ORTODOXIA

ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ

ORTODOXIA: HRISTOS, ROMÂNIA, PREZENT.

Cu noi este Dumnezeu,

Întelegeți neamuri și vă plecați.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Auziți toate neamurile,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul cel ce umblă în întuneric,

A văzut luminã mare,

Căci cu noi este Dumnezeu.

De frica voastră nu ne vom teme,

Nici ne vom tulbura

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei ce locuiți în umbra morții,

Lumina va străluci peste voi.

Căci cu noi este Dumnezeu.

Cei puternici plecați-vă,

Căci cu noi este Dumnezeu.

Dumnezeu mare stăpânitor, Domn al păcii.

Căci cu noi este Dumnezeu.

România Profundă

Societatea Civilă

🔥 Ioan ROȘCA @ CERTITUDINEA : Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVIII-XXXIX) →

- Posted in România Profundă by

Articol apărut în CERTITUDINEA, în două episoade, în numerele 131 și 132

IOAN ROȘCA @ CERTITUDINEA
Ioan ROȘCA

Cel mai complet/cumplit răboj al cotropirii economice a Romaniei de către evrei este lucrarea din 1943 a lui Anastase Hâciu: „Evreii în Țările Româneşti”, prefaţată de Simion Mehedinţi. Autorul- aromân – cîştigase premiului Năsturel pentru un alt studiu monumental, publicat în 1936 („AROMÂNII: Comerţ, Industrie, Arte, Expansiune, Civilizaţie”); care trebuie neaparat semnalat/consultat, pentru că ne indică o motivaţie specifică/particulară a strădaniei: aromânii cuceriseră poziţii economice importante în Ţările Româneşti (ca şi în restul balcanilor/imperiului otoman) şi s-au simţit ameninţaţi (detronaţi) de valul de cucerire economică evreiască, căruia românii înjugaţi de mai vechii lor stăpîni nu i-au putut opune rezistenţă suficientă. Dar tocmai această postură partizană, care nu provine din resentimentele etnice/rasiale ale unui românism neaoş/pur (ca şi în cazul acuzatorilor din alte ţări ai evreilor năvălitori) arată miza/ motivaţia pragmatică/ economică a confruntării – fapt camuflat de propaganda anti-antisemitită.

Nu-i aşa ca nu aţi auzit de acest „profesoraş” din Rîmnicu Sărat, care a lucrat mai temeinic ca academia română (unde, de altfel, astfel de personaje incomode nu au – metodic – cum pătrunde)? Deşi contribuţia lui Hâciu, fie ea şi criticabilă, este uriaşă… nu a fost să fie remarcat, căci nu a trecut prin sita puterii care cerne cultura. Nici măcar cum a murit aromânul acesta românist nu se ştie…. Eu nu am putut afla dacă a scăpat de temniţele comuniste.

Ce arată Hâciu în cele 632 de pagini e prea dens/bogat pentru o rezumare (aici); dar, pentru cei în temă, se poate intui conţinutul din sumarul cărţii:

enter image description here

Citește în continuare: https://www.certitudinea.com/certitudinea-print/combaterea-antisemitismului-foloseste-subjugarii-romanilor-xxxviii/

🙏 Rugăciune - Corneliu Vadim Tudor

- Posted in România Profundă by

Doamne, dacă nu-i prea greu
Pune ordine în haos
Şi învaţă neamul meu
Să se roage în pronaos.

Doamne, dacă mă iubeşti
Ia vrăjmaşii de pe mine
Ştii Tu cum să-i pedepseşti
Să-i faci lumii de ruşine.

Doamne, dă-le la săraci
Pâine, pace, bucurie
Ouă roşii, vin, colaci
Bani de şcoală şi chirie.

Doamne, vindecă-i, de poţi
Pe bolnavii din spitale
Ocroteşte-i Tu, pe toţi,
Cu suflarea gurii Tale.

Doamne, mergi şi la azil
Unde plâng în pumni bătrânii
Naufragiul lor umil
Rupe cumpăna fântânii.

Doamne, sfinte vietăţi
Fără milă sunt jertfite
Curge sânge prin cetăţi
Îngerii Tu Ţi-i trimite.

✝️ Dan Ciprian Grăjdeanu: Despre Credință și Naționalism!

- Posted in România Profundă by


Doamne miluiește neamul nostru românesc!

✝️ Arhiepiscopul Teodosie este optimist cu privire la viitorul României.

- Posted in România Profundă by

Arhiepiscopul Teodosie este optimist cu privire la viitorul României.Arhiepiscopul Teodosie este optimist cu privire la viitorul României.

“Marea Resetare a progresismului” este o intenție care nu va prinde rădăcini la noi. Țara noastră trebuie să-și consolideze credința ortodoxă, sentimentul național, valorile naționale, să-și ridice poporul la demnitatea reală și astfel România își va înscrie numele între țările care au valoare și credință autentică”, a declarat arhiepiscopul de la Constanța, în ajunul unui eveniment organizat de mai multe structuri conservatoare pentru a avertiza asupra riscurilor „marii resetări”.

Ați auzit așa ceva din gura "marelui alb" preafericitul Daniel sau din gurița masonului securist Bănescu?

Să apărăm cu orice preț pa ÎPS Teodosie! Vrednic este!!!

Vezi și acest articol: 🎯 ÎPS Teodosie, invitatul special al noii Conferințe ActiveNews - Starea de Libertate, susținută la Constanța, Joi, 10 August 2023, ora 16.00, la Hotelul Continental Forum, cu tema ROMÂNII vs MAREA RESETARE →

🔥 Mihnea Codrescu - adaptare valabilă după Alexandr Soljenițîn: liderii bolșevici care au luat puterea în România nu erau ruși sau români →

- Posted in România Profundă by

CRUCEA-MANTUIRII-NEAMULUI-de-la-AIUD-Rapa-Robilor

Trebuie să înțelegeți că liderii bolșevici care au luat puterea în România nu erau ruși sau români.

Cei care au luat puterea aveau ură pe ruși și pe români. Aveau ură pe creștini, în general, dar mai ales pe ortodocși.

Conduși de ură etnică și religioasă, au torturat și ucis milioane de români fără nici un fel de sentiment uman.

Acest lucru nu poate fi uitat niciodată.

Bolșevismul a comis cel mai mare măcel din toate timpurile, surclasând toate genocidurile la un loc.

Faptul că majoritatea românilor sunt ignoranți în această privință și nepăsători în fața acestei uriașe crime, este dovada că Mass-Media românești sunt în mâna autorilor.

Mai mult, faptul că statul român și Biserica Ortodoxă Română păstrează o tăcere de oțel în privința genocidului legionar, care în fapt a fost genocidul spiritual al ființei românești tradiționale, demonstrează că și aceștia sunt în mâna autorilor!

Mihnea Codrescu

STRATINFO

Sursa: https://t.me/stratinfo/4779


Citește și aceste postări:

❤️ Cristina Elena Răducanu: Povestea Sufletelor - Este povestea fiecărui om care trecând pe lângă o biserică, își duce mâna la frunte, se închină și spune în gând o rugăciune. →

- Posted in România Profundă by

Cristina Elena Răducanu: Povestea Sufletelor - Este povestea fiecărui om care trecând pe lângă o biserică, își duce mâna la frunte, se închină și spune în gând o rugăciune.

Astăzi, în postul Sfintei Marii, doi tineri se grăbeau să termine de pictat cu spray-uri, pe întreaga latura a unui bloc cu patru etaje, o "poveste" de credință.

Imaginea a venit ca un balsam peste zgârieturile lăsate de etalarea în public, ostentativă, a anormalității de care a avut parte societatea zilele anterioare, ca aurul menit să încline balanța de partea sa.

Ce tablou urban!

O femeie cu mâna la frunte, pregătită să se închine în fața unei biserici înconjurată de case, flori și arbori. Tânărul lucra la partea cu biserica.

Tânăra, la adăpostul umbrelelor, meșterea cu măiestrie fusta femeii, pe care si-a imaginat-o și a realizat-o decent îmbrăcată, cu părul strâns, dar căreia, prin accesorii, i-a imprimat un aer modern.

După o vreme, cei doi artiști au luat o pauză, au intrat într-un magazin alăturat de unde și-au cumpărat înghețată.

S-au așezat pe o bancă și au mâncat în liniște, apoi s-au întors conștiincioși la "poveste".

Este povestea fiecărui om care trecând pe lângă o biserică, își duce mâna la frunte, se închină și spune în gând o rugăciune.

Este și povestea sufletelor celor doi tineri.

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=3606212499622100&set=a.1762704750639560

☣️ Iurie Roșca: Nano-particulele şi Sfânta Împărtășanie →

- Posted in România Profundă by

Aşa cum aflăm din o serie de investigații jurnalistice făcute de către ziariștii din SUA şi Canada, una dintre cele mai secrete structuri ale armatei americane, DARPA ( Defense Advanced Research Projects Agency), o agenție a Departamentului Apărării al Statelor Unite care are rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru forțele armate, utilizează nano-particulele încă începând cu anul 1995, impregnând o serie de produse alimentare şi sistemul de furnizare a apei potabile în orașe cu acești nano-roboţi. Aceeași tehnologie este utilizată la scară tot mai largă şi în agricultură. În plus, există argumente grele care arată că cel mai probabil noua generaţie de vaccinuri, care îi este impusă omenirii cu titlu de remediu pentru molima răspândite la scară globală în cadrul acestui război biologic total, va conține şi ea respectivele nano-particule. Astfel, devine tot mai clar faptul că adevărata menire a acestor tehnologii este de ordin militar şi vizează exercitarea unui control total asupra populației mondiale.

enter image description here

Aceste invenții care par fantastice sunt prezentate ca fiind benefice, urmând să fie utilizate doar în scopuri medicale sau altele la fel de nobile. Însă cercetătorii din presa de alternativă ne avertizează că de fapt este vorba despre o tehnologie super avansată, elaborată în laboratoarele secrete ale DARPA, care poate fi activată doar prin sistemul WIFI oferit de tehnologia 5G. Aşadar, relația dintre nano-boţi, actuala zisă pandemie, vaccinuri şi extinderea rețelei 5G devine una flagrantă. Iar dacă e să ne adâncim puţin în esența invenției numite nano-tehnologie şi să reținem, de pildă, faptul că nano-boţii au un comportament cvasiraţional, fiind înzestrați cu un fel de inteligență artificială, putând recepționa şi înţelege comandamente emise pe anumite frecvențe secrete ale armatei americane şi având capacitatea să îndeplinească cele mai complexe misiuni în organismul uman, după care să raporteze la centrală despre îndeplinirea misiunii, se impune următoarea concluzie. Această tehnologie nu este una neutră, nu este doar materie moartă, ci comportă o încărcătură spirituală malefică, o rațiune demonică, o semnificație metafizică aparte.

