ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

România Profundă

Societatea Civilă

☀️ Vreau să fac parte din echipa lui Hristos – dacă nu-L ai pe Dumnezeu, n-ai nimic în viață →

- Posted in România Profundă by

Mihai Neșu

Întrebat fiind cum poate fi aşa senin şi zâmbitor, Mihai Neşu a explicat că „totul pornește din interiorul omului, din relația lui cu Dumnezeu”.

„Dacă omul nu reușește să se întoarcă la Dumnezeu, în lumea aceasta plină de probleme, îi va fi greu. La mine se vede că sunt paralizat, dar alții au probleme mai mari care nu se văd”.

Fostul fundaş şi-a exprimat regretul că până la 30 de ani nu s-a apropiat suficient de Dumnezeu care ne oferă viaţă. „Ce facem cu ea?”, s-a întrebat retoric Mihai Neşu.

„Viața e ca o facultate în care învățăm cât mai multe lucruri pentru ca la finalul vieții să fim pregătiți de ceea ce urmează. Fiindcă viața nu se oprește aici, la ceea ce trăim pe pământ, sufletul este veșnic”.

„Mie îmi pare rău şi de mine că am pierdut multă vreme până la 30 de ani, trebuia să mă apropii de Dumnezeu de mai multă vreme”, a spus Neşu.

La întrebarea dacă îi lipseşte ceva ce a avut mai înainte de accidentul suferit care l-a adus la paralizie, Mihai Neşu a răspuns categoric:

„Nu! Trăiesc cel mai bun moment al vieţii mele, acum, la 35 de ani. Şi m-ajută Dumnezeu, de multe ori nici să nu simt că sunt paralizat! Au fost clipe teribile, în care nu-mi trecea cu toate pastilele din lume. Nici nu aveam cum, fiindcă durerea mare era în suflet”.

Jurnaliştii au dorit să afle şi dacă au existat momente în toată această perioadă în care a simţit că nu mai deţine controlul situaţiei. Fostul sportiv orădean a explicat că a căutat unele răspunsuri.

„Am încetat să caut răspunsurile la doctori, fiindcă ştiinţa e limitată. Am avut şansa unor preoţi buni, s-au rugat şi ei pentru mine, am vorbit cu ei, m-au ajutat cu sfaturi”.

„Trebuie să mă lupt să le pun în practică. Programul meu e simplu: trebuie să mă ţin de ceea ce mi-au dat doctorii, terapie pentru corp, şi ceea ce mi-au dat preoţii, terapie pentru suflet”.

Pe parcursul interviului i-a fost adresată întrebarea dacă ştie care e menirea lui în viaţă.

„Nu pot fi toţi brutari… Eu încerc să ajut. Menirea… E una singură: toţi oamenii luptă să ajungă sfinţi! Când eşti cu Dumnezeu, ai ajutor de la Creator, poţi oferi ceva celor din jurul tău”.

„Trebuie să acceptăm ceea ce ni se întâmplă şi să încercăm să învăţăm cât mai multe, ca să-i ajutăm pe oameni”, a spus Mihai Neşu.

Fostul sportiv a admis că oamenii care s-au rugat pentru el l-au ajutat foarte mult.

„E ca şi cum ai o gaşcă de prieteni. Dacă amicii sunt răi, te vor duce la rău. Dacă sunt buni, atunci vei ajunge să faci lucruri bune. Eu vreau să fac parte din echipa lui Hristos. Să fac lucruri bune, să aduc lucruri bune în viaţa mea şi a celorlalţi”.

Intervievat cu privire la cea mai mare împlinire personală, Neşu a menţionat fundaţia care îi poartă numele, faptul că a jucat la Steaua şi Utrecht, punctând apoi următoarele aspecte:

„Astea se duc, totul este efemer, până la urmă tot la Dumnezeu ajungi. El poate să-ţi dea o stare, să nu ai nimic material, dar să fii fericit. Poate că tu arăţi ca un nebun, însă eşti împlinit pe dinăuntru, iar acest lucru îţi dă forţă să trăieşti”.

„Doar credinţa îţi poate oferi împlinirea deplină. Dar e chestie de antrenament! Credinţa se antrenează! Scopul este să fii sportiv pentru Hristos”, a mărturisit Mihai Neşu.

În ultima parte a interviului Neșu a fost întrebat dacă îi este teamă de moarte.

Răspunsul lui este emoționant: „Nu, deloc! Frica de Dumnezeu trebuie să fie singura frică în viaţă. Fotbalul e un sport care ajută mult lumea, dacă L-am primi pe Dumnezeu mai mult în acest sport, prin modelele de jucători pe care le promovăm, am ajuta şi mai mult”, a punctat Neşu.

Fostul sportiv a înfiinţat în 2015 Centrul de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi neuromotorii Sfântul Nectarie, în Oradea, susţinut financiar prin fundaţia sa prin intermediul căreia se ocupă de multe acte caritabile.

Accidentarea lui Mihai Neşu, în urma căreia a rămas paralizat, a survenit în antrenamentul din dimineața zilei de 10 mai 2011 la Utrecht.

🚩 Mucenicia vremurilor din urmă - acești tineri sunt eroii vremurilor noastre: AXIOS❗ →

- Posted in România Profundă by

❌"Au afișat icoane și se manifestau verbal.."

enter image description here

Un grup de tineri naționaliști, creștini, format din 4 minori și un băiat de 18 ani, a afișat 2 icoane, un steag anticomunist și un banner cu Hristos, în Cluj-Napoca, pașnic, fără scandări, pe trotuar, în timp ce pe stradă avea loc foarte vocalul marș gay cu mii de persoane.

