎨 Pictorul Vasile Neguş: Pe acestea le-a avut părintele Tănase în vedere, gândind așa cum ar trebui să trăim într-o societate normală și morală, cu tineri și bătrâni normali și morali, cu o justiție normală și cu legi morale, care să apere normalitatea și moralitatea / VIDE⭕ →

20 Apr 2024 - Posted in ✝️ Părintele Nicolae Tănase by admin

Să-l ajutăm puțin pe „purtătorul de cuvinte alambicate (deci, cu milă vă rog) despre ce a vrut să spună părintele NICOLAE TĂNASE, când s-a referit la atitudinea condamnabilă a unor anumite fete și femei, mai ales a celor din ziua de astăzi și nu doar a celor de pe „centurăˮ, care prin scoaterea în evidență a goliciunii și formelor trupului, a limbajului tendențios și licențios (să fi văzut cândva la fetele de prin satele noastre așa ceva?!!), duc inevitabil de cele mai multe ori la ațâțarea instinctelor sexuale și a celui mai cuminte băiat sau bărbat, ce să mai zicem de cei la fel de destrăbălați, și care, din păcate, duc apoi la satisfacerea acestor instincte cu orice preț, chiar cu prețul violului sau uneori al vieții!... Așadar, cine este mai vinovat, cel ce ISPITEȘTE sau cel slab și chiar fără de minte care cade datorită ispititorului?! Pe cine a condamnat mai mult Dumnezeu, pe Adam și Eva sau pe șarpe, adică pe diavolul care ispitește neobosit?! Știm foarte bine pe cine, iar dacă nu, să cercetăm Scriptura sau să ne întoarcem acum o sută de ani ca să vedem cumințenia și îmbrăcămintea fetelor și femeilor din acea vreme, fie de prin orașe sau mai ales de la sate, precum și felul cum erau condamnate faptele lor reprobabile dacă ar fi fost făcute public, cum ar fi arătarea goliciunii sau purtarea pantalonilor! Cu siguranță, nu doar că erau arestate, dar în mentalul societății rămâneai toată viața sub OPROBIUL acesteia!...

În acest videoclip, pe care l-am extras din conferința cu PRICINA exact pe subiectul ce i-a atins sufletul nevinovatului „purtător de cuvinteˮ, părintele Nicolae pornește de la viața la fel de destrăbălată și plină de ațâțare și desfrânare a Sf. Mariei Egipteanca, pe care o avusese dinainte de a se pocăi și a-și sfinți sufletul și trupul, ale cărei păcate și perversiuni, după cum ea însăși le povestește părintelui Zosima ce o descoperise în pustie, depășeau orice limită și imaginație. Iar aici, mă voi rezuma doar la episodul când Sf. Maria Egipteanca, dorind să meargă la Ierusalim și neavând bani să plătească corăbierii, iată ce îi povestește părintelui Zosima: „Iar cele ce am făcut de aici, cum le voi spune ție, o, omule al lui Dumnezeu? Ce fel de limbă le va grăi sau ce auz le va primi acele lucruri rele ale mele, pe care le-am făcut pe cale și în corabie? Căci și pe cei ce nu voiau, eu, ticăloasa, i-am SILIT la păcat; pentru că nu este chip de necurățiile care se pot grăi și care nu se pot grăi, cărora atunci nu m-am făcut învățătoare. Să mă crezi, părinte, că mă înspăimânt cum marea a suferit desfrânarea mea și cum pământul nu și-a deschis gura și nu m-a cufundat de vie în iad, pe mine, care am vânat atâtea suflete cu lațul morții. Ci socotesc că Dumnezeu căuta pocăința mea, El, Care nu voiește moartea păcătosului, ci îi așteaptă cu îndelungă răbdare întoarcerea... Deci, cu astfel de sârguință m-am dus la Ierusalim și câte zile mai înainte de praznic am petrecut, tot cele asemenea celor dintâi am făcut, dar mai MULTE și mai rele, pentru că nu eram îndestulată cu tinerii care au fost cu mine în corabie și pe cale, ci și pe mulți alții, cetățeni și străini, îi adunam la acea necurăție. Iar după ce a sosit praznicul Sfintei înălțări a Cinstitei Cruci eu, ca și mai înainte, umblam vânând sufletele tinerilorˮ…

Pe acestea le-a avut părintele Tănase în vedere, gândind așa cum ar trebui să trăim într-o societate normală și morală, cu tineri și bătrâni normali și morali, cu o justiție normală și cu legi morale, care să APERE normalitatea și moralitatea. Dar mai avem așa ceva?!!… Cu siguranță, nu mai avem iar goliciunea, perversiunea și imoralitatea, nu doar a tinerilor, a fetelor mai ales, ci și a altor categorii de vârste, îmbâcsesc și împuţesc astăzi întreg pământul și COSMOSUL, prin toate ungherele reale sau virtuale!!…

Sursa: https://www.facebook.com/vasile.negus.bizantin/videos/820353403276879/

Părintele Nicolae Tănase: "Doamne, unde mergi?"

05 Apr 2023 - Posted in ✝️ Părintele Nicolae Tănase by admin

Iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. (2 Timotei 3, 4-5)

Dumnezeu este îndelung răbdător, mult milostiv, a toate bun, dar este şi atotdrept. Există o luptă continuă între bunătatea lui Dumnezeu şi dreptatea lui Dumnezeu. El, pentru noi, pentru fiecare din noi, ar fi în stare să Se răstignească a doua oară.

Petru fugise din Roma. De unde? De la suferinţă, de la sânge. Hristos i-a ieşit în faţă, Petru L-a cunoscut şi L-a întrebat: „Doamne, unde mergi?”.

I-a răspuns: „Petre, mă duc să mă răstignesc a doua oară. N-a fost de ajuns prima dată. Mă răstignesc şi a doua oară”.

Atunci a înţeles Petru că, de fapt, nu trebuia să fugă de suferinţă, nu trebuia să părăsească turma, nu trebuia să îndepărteze de la el paharul greu, amar, al morţii.

Preot Nicolae Tănase