Condac 1:

Ție, alesule nevoitor al Domnului și îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îți aducem! În veghe neîncetată, în postire și în smerenie fiindu-le părinților athoniți prea-ales urmaș, prin însetarea după Dumnezeu și dragostea cea arzătoare către El, har îmbelșugat ai agonisit sufletului tău și următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru toți oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii și pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greșalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu și cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Icos 1:

Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine și după cuvântul Psalmistului: „inima adâncă” ți-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu să urmezi vieții îngerești. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte și ostenelile pământești, cu sfială te chemăm:

• Bucură-te, rod al curăției din părinți binecinstitori de Dumnezeu;
• Bucură-te, că ai iubit a părinților tăi cucernicie din tot sufletul tău;
• Bucură-te, că prin înfrânare și iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
• Bucură-te, că din pruncie căutându-ți bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai înțelepțit;
• Bucură-te, că inima ta să cunoască și să se supună voii lui Dumnezeu mereu a căutat;
• Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
• Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ți-ai îndulcit din tinerețe;
• Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credință de o nepieritoare frumusețe;
• Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Citește în continuare

Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocireaTa la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Citește și ✝️ Rugăciunea Sfintei Cruci

Foto: Crucea de la Mănăstirea Dervent - jud. Constanța

Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmasii Lui, şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, așa să piară demonii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii, zicând:

Bucură-te, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, care goneşti demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad, a călcat puterea diavolului, şi te-a dăruit noua pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmasul.

O, preacinstită şi de viată făcatoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toti Sfinţii, în veci. Amin.

Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni Cap. 1, Vers. 18).

Sfinte Părinte Efrem, inima mea e sfâşiată de durere şi de amărăciune şi nu ştiu ce cuvânt să aduc înaintea ta.

Nimic nu mă mai bucură în această viaţă şi poverile şi suferinţele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare şi cumplit de amară. Nu-L mai desluşesc pe Dumnezeu în nimeni şi nimic şi mă simt ca un om care e omorât de propriile gânduri. Izbăveşte-mă, Sfinte, de această asuprire diavolească, căci nu mai pot răbda mâhnirea şi urâciunea aceasta ce-mi soarbe vlaga şi toată puterea de viaţă.

Tu i-ai văzut pe batjocoritorii şi ucigaşii tăi şi ai răbdat nenumărate schingiuiri şi urâciuni din partea lor, dar prin dragostea ta pentru Dumnezeu ai rămas neclintit în credinţă, înfruntând acea privelişte de iad. Cu totul m-am slăbănogit, iar din multa durere lacrimile nu le mai pot opri. Nu am la cine să merg, nu este cine să mă audă, nu este cine să mă mângâie, nu este cine să-mi spună o vorbă bună. Fă-te tu toate acestea pentru mine, Sfinte Efrem, şi aşa cum eu nu ştiu, tămăduieşte şi limpezeşte sufletul meu, ridicându-mă întru nădejde şi lumină.

Ştiu că e de necuprins cu mintea toată pătimirea ta mucenicească, şi tocmai de aceea te rog pe tine, căci ştiu că ai răbdat urâciuni nemăsurat mai mari decât ceea ce rabd eu acum. Fie-ţi milă de mine ca de un frate mai mic şi foarte neputincios şi rânduieşte în aşa fel, încât prin această durere pe care o trăiesc acum să cunosc mai bine ostenelile tale muceniceşti şi ceea ce înseamnă purtarea de fiecare zi a crucii. Amin.

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.

Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile.

Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate. Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie.

Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire. Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, întăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.

Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Citește 📜 Viața Sfântului Paisie Aghioritul ✝️.

Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Andrei cel întâi chemat, Evangheliștilor Matei, Marcu, Luca și Ioan Teologul dimpreună cu Iacov cel Mare, Filip, Bartolomeu, Toma, Iacov al lui Alfeu, Iuda Tadeul (numit și Levi), Simon Zelotul (numit și Natanael), Matia, Iacov cel Mic, Cleopa, Lazăr, Zaheu, Timotei, Tit, Filimon, Arhip, Onisim, Barnaba, Sila, Silvan, Crescent, Epenet, Andronic, Acvila, Anania, Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena, cu toți sfinții apostoli și cu toți cei întocmai cu apostolii, rugați-vă Preamilostivului Dumnezeu ca să dea iertare de păcate, sufletelor noastre!

Voi, cei ce sunteți stâlpii Bisericii întemeiate pe piatra Hristos, luați aminte la rugăciunea noastră pe care cu umilință o aducem înaintea voastră! Cei care v-ați pus sufletul pentru turma pe care ați păstorit-o pentru Hristos și întru Acesta v-ați îmbogățit sărăcind lumii, luați aminte și la starea noastră a creștinilor din aceste vremuri de pe urmă! Întăriți pe păstorii noștri duhovnicești și întru cinste îi păziți, pe monahi și monahii întru curată nevoință îi ajutați, iar poporului cel evlavios, vă rugăm, credință și pocăință să îi insuflați. Apărați-ne de bântuiala ereziilor, de sminteli și de rătăciri, de schisme și de dezbinări, de răcirea credinței și a dragostei dintre noi. Trezvie duhovnicească ne dăruiți și de duhul lui antihrist ne păziți, ca să nu ne prindă înșelătorul în cursele sale cele viclene. Astfel încât, prin rugăciunile voastre, să aflăm milă de la Hristos, Dumnezeul nostru, și mântuire să dobândim. Amin.

Note:

1 Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți la 29 iunie. Capul Sfântului Apostol Petru se păstrează la Roma, în Catedrala San Giovanni in Laterano, iar alte fragmente din moaștele sale se află în Basilica San Pietro de la Vatican. Capul Sfântului Apostol Pavel se păstrează la San Giovanni in Laterano, iar cea mai mare parte din moaștele sale se află la Roma, în Catedrala San Paolo fuori le Mura. Soborul Sfinților 12 Apostoli se sărbătorește la 30 iunie, iar Soborul Sfinților 70 de Apostoli se sărbătorește pe 4 ianuarie.