🤡 Un "erou" jandarm, a intervenit prompt și a amendat toți copiii din grup pe motive halucinante. Orice om întreg la minte ar fi dat maxim un avertisment, și așa o măsură exagerată.

Ce fel de oameni reprezintă autoritatea în acest stat?

❗Într-o țară profund ortodoxă, cu peste 95% creștini, un tânăr pașnic poate fi amendat pentru afișarea Chipului Mântuitorului Iisus Hristos.

Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid0juQC54E5hxNHJvnAw2ZboP4Rr9ewXGcgQtC83cYwmcin1uud4fCFyJcRvo9Nbgjil&id=100091683220301

JANDARMERIA APĂRĂ MIZERIA ȘI DISTRUGE ROMÂNIA

🙏 Rugăciune - de Mihai Eminescu - de Ziua Eroilor la Valea Uzului

- Posted in România Profundă by


Recită Maria și Adelina Oana Musca, Valea Uzului, Ziua Eroilor.

    Craiasă alegându-te
    Îngenunchem rugându-te,
    Înalța-ne, ne mântuie
    Din valul ce ne bântuie;
    Fii scut de întărire
    Și zid de mântuire,
    Privirea-ți adorată
    Asupra-ne coboară,
    O, maică prea curată
    Și pururea fecioară,
    Marie!

    Noi, ce din mila sfântului
    Umbră facem pamântului,
    Rugămu-ne-ndurărilor
    Luceafărului mărilor;
    Ascultă-a noastre plângeri,
    Regină peste îngeri,
    Din neguri te arată,
    Lumină dulce clară,
    O, maică prea curată
    Și pururea fecioară,
    Marie!
  • Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga - Maica Benedicta:

    • Eminescu a iubit și a apărat Ortodoxia românească

    • Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent.

S-au încercat până acum câteva răspunsuri la problema credinței marelui artist gânditor. Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent, fiecare întemeindu-se pe unul sau mai multe texte. Calitatea probantă a textelor invocate este însă minimă prin desprinderea lor de contextul atât de vast și complex al întregii gândiri și opere eminesciene, care exprimă o personalitate de o natură cu totul particulară.

Într-adevăr, poetul gânditor român este și el o ființă plină de contradicții, ca oricare alt om, așa cum dovedește psihologia modernă. Dar marii artiști, cu înzestrările lor, atât de bogate și variate, resimt, trăiesc și mai cu seamă exprimă psyhee-a lor divizată în feluri neobișnuite, dramatice, uneori chiar tragice. Dualismul acesta întreține în personalitățile înalt creatoare o polaritate, o tensiune adesea greu suportabilă.

Căutător de absolut în viață, în gândire și creație, Eminescu s-a desfășurat cu cele mai înalte registre ale cunoașterii, compensând gravele imperfecțiuni ale realului prin care se simțea închis de necesitate. Și în căutările lui înfrigurate, a pendulat el, liricul admirabil, „între filosofii”, s-a cufundat în mituri, a încercat să pătrundă în știință, cercetând necontenit căile ce duc spre frumuseți și adevăruri supreme.

Știința descifrării manuscriselor vechi, învățată de la preotul satului

Copilăria i-a fost aceea a unui copil normal, crescut în spiritul creștin ortodox al unei familii pioase, având legături strânse cu Biserica și monahismul. Surorile mamei sale Raluca (născută Jurașcu) erau călugărițe (una din ele era chiar stareță la schitul Agafton, unde Mihai era dus adesea). Așa încât copilul s-a familiarizat de foarte timpuriu cu rânduielile, slujbele și cântările mănăstirești.

Pe de altă parte, „Mihai a dobândit primele învățături de la preotul satului, care l-a inițiat în buchiile vechilor scrieri bisericești, familiarizându-l astfel de timpuriu cu acele cărți care cuprindeau toată tradiția ortodoxă. De atunci i-a rămas lui Eminescu acea știință a descifrării manuscriselor vechi cu care avea să-l uimească pe savantul Gaster, pe care-l consulta, cerându-i sfatul și chiar împrumutând de la el manuscrise rare. Tot de atunci s-a trezit în el iubirea pentru prețul și savoarea cuvântului vechi și, mai cu seamă, de atunci s-a născut în el atașamentul, respectul și admirația pentru instituția Bisericii Naționale, a cărei valoare n-a încetat nicio clipă să o lege de istorie și dăinuirea neamului.

Iubirea în opera eminesciană – un principiu armonizator al lumii

Ceilalți dascăli i-au fost natura și satul, în prima descoperind frumusețile Creației neatinsă de mâna omului și loc al libertății absolute, în al doilea înțelegând rânduielile din veac și gândirea tradițională, izvor al creației populare, devenită și unul din izvoarele viitoarei creații a poetului. Aici s-a format matricea structurii eminesciene, s-au prins și rădăcinile cunoașterii și ale credinței, crescând împreună, într-o perfectă convergență.

Pentru Eminescu, iubirea a fost, în fond, un principiu cosmic, armonizator al lumii, forță creatoare, născătoare de demiurgie în artist, cum mărturisește în Scrisorile IV și V.

Pe măsură ce căutătorul nesățios de cunoaștere avea să-și extindă tot mai larg orizontul informației, al culturii, îndoielile aveau să sporească. Mai cu seamă studiile universitare la Viena și Berlin între anii 1869-1874 au hrănit intelectul acela atât de receptiv, de curpinzător.