Capacitatea de a influența gândurile şi comportamentul uman de la distanță cu ajutorul nano-boților ghidați, de a asasina omul sau de a-i provoca orice boală prin intermediul tehnologiei 5G nu mai ține de o realitate materială. Este vorba despre o realitate eminamente spirituală, imaterială, de o lucrare de-a dreptul satanică. Prin urmare, au perfectă dreptate preoții care ne avertizează că în fața acestei agresiuni a forțelor răului absolut singurul leac este Sfânta Împărtășanie. Tratamentul, protecția în fața acestei noi realități nu este de ordin medicamentos, nu vine prin diverse combinații chimice pe care le oferă industria farmaceutică. Salvarea vine prin cuminecare, prin primirea tainică a trupului mistic al lui Hristos, care e prezent la fiecare Sfântă Liturghie prin taina Sfintei Euharistii, prin pâinea şi vinul transfigurate în trupul şi sângele lui Hristos. Anume astfel are loc împăcarea omului purificat cu Dumnezeu, recăpătarea unității cu Creatorul, cea pe care am pierdut-o prin căderea în păcat a protopărinţilor noștri.

Anume din această perspectivă putem găsi cheia interpretării corecte a prigoanei împotriva Bisericii, care se intensifică mai ales în perioada Postului Mare şi a sărbătorilor pascale în cadrul acestei plandemii menite să accelereze sosirea antihristului. Forțele întunericului pe care le numim în mod curent globaliști sunt perfect conștiente de efectul purificator al Sfintei Împărtășanii, care ne ajută să rezistăm în fața efectului devastator al nano-boților, dar şi să ne pregătim pentru atingerea scopului suprem al vieții oricărui creștin, mântuirea. De aici şi toate măsurile profanatorii precum dezinfectarea linguriței în spirt medicinal sau folosirea linguriței de o singură folosință, dar şi împiedicarea creștinilor de a merge la biserică sub pretextul ciumei inventate tot de ei.

De ce tocmai în această perioadă a anului liturgic se întețește prigoana? Pentru că foarte mulți creștini se mărturisesc şi se împărtășesc doar o dată pe an, în perioada Postului Mare. În felul acesta sataniștii îndepărtează milioanele de credincioși de apărătorul lor care este Hristos, lăsându-i neîmpărtășiți şi deci vulnerabili în fața acestor sofisticări tehnice drăcești.

Aşadar, iubiții mei, să nu ne lăsăm intimidați de către regimul antihristic instaurat la scară mondială, care ne prigonește prin intermediul regimurilor marionetă din fostele state naţionale. Să trecem peste orice piedică, să ne asumăm orice risc, dar să nu cedăm. Dacă vrem să scăpăm teferi sub aspect fizic, intelectual şi spiritual din acest genocid mondial şi să ne păstrăm șansa mântuirii, să nu pregetăm nici o clipă şi să mergem cu hotărâre în întâmpinarea Domnului şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu ajutorul tainelor Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtășanii.

enter image description here

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Sursa: https://telegra.ph/Nano-particulele-şi-Sfânta-Împărtășanie-07-31

✝️ Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință - Discurs - Procesiunea de alungare a duhurilor răutățiii →

- Posted in România Profundă by

Cuvântul Frăției Ortodoxe la începutul procesiunii de alungare a duhurilor răutățiii de pe Calea Victoriei! Marturisiți fraților, sau generațiile viitoare vor suferi din pricina lașității noastre!

💦 Mihai Tîrnoveanu: Aghiasma, ultimul cuvânt! →

- Posted in România Profundă by

Astăzi (30-Iulie-2023), începând cu ora 18, din Piața Victoriei până la Universitate, procesiune cu preoți în frunte, organizată de Frăția Ortodoxă condusă de Dan Ciprian Grăjdeanu!

Parada LGBTQ s-a sfârșit sâmbătă, târziu în noapte. Urma ei a rămas în cel mai important loc al capitalei, geografic, dar mai ales simbolic.

Pe acest traseu au avut loc cele mai semnificative marșuri, demonstrații pentru libertate; pe acest traseu a curs și sânge pentru libertate, nu pentru păcat.

România este casa noastră, iar Bucureștiul camera principală, unde se adună Familia mare. Dacă acest loc a fost călcat de unii care fac apologia păcatului, ce facem?

În mod firesc chemăm preotul să dea cu apă sfințită, să curețe cele rele, să resfințească locul.

Păzim astfel Familia, facem curat pe masa noastră pentru "Pâinea noastră cea de toate zilele".

Aceasta este menirea procesiunii de astăzi unde vom avea în frunte preoți care vor curăța răul cu apă sfințită, căci nu se cade ca acesta să rămână, ci să i se șteargă urma.

Poate pentru unii e o mentalitate învechită de tip medieval, dar oameni dragi de când exista lumea, există rău și bine, iar răul nu poate fi șters decât prin bine.

E bine să se dea cu aghiasmă, e bine ca apa sfințită să aibă ultimul cuvânt.

Aghiasma și creștinii.

Mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Sursa: https://www.facebook.com/mihail.s.tarnaveanul/posts/pfbid0S7BceFQYPwLkEH3qBbxscAd6BXwoaxQ5VyQzs4picZoH9BdboQFT81TRGozHr1iLl


Citiți și următoarele articole:

🎯 STRATINFO @ Telegram despre Iurie Roșca: Cel mai productiv și solicitat strateg conservator din spațiul românesc →

- Posted in România Profundă by

IURIE ROȘCA

Iurie Roșca este unul dintre puținii, dacă nu cumva singurul intelectual preocupat de reflecția meta-politică și de dinamica geopolitică la scară planetară prezent cu regularitate în mass-media de alternativă din lume, publicând articole și interviuri în franceză și engleză, dar și intervenții video în aceste limbi. În ultimele luni textele lui au fost traduse în mai multe limbi, iar solicitările din partea jurnaliștilor anti-Sistem din toată lumea se țin lanț. În acest context este curios de observat că un gânditor conservator de talia lui Iurie Roșca este practic boicotat atât în România, cât și în R. Moldova. Iar rarele excepții doar confirmă regula. Rețelele securistice de sorginte ceaușistă s-au îmbârligat cu rețelele masonice și globaliste ce au produs o ocupație non-militară totală a României, căutând să stranguleze vocea unuia ca Iurie Roșca.

STRATINFO, însă, a fost mereu deschis spre cea mai amplă cooperare cu dânsul, publicându-i cu regularitate textele și materialele video, având aceleași convingeri, suntem perfect conectați la vârfurile intelectuale ale gândirii de alternativă din alte țări, detestăm provincialismul etnocentrist ateu și patriotismul de carton. Menționăm, de asemenea, deschiderea față de mesajul lui Iurie Roșca a colegilor Calistrat Marvin Atudorei, George Bănulescu și Mihai Cristian de la Roc TV, Iași. În rest, tăcere complice cu Sistemul, generată când de frică, când de aroganța și infatuarea unora de dincoace de gard față de un basarabean. Dar și tăcerea aceasta asurzitoare e întreruptă din când în când de tiruri de mitralieră mediatică menite să-l denigreze. Mare naivitate! Cartușele otrăvite cu dezinformare nu ajung la înălțimea mesajului lui Iurie Roșca. Indezirabil pentru regimul de ocupație de la Chișinău, urmărit penal acasă și declarat persona non-grata în România, el n-a renunțat o clipă la lupta sa și la afirmarea adevărului, în pofida a orice. Iar maniera sa tranșantă, categorică, deseori incisivă de a vorbi impresionează lumea din familia noastră internațională, alcătuită din disidenții antiglobaliști.

După ce a acordat un interviu jurnalistului american Edward Slavsquat - https://edwardslavsquat.substack.com/p/the-fall-from-liberalism-to-global -, Iurie Roșca este soliciat de către jurnalistul croato-american Hrvoje Morić. Din nou dânsul este exploziv pentru falsa opoziție din rețeaua internațională a Rezistenței antiglobaliste. El relatează, între atele, cum de-a lungul vieții sale a fost nevoit să realizeze câteva salturi paradigmatice pentru a se ridica la noi niveluri de înțelegere a realităților. Astfel, el a depășit iluzia comunistă, devenind un fervent militant antisovietic. A urmat ce-a de-a doua experiență intelectuală majoră, descoperirea iluziei liberale și a perversității Occidentului. Astfel, el devine una dintre figurile emblematice împotriva UE, NATO, SUA și a globalismului de origine vestică. În 2014, odată cu lovitura de stat de la Kiev și preluarea Crimeii de către Moscova apare speranța că administrația Putin se rupe de mrejele globaliste, devenind o alternativă civilizațională în raport cu Occidentul colectiv. Însă anul 2020 a spulberat și aceste speranțe. Subordonarea totală a Kremlinului față de genocidul cu pretext medical Covid-19 a determinat încă un pas spre depășirea clișeelor geopolitice în vogă. Iar impunerea agendei 2030 în Rusia, ca și în celelalte țări BRICS cu pretenții de alternativă hegemonismului american au pus clarificat definitiv esența acestui bluf conceptual numit „multipolaritate”. Întreaga agendă sinistră cu impunerea unei societăți distopice este în plină desfășurare pretutindeni în lume, fără excepție. Prin urmare, concluzionează Iurie Roșca, există un singur centru de comandă mondial, care dă ordine prin intermediul ONU, OMS, UE etc., iar divergențele pe orizontală dintre țări nu anulează deloc promovarea aceleiași agende sataniste.