[2] Sfinții Apostoli, menționați cu numele în această rugăciune, sunt sărbătoriți astfel: Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolat (30 noiembrie); Sfinții Apostoli, fiii lui Zevedeu, Iacov cel Mare (30 aprilie) și Ioan Evanghelistul (8 mai și 26 septembrie); Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, numit și Vameșul sau Levi (16 noiembrie); Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu (25 aprilie); Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (18 octombrie); Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie); Sfântul Apostol Bartolomeu (11 iunie și 25 august); Sfântul Apostol Toma, numit și Geamănul (6 octombrie); Sfântul Apostol Iacov a lui Alfeu (9 octombrie); Sfântul Apostol Iuda Tadeul, rudenia Domnului, numit și Levi (19 iunie); Sfântul Apostol Simon Zelotul, numit și Natanael, mirele din Cana Galileei (10 mai); Sfântul Apostol Matia (9 august); Sfântul Apostol Iacov cel Mic, rudenia Domnului, fiul Dreptului Iosif, logodnicul Maicii Domnului (23 octombrie); Sfântul Apostol Cleopa, călătorul spre Emaus (30 octombrie); Sfântul și Dreptul Lazăr Apostolul, prietenul Domnului din Betania, cel înviat a patra zi din morți (Sâmbăta din ajunul Duminicii Intrării Domnului în Ierusalim și 17 octombrie); Sfântul Apostol Zaheu Vameșul din Ierihon (20 aprilie); Sfântul Apostol Timotei (22 ianuarie); Sfântul Apostol Tit (25 august); Sfinții Apostoli Filimon, Arhip și Onisim (22 noiembrie și 19 februarie); Sfântul Apostol Barnaba, numit și Iosif (11 iunie); Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet și Andronic (30 iulie); Sfântul Apostol Acvila (13 februarie și 14 iulie); Sfântul Apostol Anania din Damasc (1 octombrie); Sfinții Apostoli și Diaconi Ștefan (27 decembrie și 2 august); Filip (11 octombrie); Pro-hor, Nicanor, Timon și Parmena (28 iulie).

✝️ Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale. Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică. Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi! Amin.

Sfântul Anatolie cel Tânăr de la Optina este unul dintre Cuviosii care s-au nevoit duhovnicește și au sfințit pământul Mănăstirii Optina, din Rusia. Născut în anul 1855 și trecut la cele veșnice în ziua de 30 iulie 1922, acest cuvios bărbat a fost ucenic de chilie al Sfântului Ambrozie de la Optina, în urmă căruia a și rămas că îndrumător duhovnicesc pentru obște și credincioși.

Mănăstirea Optina este una dintre cele mai mari și renumite mănăstiri de călugări din întreg Răsăritul Ortodox. Această se află în Rusia Centrală, la aproximativ 130 de kilometri de Moscova și la mică distanță de localitatea Kozelsk. Ea este considerată a fi centrul spiritualitățîi Bisericii Ortodoxe Ruse, încă din secolul al XIX-lea. Obștea acestei mănăstiri a dat lumii mulți sfinți cuviosi părinți.

Sfântul Anatolie cel Tânăr de la Optina

Alexandru Potapov, după numele sau de mirean, s-a născut în anul 1855, într-o localitate din Rusia. Deși și-a dorit încă de mic să îmbrățișeze viață monahală, el a intrat definitiv pe poartă Mănăstirii Optina abia în ziua de 15 februarie 1885, la vârstă de treizeci de ani, când mama să a trecut la cele veșnice.

Fiind primit în obște, fratele Alexandru a fost rânduit la chilia Cuviosului Ambrozie, spre a-i fi ucenic. Potrivit celor care l-au cunoscut, acest cuvios bărbat a primit de la Dumnezeu încă de la început mari daruri duhovnicești, precum darul dragostei, al compătimirii celor suferinzi, al discernământului și al cunoașterii inimilor.

În ziua de 3 iunie 1895, după zece ani de ascultare și nevoințe duhovnicești, fratele a fost tuns în monahism, primind numele de Anatolie. După trecerea la cele veșnice a Cuvioșilor Iosif și Varsanufie, Cuviosul Anatolie a purtat sarcina de îndrumător al obștii și al credincioșilor, alături de Cuviosul Nectarie. Monahii și credincioșîi cu pregătire intelectuală deosebită obișnuiau să meargă la Cuviosul Nectarie, iar credincioșîi simpli la Cuviosul Anatolie.

Cuviosul Anatolie a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Alexie Meciov (preot de mir, căsătorit), drept pentru care îi trimitea adesea la el pe credincioșii din Moscova.

Cuviosul Anatolie cel Tânăr era totdeauna smerit și niciodată mâhnit, precum mărturisesc cei care l-au cunoscut și cele câteva poze care s-au păstrat până astăzi. Avea mereu chipul luminos, iar bucuria cu care îl întâmpina pe fiecare credincios în parte era precum un izvor cu apă limpede. Cuviosul îi primea pe toți cei care căutau mângâiere sau sfătuire, în orice moment al zilei, trecând peste toate durerile trupești pe care le avea.

Când autoritățile atee au început să prigonească Biserica lui Hristos, mulți stareți și slujitori ai Sfântului Altar au fost aruncați în temnițe. Cuviosul Anatolie a fost și el arestat, însă, pentru bolile sale, nu a fost aruncat în închisoare, ci dus într-un spital pentru deținuți. Acolo, sfântului i-au tuns părul și barbă. Când s-a constatat că a fost confundat cu altcineva, sfântul a fost eliberat, putând să se întoarcă la Mănăstirea Optina. Cuviosul Anatolie a rămas la fel de blând, smerit și luminos.

În ziua de 29 iulie 1922, autoritățile au trimis ordin la mănăstire că starețul să fie arestat din nou. Pentru blândețea și smerenia lui, cei însărcinați cu arestarea au acceptat rugămintea Cuviosului Anatolie de a-l mai lasă o seară în mănăstire, pentru a se pregăti sufletește. În seară cu pricina, starea sănătățîi sfântului s-a înrăutățit, chiar dacă medicul nu a putut să descopere nici o cauza. A două zi, când a intrat în chilie, Cuviosul Varnava, ucenicul sfântului, l-a găsit pe Cuviosul Anatolie așezat în genunchi. Peste doar câteva clipe, sfântul a trecut la cele veșnice, la fel de liniștit precum a trăit toată viață.