În Universitatea vieneză, Eminescu a făcut să treacă prin lumea cugetării lui un material enorm de informații: istorie și filosofie, literaturi vechi, arte, drept, economie politică și științe exacte. Frecventa și muzeele, sălile de teatru și concerte, bibliotecile, anticariatele și citea toată noaptea.

Eminescu a creat unicele, superbele modele cosmologice din romantismul european, în Scrisoarea I (cosmogonia și apocalipsa) și în Luceafărul.

Și, pe de altă parte, a dat semne ale unei adânci dureri existențiale. A recurs la filosofia stoică și eleată pentru Glossă, pe care am numit-o mic manual de înțelpciune stoică, predicând rămânerea în afara iureșului lumii, acest mare teatru în care toate valorile sunt răsturnate.

De altfel, o mărturie mult mai târzie, de prin 1886, din perioada ultimă a bolii, vine să confirme întoarcerea definitivă la credința izbăvitoare. Încurajat de Creangă să încerce și un tratament la bolnița Mănăstirii Neamț, Eminescu acceptă sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a înconjurat pe bolnav cu clipe de liniște binefăcătoare pntru sufletul său. Căci, așa cum a consemnat un duhovnic al mănăstirii pe un Ceaslov, poetul a cerut să fie spovedit și împărtășit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil, ziua lui Mihai). Și, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a sărutat mâna preotului și i-a spus: „Părinte, să mă îngropați la țărmul mării, lângă o mănăstire de maici și să ascult în fiecare seară, ca la Agafton, cum cântă Lumină lină”.

Astfel, „gândurile ce au cuprins tot universul” revin la matca Ortodoxiei românești pe care, dincolo de toate pendulările căutătorului de absolut, Eminescu a iubit-o și a apărat-o ca pe prima valoare a spiritualității neamului, întrupată în Biserica națională.


„Pe patul de moarte, maica Benedicta le spunea prietenilor: Apărați-l pe Mihai!, iar filosoful Noica menționa că, de câte ori revenim să-l citim pe Eminescu, nu ne întoarcem niciodată cu mâinile goale. Și cam așa este! Dacă românii l-au considerat ca atare, acesta este poetul național.” (acad. Eugen Simion)

❤️ Doina, de Mihai Eminescu

- Posted in România Profundă by

Mihai Eminescu / Citat despre Patriotism

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.

Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.

Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Doina, de Mihai Eminescu


S-a întâmplat în 5 iunie 1883: În această zi, ajuns la Iași pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, Mihai Eminescu citește, la sediul „Junimii", poemul „Doina". Se știe de la Iacob Negruzzi că „Doina” a fost ultima lectură a lui Eminescu la „Junimea”.

În esență, „Doina” era strigătul de durere al poetului pentru soarta neamului său. Concepută în 1878, după pierderea, încă o dată, a Basarabiei prin Tratatul de la Berlin, a fost definitivată în 1883 la Iași cu prilejul dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare.

Iată ce spunea Iacob Negruzzi:

„La 5 iunie 1883 se făcu în Iași cu mare pompă inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare. Profitând de împrejurarea că un număr mare de membri ai societății literare, printre care și Eminescu, Junimea ținu o întrunire. În acea seară Eminescu ne citi cunoscuta sa „Doină”. Efectul acestor versuri pesimiste: un tunet de aplauze izbucni la sfârșitul citirii. Această citire a fost cea de pe urmă a lui Eminescu la „Junimea”, un cântec de lebădă al poetului”.

Finalizarea poeziei „Doina" ar fi fost făcută în primăvara anului 1883. Pe 5 iunie, Eminescu, ca reprezentant oficial al ziarului „Timpul" din București, a mers la Iași unde se dezvelea Monumentul ecvestru al lui Ștefan cel Mare, în fața Palatului Domnesc, astăzi Palatul Culturii, operă a sculptorului francez Emanuel Frémiet (cel care realizase și statuia lui Mihai Viteazul, inaugurată în 1876 în fața clădirii Universității din București).

Ar fi vrut să citească poezia în fața mulțimii adunate la dezvelire, dar în ultimul moment s-a răzgândit, preferând să meargă cu amicul Ion Creangă, și probabil și alți câțiva prieteni, la „Bolta Rece”, la un pahar de vin. Totuși, seara, la o adunare ad-hoc al „Junimii" ieșene, Eminescu citește poezia „Doina".

„Efectul acestor versuri pesimiste care contrastau așa de mult cu toate celelalte ode ce se compusese cu ocaziunea acelei strălucite serbări fu adânc, indescriptibil. În contra obiceiului Junimii, căreia nu-i plăcea să-și manifeste entuziasmul, pentru întâia dată de 20 de ani de când există societatea, un tunet de aplausuri isbucni la sfârșitul cetirii și mai mulți dintre numeroșii membri prezenți îmbrățișează pe poet.", spunea Iacob Negruzzi, amfitrionul serii literare.

Poezia a apărut ulterior, pentru prima dată, la 1 iulie, în revista „Convorbiri literare". După ani, Octavian Goga la dezvelirea unui monument Eminescu, spunea: „Doina” nu este numai o capodoperă, dar și „cântecul năzuințelor noastre eterne: e cea mai categorică evanghelie politică a românismului”.