STRATINFO

Sursa: https://t.me/stratinfo/4591

❤️ Adrian Păunescu: "La casele țăranilor români, miroase a om, a lemn și-a veșnicie..."

- Posted in România Profundă by

enter image description here

La casele țăranilor români - Adrian Păunescu

La casele țăranilor români
Pe care veșnicia nu-i mai iartă
O instituție se chiamă poartă,
Prin care intră numai... cei stăpâni.
Diverse vietăți mai pot intra
Târându-se, precum li-i caracterul
Dar pe-această poartă suie cerul
În Maramureș ca-n curtea sa.
Și poarta-i cea mai mare bogăție
Ea costă cât un sat din alte părți
Bibliotecă pare marii cărți
Din care afli tot ce se mai știe.
Și poți s-o treci pe cosmicele hărți
Miroase a om, a lemn și a veșnicie.

În veci, ortodocși - Adrian Păunescu

De mic sunt ortodox, ca toți ai mei,
aceasta e credința mea creștină,
am învățat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înțeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinței mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri și n-ar fi dat
credința lor pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificați,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei mi-am păstrat și eu
în fiece istorică furtună,
credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserica străbună.

Și m-am opus căderii în neant
și celor care dărâmau altare,
și clopote-n Ardeal am construit,
și calendare pentru fiecare.

Și „Noul Testament de la Bălgrad”
eu l-am crezut aducător de leacuri
și m-am zbătut ca să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.

Și-am fost convins că niciun leninism
credința ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.

Dar dintr-o dată ce mi-e dat să simt?
A început la București să crească
un demonism bogat și indecent,
ce-amenință credința strămoșească.

Nevolnicii lovesc pe ortodocși,
îi tot mânjesc și culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolșevism,
îi umplu de lehamite și groază.

E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ
ca să ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem să devenim mormoni
sau altceva, conform unei rețete,
noi suntem ortodocși definitiv,
oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.

Eu n-am crezut ca, într-o zi, s-aud,
această făr'delege epocală:
„Ortodoxia naște comunism!”,
deci, să fugim de ea ca de o boală.

Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanți,
să ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocși,
cu leagăne, cu vieți și cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mama în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credința însăși în pericol,
îi salutăm pe ceilalți frați creștini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.

Și îi iubim pe toți acești creștini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă și iubesc,
pe credincioșii turlei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizează România.

Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzații se adună,
ia-n mână crucea de la Est,
ai grijă de biserica străbună.

Și dă-ne dreptul de-a ne apăra,
chiar dacă de la frați asediul vine,
permite-ne să fim în veci creștini,
ca ortodocși, urmându-Te pe Tine.

🔥Iurie Roșca: Mamona a devenit canonic sau Idioții utili ai războiului total împotriva Ortodoxiei

- Posted in România Profundă by

Mamona a devenit canonic sau Idioții utili ai războiului total împotriva Ortodoxiei

Iurie Roșca

⏳STRATINFO: Au mai rămas doar 7 zile până la debutul Zilelor Rezistenței de la Sâmbăta de Sus, ediție dedicată Centenarului Ion Gavrilă Ogoranu

- Posted in România Profundă by

Sub nimbul de erou al marii epopei românești desfășurate la cumpăna veacului trecut în Munții Făgărașului și pretutindeni în România ocupată de comuniști, vom petrece trei zile presărate cu drumeție, proiecții de film, un simpozion, prezentări de carte, expoziție și mai ales comemorarea eroilor Rezistenței făgărășene. Îi vom purta în suflete pe toți camarazii săi sfârșiți în munți, în luptă cu Securitatea, în lagăre și închisori. Ne vom bucura împreună că țara noastră a avut eroi de cremene care au dăltuit, prin jertfa lor, fundamentul României viitoare.

enter image description here

Vă așteptăm cu drag, sfătuindu-vă să rezervați neîntârziat locuri de cazare la pensiunile din regiune.

Redăm mai jos programul celor trei zile de manifestări culturale:

Vineri 21 iulie

  • 9,00: Drumeție motană pe Valea Sâmbetei, la chilia Părintelui Arsenie Boca.
  • 16,00-19,00: Proiecții de film

Sâmbătă 22 iulie

  • 9,30-10,00: Verrnisarea expoziției în holul Academiei Ortodoxe.
  • 10,00-13,00 : Simpozionul Centenar Ion Gavrilă Ogoranu. Partea I (Comunicări șltiințifice. Prezentări de carte. Momente artistice)
  • 13-14,30: Pauză de masă
  • 14,30-16,30: Simpozionul Centenar Ion Gavrilă Ogoranu. Partea II (Comunicări șltiințifice. Prezentări de carte. Momente artistice)
  • 17,00-17,30: Pauză
  • 18,00–19,00: Conferință-omagiu: Dan Puric – “Rezistența lor, dăinuirea noastră”
  • 21,00: Reuniune; socializare; cântece.

Duminică 23 iulie

  • 9,00-11,00: Participare la Sf. Liturgie (Paraclisul Mănăstirii Brâncoveanu)
  • 11,30-13,30: Comemorarea luptătorilor în Rezistența anticomunistă din Țara Făgărașului (Crucea partizanilor). Slujba parastasului. Luări de cuvânt. Apelul celor căzuți. Imnul luptătorilor.

Organizatorul își rezervă dreptul de a aduce modificări programului, în funcție de situații neprevăzute.

Detalii organizatorice, participare, presă și protocol: - Tel.WhatsApp +40722749249, - E-mail: ogoranu@gmail.com. - Persoană de contact: Florin Dobrescu

Sursa informației: https://t.me/stratinfo/4570

💊 Prof. Dr. Nicolae Paulescu (1863-1931) - o viaţă închinată lui Dumnezeu şi ştiinţei româneşti - insulina - după 90 de ani

- Posted in România Profundă by

Nicolae Paulescu

"Domnilor studenți, când mergeți la bolnavi, să nu-i îngrijiți ca pe niște oameni mizerabili, nenorociți. Să nu-i îngrijiți nici măcar ca pe niște bolnavi! Să-i îngrijiți ca și cum acolo ar fi Hristos, pentru că în fiecare din ei suferă Hristos!" - Nicolae Paulescu (1859 -1931) - inventatorul insulinei.


PROF. DR. NICOLAE PAULESCU (1863-1931)
o viaţă închinată lui Dumnezeu şi ştiinţei româneşti
Insulina - după 90 de ani

„... Pentru Nicolae Paulescu, naţionalismul este adevărul natural, iar creştinismul este adevărul supranatural. Cum e şi firesc din punct de vedere ortodox, pentru el aceste două adevăruri nu constituie o antinomie. Naturalul şi supranaturalul nu se exclud, ci se completează; Hristos n-a venit să strice natura, ci s-o desăvârşească. Căci natura e creaţia lui Dumnezeu, iar creştinismul e revelaţia aceluiaşi Dumnezeu ...” - Nichifor Crainic)

În valul mereu curgător al vieţii, răsar bărbaţi, care în durata unor zile mai puţine „trăiesc mult”, strălucind la locul unde providenţa divină şi vrednicia lor i-a aşezat prin înţelepciunea minţii, prin frumuseţea caracterului şi bogăţia faptelor bune.

Din sânul poporului român în decursul timpului s-au ridicat oameni de seamă, adevărate genii, comori de gândire şi de frumuseţe morală. Caracteristica dominantă a adevăratului om de cultură, de ştiinţă, a fost religiozitatea - au crezut în Dumnezeu.

De la Eminescu , V. V. Voiculescu, C. Brâncuşi, la N. Titulescu , G. Enescu, N. Iorga, L. Blaga şi alte mari personalităţi româneşti - au fost „oameni religioşi”. Dumnezeu vorbeşte prin creaţiile mintii, a mâinilor şi descoperirilor lor.

Indiferent de vârstă, formaţie intelectuală, omul, - mai ales în zilele noastre —, are nevoie de modele de urmat, oameni morali, modeşti, toleranţi. Oameni care la rândul lor au avut ca modele pe Hristos şi învăţătura Sa.

Drum greu de urmat, cale spinoasă, aspră, să nu te abaţi nici la stânga, nici la dreapta. Satisfacţiile sunt numai pentru acei ce urmează acest drum, pentru acel care îşi împleteşte aspiraţiile vieţii cu credinţa în Dumnezeu.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu, model demn de urmat pentru omul iubitor de cultură.

Om de ştiinţă, savant român, flacăra nestinsă de credinţă în duh românesc.

Istoricul Nicolae Iorga astfel îl caracterizează pe prof. Paulescu: „A trăit ca un mucenic şi a murit ca un sfânt. Înfăţişează în chipul cel mai expresiv pe învăţatul român, aşa cum îl fac cele mai bune tradiţii ale ţării noastre”. Icoană a adevăratului „Om” pentru care ştiinţa este scara către Dumnezeu şi oglindirea duhului românesc în lucrurile Adevărului.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu face parte din elitele intelectuale şi morale ale tării noastre, înzestrat cu o inteligentă pătrunzătoare, o mare putere de muncă, încă din anii de şcoală s-a impus prin însuşirile sale excepţionale.

Primul care a găsit în El „genialitatea” a fost prof. Lancereaux - una din gloriile ştiinţei medicale franceze, clinician incomparabil şi neîntrecut astmo-patologist, pe lângă care s-a format şi despre care s-a spus „că omenirea n-a avut medic mai mare ca Lancereaux”.