Cuviosul Anatolie a trecut la cele veșnice în ziua de 30 iulie 1922, la vârstă de 67 de ani. El a fost înmormântat lângă mormântul Cuviosului Ambrozie, duhovnicul sau, în acel loc despre care, în urmă cu doar două săptămâni, a spus: "Aici poate fi așezat foarte bine încă un om. Exact un loc pentru încă un mormânt."

"O, preaslăviți drepți ai lui Hristos, Cuvioșilor Părinți și Stareți, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie; Iosif și al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie și Nicon, ca șapte stâlpi și șapte luminători ați strălucit în Sihăstria de la Optina! Auziți această rugăciune a noastră și pogorați-ne de la Hristos dar de smerenie și pomenire a morții, să ne izbăvească cu harul Sau de tot răul și să ne învrednicească de sfârșit creștinesc pe toți care îi cântăm Lui: Aliluia!"

Cuvinte duhovnicești ale Cuviosului Anatolie cel Tânăr

• "Fără iarnă nu ar există primăvară, fără primăvară nu ar există vara. Așa este și în viață duhovnicească: puțină mângâiere, iar apoi puțină durere și, astfel, puțin câte puțin, se formează calea mântuirii. Domnul ne poate mângâia tot timpul, însă mângâierea neîncetată ne face rău, așa cum, dacă soarele va dogori neîncetat, totul se va usca sau se va culcă la pământ; dar, când fenomenele alternează, este bine."

• “Încrede-te în voia Domnului și Domnul nu te va rușina. Înaintea sfârșitului tău îi vei mulțumi lui Dumnezeu nu pentru bucurii și fericire, ci pentru nenorocirile și suferințele din viață ta. Și, cu cât mai multe au fost ele în viață ta, cu atât mai ușor vei muri, cu atât mai ușor se va înalta sufletul tău la Dumnezeu."

• "Izbăvește-mă, Doamne, de ademenirea mârșavului și vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, și mă adăpostește de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Da-mi tărie și bărbăție neclintită să mărturisesc numele Tău cel Sfânt, să nu dau îndărăt de frică diavolească, să nu mă lepăd de Ține, Mântuitorul și Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică! Doamne, da-mi, rogu-Te, ziua și noaptea, plângere și lacrimi pentru păcatele mele și fii milostiv în ceasul Strașnicei Tale Judecați! Amin."

Doamne, nu știu ce să cer de la Tine.

Tu Unul știi de ce am nevoie, Tu mă iubești pe mine, mai mult decât eu însumi mă pot iubi.

Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu știe a le cere.

Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mângâiere: numai stau înaintea Ta.

Inima mea e deschisă Ție; Tu vezi trebuințele mele pe care nu le știu eu.

Vezi și fă după mila Ta. Lovește-mă și mă tămăduiește, doboară-mă și mă ridică.

Mă cutremur și tac cu evlavie înaintea voinței Tale sfinte și a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.

Mă aduc Ție jertfă, nu am altă dorință decât numai să fac voia Ta; învață-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!

Amin!

Sfântul Filaret s-a născut pe 26 decembrie 1782 în Kolomna, un orășel de lângă Moscova și a primit la botez numele de Vasile. Tatăl său era diacon (mai târziu a devenit preot).

Tânărul Vasile a studiat la Seminarul Teologic din Kolomna. Aici cursurile erau predate în limba latină.

Vasile era mic de statură și firav, dar talentul său l-a așezat aparte de colegii săi.

După absolvirea seminarului, s-a inscris la Academia Teologică pentru preoţi ce aparţinea Lavrei ,,Sfânta Treime” a Sfântului Serghie de Radonej. Tânărul seminarist a atras atenţia Mitropolitului Moscovei, Platon, care obişnuia să viziteze destul de des mănăstirea, și care îl va lua sub oblăduirea sa.

În 1808, în timp ce era student, tânărul Vasile a primit tunderea în monahism, fiind numit Filaret, după Sfântul Filaret cel Milostiv (1 decembrie). Nu la mult timp după aceasta a fost hirotonit diacon.

În 1809, a mers să predea la Academia Teologică din Petersburg, care abia fusese redeschisă. Ierodiaconul Filaret a încercat să facă teologie pe înțelesul tuturor. Prin urmare el a luptat pentru a avea mai degrabă clase cu predare în limba rusă, decât în latină.

Filaret a fost hirotonit episcop în 1817, fiind numit vicar al Mitropoliei de Sankt Petersburg. La scurt timp după aceasta, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop de Tver, mai apoi de Iaroslav, iar cinci ani mai târziu (1826) va fi ales Mitropolit de Moscova şi Kolomna, demnitate pe care o va păstra până la sfârşitul vieţii sale.

Mitropolitul credea că era de datoria lui de a educa și lumina turma sa cu privire la învățăturile și tradițiile Bisericii. De exemplu, câtă vreme a fost episcop de Tver, a călătorit timp de o sută de zile pe la toate parohiile episcopiei sale, ţinând predici în toate bisericile. A scris cărţi de teologie, manuale şi articole, dar, ceea ce l-a făcut renumit au fost preafrumoasele lui predici şi cuvinte de învăţătură, bazându-și mereu cuvintele pe înțelepciunea Sfinților Părinți. Din 1823, Catehismul său a devenit o carte înfluentă în Rusia și în alte țări ortodoxe.

Reformele Țarului Petru cel Mare au abolit patriarhatul și au limitat sever Biserica, plasând multe aspecte ale vieții sfântului ierarh sub controlul statului. Mitropolitul Filaret a încercat să recâștige o parte din libertatea Bisericii, afirmând mereu că Biserica și statul sunt două entități separate care lucrează în armonie. Nu toată lumea împărtășea opiniile sale, atrăgându-și desigur, partea sa de dușmani. Totuși, el reușește să atingă un anumit grad de succes.

Sfântul Filaret l-a avut ca duhovnic pe Sfântul Antonie Medvedev (12 mai), un ucenic al Sfântului Serafim de Sarov (2 ianuarie). Mitropolitul nu lua nicio decizie fără să se consulte cu duhovnicul său, Arhimandritul Antonie, care a fost numit mai apoi egumen al Lavrei ,,Sfânta Treime” a Sfântului Serghie de Radonej.

Mitropolitul Filaret și-a dorit să aibă Sfânta Scriptură tradusă în limba rusă modernă, astfel încât să poată fi citită și înțeleasă de popor. Astfel, prin sprijinul său, s-a tipărit prima traducere a Bibliei în limba rusă, în timpul Țarului Alexandru al II-lea.