Poezia „Doina" de Mihai Eminescu a fost, încă de la nașterea ei, una dintre poeziile cele mai discutate și controversate, având acces liber la circulație sau fiind interzisă, în funcție de interesele politice și de tipurile de dictaturi ce s-au succedat la conducerea țării. Uneori s-a constatat că și în momentele de liberatate „supremă" a apărut „libertatea" de a critica și de a o pune „la index", pe motiv că „nu e acum momentul", „surescită spiritele naționaliștilor", „incită la xenofobie" etc. Cred că ceva asemănător trăim și astăzi, „Doina" fiind adoptată fără rezerve de patrioții luminați „pentru lirismul ei ardent și sarcastic" (acad. Eugen Simion), și deopotrivă respinsă, pe față sau tacit de oficiali, pentru „naționalismul exacerbat".„Toate-s vechi și nouă toate",ar spune , poate, chiar Mihai Eminescu.

Eminescu a scris mai multe versiuni ale „Doinei", cercetătorul D.A. Mazilu consemnând zece versiuni, iar Perpessicius (cel care a început, definitivând și publicând între 1939 și 1963 primele VI volume din integrala Eminescu - Opere) un număr de opt.

Același reputat eminescolog, Perpessicius, este de părere că poezia „Doina" ar avea perioada de „incubație” cu cinci ani mai devreme de când a fost publicată, prin 1878-1879, și ar fi continuarea poeziei „La arme" (publicată postum), „scrisă odată cu pierderea Basarabiei, după tratatul de la Berlin, din 1878" (după alți cercetători poezia „La arme" este din perioada vieneză), și că poezia „Doina", ar trebui citită (pentru înțelegerea contextului în care a fost scrisă) în tandem cu articolele lui Eminescu, din „Timpul", referitor la Basarabia și Bucovina.

Totuși, poezia poate fi ceva mai mult! Viziunea de ansamblu a poetului, dar și a poeziei, reiese și din versurile „Din Sătmar pân' în Săcele” și „Dela Turnu'n Dorohoi”, adică și pe axa Nord-Sud și nu numai pe cea Est-Vest („Dela` Nistru pân la Tisa..”), știind câtă compasiune avea Eminescu și pentru românii subjugați din Imperiul Austro-Ungar. Este, așadar, chiar o viziune a trecutului și o proiectare a viitorului nu prea îndepărtat, când spațiile celor două axe vor crea împreună România Mare!

Într-o altă variantă sunt amintite și alte două localități din „România de peste munți, Ardealul!", aflate în „mâini străine": „Din Brașov pân` la Arad/ Și-au făcut dușmanii vad".

Este de notorietate că s-a făcut închisoare pentru „Doina” lui Mihai Eminescu pe vremea comuniștilor.

Multe decenii a fost scoasă din manualele școlare, edițiile au apărut ciuntite, forfecate. După instaurarea regimului bolșevic în România, s-a impus o cenzură drastică a tuturor cărților care nu erau în consens cu noul regim. Cum era de așteptat, Mihai Eminescu, alături de Nicolae Iorga, au fost cu cele mai multe cărți cenzurate, scoase din circuitul lecturii. Era voie de la stăpânire de a se tipări doar două poezii eminesciene: „Viața” și „Împărat și proletar”.

Trebuie spus că acela care a avut curajul, aproape nebunesc, de a solicita reincluderea „Doinei” în circuitul public a fost Adrian Păunescu, care a mers la data de 25 august 1968 la Nicolae Ceaușescu spre a aproba restituirea în public a „Doinei”. După mărturisirea lui Adrian Păunescu, Nicolae Ceaușescu nu i-a dat aprobare în acest sens, spre a nu-i irita și mai mult pe sovietici.Totuși, Nicolae Ceaușescu n-a uitat această solicitare și, într-o zi de început de noiembrie 1984, Adrian Păunescu a fost chemat la București de către Nicu Ceaușescu, secretar al C.C. al U.T.C., sub egida căruia ființa Cenaclul „Flacăra”, inițiat și condus de Adrian Păunescu și i-a comunicat că s-a aprobat ceea ce a solicitat în 1968, fără să rostească subiectul.

Începând cu 13 noiembrie 1984, Adrian Păunescu a recitat îndată în cadrul Cenaclului celebra „Doina”. Glasul său a impresionat publicul și a recitat-o până la 15 iunie 1985, când a fost interzis cenaclul.

📜 10 citate de Mihai Eminescu

- Posted in România Profundă by

  1. „Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.”

  2. „Oamenii se împart în două categorii: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt mulțumiți.”

  3. „Adevărul este stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”

  4. „Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.”

  5. „A exista înseamnă a suferi.”

  6. „Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

  7. „Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.”

  8. „Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.”

  9. „Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.”

  10. „Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are.”

❤️ Mihai Eminescu: „Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând.”

- Posted in România Profundă by

Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.

Mihai Eminescu

Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii.

Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând.

Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cat prin ceea ce fac.

Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.

Un om înţelept cunoaşte pe un nerod, căci nerod a fost fiecare-n viaţa-i; dar un nerod nu cunoaşte pe un întelept, căci n-a fost niciodată întelept

Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi în faţă şi-a recunoaşte adevărul.

"Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei."

Arta de a guverna în România este sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.

Viciul organic al lipsei unei administraţii instruite, echitabile şi binevoitoare, a creat starea actuală de lucruri şi a fost izvorul abuzurilor”.

Nu există patriotism fără iubire față de valorile trecutului, fără respectul față de biserică.