Nicolae Paulescu a lucrat ca medic internist - alături de marele maestru. A susţinut trei doctorate: în Medicină (1897), în Ştiinţele Naturale (1899) şi în Chimie organică (1901). Refuzând o catedră la Universitatea din Freiburg, se întoarce la Bucureşti , fiind numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină din capitala ţării.

Opera lui ştiinţifică se sintetizează în două tratate de mare răsunet în lumea medicală: Traite Medicine - 5 vol. şi Trăite de Psychologie medicale - 3 vol. A publicat lucrări de popularitate, spre ex.: Cele patru patimi şi remediile lor, Instincte sociale, Patimi şi conflicte,

Prof. Dr. Nicolae Paulescu este cel care a descoperit tratamentul ştiinţific al diabetului care este insulina, folosit şi azi ca medicament. Acesta i-a adus satisfacţii dar şi amărăciuni sufletului său. Noul preparat, descoperirea românească a insulinei, şi-au însuşit-o trei medici biochimişti canadieni care au primit în anul 1923 premiul Nobel pentru Chimie - furând savantului român marea descoperire.

Oamenii de specialitate au recunoscut, după 50 de ani prioritatea şi paternitatea acestei epocale descoperiri şi extraordinara ei valoare ştiinţifico-medicală.

Treizeci şi unu de ani prof. Nicolae Paulescu s-a mistuit pe altarul ştiinţei medicale româneşti, împărtăşind învăţăceilor săi cunoştinţele şi înflăcărarea inimii sale spre a-i forma ca tămăduitori ai trupurilor,

Orele lui de curs aveau seriozitatea, demnitatea şi măreţia unui oficiu sacerdotal. Era sever, dar drept şi imparţial cu studenţii pe care îi iubea ca pe copiii săi.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu a fost savant, om de ştiinţă în sensul cel mai autentic, dar mai presus de toate „un Om de o aleasă ţinută morală”.

Viaţa lui pământească a fost fără prihană - viaţă de anahoret, închinată desăvârşirii intelectuale şi morale.

În cursurile sale la Facultate , cu o severă, dar ştiinţifică critică, arăta netemeinicia materialismului, a darwinismului.

Convins de dumnezeirea lui Iisus a trăit intens sub revărsarea harică a Bisericii strămoşeşti - Biserica Ortodoxă. Mărturisea: „Nu e Duminică şi nu e sărbătoare în care să nu mă duc la o modestă bisericuţă ortodoxă, ascult predica des la „Biserica Ene” şi acolo răpit de frumuseţea sublimei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur - să asist la jertfa Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”. Nu se ruşina să se plece sub patrafirul preotului spre mărturisirea sfântă. Se împărtăşea cu Trupul şi Sângele Domnului spre iertarea păcatelor şi viaţa de veci. Prezenţa mea în biserică înseamnă „Unirea desăvârşită ce trebuie să existe între religie şi ştiinţă”, Unire pe care materialismul ateu a încercat în zadar s-o schimbe într-o infamă şi dezastruoasă duşmănie. Vin deci să aduc înţelepciunii infinite prinosul de adoraţie, al ştiinţei vieţii.

Umbla în haine albe, simbol al curăţiei şi sfinţeniei creştine. Nu a fost căsătorit.

Atât în fata studenţilor la facultate cât şi a credincioşilor la biserică, cuvântul său avea putere - trăire.

Redăm doar câteva mărturisiri din gândirea „Paulesciană” – actuale şi în zilele noastre - demne de urmat:

  • Educaţia creştină a tineretului este unica salvare a neamului;

  • Creştinul trebuie să citească cel puţin o dată pe an, cartea sfântă a Evangheliilor;

  • Viaţa cu toate splendorile este un Imn închinat Creatorului - ştiinţa vieţii - cu toate luminile ei. Este o punte de lumină către Dumnezeu. Ştiinţa descoperă ceea ce a creat Dumnezeu. Ea nu creează, ci luminează. Omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să zică; „Credo în Deum”. El trebuie să afirme: „Scio Deum esse”;

  • Ştiinţa este îngenuncherea smerită a creaturii în fata Creatorului;

  • Cel mai mare păcătos poate deveni o icoană de virtute, numai să vrea să îngenuncheze sub zarea înlăcrimată a pocăinţei — în luminişul de cer şi taină al iubirii divine. Dacă Omul şi-ar da numai puţină osteneală să experimenteze trăirea spiritului în Dumnezeu prin credinţă - toţi cei ce astăzi se îndoiesc de existenta lui Dumnezeu şi a sufletului lor, ar culege roadele unor fericite certitudini, şi-ar da seama câtă deşertăciune e în viaţa de ţărână ce-o trăim şi câtă uscăciune fără sens e în toate halucinaţiile materialiste şi atee;

  • Chemarea lui Hristos răsună şi azi peste zbuciumul neamurilor „cel ce vrea să vină după mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze mie”. Crucea, adică lupta cu patimile;

  • Dumnezeu este iubire. Iubirea trebuie să stea în inima vieţii umane ca paradisul visurilor noastre să devină realitate. Prin iubirea plăcerii ne robim, prin iubirea lui Dumnezeu ne eliberăm. Iubirea este călăuza voinţei; ea e puterea ce ne uneşte cu Dumnezeu, ne face asemenea Lui, ea e cheagul şi temelia oricărei societăţi umane;

  • Iisus Hristos este mai adânc decât toţi filosofii, mai divin decât toţi întemeietorii de religii, mai sublim decât toţi moraliştii, mai puternic decât toţi conducătorii de popoare. Om desăvârşit şi pur ca o lacrimă de rouă a zorilor, a cărui neprihănire atinge cerul. Asemenea Lui nu a fost Om pe pământ;

  • Ştiinţa fără Dumnezeu se năruie-n haos; e o mărturie a neputinţei şi a nefiinţei;

  • Viaţa care nu simte prezenta lui Dumnezeu în lume se afirmă în anarhie. Dumnezeu e temelia şi încoronarea ştiinţei şi vieţii umane;

  • Şcoala trebuie să fie un sanctuar unde slujesc cele mai reprezentative figuri de savanţi, zămisliţi din plămada duhului românesc; nu azil pentru concepţiile oloage ale unei pseudo-ştiinţe îmbolnăvite de ateism. Ştiinţa românească lipsită de respiraţia marilor orizonturi, n-are nici o aderenţă roditoare cu sufletul Ţării. Ea falsifică generaţiile neamului, acele generaţii care trebuie să ştie că: Natura e un templu pe lespezile căruia poţi săruta urmele paşilor lui Dumnezeu;

  • Adevărata civilizaţie nu poate fi decât creştină. Credinţa în Hristos e singura în stare să civilizeze pe om;

  • Civilizaţia română? Hristos este piatra de temelie a istoriei noastre. Creştinismul este unica zare care deschide istoriei româneşti porţile veşniciei.

Prof. Dr. Nicolae Paulescu a fost savant, om de ştiinţă în sensul cel mai autentic al cuvântului, dar mai presus de toate om de o aleasă factură morală.

Frumuseţea sufletului său - urmarea lui Hristos-prin cuvânt şi fapte şi-a manifestat-o iertând pe cei care i-au furat descoperirea vieţii sale - insulina - pe numeroşii săi vrăjmaşi prin cuvintele biblice: „Iartă-le lor, Doamne”!

S-a stins din viaţă la 19 iulie 1931. A fost îngropat în cimitirul Bellu din Bucureşti, în murmur de rugăciune cu „tricolorul românesc şi Sfânta Cruce la cap”, conform dorinţei sale.

Biserica Ortodoxă, omul de ştiinţă în care bate o inimă de român şi creştin îi cinsteşte memoria.

Din pilda vieţii lui, din gândirea lui se adapă generaţiile neamului.

De sus, din lumea de fericire şi lumină divină duhul celui ce a fost Prof. Dr. Nicolae Paulescu priveşte surâzător peste veacuri.

Ctitor al ştiinţei româneşti, creştin de elită al Bisericii Ortodoxe - icoană în veac a savantului român - flacără de duh românesc,

Pr. Eugen GOIA

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

  1. Pr. Dr. Nicolae Mladin, Doctrina despre viaţă a Prof. Nicolae Paulescu, reeditată, 1997, Iaşi.

  2. Pr. Prof. Ioan Bunea, Prof. Dr. Nicolae Paulescu, îndrumător Bis., Cluj, 1982.

  3. Dicţionar Enciclopedic Român, vol. III, Bucureşti, 1965, p.687.

  4. Pr. Gheorghe Băbuţ, Pelerinul Român, Oradea, 1991.

  5. Nicolae C. Paulescu, Instincte, Patimi şi Conflicte, ediţie îngrijită de Răzvan Codrescu, Bucureşti, 1995.

⌛️ OrtodoxINFO: Sâmbăta 24 Iunie – întemeietorii Legiunii Arhanghelul Mihail vor fi comemorați la Țigănești →

- Posted in România Profundă by

OrtodoxINFO, Legiunea Arhanghelul Mihail, comemorare

Pelerinajul tradiţional la mormintele lui Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu va avea loc în ziua de sâmbătă 24 iunie 2023, ora 11, la mormintele acestora din cimitirul satului Ţigăneşti (com. Ciolpani, jud. Ilfov), unde va avea loc o ceremonie religioasă, imediat după terminarea Sf Liturghii, anunță Frăția Ortodoxă Sf M Mc Gheorghe și Fundația Ion Gavrilă Ogoranu. Pentru detalii organizatorice, participare etc, contact: FlorinDobrescu, Tel/WhatsApp +40722749249 (A nu se confunda cu Mănăstirea Țigănești!)

SCURT ISTORIC

După căderea comunismului în România, a devenit o tradiţie ca în fiecare an, de 24 iunie, foştii deţinuţi politici să se adune în cimitirul satului Ţigăneşti (com. Ciolpani, Ilfov), la mormântul lui Radu Mironovici, fost deţinut politic, unul dintre cei cinci întemeietori ai Legiunii Arhanghelul Mihail în 1927.