Sub îndrumarea duhovnicului său, Mitropolitul Filaret a făcut mari progrese în viața duhovnicească, primind de la Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate, al înainte vederii și al tămăduirii. Nu este nici o exagerare dacă afirmăm că Sfântul Filaret a fost una din forțele din spatele renașterii spirituale în Rusia secolului al XIX-lea. El a luat apărarea Sfinților Stareți de la Optina, atunci când, înțeleși greșit, au fost atacați. Sfântul i-a sprijinit în publicarea textelor patristice de la Mănăstirea Optina. Tot Sfântul Filaret a protejat maicile de la Mănăstirea Sfântul Serafim din Diveevo.

Pe 19 noiembrie 1867, Sfântul Filaret a săvârșit Sfânta Liturghie, după care s-a retras în chilia sa. La ora paisprezece, au găsit trupul neînsuflețit al sfântului. Acesta a fost înmormântat în Lavra „Sfânta Treime” a Sfântului Serghie de Radonej.

În anul 1995, Sfântul Ierath Filaret, Mitropolitul Moscovei și Kolomnei a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă.

Doamne, ridică omul care a căzut. Călăuzeşte paşii celui care nu ştie încotro trebuie să meargă. Mângâie sufletul cuprins de întristare, şterge lacrima celui care plânge şi vindecă durerea pe care o vezi doar Tu. Amin!

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Cântarea 1: Glasul al 3-lea:

Irmos: Pe Faraon, care era purtat în car...

Cuvinte cel fără de început, pentru sfin­țitele rugăciuni ale Heruvimilor, Se­­­­ra­fimilor, ale Stăpâniilor, Scaune­lor, ale Puterilor celor dumnezeiești, ale În­geri­lor, Arhanghelilor, ale Căpe­te­nii­lor și Dom­­niilor, dăruiește-ne mi­lele Tale cele mari, ca un iu­bitor de oameni.

Ajută-mi, Înaintemergătorule al Dom­­­­nului, rugând pe Hristos; și voi, cea­ta prorocilor, adunarea Aposto­lilor, mul­ți­­mea mucenicilor, rugați pe Stă­­­pâ­nul tu­turor să mă mântuiască pe mine, cel cuprins de multe păcate.

Slavă...

Dumnezeieștilor femei care bine ați pătimit și ați postit, soborul arhie­re­ilor, cuvioșilor și drepților, cinsti­ți­lor sfin­ți mucenici, rugați-vă să dobân­dim bunătățile cele veșnice noi, cei ce cu credință vă fericim.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Mintea mea fiind robită de dez­mier­dările trupești, cu totul o izbăvește, stă­până, ceea ce ești una bună, și cre­dincios mai adevărat prin fapte bune mă arată Fiului tău, ca după da­torie să te slăvesc.

Cântarea 3:

Irmos: Cel ce ai întărit din început cerurile...

Rogu-mă, o, Serafimi, Stăpânii, He­ruvimi, izbăviți-mă de smintelile vrăj­mașilor; voi, Domnii, Căpetenii, Sca­­une și Arhan­gheli, împreună cu toți În­gerii, ru­gați pe Iz­bă­vitorul pentru mi­ne, păcătosul.

Înaintemergătorule, roagă pe Hristos să dobândesc viața cea făcă­toare de bine mie pururea; prorocilor și cetele mu­cenicilor, ale Sfinților Apos­toli, ale arhiereilor, ale cu­vio­șilor și ale sfin­ți­lor mucenici, care v-ați săvârșit prin sânge, rugați-vă pentru mine, păcătosul.

Slavă...

Femei care vitejește ați pătimit și luminat ați postit și pe vrăjmașul l-ați biruit, rugați-vă să fim și noi părtași acelei desfătări și măriri nesfârșite de care voi v-ați învrednicit.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

De Dumnezeu dăruită, Curată Fe­cioară, roagă-te împreună cu cetele cele de sus, cu toți înțelepții Apostoli, cu sfinții mucenici și cu prorocii, ca să luăm desăvârșit dezlegare de păcate.

Cântarea 4:

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne...

Vezi, Hristoase, să nu mă treci cu ve­derea, rogu-mă, pe mine cel cuprins de toate păcatele, ci, prin rugăciunile tu­turor sfinților Tăi îngeri, cu ale muce­nicilor și cu ale Apostolilor Tăi, milu­iește-mă și mă mân­tuiește și moștenitor împără­ției Tale mă arată, ca un mi­lostiv.

Propovăduitorule al lui Hristos, Înainte­mer­gătorule, aprinde acum fă­clia inimii mele cea stinsă, cel ce ai fost luminător Soarelui celui înțele­gător, și te roagă, împreună cu prorocii și cu toți sfinții, să trec în caldă po­căință această viață trecătoare.

Slavă...

Strălucește-mi lumina pocăinței, Iu­bi­to­rule de oameni, Iisuse, și mă în­vred­­nicește să dobândesc mântui­rea, cu mij­lo­cirile celor ce au slujit Ție întru cre­dință, ale sfintelor femei, ale ierar­hilor și ale mucenicilor Tăi, ale pro­povă­dui­torilor, ale Apostolilor și ale sfin­ților mucenici.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce singură ai născut pe Dum­ne­zeu întrupat, ceea ce ești cu totul sfântă, pe Acela roagă-L să ne mântuiască pe toți în ziua cea înfricoșătoare și să ne izbăvească de chinuri și să ne învrednicească de viața și de lumina cea veș­nică, împreună și cu cei ce bine I-au slujit.

Cântarea 5:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta...

Puterile cele înțelegătoare Te roagă acum, Milostive Doamne, Stăpâniile, Scaunele, Serafimii și Domniile, În­ge­rii împreună cu Arhanghelii și cu Căpe­teniile; fii milostiv poporului Tău și-l mântuiește, ca un îndurat.

Fericite Înaintemergătorule, cel ce ai petrecut viață străină și singuratică, fă-mă străin de tot chinul, rugând pe Iisus, iu­bitorul de oameni, împreună cu dum­ne­zeieștii pro­roci, cu apostolii, cu ierarhii și cu sfintele oști ale mucenicilor.

Slavă...