Mihai Eminescu - românul absolut


❤️ Când în drumul tău vezi un catarg de oșteni, cu steagul rupt de vânt... →

- Posted in România Profundă by

  • 🔴 Mihai Tîrnoveanu: Cu ajutorul lui Dumnezeu, trecem peste toate❗ → / Astfel de "intimidari", precum și altele, nu mă afectează deloc, vă expun lucrurile astea pentru a vă da încă odată seama de absurdul acestor vremuri, în care dictatura corectitudinii politice își face la propriu simțită prezența. Până una alta, ne vedem din nou la Valea Uzului, de Înălțarea Domnului, Ziua Eroilor, joi, 13 iunie, ora 17, în fața Crucilor din lemn pe care cu mâinile noastre le-am ridicat, în pământul sângelui de jertfă al Eroilor Armatei Române. Zădărnicim răspândirea bolii antinaționale, ridicăm Cultul Eroilor pe Treceți Batalioane române Carpații și recidivăm în Cultul Martirilor, avându-l în sufletele pe Radu Gyr cu Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, pentru văzduhul tău liber de mâine: pentru România Întreagă, adică pentru România liberă!

  • 🚩 Mihai Tîrnoveanu: La București, cinstind memoria martirilor din temnițele comuniste, bucuroși de revederea cu Vlad Țăranu❗ → / După acțiunea de la Facultatea de Drept, unde am dăruit studenților 100 de steaguri tricolore și 100 portrete cu luptătorii anticomuniști, parte din echipa noastră a mers în Piața Revoluției la manifestările organizate de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu. Practic, pe 14 mai am fost printre tineri, printre foarte mulți tineri. La Drept am avut ce-i drept oarecare emoție înainte, gândindu-ne că studenții vor fi indiferenți și vor refuza simbolurile noastre. Nu a fost așa, dimpotrivă, le-au primit cu entuziasm, în aproximativ 40 minute, steagurile și fotografiile s-au epuizat. Să avem Nădejde!

  • 🚩 Mihai Tîrnoveanu: De ziua cinstirii martirilor din temnițele comuniste, în mijlocul studenților bucureșteni. / Echipa Calea Neamului a dăruit 100 de portrete cu martiri ai închisorilor comuniste, însoțite de o scurtă descriere și 100 de steaguri tricolore. Reacția studenților, surprinși de acțiunea noastră, a fost extraordinară. Au primit cu bucurie toate aceste simboluri identitare; de cinci ori dacă am fi avut mai multe și tot le-am fi epuizat imediat. Steagul tricolor si exemplul luptei si jerfei lui Constantin Oprișan, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Aspazia Oțel Petrescu au ajuns în mâinile și conștiința tinerilor noștri. În noaptea din 14 spre 15 mai 1948, regimul bolșevic a ordonat arestarea a 15 000 de tineri anticomuniști, marea majoritate fiind studenți. Mulți dintre ei nu s-au mai întors acasă. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

  • ✝️ Mihai Tîrnoveanu: Biruința Crucii! → / Procuratura a clasat dosarul penal (945/278/P/2023) deschis împotriva mea pentru ridicarea celor 150 de cruci în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului! Decizia mi-a fost înmânată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc, în ziua de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de Biruință. Plângerile în urma cărora s-au deschis doua dosare, reunite apoi în unul singur, au fost formulate de președintele Consiliului Județean Harghita, Primăria Sânmartin și Alianța Maghiarilor din Transilvania, acuzațiile fiind instigare publică, incitare la ură, violență și discriminare, instigare la distrugere, instigare la tulburare de posesie, profanare de morminte, executarea fără autorizație de construire a unor lucrări în cimitir. Procuratura a constatat că fapta nu există în cazul primelor acuzații. In ceea ce privește ridicarea celor 150 de cruci comemorative din lemn, s-a constatat că deși există posibilitatea ca acestea să fi fost ,,montate" fără autorizație, respectiva acțiune nu intră în sfera penală, deoarece Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului ,,nu se află în zona de protecție a monumentelor istorice", Cimitirul neavând așadar statut de monument istoric.