Pe lângă semnificaţia religioasă ancestrală (străvechea sărbătoare a Sânzienelor) şi creştină (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul), ziua de 24 iunie are o semnificaţie istorică legată de întemeierea în 1927, Legiunea Arhanghelul Mihail, la iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu şi a altor 4 camarazi ai săi – Ion Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu şi Ilie Gârneaţă, cunoscuţi drept „cei cinci de la Văcăreşti” sau „văcăreştenii”. Titulatura amintea de recluziunea celor cinci la închisoarea Văcăreşti în perioada 1923-25.

La momentul instaurării dictaturii comuniste în România, se mai aflau în viață 3 din cei 5 văcăreșteni, și anume Radu Mironovici (aflat în țară), Corneliu Georgescu și Ilie Gârneață (aflați în exil din 1941). Corneliu Zelea Codreanu fusese asasinat la ordinul lui Carol al II-lea în 30 noiembrie 1938, iar Ionel Moța căzuse eroic în luptă împotriva birgăzilor comuniste în Spania, la Majadahonda, lângă Madrid, la 13 ianuarie 1937. Corneliu Georgescu își găsise sfârșit în condiții de asemenea tragice, în contextul tulbure de la sfârșitului războiului, în Austria, la Mittersil, iar Ilie Gârneață avea să supraviețuiască până în 1971, în Germania.

Radu Mironovici, era deci singurul întemeietor al Legiunii Arhanghelul Mihail care rămăsese captiv în România comunistă. Soarta lui nu a fost cu nimic mai puțin tragică. După 1945, fără a se fi situat pe o poziție ostilă celor două facțiuni legionare, el nu s-a afiliat nici grupării loiale lui Horia Sima și conduse de împuternicitul acestuia, Nicolae Petrașcu, dar nici grupării anti-simiste loiale exilatului Constantin Papanace și lui Ilie Gârneață. Statutul lui și al discipolilor săi avea să fie unul oarecum distinct, orientat pe o abordare exclusiv mistică și educațională a liniei Mișcării Legionare. Condamnat în 1948, după uriașul val de arestări inițiat de organele represive comuniste împotriva membrilor Mișcării Legionare, el avea să execute o dură detenție politică până la amnistia generală din 1964, când la presiunile Occidentului și sub amenințarea sanțiunii eliminării din ONU, România comunistă a fost nevoită să elibereze toți deținuții politici. Pentru Radu Mironovici însă această eliberare nu a adus schimbări majore în regimul de viață, el rămânând unul dintre cei mai supravegheați cetățeni ai României comuniste. În acest context, lui Radu Mironovic și soției sale Elena, li s-a impus un domiciliu forțat în cadrul căminului de bătrâni din satul Țigănești, comuna Ciolpani, din nordul județului Ilfov. Sărac și bolnav, el avea să îndure aici mizeria și umilințele suportate de persoanele de vârsta a treia în toate azilele României comuniste. În toată această perioadă, Radu Mironovici va frecventa asiduu bătrâna și modesta bisericuță din cimitirul satului Țigănești, unde se va îndeletnici cu munca de întreținere a curățeniei lăcașului și cimitirului. Localnicii bătrâni și-l mai aminteau încă, prin anii 1990, ca pe un bătrân blajin, foarte credincios, care își trăia în liniște și demnitate suferința și ostracizarea. S-a stins în 1974, la scurt timp după ce un individ din sat îl agresase fizic și a fpst îngropat alături de soția sa, Elena, în cimitirul satului Țigănești.

Din acest motiv, după 1990, foştii deţinuţi politici proveniţi din rândul Mişcării Legionare au instituit acest obicei, de a se aduna în fiecare zi de 24 iunie la mormântul „văcăreşteanului” Radu Mironovici (Ilie Gârneaţă şi Corneliu Georgescu erau înmormântaţi în exil, iar mormintele lui Corneliu Codreanu şi Ion Moţa sunt încă necunoscute). În anii 1990 au fost aduse la Ţigăneşti şi osemintele lui Corneliu Georgescu de la Mittersil (Austria), unde acesta decedase în 1945.

În primii ani, pelerinajul a fost organizat chiar sub egida AFDPR, iar ulterior a Fundaţiei Buna Vestire, înfiinţată de foștii deținuți politici legionari.

După anul 2000, această adunare anuală a început să se organizeze în sâmbăta cea mai apropiată de 24 iunie, pentru a da posibilitatea participării şi urmaşilor deţinuţilor politici, care în timpul săptămânii nu puteau participa.

Astfel, pelerinajul anual de 24 iunie de la Ţigăneşti reprezintă o tradiţie a comunităţii luptătorilor anticomunişti de după 1990. Au fost voci care au criticat această tradiţie, invocând circulara lui Corneliu Codreanu din 1937, prin care acesta spunea că ziua Legiunii nu trebuie sărbătorită (în contrast cu celelalte partide). Însă tradiţia pelerinajului anual de la Ţigăneşti nu reprezintă o formă de aniversare, ci un mod de a marca, în acea zi, memoria celor care au înfiinţat această mişcare şi a miilor de legionari ucişi în timpul persecuţiilor celor trei dictaturi ale secolului trecut.

Sursa: https://ortodoxinfo.ro/2023/06/19/sambata-24-iunie-intemeietorii-legiunii-arhanghelul-mihail-vor-fi-comemorati-la-tiganesti/

📃 Scrisoare deschisă adresată de Generalul Maior Aviator Radu Theodoru către Patriarhul Daniel →

- Posted in România Profundă by

Chipul demnității

Părinte Patriarh,

Sunt Generalul Maior Aviator Radu Theodoru, veteran de război, membru titular al Uniunii Scriitorilor, distins cu Premiul pentru Proză al Academiei Române ( academia adevărată, nu sucursala asociației Wiesel ), premiul acordat tetralogiei istorice „Vulturul” viața superapolitică a primului făuritor de Magna Valahia, după comisarul asociației teroriste Wiesel, primul antisemit din șirul voievodal al românilor.

Fac parte din oștirea celor 13 986 900 de bine măritor creștini ortodocși în fruntea căreia stați, fiind și membru activ în adunarea eparhială a Episcopiei Giurgiului.

  1. Veteran al unui război dezrobitor, deopotrivă, împotriva iudeo-bolșevismului, iudeo-fabianismului și al nazismului hitlerist, deci război împotriva unor doctrine politice, antiumane, imperialiste, care au mutilat România Mare, nu împotriva popoarelor cărora le-au fost impuse. Am trăit ororile, tragediile, suferințele semenilor mei. Aproape victimă a aero-bombardamentelor americane asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944. Am văzut cu oroare cele 3000 de victime ale bombardamentului, mutilate, strivite, despicate din curtea Facultății de Medicină expuse spre a fi identificate de rude. M-a cutremurat până-n străfundul străfundului meu omenesc martiriul camarazilor mei arși de vii în carlingile avioanelor noastre de vânătoare. Părinte Patriarh, eu am trăit războiul. Nu l-am văzut la cinema, sau la televizor stând comod în fotoliu, sorbindu-mi tacticos cafeluța. Mă așteptam ca în ziua de 24 ianuarie, când românii au omagiat unirea principatelor manifestând pentru pace și hristicul bună-învoire între oameni, să se umple cerul patriei de dangătele clopotelor. Întâiul Stătător al Bisericii Naționale să iasă în pritvorul magnificei sale opere, Catedrala Neamului, în straiele sale albe, simbol al purității, al păcii, să binecuvinteze mulțimile și pretutindeni în satele matcă, în târguri și orașe preoțimea în odăjdii cu prapuri și icoana Maicii Domnului să conducă procesiunile păcii măcar în jurul bisericilor, dacă cimitirele eroilor, sau monumentele lor erau prea departe. Și beneficiarul participant în gărzile de onoare ce străjuiau marile procesiuni bisericești interbelice când companii întregii ale cinului monahal, prin simpla lor prezență schimbau raportul spiritual dintre tensiunea cotidianului și echilibrul blând, serafic al credinței în favoarea acesteia prilejindu-mi o stare de detașare, un transfer de istoricitate, m-a mâhnit adânc alarmându-mă în același timp pustiul zilei Unirii. Unde este biserica neamului, acum într-un moment crucial al istoriei noastre pus sub semnul a mai rămâne în istorie, sau cu rușine a ieși din istorie. Mi-am orânduit fișele document și iată, Părinte Patriarh, ce-mi spune sinteza lor aplicând metoda Putin, mult hulitul Putin. Fiecare fenomen social, economic, politic se analizează din perspectiva istoriei și preistoriei lui. Să luăm aminte.

Părinte Patriarh, iată ce-mi spune sinteza documentării mele în legătură cu lipsa bisericii oficiale din mișcarea pentru pace inițiată în societatea civilă.

  1. Fostul președinte al Statelor Unite, Bill Clinton, cunoscut ca cel mai iudaizat președinte la influiența ocultei financiar-bancare a dăruit Israelului cel mai mare și performant computer al omenirii.

  2. Sub diferite pretexte, oculta globalizatoare a ordonat guvernelor îndatorate financiar să aplice un sistem biometric de înregistrare polițienească a populației.

  3. Toate datele obținute de această lucrare polițienească, completate cu datele diferitelor așa-zise recensăminte sunt centralizate la Tel Aviv, în computer-ul ultraperformant amintit.

  4. Echipe de specialiști repartizate pe țări selectează persoanele dezirabile care vor fi impuse în conducerea acelor țări. Un criteriu principal al selecției este ca personajul să fie șantajabil. Acum o paranteză despre ecumenism, adică despre o doctrină aparent unificatoare, globalizantă a religiilor după zicerea marelui cărturar, mitropolitul doctor Antonie Plămădeală, ca tot să fie una ( asta teoretic ), el fiind cel care i-a descifrat secretul, iar după alt cărturar, mitropolitul Bartolomeu Anania în pastorala de paști 2005, citez:

„Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar şi prin creştinătate.