Cel ce ai luminat pe ierarhii Tăi și pe sfinții mucenici, Doamne, și ai mă­rit dum­­ne­zeiasca adunare a cinstitelor fe­mei, care vitejește au pătimit; pentru ru­găciu­nile aces­tora miluiește-mă, Cel ce știi toate greșelile mele, cele fără de număr.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Preasfântă Fecioară, care ai născut pe Cuvântul, Cel cu totul sfânt, izgo­nește toată mâhnirea și întristarea su­fle­tului meu și îndeamnă gândul meu să facă lucruri dum­nezeiești, ca să te slăvesc cu credință și cu dragoste.

Cântarea 6:

Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule...

Ca să mă izbăvească de chinul cel gătit acolo, Heruvimi, Scaune, Dom­nii, Îngeri, Arhangheli, Căpetenii și Pu­teri, rugați pe Stăpânul a toată făptura.

Cu cetele Apostolilor și cu oștile mu­cenicilor, Înaintemergătorule, pro­po­vă­­dui­­to­­rule al lui Hristos, roagă pe Iisus, iubitorul de oameni, Dumne­zeul nostru, ca să aflăm milă în ceasul judecății.

Slavă...

Sfântă Muceniță Tecla, ceea ce ești întâia dintre femeile care tare au pă­timit, împreună cu acelea, roagă pe milostivul Dumnezeu să ne iz­băvim de întunericul patimilor și de ispitele cele de multe feluri.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Pe tine, Stăpână, de Dum­­­­nezeu dă­ruită, te lăudăm credincioșii, că ai năs­cut cu trup pe Dumne­zeul cel lău­dat, pe Care roagă-L, ceea ce ești neîn­ti­nată, să mân­tuiască țara aceasta și po­porul ei în pace.

Cântarea 7:

Irmos: De coborârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat...

Fiind voi a doua lumină din Lu­mi­na cea dintâi, sfinților îngeri, cu îm­­păr­­tă­șirea cea netrupească și prea­bo­gată v-ați strălucit. Pentru aceasta strig: Luminați min­tea mea cea puru­rea întunecată cu patimile vieții.

Ceata cea fericită a Apostolilor, a mu­ce­nicilor și a sfinților proroci, a ie­rar­hilor și a cuvioșilor, împreună cu fe­ricitul Înaintemer­gător, Te roagă, Iu­bitorule de oameni, să treci cu vede­rea greșelile noastre ale tuturor, care cântăm Ție: Bine ești cuvântat, Dum­nezeul părinților noștri.

Slavă...

Schimbă durerea sufletului meu, Hris­toase, și miluiește pentru rugăciunile sfinților mucenici, ale ierarhilor și ale cuvioșilor Tăi, și să nu mă rușinezi când voi sta înaintea tronului Tău, că bine ești cuvântat, Dumne­zeul părin­ților noștri.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ca un tron în chip de foc porți pe Împă­ratul făpturii, pe Care roagă-L, Fe­cioară, împreună cu fericitele și sfintele femei, să mă învrednicească de împără­ția Sa pe mine, cel ce cu cre­dință slă­vesc ajutorul tău.

Cântarea 8:

Irmosul: De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru ci­­n­­­s­titorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia izbăviți de o putere mai mare, Făcă­torului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, po­poa­re preaînălțați-L întru toți vecii.

O, Heruvimi, cei în chipul focului, Se­ra­fimi, cei cu multe aripi, Scaune, Stă­­pânii și Căpetenii, Îngeri și toți Ar­hanghelii și sfințite Domnii, rugați-vă, împreună cu Înainte­mer­gătorul, cu pro­­rocii, cu Apostolii, cu ierar­hii și cu­­vio­șii și cu toți drepții, ca să ne mi­lu­iască pe noi.

Dați-ne ajutor, Sfinților Apostoli: Petre, Pavele, Iacobe, Bartolomee, To­ma, Filipe, Andrei, Marcu împreună cu Luca, Ioane, iu­bitul lui Hristos, Si­mo­ne și Iuda, cel cu totul fericit, și ma­rele Matia, fiind noi biruiți de is­pitele înșelătorului și rătăciți.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Ștefane, începătorul mucenicilor, cel ce ai fost mai luminat decât razele soarelui, roagă-te împreună cu aceștia să ne luminăm toți și să scăpăm de toată negura păcatului noi, cei ce stri­găm Stă­pânului: Preoți, binecuvântați, po­poare, preaînălțați pe Domnul întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Fă să urmez, ceea ce ești cu totul curată, celor ce cuviincios au viețuit cu viață îmbunătățită, rănind pe vrăj­mașii cei ce mă mâhnesc fără de milă și mă su­pără neîncetat, trăgându-mă la patimile cele trupești, ca, bucu­rându-mă, să strig: Popoare, preaînăl­țați pe Hristos în veci.

Cântarea 9:

Irmosul: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, și mar­ginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor tru­­­pește și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, în­ce­­pătoriile cetelor îngerești și ome­nești te slăvesc.

O, dumnezeiești Stăpânii, Heru­­vimi, Se­rafimi, Domnii, Îngeri, Scau­ne, toate Căpe­teniile și preamărite Pu­teri și Sfinți Arhangheli, faceți ru­gă­ciune la Dumnezeu ca, bine viețuind, să dobândim mântuire și să ne iz­băvim de necazuri.

Înaintemergătorule, ca acela ce ai fost pro­roc mai ales, împreună cu toți prorocii, învrednicește-ne tuturor bu­nă­­tăților și pe noi, cei îngreuiați de pa­timi și pururea cuprinși de ispitele celui viclean și de înșelăciunile vieții, ca să vă cinstim cu credință.

Slavă...

Dumnezeiești, cu totul slăviți, cei doi­spre­zece Apostoli, împreună cu toți mucenicii, cu preoții și cu sfinții mu­cenici și cu fericiții și dumne­zeieștii proroci, cuvioase și drepte fe­mei, care tare ați pătimit, faceți rugă­ciuni pentru noi către Iubitorul de oameni.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Fecioară, ceea ce ești iubitoare de bine, roagă pe Fiul tău Cel bun și Domnul să tămăduiască și să mântuiască sufletul meu cel slab și necăjit pu­rurea de asupririle bala­urului celui stri­cător de suflet și să-l feri­ceas­că împreună cu toate înălțările cele pur­tătoare de lumină.