  • 💥Mihai Tîrnoveanu — Ceva este etern: Transilvania pământ românesc! Ținutul secuiesc nu există! → / "Ceva este etern: Transilvania pământ românesc!" Așa va fi și de mâine încolo. Părerea mea este că cele trei proiecte de lege privind autonomia nu au nicio șansă să treacă, nu datorită faptului că partidele nu mai pot de atâta patriotism, ci că ele sunt conștiente că dacă ar vota asa ceva scorul lor electoral de la anul va ajunge la fel ca cel real al UDMR, adică sub 5%. Asemenea proiecte au mai fost în parlament din 2013 încoace aproape in fiecare an, fiind respinse. Demersurile pentru autonomie sunt însă cât se poate de reale și nu de ieri, de azi, dar ele se fac picătură cu picătură în mod constant, acesta este modul de lucru susținut în mod direct de către Ungaria prin "săgeata" UDMR. Este cam la fel cum se face marea resetare, "15 minute" azi, "15 minute" mâine, astfel încât oamenii să se obișnuiască încet, încet cu răul pentru a nu reacționa în mod masiv și decisiv. Tot părerea mea este că prin fireasca respingere a proiectelor respective, PSD se va îmbrăca din nou în false haine patriotice, trâmbițand "eroismul" respingerii autonomiei, după ce frații tradiționali de guvernare de la UDMR i-au săltat mingea la fileu. Dar unde era "patriotul" Ciolacu când Viktor Orban scuipa pe România la Băile Tușnad si trupele de intervenție blocau cu violență accesul românilor in "Universitatea de Vară" Tușnad rupându-i spatele lui Dan Grăjdeanu? Cum unde era? Chiar la masă cu Viktor Orban, legitimand vizita acestuia în România și semnând ordinul de intervenție al jandarmeriei împotriva noastră. Dar unde era Șoșoacă care e băgată acum în priză pe tema maghiară, când noi condamnam demolarea celor 52 de cruci din beton si a Monumentului de la Valea Uzului sau când am ridicat cele 150 de cruci din lemn in memoria Eroilor nostri? Cum unde era, ca de obicei în live-urile în care spunea că "eroii" armatei austro-ungare au luptat laolaltă cu eroii români și că ,,organizațiile naționaliste" îi cheamă pe români la Valea Uzului pentru a se bate cu ungurii!!!! Unde mai era Șoșoacă? În mesajele de prietenie "suveranistă" către același Viktor Orban. Noi fraților, rămânem constant pe poziții, în stradă de va fi cazul și în faptele noastre concrete, nu "gargara" ipocrită așa-zis patriotică. Încă ceva, proiectele de lege pe autonomie se vor supune la vot în Camera Deputatilor. Dacă prin absurd trec, urmează Senatul, apoi contestațiile la CCR, apoi promulgarea de către instituția Președenției. Teoretic și practic chestiunea se desfășoară pe o perioadă lunga de timp. În 2018 când UDMR plus PSD aflați la guvernare împreună au propus în parlament Codul Administrativ prin care limba maghiară ar fi devenit a doua limbă oficială în stat am fost prezenți în stradă mii de oameni la chemarea Asociației Calea Neamului și a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș. Am oprit legea. Unde au fost atunci Ciolacu și Șoșoacă? Desigur aveau cu totul și cu totul alte treburi, problema maghiară nu există pentru ei, ultima având treabă cu "morții" Sfintelor Moaște și cu educația religioasă a copiilor, care nu era "ok" în viziunea ei... impostura, ipocrizia, fățărnicia sunt la cote maxime, aducându-mi aminte în acest sens și unul dintre primele ei discursuri din plandemie, atunci când a fost brusc activată în care spunea că ,,nu contează etnia și religia". Ba contează "stimată" doamnă, contează foarte mult pentru noi, românii, căci nu am lupat laolaltă cu inamicii Neamului nostru, ci împotriva lor.

📆 6 iunie 1883 - A încetat din viaţă compozitorul și dirijorul român Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853)

- Posted in România Profundă by

Ciprian Porumbescu

Ciprian Porumbescu a fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada pentru vioara si orchestra” op. 29, opereta „Crai Nou”, pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brasov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883)

Născut la 14 octombrie 1853, în Șipotele Sucevei, Stupca (în Imperiul Austro-Ungar, la acea vreme), Ciprian a fost fiul Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiowski (Golemb, Galamb=porumbel). Acesta din urmă și-a schimbat numele de familie în Porumbescu în 1881.

Din cauza resurselor mai mult decât modeste ale familiei, Ciprian nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă şi completă. Artistul a început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi, unde conduce corul Societăţii Culturale „Arboroasa”.

În anul 1871, a participat la festivitățile legate de aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu şi alţii, uimind asistenţa cu minunatul său cântec de vioară.

A continuat studiile la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner şi Franz Krenn, unde a dirijat corul Societăţii Studenţeşti „România Jună”. În aceeași perioadă a făcut publică, în anul 1880, o serie de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen din literatura noastră. Tot aici, la Viena, îl frecventeazăpe Eusebie Mandicevschi, compozitor bucovinean, cu care se perfecţionează, în particular, la teoria muzicii. Între 1873 şi 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi.

La scurtă vreme, Ciprian Porumbescu a fost arestat pentru activitatea sa politică. În octombrie 1877, după o telegramă trimisă la Iaşi cu ocazia manifestărilor organizate acolo în memoria domnitorului Grigore Ghica, Austro-Ungaria decide să ia atitudine împotriva manifestări patriotice ale societății „Arboroasa” din Chișinău, al cărei membru compozitorul a devenit în 1874 . Toți sunt arestaţi sub acuzaţia de înaltă trădare şi li se înscenează un proces.

În perioada detenției, Porumbescu a scris câteva dintre cele mai bune piese ale sale – „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur”, „Odă ostaşilor români” şi altele. Închisoarea avea să-i fie fatală tânărului compozitor, care se îmbolnăvește grav din cauza condițiilor de detenție.

Se întoarce la Universitate la Cernăuţi şi apoi, cu mare greutate, pleacă să-şi împlinească visul şi să-şi continue studiile la Viena. De la Viena se întoarce la Braşov ca profesor de muzică la Gimnaziul mare românesc (1881-1883) şi se angajează şi ca dirijor la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Braşovului, loc mult prea rece şi înfrigurat pentru el.

A urmat, apoi, cea mai frumoasă etapă a vieţii sale artistice. La 11 martie 1882 a avut loc premiera operei „Crai nou” (piesă în două acte scrisă pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri) în sala festivă a Gimnaziului Românesc (astăzi Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”). Succesul imens a impus reluarea spectacolului în 12 şi 23 martie, pe aceeaşi scenă. În acelaşi an, opereta a fost montată şi la Oraviţa.