Isprava lui cea mai mare este aceea că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe [nu că ar fi în mod real mai multe, ci că asta vrea să dea impresia, că nu ar fi o singură Biserică, ci mai multe – vezi şi mai departe, n.n.]. Din mai multe a făcut o puzderie. Şi continuă s-o facă, prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu.

Se adaptează uşor, şi-a rafinat metodele. Lucrează la lumina nopţii şi comunică prin unde herţiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurenţial pe piaţa bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiş, te invită la dialog frăţesc. Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomeneşti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.”

După ce a publicat pastorala, mitropolitul Anania, un bărbat atletic a trecut neașteptat la Domnul. Episodul Bartolomeu Anania, ecumenistul și Daniel Ciobotea se leagă dialectic după cum urmează. Ecumenismul teoretic redefinit de oculta iudaică spre a globaliza religiile într-o nouă religie universală controlată și dirijată de ea a fost organizat administrativ în Elveția, finanțat din belșug. El dispune de o rețea bine articulată de presă și studiu. Oferă burse consistente studenților de toate confesiunile din rândul cărora prin metodele știute, de la corupție la șantaj își recrutează agenții de influiență, care întorși la bisericile lor sunt propulsați în ierarhie slujind la șubrezirea și subordonarea acestora scopurilor ocultei. Părintele Iustin Pîrvu spunea, “Avem datoria de a vădi rătăcirile conducătorilor bisericești, de a vădi pericolul ecumenist”. Citatul este luat din revista Atitudini, iulie 2010, pagina 24. Notez prestația antiecumenistă a unor clerici greci, fără bizantinismele de rigoare, directă și explicită, exemplară și îl citez în acest sens pe Arhimândritul Haralambie de Vassilopoulos, din volumul său “Ecumenismul fără mască”, atenție, cu editura nenumită, fără ISBN, într-un fel de semi-clandestinicitate. Halal libertate a opiniilor. Fiți atenți, voi binecredincioșii că părintele Patriarh știe din practică, citez:

“Ecumenismul este o mișcare mondială a sionismului internațional și are ca unic scop cucerirea politică și religioasă a lumii.”

Simplu, clar și explicit. Cum problema este esențială pentru ortodoxism, pentru românitate, liantul națiunii și motivație a patriotismului și termen fundamental al identitarului, cum se leagă de părintele Patriarh, de infiltrația ecumenică imediat post-decembristă pregătită din vreme, numită Grupul de Reflexie pentru Înnoirea Bisericii. Repet, fiți atenți, Grupul de Reflexie pentru Înnoirea Bisericii, frate geamăn cu Grupul pentru Dialog Social gestionat de Pleșu și Liiceanu școliți de Serviciile Speciale americane. Cum cei patru diriginți ai grupurilor siameze Pleșu, Liiceanu, Anania și Ciobotea au escaladat spectaculos ierarhia laică și bisericească post-decembristă, Pleșu ministru, Ciobotea mitrololit și patriarh, Anania mitropolit. Sunt obligat moral să explic temeiul acestei scrisori deschise după cum urmează.

Mărturisesc că scriind aceste rânduri mă obsedează și domină imaginea superbă a Catedralei Neamului, zvelte, elansate, cupolele aurite strălucind solare, optimistă, departe de masivitatea mohorâtă, penitentă a catedralelor catolice, exprimând românitatea, românitatea folclorică, un preaplin de natură, flori de câmp, zefir, nu știu... o alt fel de mioriță... și-mi spun că omul care a ctitorit-o nu poate fi unul care a dat neamul zarafilor pentru un toiag aurit și o fală deșartă. Părinte Patriarh, ești hulit și contestat, ești și iubit și respectat, ai călcat sau nu canoanele susținut de cei care te-au slujit slujindu-i, dar ai ridicat un semn al veșniciei românești într-o epocă satanică, hulitoare de Hristos și dornică să ne scoată din istorie, care ți-a dat replica ridicându-ți împotrivă sinagoga de la Sighet spre a justifica minciuna zisei școli iudaice de la Geneva. Aici, cândva au viețuit două moroabe ale aceeași seminții, geto-dacii și khazarii, care iată, după ce au rătăcit aiurea sub semnul vițelului de aur se întorc la vatră. Și ce? Deci, să dăm jos măștile purtate la balul macabru al decembriadei și al post-decembriadei. Înainte de 1989, Pleșu și Liiceanu au fost recrutați și școliți la o universitate patronată de CIA. Șmecheria cu voie de la securitate a scris-o fără replică generalul Rogojeanu. Pleșu, interesant când scrie despre îngeri, lichea dezgustătoare, când hulește țara ca să justifice bacșișul copios care-i vine prin ambasada Germaniei. Liiceanu, pupilul dublului asasin moral de conducători ai românilor Saul Bruckner, zis Silviu Brucan, înzestrat cu editura Humanitas, ambii cu binecuvântarea lui Soroș, patronul de corcituri umane, regizor și sponsor de ticăloșii portocalii și tot amândoi fondatori la ordin ai comandoului dezintegrant de cultură numit Grupul pentru Dialog Social. Întrunind pseudonime și lichele autohtone hulitoare de Eminescu și de cultură națională. Conform programului, Pleșu răsplătit cu Ministerul Culturii, burse, documentări pe mapamond și aceeași adiacente. Grupării cu sarcina de a dezintegra cultura i se adaugă gruparea de-a dezintegra biserica. Anania, recrutat probabil în peliprul american organizat de securitate, personalitate cu o biografie controversată și dubioasă pe vremea experimentului Pitești, Daniel Ciobotea sigur recrutat pe timpul studiilor devenit propagandist înfocat al ecumenismului, de fapt o bună parte din tinerețe și-a petrecut-o în Franța, Germania și Elveția studiind teologia catolică și protestantă, apoi ecumenismul fiind lector și director adjunct al institutului ecumenic de la Bossey, Elveția. Biserici ortodoxe, biserica noastră, liantul multisecular al poporului român, obiectiv prioritar și principal al iudaismului globalizator deghizat în ecumenism, păstorită de Patriarhul Teoctist pe care l-am cunoscut, a fost luată cu asalt de comandoul religios Ciobotea, Anania, trepădușul Baconsky mult decoratul prin străinătățuri și alții, sprijinit politic din exteriorul ecumenist și intrat în grațiile lacheilor ocultei. Detentă în ierarhie, mai mult necanonică ( nu mă pot pronunța, canonică, necanonică, pentru că nu sunt în temă ) privește organele bisericești statutare. Aici se motivează refuzul patriarhului de a sluji pacea, prestația lui ecumenică și tributul plătit spre a putea ctitorii superba Catedrală a Neamului, pandantivul spiritual al palatului poporului, expresia politică a forței noastre vitale. Să trecem mai departe să vedem care a fost și care este prestația părintelui Patriarh în această perioadă nu numai controversată, dar tragică și păguboasă pentru noi românii. Neavând practică slujutoare, pastorală, izolat la catedră, în biblioteci, în simpozionae comunicând numai cu teologi cărturari și cu emisarii ecumenismului perfid, ajuns patriarh pe căi ocolite, v-ați izolat de oștirea de rând, de masa credincioșilor, de cei aproape 14 milioane, care avându-vă cu ei, simțindu-vă al lor v-ați fi apărat și altfel v-ar fi fost păstorirea, umană, caldă, hristică. V-ați izolat între cei de la vârful puterii laice, ostil poporului. Spoliatorii averii comunitare, slujile rapace ale ocultei, de ocultă impuși la vârful care au transformat România în slugo-stat și un fel de colonie a Israelului. Vi-ați dat legătura cu binecredincioșii pe mâna unui Baconsky, școlit și el, închinător prea-plecat și slujbaș la stăpânul globalizator fără nicio audiență dincolo de așa-zișii elitiști, iar purtătorul de cuvânt, nu-i rețin numele, arogant, cu aer dictatorial. Măi nene, nu știu cum te cheama. Ești acolo cât vei mai fi. Să-i slujești pe cei 14 milioane. Patriarhia nu-i moșia voastră, a slujbașilor temporali, indiferent de rang, patriarhia este a noastră, a poporului român, drept credincios, ortodox, a istoriei acestui popor. Rostul ei este să-I slujească lui Dumnezeu și nouă, mulțimilor. Nu există în sine și pentru sine, pentru aranjamente profitabile și pentru limuzine la scară. Păcat, Părinte Patriarh. Mare păcat.

  1. După lovitura de stat din decembrie 1989, oculta a dezlănțuit ofensiva mortală împotriva bisericii naționale, stâlpul spiritual al statului, al românității, tot felul de paleologi, de pseudonime, de neica nimeni, sau de neica cineva, scotocitori prin arhive, purtători de calomnii, țațe pe piața zvonurilor au calomniat ierarhii și mai ales înalții ierarhi. Cel mai folosit argument a fost colaborator al securității ( voi stărui la timpul potrivit și asupra acestei informații, colaborator al securității ), dirijorii ofensivei contra bisericii au impus o pauză notabilă să sintetizeze rezultatele slabe. Scandal ratat. Era nevoie de altceva profesional, care să-l țină în șah pe Mitropolitul Moldovei, ecumenistul desemnat să înnoiască biserica deschizându-i calea spre tronul patriarhal.