Slavă…, Și acum…, Doamne, miluiește (de 3 ori). Părinte, binecuvintează, și apolisul.

Oriunde mergeţi pe drum, oriunde staţi, ziceţi către Sfânta Treime, cu glas sau în gând: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, Slavă Ţie!”, sau: „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, sau: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi”. - Părintele Cleopa Ilie

„Sfântă Treime, Tată, Fiule şi Duhule, Preaînalte Dumnezeule, Împărate şi Făcătorule a toată veşnicia, Care ne-ai cinstit pe noi cu chipul Tău şi ai scris împrejur în chipul văzut al firii noastre asemănarea Fiinţei Tale nevăzute, fă-ne să aflăm milă şi har în ochii Tăi, ca să Te putem slăvi în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale, împreună cu toţi sfinţii care din veac au bineplăcut Ţie.”

Rugăciunea Părintelui Sofronie de la Essex

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputintele noastre, pentru sfânt numele Tău. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Explicarea rugăciunii către Preasfânta Treime, din rugăciunile începătoare - Arhimandritul Teofil Părăian

Ne adresăm mai întâi, în ansamblu, Preasfintei Treimi: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Înțelegem prin aceasta și cerem mila Tatălui, mila Fiului și mila Sfântului Duh, adică să ne miluiască Preasfânta Treime.

În rugăciunile începătoare, ne adresăm mai întâi, în ansamblu, Preasfintei Treimi: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Înțelegem prin aceasta și cerem mila Tatălui, mila Fiului și mila Sfântului Duh, adică să ne miluiască Preasfânta Treime. În continuare, luăm fiecare persoană a Sfintei Treimi în parte și zicem: „Doamne, curățește păcatele noastre”, e vorba de a ne adresa lui Dumnezeu Tatăl. Cea dintâi dorință pe care o avem pentru a înainta în viața spirituală e să fim curățiți de păcatele pe care le-am făcut și care și-au lăsat urmele pe sufletul nostru, pe ființa noastră. La slujbele pentru cei trecuți la cele veșnice spunem și cuvintele: „chipul măririi Tale sunt, deși port rănile păcatelor”. Deci purtăm urmele păcatelor și vrem să fim curățiți, și de aceea zicem: „Doamne, curățește păcatele noastre”.

Păcatele aduc o vină pentru cel care le-a făcut și de aceea cerem iertare lui Dumnzeu Fiul când zicem: „Stăpâne, iartă fărădelegile noastre”. Păcatele sunt fărădelegi, adică lucruri pe care le facem în afara legii lui Dumnezeu. De aceea zicem: „Stăpâne, iartă fărădelegile noastre”, abaterile noastre de la lege sau ceea ce a rămas în sufletul nostru de pe urma nelegiuirilor noastre. Cerem iertare pentru vina pe care o comportăm, pentru fărădelegile și păcatele noastre.

Și apoi ne adresăm Duhului Sfânt, și zicem: „Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău”. Cerem ca Duhul Sfânt să intervină în viața noastră, să cerceteze viața noastră pentru a vindeca suferințele la care am ajuns în urma întrelăsărilor și neglijențelor noastre, din pricina unor angajări știute și neștiute de noi, dintr-o viață pe care nu o binecuvintează Dumnezeu. Și după ce pomenim cele trei persoane ale Sfintei Treimi, după ce pomenim Sfânta Treime, cerem să fim miluiți de Preasfânta Treime, adăugând de trei ori cuvintele „Doamne miluiește”, având iarăși în vedere cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Pași pe calea duhovnicească – convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, p. 77)

Se așează pe o masă icoana Maicii Domnului, iar în fața ei o candelă aprinsă.

Se iau 99 de boabe de fasole (albe, mari) și se așează de asemenea, pe masă.

Stând în genunchi se începe canonul astfel:

Se ia o boabă de fasole și se rostește pe rând:

• Rugăciunea ”Tatăl Nostru”;

• Rugăciunea inimii ”Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Preacurate și ale tuturor Sfinților, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa”;

• Rugăciunea personală (”Dă-ne Doamne sănătate, iertarea păcatelor, dezleagă-ne de farmece, izbăvește-ne de vrăjmași sau altă dorință spre Mântuire);

• Se dă boaba de fasole deoparte;

• Se ia o altă boabă de fasole și se procedează la fel, rostindu-se pe rând cele trei rugăciuni (”Tatăl Nostru”, Rugăciunea Inimii și Rugăciunea personală, adică dorința fiecăruia).

• Se continuă astfel până la 99.

Important este să se numere boabele de fasole, de fiecare dată, atât la începutul canonului cât și la terminarea lui pentru a ne asigura că rostim rugăciunile de 99 de ori.

Însemnătatea cifrei 99:

Aceasta reprezintă suma anilor Mântuitorului Iisus Hristos (33) și ai Maicii Domnului (66).

Dacă din binecuvântate pricini nu se poate face canonul într-o zi anume, ziua respectivă nu se ia în calcul, însă se continuă rugăciunea până la a 42-a zi.

Viaţa şi minunile Părintelui Daniil Horga

Părintele Daniil Horga a fost un om cu o viaţă cum întâlneşti doar prin cărţile cu sfinţi mari.

Maica Domnului l-a înzestrat cu numeroase harisme dintre care cel mai important este darul de a izgoni duhurile necurate, părintele era și este un exemplu de viaţă dedicată lui Hristos şi semenilor.

De mic copil, părintele citea Psaltirea lui David iar uneori înconjura biserica în genunchi în timp ce se ruga.

Atunci când te privea uneori, simţeai o căldură puternică, de parcă ai luat foc pe interior. Aşa mare har avea părintele, că îi era de ajuns numai să ridice mâna la un om stăpânit de duhuri necurate, şi acesta începea imediat să se manifeste.

Cel mai des auzi la părintele aceste 2 sfaturi: “Să te rogi de dimineaţa până seara” şi “Să naşti toţi copiii, nu 1-2 şi restul la gunoi!”.

Citește aici: Viaţa şi minunile Părintelui Daniil Horga

Mulţi Părinţi purtători de Duh Sfânt au proorocit că la vremurile de pe urmă creştinii care se vor ruga Maicii Domnului, vor scăpa de cursele lui antihrist.