Porumbescu pleacă apoi în Italia la tratament, de unde revine în țară peste câteva luni. Din păcate, la doar 29 de ani, grav bolnav de tuberculoza contactată în închisoare, artistul s-a stins din viaţă în casa de la Stupca (sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor), sub ochii tatălui său şi ai surorii sale, Marioara, la 6 iulie 1883.

Muzica pentru celebrul său cântec patriotic, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, este folosită şi astăzi de către Albania, pentru imnul naţional „Hymni i Flamurit”.


Comentariul Ortodoxia.RO:

  • Prezentare context:

    Mulți cetățeni români din fostul imperiu Austro-Ungar erau obligați de autorități să-și schimbe numele — de obicei, acest lucru se făcea la cătănie: când soldatul ieșea din serviciul militar, primea un document de eliberare cu numele slavizat, maghiarizat sau germanizat iar acest document avea rol și de act de identitate - astfel era modificat numele pentru o întreagă descendență.

    În imperiul Austro-Ungar exista un document special creat de autorități și însoțit de un manual care stabileau regulile și indicau metodele de modificare a numelor românilor — față de alte popoare ocupate de imperiul Austro-Ungar, românii își păstrau ortodoxia până la mucenicie (tatăl lui Ciprian era preot ortodox dar cu nume slavizat / polonez impus de autorități; polonezii ca și religie sunt catolici).

    În această situație, cu numele slavizat, a fost și Căminarul Gheorghe Eminovici - tatăl lui Mihai Eminescu.

    La fel, tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu, în anul 1902, Ion Zelinski, a revenit la numele inițial de Codreanu - în familie s-a păstrat amintirea numelui original al strămoșilor lor.

  • Un citat:

    "Cei ce admiră austria și ungaria trebuie să știe că toate clădirile lor monumentale au fost făcute din jaful aurului din Transilvania!" - Prof Corvin Lupu

  • Un verset: "Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru." (Psalmul 19, Vers. 8)

  • O concluzie: Noi rămânem cu Ortodoxia

📰 „Dacă crezi cu adevărat, atunci totul intră în rânduială, de la sine.”

- Posted in România Profundă by

Într-un interviu acordat revistei franceze Paris Match, Eugen Ionescu relatează experienţa de mai jos, pe care a avut-o la Muntele Athos:

Eugen Ionescu

”M-am născut într-o familie ortodoxă şi am locuit la Paris. La douăzeci şi cinci de ani, eram un tânăr reprezentant autentic al culturii seculare din Parisul de pe vremea aceea. Într-o zi, mi-a venit ideea să vizitez Muntele Athos, din cauza aşezării sale: un loc al pustniciei în Biserica Ortodoxă. Odată ajuns acolo, mi-a mai venit un gând: să mă spovedesc. Aşa că m-am dus şi am găsit un ieromonah, un părinte duhovnic.

Ce i-am spus părintelui? Păcatele obişnuite ale unui tânăr secularizat, care trăia fără să-L cunoască pe Dumnezeu. După ce m-a ascultat, părintele ieromonah m-a întrebat:

– Fiul meu, crezi în Dumnezeu?

– Da, da, părinte; cred. De fapt, eu chiar sunt botezat creştin-ortodox.

– Ei bine, fiul meu, crezi şi accepţi pe deplin faptul că Hristos este Dumnezeu şi Ziditorul lumii şi al nostru?

Aici m-am cam pierdut. Era pentru prima oară când îmi punea cineva această întrebare atât de direct – o întrebare la care trebuia să dau un răspuns onest şi în fata căreia trebuia să îmi exprim clar atitudinea. Nu era vorba doar dacă credeam că cineva a creat lumea, dar şi că acest Dumnezeu, Creatorul lumii, are legătură cu mine. Şi că am şi o relaţie personală cu El! I-am răspuns părintelui:

– Părinte, eu cred; dar te rog, ajută-mă să înţeleg lucrul acesta mai bine.

– Ei, dacă crezi cu adevărat, atunci totul intră în rânduială, de la sine.”

Această întâmplare a determinat o schimbare în viaţa lui Eugen Ionescu, care, în ciuda celebrităţii şi notorietăţii sale, până la sfârşitul vieţii a dus o viaţă pioasă de creştin ortodox, profund credincios.

📰 Mihai Eminescu: Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului.

- Posted in România Profundă by

Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului

Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului.

Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus, totuşi, mâna pe statul român.

Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe.

De aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare, cosmopolite.

A fost o fineţe extraordinară de-a debita esenţa cosmopolitismului sub forma naţionalităţii şi de-a face să treacă toate elementele sănătoase şi istorice ale trecutului sub acest jug
".

Mihai Eminescu

💐 Zoe Dumitrescu-Bușulenga — Eu nu înțeleg un lucru: când e atâta frumusețe întreagă pe lume, cum pot să mă duc să mă uit la firimituri, când eu am bucuria integrală a frumuseții? Şi, dacă fărâmițăm frumusețea, cum vom mai putea face drumul invers?

- Posted in România Profundă by

Zoe Dumitrescu-Bușulenga

De la Freud încoace s-a produs o mutație: s-a pus sexul în locul capului. Asta e tristețea cea mai mare. Vedeți, la noi, la români există/exista o cuviință. Anumite cuvinte nu se pronunțau – nu erau niște tabu-uri, dar există/exista o pudoare. Acum “cuviința”, cuvântul acesta, a dispărut din dicționar. ”

Nu am prejudecăți de niciun soi, dar felul în care ne purtăm ucide frumusețea. Pentru mine, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusețe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ține, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a ființei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumusețe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.”