  2. Pseudonimul ( fiți atenți și cei care ascultați scrisoarea adresată Patriarhului ) Iulian Sorin infiltrat în securitate, șeful serviciului artă și cultură din direcția I-a a fost în travesti civil inspector general în ministerul culturii. Moses Rosen, de proastă amintire, a fost rabinul șef al cultului mozaic. Ilie Neacșu a fost directorul Gazetei Naționaliste Europa, iar subsemnatul, membru fondator și prim vice-președinte al Partidului România Mare, cele patru personaje nominalizate mai sus au fost întrunite de către realizatorul TV Mihai Tatulici în emisiunea Veniți cu noi pe programul 2, în ziua de luni 23 martie 1992 pe o temă neutră. În fapt, o ambuscadă vicleană tipică nazismului sionist, fusese invitat Vadim, care m-a rugat să-l înlocuiesc. Tema, cele două gazete și antisemitismul. Stărui, momentul fiind edificator pentru metodele de incriminare ale românilor. Ajunși pe platou am rămas siderați. Rabinul avea o suită în stânga și dreapta, organizată ca un soi de tribunal. În spatele lui un fel de gardă de corp, fundalul acestui aranjament era format din panouri cu victimele așa-zisului Holocaust din județele din nordul Moldovei și a Basarabiei. Ne-a fost prezentat și istoricul israelian Jean Ansel născut în România. De fapt, un tribunal, acel jalnic și mizer Tatulici conducând operațiunile spre a-l servi pe rabin, Ansel ponderat și cele mai grotești și penibile momente care-au revoltat o țară și destui evrei cinstiți care mi-au telefonat după, ofițeri români care apucau copilași evrei de picioare și le zdrobeau capul izbindu-i de pereți. Hecatombe de muribunzi, de morți, sau numai răniți îngropați de-a valma, acoperiți cu un strat subțire de pământ care se mișca și trupa juca deasupra, strivindu-i. Cereți filmul, este de o nerușinare de neimaginat. Când rabinul nu înțelegea replicile noastre ( noi eram 2, ei erau cel puțin 15 ), se întorcea și când în spatele lui acel Iulian Sorin îi șoptea la ureche răspunsul pe care-l credea de cuviință. Și bomba, proaspătul Mitropolit al Moldovei, Daniel a găsit de cuviință că o temă urgentă și importantă a mitropoliei ar fi o discuție, o analiză, un seminar cu tema: “Spiritualitatea psalmilor și morala spiritoală a profeților”. Fiind o temă dificilă, având invitați deosebiți, spre a nu fi tulburat d-ale cotidianului, mitropolitul a ales ca adăpost al seminarului schitul Durău, liniștea sihastră și discuția de rigoare. Iată specialiștii în psalmi ai acestui seminar, seminar internațional. Din partea invitaților au participat rabinul șef emerit al armatei israeliene Mordechai Piron. Alți câțiva rabini venerabili, pe noi interesându-ne în mod deosebit participarea gazdelor. Ambasadorul Israelului în România, pe atunci Abraham, nu numai conform protocolului indiferent că era sau nu era specialist în psalmi, desigur rabinul șef Menachem Hacohen și surpriză șopotitorul la urechea rabinului șef Moses Rosen de la emisiunea lui Tatulici, mai sus pomenită, pseudonimul Iulian Sorin, fostul și de ce nu și actualul colonel de securitate, cândva bineorânduit ca șef al serviciului Arte-Cultură, în direcția I, în misiune și în civil trimis ca inspector general la departamentul cultelor cu dosarele înalților ierarhi cu tot. Iată-l la Durău fiind secretar general al Federației Comunităților Evreiești din România, probabil multicalificat în dosare secrete, în psalmi și șantaj. Povestea de mai sus are tâlcuri adânci, întristătoare și tălmăcește episodul următor și ultim dedicat ecumenistului nostru Patriarh Daniel.

Iată sinteza rezultatului simpozionului internațional de la Durău cu tema “Spiritualitatea psalmilor și morala spirituală a profeților”, executată de soldatul care sunt.

  1. În loc să faceți public prin predici duminicale în fiecare biserică simpozioane, mese rotunde, prin mass-media patriarhiei documentul principal al globalizării Super Memorandumul de la Strasbourg, semnat de câțiva ierarhi greci ori cumpărați, ori șantajați, că semnatarul civil, un ministru grec în exercițiul care a primit ordin să semneze, nu contează, clerul monahal și de mir a primit strașnică poruncă ori să nege că ar exista, ori să afirme că este un fals. Am verificat cele două versiuni în documentarea minuțioasă făcută în rândul clericilor de miri, în rândul cinului monahal și al mirenilor. Răspunsul uzual și diplomatic a fost: “N-am auzit”, “Nu știu”, urmat de o abilă schimbare a subiectului. Consider manevra ca un atentat la existența Statului Național dublat de un atentat la biserica lui națională, triplat cu o imixtiune grosolană a iudaismului în rânduiala Bisericii Naționale.

Supermemorandumul cuprinzând capitole dedicate administrației, școlii, bisericii, organizării viitorului apropiat, astfel ,de fapt un regulament rânduit pe articole, articolele conțin ordine ( să fim atenți ), ordine globalizatoare cu termene de execuție care, parțial s-a aplicat riguros în România prin guvernările slugilor și tăcerea patriarhiei, exemple:

  • Introducerea prostituției și homosexualității în școală, iar în viitorul apropiat, programarea a trei slujbe de comemorare a Holocaustului ( cel imaginar nu cel pandemic ), reducerea, radierea sfinților ziși antisemiți de pe iconostase și excluderea lor din rânduielile bisericești, excluderea sărbătorilor naționale, biserica propagandistă a desființării statului național.

Este un sumar aberant de schemat. Am analizat supermemorandumul pe internet, pe larg. S-a șters de pe internet, dar și din memoria urmăritorilor. Slujile globalizării l-au pus în practică în școală, rezistența pasivă a bisericii opunându-se înnoirii ecumenico-globalizatoare a grupării Ciobotea-Anania. Divulgarea și comentariul public al supermemorandumului la scară națională ar fi prevenit distrugerea învățământului, escaladarea programului globalizator, ar fi luminat scopul directivelor Bruxelului referitoare la negarea tradițiilor, a celor religioase și mirene. Slaba prestație a apărării identitarului a permis oficialilor o cercetare de luptă a ofensivei antihristice dezlănțuită furibund în Statele Unite prin filme și piese de teatru de o josnicie de neimaginat, temă dezvoltată în volumele mele “România ca o pradă” și “Francmasoneria, pro și contra”. Deci, s-a permis slugilor globaliste să monteze la București mizeria numită superstar. Dacă reacția publicului spălat pe creier a fost modestă, reacția patriarhiei a fost cvasi-nulă demonstrând largul spirit inovator al unor elite, gen Banconsky și al oficialilor din ierarhie. Stâlpul creștinismului și al ortodoxismului, mai ales, este Iisus Hristos. Împotriva Lui, s-a concentrat ofensiva talmudică a globalizatorilor care nu s-au sfiit să-L numească “târfa diavolului”. Așa cum spun în josnicile lor piese puse în scenă ( când antihriștii trec la Mahommed și-l insultă, musulmanii în loc de predici îi gratulează cu o filipică tip kalașnikov, dar asta este treaba musulmanilor, nu a noastră ), asta ne duce la punctul 4 care spune așa:

  1. Punctul patru al contradicției fundamentale dintre mascarada ecumenistă și împreună rugăciunile cu rabinii la care ați participat, adică rabinii, hulitorii lui Hristos și patriarhul României, ecumenist convins după odăjdiile pe care le poartă ar trebui să fie jertfelnic, jertfelnic la Hristos. Iată ce a spus la temă mitropolitul Serafim al Pireului în articolul “despre manifestările interreligioase ale ecumenismului sincretist”, sub pretextul păcii. Ia să vedem ce spune mitropolitul Serafim. Citez din volumul respectiv, “Cum poți să te rogi împreună cu ticăloșii de rabini ai evreismului care au transformat credința în Dumnezeul Vechiului Testament în luciferism și satanologie, introducând în iudaism cabalismul și talmudismul, care cu încăpățânare și îndărătnicie hulesc pe preaneprihănitul Dumnezeu întrupat, așteptând ca fals-mesiaul lor pe antihrist ce va să vie? Cum poți să te rogi cu comunitatea protestantă post-reformată din Olanda al cărei preot paroh din Goringhem, Klaus a scris cartea cu titlul “Crezând într-un Dumnezeu care nu există”? În articolul prin care mitropolitul Serafim incriminează blasfemia iudeo-ecumenistă a acestor rugăciuni împreună, autorul te pomenește părinte patriarh, ca participant după cum urmează, Daniel, preafericitul patriarh al României slujind la Munchen, Germania, iar cea mai veche gazetă, telegraful român cu apariția neîntreruptă din 1852 s-a îmbogățit în post-decembriadă cu o rubrică “Ecumenica”, semnată o vreme de preot doctor lector universitar Daniel Buda, Sibiu, Geneva, Geneva fiind vechiul centru rabinic în care s-a inventat teoria “khazari și geto-daci, două popoare ale aceleiași seminții”, dar și sediul consiliului mondial al bisericilor. Coincidență neîntâmplătoare.

Părinte patriarh, Doamne ajută!

General Maior Aviator Radu Theodoru, veteran de război și scriitorul cu același nume își încheie demersul făcut către biserica oficială pe care o reprezentați, nereprezentând însă biserica ortodoxă națională și cei aproape 14 milioane de dreptmăritori ai ortodoxiei românești.

  1. N-ați răspuns multiplelor provocări ale ocultei globalizatoare făcute la adresa tradițiilor religioase și mirene legate de marile noastre sărbători, Crăciunul și Sfintele Paști, adică de nașterea și renașterea, învierea lui Hristos, stâlpul și temeiul credinței noastre, inamicul mult hulit al iudeo-globalismului.

  2. Dimpotrivă, ați slujit Sfânta Liturghie cu hulitorii lui Hristos.

  3. În ciberspațiu ați avut o replică timidă la operația de depersonalizare a globalizatorilor prin introducerea polițienească a datelor biometrice.

  4. Ați anulat cunoașterea programului de distrugere a românilor, a religiei, istoriei, moralității și normalității lor interzicându-le accesul la supermemorandumul de la Strasbourg.

  5. Ați fost pro vaccinare, crimă împotriva umanității slujind astfel programul de Holocaust planetar al ocultei globalizatoare.

  6. Ați slujit războiului din Ucraina declanșat de iudeo-atlantism fiind inert la toate manifestările și manifestațiile pentru pace ale poporului român.