Maica Domnului totdeauna ascultă cererile noastre şi este grabnica noastră ajutătoare.

Rostirea zilnică a 150 de rugăciuni «Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te!…» aduce mult har în sufletele celor care împlinesc această pravilă şi le întăreşte în suflete nădejdea şi râvna pentru mântuire.

TOATĂ NĂDEJDEA NOASTRĂ SPRE TINE O PUNEM, MAICA LUI DUMNEZEU, PĂZEŞTE-NE SUB SFÂNT ACOPERĂMÂNTUL TĂU!

Pravila de rugăciune “Bogorodicina” – Născătoare de Dumnezeu – adică citirea de 150 de ori a cântării aduse din ceruri de către Arhanghelul Gavriil ca închinăciune Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te ! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre.

Această pravilă a fost dată de Maica Domnului însăşi în veacul al VII-lea şi odinioară era săvârşită de către toţi creştinii. Mai pe urmă însă a fost dată uitării. Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acestă pravilă. În chilia lui s-a găsit o cărticică veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care împlineau acestă pravilă. Citirea de 150 de ori a rugăciunii “Bogorodicinaia” îi aduce creştinului un mare folos. Domnul ne-a arătat cât de puternică este rugăciunea Preacuratei Sale Maici înaintea Lui şi cât de eficient este ajutorul acordat de Ea; în cele mai dificile împrejurări şi cu totul pe neaşteptate Ea ne-a întins mâna Sa izbăviotoare…

Citirea de 150 de ori a rugăciunii «Bogorodicina» îndepărtează mânia lui Dumnezeu şi chiar verdictul judecătorului Cunoscător-de-inimi este amânat. O, ce mare îndrăzneală ! « Bogorodicina » din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridică; cu această rugăciune nicicând nu vom pieri, în foc nu vom arde, cei tulburati sufleteşte ne vom tămădui, cei întinaţi cu păcatele ne vom curăţi, cei omorâţi de patimi vom învia şi vom cânta cu bucurie : «Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te!…»

La începutul acestei pravile se citesc rugăciunile:

• Tatăl nostru…
• Uşa milostivirii…
• Rugăciunea pentru părintele duhovnicesc…
• și rugăciunea de mântuire:

«Tatăl nostru, Carele esti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pre pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită ci ne izbăveşte de cel viclean.»

«Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.»

«Mântuieşte, Doamne, pre părintele meu duhovnicesc (numele) şi pre toţi fiii lui duhovniceşti şi pre fraţii noştri întru Hristos şi pre toate rudeniile cele după duh şi după trup, întăreşte-i, apără-i şi miluieşte-i, dă-le mângâiere în scârbe şi vindecare de boale. Doamne ! Trimite-i lui harul Sfântului Duh şi pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viaţa şi să ne mântuim sufletele noastre. Amin !»

Apoi, după fiecare 10 rugăciuni citim «Uşa milostivirii», după care ne rugăm la Maica Domnului după trebuinţele fiecăruia cu cuvintele noastre, adăugând următoarele cereri:

1. După primele 10 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte şi păzeşte pre toţi creştinii dreptmăritori, sporeşte-le credinţa şi pocăinţa, iar pre cei adormiţi odihneşte-i în veşnica slavă a Domnului nostru.

2. După 20 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-i şi întoarce-i în Biserica Ortodoxă pre cei rătăciţi şi căzuţi robi ai Tăi ( numele).

3. După 30 rugăciuni : *O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-l şi păzeşte-l pre părintele meu duhovnicesc (numele) şi cu sfintele rugăciunile lui miluieşte-mă pre mine, păcătosul.

4. După 40 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, potoleşte întristările noastre şi trimite mângâiere celor scârbiţi şi bolnavi robi ai Tăi (numele)***.

5. După 50 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de ispite şi de tot răul şi năpăstuirile.

6. După 60 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă să săvârşesc toate lucrările mele întru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiaţi.

7. După 70 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-mă de tot răul şi acoperă-mă cu cinstitul Tău omofor.

8. După 80 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înviază sufletul meu şi dăruieşte-mi rugăciune statornică, către Tine.

9. După 90 rugăciuni : O, Preasfantă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi cu milostivirea Fiului Tău şi a Stăpânului nostru, ca să-mi trimită harul rugăciunii celei arzătoare şi osârdnice.

10. După 100 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înduplecă-L pre Domnul nostru Iisus Hristos să mă miluiască pre mine, păcătosul, să-mi ierte toate păcatele şi să mântuiască păcătosul meu suflet.

11. După 110 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, aprinde-mă cu iubirea Ta, întăreşte-mă cu credinţa şi luminează ochii mei întunecaţi cu păcatele.

12. După 120 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de gânduri deşarte şi dăruieşte-mi cuget şi inimă avântate spre mântuire.

13. După 130 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufletească, odihnă şi sănătate trupească.

14. După 140 rugăciuni : O, Preasfantă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, dăruieşte-mi sfârşit paşnic şi netulburat şi călăuzeşte-mi sufletul prin vămile cele înfricoşătoare.

15. După 150 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, să-mi fii mie, Maică a lui Dumnezeu, zid nebiruit şi protectoare puternică, nu mă respinge pre mine, păcătosul şi nevrednicul, care alerg la împărătescul Tău acoperământ, căci Tu eşti nădejdea creştinilor şi adăpostirea păcătoşilor.

La sfârşitul Pravilei de rugăciune rostim :

«Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pre Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pre Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.»

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte! ( de trei ori)

Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă, ajută-mă și mă mângâie pe mine, nevrednicul robul Tău (numele) și pe cei dragi ai mei (numele).

Maică a toată mângâierea, nu înceta a-L ruga pe Fiul Tău și pe Dumnezeu, căci sufletul meu ticălos și păcătos se căiește și îi pare rău. Iar eu, păcătosul și întinatul, gândindu-mă la păcatele mele cele dinainte si cele de acum, mă înspăimânt, mă tem de dreapta judecată a Fiului Tău Hristos și Dumnezeul meu.

Vin la tine cu smerenie și umilință și te rog, mijloceste pentru mântuirea sufletului meu împovărat cu păcate!

Tu, ceea ce ești Maica îndurărilor și a milostivirilor, nu mă trece cu vederea pe mine, cel pierdut, ci întoarce-mă și mă scoate din tina păcatului .