În general, adevărurile sunt cam triste și de aceea lumea nu le iubește.

Marile mele iubiri au fost Eminescu și Enescu.

Bărbatul vieții mele a fost soțul meu, Apostol Bușulenga. Un om admirabil. Un om de o cultură clasică admirabilă. Cunoștea latina și greaca. Poate asta m-a și atras la el. Am fost căsătoriți 45 de ani. Pe verigheta mea este gravat numele lui. Pe verigheta lui era gravat numele meu.

"Credeți că de la manele ne vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach?"

Zoe Dumitrescu-Bușulenga

📖 Îndreptar în zece puncte din 1930

- Posted in România Profundă by

România 1930: Cele 10 porunci ale poporului român

  1. Daţi copiilor voştri nume românești!

  2. Păstraţi-vă graiul, portul şi obiceiurile.

  3. Limba românească este o moştenire din bătrâni, o avere care nu trebuie să se piardă...

  4. Adunaţi toate scrierile, poeziile, cântecele, basmele ca nu cumva să se piardă, daţi-Ie de Ia gură la gură.

  5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime

  6. Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi români. Cumpăraţi de la români.

  7. Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.

  8. Fiţi mândri de poporul românesc, care a luptat pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime!

  9. Ajutoraţi totul ce simte adevărat româneşte.

  10. Ca buni români nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa lui s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi!

România 1930: Cele 10 porunci ale poporului român

🚩 Mihai Tîrnoveanu: La București, cinstind memoria martirilor din temnițele comuniste, bucuroși de revederea cu Vlad Țăranu❗ →

- Posted in România Profundă by

După acțiunea de la Facultatea de Drept, unde am dăruit studenților 100 de steaguri tricolore și 100 portrete cu luptătorii anticomuniști, parte din echipa noastră a mers în Piața Revoluției la manifestările organizate de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu.

Practic, pe 14 mai am fost printre tineri, printre foarte mulți tineri. La Drept am avut ce-i drept oarecare emoție înainte, gândindu-ne că studenții vor fi indiferenți și vor refuza simbolurile noastre. Nu a fost așa, dimpotrivă, le-au primit cu entuziasm, în aproximativ 40 minute, steagurile și fotografiile s-au epuizat.

Să avem Nădejde!


Mihai Tîrnoveanu

🚩 Mihai Tîrnoveanu: De ziua cinstirii martirilor din temnițele comuniste, în mijlocul studenților bucureșteni.

- Posted in România Profundă by

Echipa Calea Neamului a dăruit 100 de portrete cu martiri ai închisorilor comuniste, însoțite de o scurtă descriere și 100 de steaguri tricolore.

Reacția studenților, surprinși de acțiunea noastră, a fost extraordinară.

Au primit cu bucurie toate aceste simboluri identitare; de cinci ori dacă am fi avut mai multe și tot le-am fi epuizat imediat.

Steagul tricolor si exemplul luptei si jerfei lui Constantin Oprișan, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Aspazia Oțel Petrescu au ajuns în mâinile și conștiința tinerilor noștri.

În noaptea din 14 spre 15 mai 1948, regimul bolșevic a ordonat arestarea a 15 000 de tineri anticomuniști, marea majoritate fiind studenți. Mulți dintre ei nu s-au mai întors acasă. Dumnezeu să-i odihnească în pace!


Hristos a înviat! Tricolorul, Icoana si efigiile Mărturisitorilor, pentru studenții Universității București! În data de 14 mai, ziua cinstirii martirilor din temnițele comuniste, vom merge în mijlocul studenților cu simboluri ale identității naționale, care le sunt interzise de noul cod universitar.

enter image description here

Vom dărui pentru început tinerilor 100 de steaguri tricolore, 100 de icoane ortodoxe și cel puțin tot atâtea fotografii cu martiri ai închisorilor comuniste, însoțite de un scurt text de prezentare. Fondurile pentru acțiune se strâng în contul Asociației Calea Neamului RO62BRDE080SV52855930800. Finanțarea naționalismului nu este un act filantropic, ci unul patriotic, la fel cum este și demersul burselor Români pentru Români, până acum reușind să dăruim 35 de burse tinerilor noștri, situația pe larg, inclusiv dovada trimerii banilor către copii, urmând să o prezint duminică sau luni seara. Nu facem promisiuni-proiecte, ci lucruri concrete, cu repercusiuni imediate.

Lucrând la textele de prezentare ale sfinților și martirilor închisorilor comuniste, m-am străduit să fac o sinteză elocventă pentru studenți, majoritatea lor, cel puțin teoretic, neavând cunoștință de esenţa luptei și de idealurile foștilor colegi de generație.

Consider că adevărurile interzise de corectitudinea politică, trebuie să ajungă în mintea și sufletul tinerilor universitari, prin noi, cei care credem în aceste adevăruri. Nu doar îi cheamăm pe studenți spre acestea, la diverse acțiuni, ci mergem de această dată, în premieră, noi către ei, chiar în mijlocul lor, cu Steagul, Icoana si imaginea unor studenți, sfinți și martiri, care si-au dăruit viata lui Hristos și neamului românesc!

Tinerii astăzi, pentru a fi țării de folos, este necesar pe lângă a învăța bine, să învețe bine românește, altfel, învață pentru alții.

Sursa: https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/pfbid06QToopB48RUdSLNyHaJNaFui8vkAGRDduDoXqrBmCcJb2QLirMZJBMyBN9rACoyxl

 


 

Page 1 of 7