  7. Ați tăinuit substratul demolator de ortodoxie al sinodului din Creta, pe care iudeo-ecumenismul l-ar fi vrut un Conciliu Vatican II care a demolat catolicismul.

  8. De ce n-ați făcut împreună rugăciuni cu greco-catolicii români din țară să ștergeți adversități vechi și stupide, precum au făcut-o pașoptiștii ardeleni la 1848 când preoți ortodocși și greco-catolici au alcătuit cadrele de bază ale legioanelor țărănești din oștirea Iancului.

  9. Ce v-a îndreptățit să acordați cea mai înaltă distincție bisericească numită “Crucea Patriarhală”, profesorului Marga din Cluj, cel mai zelos imnograf al nazismului sionist care a introdus în învățământ studiul zisului Holocaust pe timpul dezastruosului său mandat ministerial aplicând și reforma Marga, distrugătoarea școlii românești tradiționale în ante-decembriadă, situată pe locul 4 planetar.

Părinte patriarh, recrutat prin ecumenism ați fost obligat să vă slujiți stăpânii în dauna bisericii naționale și a poporului român, român ortodox. Ctitorirea superbului monument arhitectural “Catedrala Neamului” vă va veșnicii fără să vă ierte că la o cumpănă cumplită a istoriei naționale ați slujit altora și nu poporului. Notați părinte patriarh că împreună rugăciunile cu rabinii antihriști au ridicat la Sighet o sinagogă uriașă, pandant la Catedrala Neamului spre a certifica teza “aici, în vechimea vechimilor au viețuit două popoare ale aceleiași seminții, geto-dacii și khazarii”.

Iată rodul ecumenismului vostru, patriarh fără 14 milioane de credincioși. Veni-va și cel chemat! Dumnezeu și noi poporul român să vă acordăm drum liber spre istorie și judecata ei !

Sursa: https://telegra.ph/SCRISOARE-DESCHIS%C4%82-06-14-2

💡 Colocviile ARS VERBA: Combaterea "antisemitismului" folosește subjugării românilor?

- Posted in România Profundă by

Ediția din 10.06.2023 a emisiunii COLOCVIILE ARS VERBA

Tema emisiunii: Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? - Dezbatere explozivă despre cotropirea românilor de către evrei, începând din secolul XIX până în zilele noastre.

Invitat special: Ioan ROȘCA

Invitat permanent: Miron MANEGA – certitudinea.com

Realizator: conf. univ. dr. Daniela GÎFU

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=5l_7lfM1-_c

✏️ Mihai Eminescu - Rugăciune

- Posted in România Profundă by
Mihai Eminescu Rugăciune









Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalța-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pamântului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!


Maica Benedicta: „Eminescu a iubit și a apărat Ortodoxia românească


Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Maica Benedicta): „Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent”.

S-au încercat până acum câteva răspunsuri la problema credinței marelui artist gânditor. Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent, fiecare întemeindu-se pe unul sau mai multe texte. Calitatea probantă a textelor invocate este însă minimă prin desprinderea lor de contextul atât de vast și complex al întregii gândiri și opere eminesciene, care exprimă o personalitate de o natură cu totul particulară.

Într-adevăr, poetul gânditor român este și el o ființă plină de contradicții, ca oricare alt om, așa cum dovedește psihologia modernă. Dar marii artiști, cu înzestrările lor, atât de bogate și variate, resimt, trăiesc și mai cu seamă exprimă psyhee-a lor divizată în feluri neobișnuite, dramatice, uneori chiar tragice. Dualismul acesta întreține în personalitățile înalt creatoare o polaritate, o tensiune adesea greu suportabilă.

Căutător de absolut în viață, în gândire și creație, Eminescu s-a desfășurat cu cele mai înalte registre ale cunoașterii, compensând gravele imperfecțiuni ale realului prin care se simțea închis de necesitate. Și în căutările lui înfrigurate, a pendulat el, liricul admirabil, „între filosofii”, s-a cufundat în mituri, a încercat să pătrundă în știință, cercetând necontenit căile ce duc spre frumuseți și adevăruri supreme.

Știința descifrării manuscriselor vechi, învățată de la preotul satului

Copilăria i-a fost aceea a unui copil normal, crescut în spiritul creștin ortodox al unei familii pioase, având legături strânse cu Biserica și monahismul. Surorile mamei sale Raluca (născută Jurașcu) erau călugărițe (una din ele era chiar stareță la schitul Agafton, unde Mihai era dus adesea). Așa încât copilul s-a familiarizat de foarte timpuriu cu rânduielile, slujbele și cântările mănăstirești.

Pe de altă parte, „Mihai a dobândit primele învățături de la preotul satului, care l-a inițiat în buchiile vechilor scrieri bisericești, familiarizându-l astfel de timpuriu cu acele cărți care cuprindeau toată tradiția ortodoxă. De atunci i-a rămas lui Eminescu acea știință a descifrării manuscriselor vechi cu care avea să-l uimească pe savantul Gaster, pe care-l consulta, cerându-i sfatul și chiar împrumutând de la el manuscrise rare. Tot de atunci s-a trezit în el iubirea pentru prețul și savoarea cuvântului vechi și, mai cu seamă, de atunci s-a născut în el atașamentul, respectul și admirația pentru instituția Bisericii Naționale, a cărei valoare n-a încetat nicio clipă să o lege de istorie și dăinuirea neamului.

Iubirea în opera eminesciană – un principiu armonizator al lumii

Ceilalți dascăli i-au fost natura și satul, în prima descoperind frumusețile Creației neatinsă de mâna omului și loc al libertății absolute, în al doilea înțelegând rânduielile din veac și gândirea tradițională, izvor al creației populare, devenită și unul din izvoarele viitoarei creații a poetului. Aici s-a format matricea structurii eminesciene, s-au prins și rădăcinile cunoașterii și ale credinței, crescând împreună, într-o perfectă convergență.

Pentru Eminescu, iubirea a fost, în fond, un principiu cosmic, armonizator al lumii, forță creatoare, născătoare de demiurgie în artist, cum mărturisește în Scrisorile IV și V.

Pe măsură ce căutătorul nesățios de cunoaștere avea să-și extindă tot mai larg orizontul informației, al culturii, îndoielile aveau să sporească. Mai cu seamă studiile universitare la Viena și Berlin între anii 1869-1874 au hrănit intelectul acela atât de receptiv, de curpinzător.

În Universitatea vieneză, Eminescu a făcut să treacă prin lumea cugetării lui un material enorm de informații: istorie și filosofie, literaturi vechi, arte, drept, economie politică și științe exacte. Frecventa și muzeele, sălile de teatru și concerte, bibliotecile, anticariatele și citea toată noaptea.

Eminescu a creat unicele, superbele modele cosmologice din romantismul european, în Scrisoarea I (cosmogonia și apocalipsa) și în Luceafărul.

Și, pe de altă parte, a dat semne ale unei adânci dureri existențiale. A recurs la filosofia stoică și eleată pentru Glossă, pe care am numit-o mic manual de înțelpciune stoică, predicând rămânerea în afara iureșului lumii, acest mare teatru în care toate valorile sunt răsturnate.

De altfel, o mărturie mult mai târzie, de prin 1886, din perioada ultimă a bolii, vine să confirme întoarcerea definitivă la credința izbăvitoare. Încurajat de Creangă să încerce și un tratament la bolnița Mănăstirii Neamț, Eminescu acceptă sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a înconjurat pe bolnav cu clipe de liniște binefăcătoare pntru sufletul său. Căci, așa cum a consemnat un duhovnic al mănăstirii pe un Ceaslov, poetul a cerut să fie spovedit și împărtășit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil, ziua lui Mihai). Și, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a sărutat mâna preotului și i-a spus: „Părinte, să mă îngropați la țărmul mării, lângă o mănăstire de maici și să ascult în fiecare seară, ca la Agafton, cum cântă Lumină lină”.

Astfel, „gândurile ce au cuprins tot universul” revin la matca Ortodoxiei românești pe care, dincolo de toate pendulările căutătorului de absolut, Eminescu a iubit-o și a apărat-o ca pe prima valoare a spiritualității neamului, întrupată în Biserica națională.

„Pe patul de moarte, maica Benedicta le spunea prietenilor: <<Apărați-l pe Mihai!>>, iar filosoful Noica menționa că, de câte ori revenim să-l citim pe Eminescu, nu ne întoarcem niciodată cu mâinile goale. Și cam așa este! Dacă românii l-au considerat ca atare, acesta este poetul național.” (acad. Eugen Simion)


Câteva versuri:

Las’ să dorm… că nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează.
Îmbătat de-un cântec veșnic, îndrăgit de-o sfântă rază,
Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz,
Căci și-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine;
De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne
Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz.
N-au mai spus și alții lumii de-a ei rele să se lase?
Cine-a vrut s-asculte vorba? Cine-aude? Cui îi pasă?
Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas.
Din „Memento mori” (Panorama deșertăciunilor)


Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slabă,
De care nime-n lume, ah, nimeni nu întreabă.
Și am visat odată să fiu poet ... Un vis
Deșert și fără noimă, ce merit-un surâs
De crudă ironie... Și ce-am mai vrut să fiu?
Voit-am a mea limbă să fie ca un râu
D-eternă mângâiere... și blând să fie cântu-i.
Acum... acuma visul văd bine că mi-l mântui.
Din „Icoană și privaz”*

Selecție din articolul „Eminescu, între credință și cunoaștere” în cartea „Cultură și credință”, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Edit. Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2005, pp. 12-29 și din colecția „Scriitori români”, Mihai Eminescu – Poezii, ediție îngrijită de D. Vatamaniuc, Edit. Univers enciclopedic, Academia Română, pp. 13 -14; pp. 200-201

Mihai Eminescu: Nu cunosc mândrie mai mare decât să fii român

 


 

Page 1 of 3

Mărturisirea Ortodoxă

SACCSIV - Blog Ortodox

Ortodoxia Catholica

OrtodoxINFO - pentru o DREAPTĂ informare