Dăruiește-mi izvoare de lacrimi si spală-mi întinăciunea păcatelor mele. Nu mă lepăda, nu te scarbi de mine, spurcatul.

Izbăvește-mă de flăcările iadului.

Te implor! Căci tu ești Născătoarea de Dumnezeu, mântuirea păcatoșilor, apărătoarea și întoarcerea celor deznădăjduiți, mângâierea celor întristați.

Fiul Tău și Dumnezeul nostru te-a dăruit nouă, celor ce te chemăm din toată inima, ca pe o mijlocitoare!

Miluiește-ne, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, pe noi, nevrednicii robii Tăi, pentru milostivirea Fiului Tău și Dumnezeului nostru!

Amin!

Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, pomenește de icoana Maicii Domnului din Pisidia în scrisorile sale despre venerarea icoanelor, care au fost citite la cel de-al Șaptelea Sinod Ecumenic. El a spus că „din mâinile Născătoarei de Dumnezeu curgea mir înmiresmat” și a descris icoana ca fiind „din vechime”. Timp de aproape 600 de ani, din icoana Maicii Domnului din Pisidia a curs mir înmiresmat.

Icoana Maicii Domnului din Pisidia este prăznuită pe 3 septembrie.

Icoana Maicii Domnului din Pisidia a fost proslăvită prin minuni în orașul Sozopol, dar originea sa este necunoscută. Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, pomenește de „icoana Maicii Domnului din Pisidia” în scrisorile sale despre venerarea icoanelor, care au fost citite la cel de-al Șaptelea Sinod Ecumenic. El a spus că „din mâinile Născătoarei de Dumnezeu curgea mir înmiresmat” și a descris icoana ca fiind „din vechime”.

Minuni săvârșite de icoana Maicii Domnului din Pisidia au fost înregistrate încă din secolul al VI-lea.

Una dintre multele minuni a fost consemnată de preotul Eustațiu, care a fost contemporan cu Patriarhul Eutihie (6 aprilie). La Amasea, în apropiere de Sozopolis, era o familie ai cărei copii se nășteau morți. Îndurerați de nenorocire, ei au mers la Patriarhul Eutihie, pentru povățuire. Sfântul Eutihie s-a rugat și i-a uns cu untdelemn sfințit de la Sfânta Cruce a Mântuitorului și de la icoana Maicii Domnului, spunând: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos! Botează-ți copilul tău, Petru, și el va trăi”. Curând soția a dat naștere unui fiu pe care l-au numit, într-adevăr, Petru. Mai apoi au avut un al doilea fiu, pe care l-au numit Ioan. Oamenii din oraș I-au dat slavă lui Dumnezeu când au auzit de această minune.

Timp de aproape 600 de ani, din icoana Maicii Domnului din Pisidia a curs mir înmiresmat. Eleusie, un ucenic al Sfântului Ierarh Teodor Sicheotul (22 aprilie), a dat mărturii despre aceasta.

O copie a acestei vechi icoane făcătoare de minuni a fost făcută în Rusia în anul 1608, la Mănăstirea Novospasky din Moscova (noua Mănăstire a Schimbării la Față a Mântuitorului). Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este înfățișată ținându-L pe Pruncul Hristos pe brațul stâng, iar cu mâna dreaptă binecuvântând.

PROHODUL DOMNULUI DUMNEZEULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

– întreg şi neschimbat

Starea întâi

1. În mormânt, Viaţă,

Pus ai fost, Hristoase,

Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,

Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

2. Dar cum mori, Viaţă,

Şi cum şezi în mormânt?

Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti

Şi pe morţii cei din iad îi înviezi?

3. Te mărim pe Tine,

Iisuse Doamne,

Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,

Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

4. Cel ce-ai pus pământul

Cu măsuri, Hristoase,

Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,

Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu,

Împărat a toate,

De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?

Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate

Mort se vede acum

Şi deşertătorul gropilor celor morţi

Se încuie-n groapă nouă ca un om.

7. În mormânt, Viaţă,

Pus ai fost, Hristoase,

Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut

Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.

8. Cu cei răi, Hristoase,

Ca un răufăcător

Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi

Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.

9. Mai frumos cu chipul

Decât oamenii toţi,

Ca un om se vede mort şi fără de chip,

Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.

10. Iadul cum va răbda

Intrarea Ta, Doamne,

Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,

De-a luminii Tale fulgere orbind?

Citește în continuare

Doamne, apropie-mă de Crucea Ta, ține-mă legat de Tine ca împreună cu Nicodim să Te pogor de pe Cruce, împreună cu Iosif să Te înfășor în curatul giulgiu al pocăinței mele și împreună cu Preacurata Maica Ta sa-Ți spăl cu lacrimi rănile tale cele de viață făcătoare și să Te așez în mormântul inimii mele, în care până acum nu ai avut loc, fiind eu sălaș cu totul păcatului , peștera tâlharilor celor vânzători de suflete, locașul patimilor nenumărate. Pe aceasta Ți-o dau pe veci; sălășluiește-Te într-însa, curățește-o și o fă cămară plăcută Dumnezeieștii Tale stăpâniri. Pune pe umerii mei jugul cel ușor și blând al Crucii Tale, ține-mă și pe mine în dulcea si plăcuta robie a iubirii tale de oameni, Domnul și Făcătorul meu. Stăpânește peste mine și toate spre folosul meu le întocmește însă nu precum voiesc eu, ci precum voiești Tu. Nu lăsa să se împlinească nici o voință a mea rea și nefolositoare, ca să nu cad iarăși în robia păcatului, care până acum m-a stăpânit, ci cu voia Ta fă să se împlinească toate spre mântuirea mea Doamne, Ție mă încredințez, Domnul și Dumnezeul meu Cel răstignit și înviat, fă că pe Tine să te am veșnic înaintea ochilor mei celor înțelegători, în inimă, în minte, în gânduri și în toate simțirile mele iar la ieșirea mea din acest trup stricăcios să mă primești în mâinile Tale cele pătrunse de cuiele Crucii și să mă acoperi de duhurile cele rele din văzduh , oștean Împărăției Tale facându-mă, împreună cu toți cei care din veac Ți-au placut Ție , în vecii vecilor. AMIN!

Acatist de pocăință pentru iertarea păcatelor

Sursa: https://youtu.be/BLtnmLJvnQA