“Pentru că după măsura smeritei tale cugetări ți se dă răbdare în necazuri și potrivit cu răbdarea ta este ușurată povara greutăților tale și vei avea parte de mângâiere, și potrivit cu mângâierea ta sporește iubirea ta pentru Dumnezeu, și potrivit cu iubirea ta sporește bucuria ta în Duhul Sfânt. Tatăl nostru cel milostiv, când binevoiește să-i ușureze în ispitele lor pe cei care sunt întru adevăr fiii Săi, nu le ridică ispitele, ci le dă răbdare în ispite, și ei primesc toate aceste bunătăți prin răbdare, spre desăvârșirea sufletelor lor. Să ne învrednicească și pe noi Hristos să răbdăm relele, prin harul Lui, pentru iubirea Lui, întru mulțumirea inimii! Amin.” — Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, vol. II, Cuvântul 31, Ed. Sf. Nectarie, Arad, pp. 15-17.

• ✝️ Sfântul Isaac Sirul: Crezi că ești smerit? Pune-te singur la încercare! / Cel ce este cu adevărat smerit, atunci când este nedreptățit, nu se tulbură, nici nu se apără în privința acestui lucru, de care a fost nedreptățit; ci primește clevetirile ca și cum ar fi adevărate și nu se îngrijește să-i convingă pe oameni că a fost clevetit, ci își cere iertare.

• ✝️ Sfântul Isaac Sirul: Oricine simte păcatele lui proprii este mai presus decât acela care învie morții cu rugăciunea. / ... Oricine suspină un ceas pentru sufletul său este mai presus decât acela care aduce foloase la toată lumea cu învățătura lui. Oricine se învredniceşte să vadă și să cunoască propria sa boală este mai presus decât acela care s-a învrednicit să vadă îngeri, deoarece acesta a văzut pe îngeri cu ochii trupeşti, acela însă se vede pe sine însuşi cu ochii înțelegători ai sufletului.

„Când citiţi, de pildă, Acatistul Maicii Domnului, aveţi grijă să fiţi foarte atenţi la fiecare cuvânt de acolo, să nu vă fie mintea în altă parte.

Rugăciunea aceasta să fie făcută cu luare-aminte, cu lacrimi şi cu toata încrederea, pentru că Maica Domnului este cu adevărat foarte aproape de noi şi foarte grabnică în a ne ajuta.

Ea este Mama noastră cea bună, Mama tuturor celor neputinciosi, „ajutorul celor fără de ajutor” — aşa cum se spune în acatistul ei.

Să nu uitati că ea este Mama lui Iisus — şi are foarte multa putere de a ne ajuta.

Rugaţi-vă ei cu atenţie şi cu părere de rău pentru păcatele dumneavoastră şi veţi afla răspuns, fără îndoială, pentru că ea este cu adevărat Mama noastră a tuturor”.

— Părintele Sofian Boghiu

• ✝️ Arhimandrit Sofian Boghiu: "... Duhul Sfânt e curat şi bun şi nu şade în tine dacă nu poţi să-L ţii ..."

• ✝️ Părintele Sofian Boghiu: Fiecare are relaţia lui cu Dumnezeu — nu există un şablon prin care să se mântuiască oamenii.

• ✝️ Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim (prăznuit pe 14 septembrie): În închisorile comuniste era nevoie și de mine ca, împreună cu frații noștri români, să suferim cu toții urgia venită asupra țării.

• 📜 Scrisoarea Părintelui Sofian Boghiu către un credincios: “Să convingi un singur om înrăit să devină un om de omenie este foarte greu. Dar să schimbi o ţară întreagă? Trebuie multă stăruinţă în bine şi multă rugăciune”

• 🚩 Sfântul Sofian Boghiu: [...] în paralel cu Rugăciunea, învață să fii bun, înțelegător cu oricine, mereu egal cu tine însuți, să fii ca o lumină pentru toți cei din jurul tău.

• ✝️ Arhimandrit Sofian Boghiu: “Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu”

• ✝️Părintele Sofian Boghiu: Cei care vor rămâne creștini până la capăt vor fi puțini, dar vor fi mai hotărâți și mai statornici în credință. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesiguranță și lepădare de Dumnezeu.

• ✝️ Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian Boghiu - de la Mănăstirea Antim: „Rugăciunile celor din închisori erau niște rugăciuni, poate, ca ale sfinților părinți din pustie sau ale sfinților martiri arși pe rug”

• ✝️ Părintele Sofian Boghiu: Scopul vieții este umplerea cu Duh Sfânt

• ✝️ Arhimandrit Sofian Boghiu: A te ruga înseamnă a respira atmosfera divină

• ✝️ Părintele Sofian Boghiu: ”Masoneria este o mișcare universală care are mijloace de a te obliga să taci.[...] O să fie multă intimidare și multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi și optimism și mult curaj.“

"Să ai întotdeauna frica lui Dumnezeu.

Să ai dragoste față de toți si ia aminte să nu mâhnești sau să vatămi pe cineva într-un fel sau altul, pentru că în vremea rugăciunii ți se va face piedică mâhnirea fratelui tău.

Fă-te pildă bună tuturor în cuvinte și în fapte și Dumnezeiescul Har întotdeauna te va ajuta si te va acoperi."

— Sf Iosif Isihastul (din cartea Marturii ale Experienței Monahale pag. 44)

"Să nu dorești ca prin limba ta să-i biruiești pe toți. Să nu crezi că dobândești odihnă atunci când, vorbind, cauți să-ți afli dreptatea.

Dreptatea este să rabzi bărbătește ispitele care-ți vin, ca să ieși biruitor, fie de ești vinovat, fie de nu.

Dacă spui: "Păi, de ce ?", te lupți cu Dumnezeu, Cel care-ți trimite cele pricinuitoare de mâhnire, datorită stării tale pătimașe.

Dumnezeu ne ceartă pentru a ajunge la nepătimire. Iar dacă nu le rabzi, cu adevărat te lupți cu Dumnezeu."

— Sf Iosif Isihastul (din cartea Marturii ale Experienței Monahale pag .52)

"Tu ia aminte să nu disprețuiești pe vreunul din cei mai mici, neînsemnati și neputincioși ai acestei lumi.

Deoarece această disprețuire și jignire a ta nu se oprește la acești nefericiți, ci se suie prin ei la persoana Făcătorului si Ziditorului, al Cărui chip îl poartă.

Și te vei mira foarte in ziua aceea, când vei vedea că Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu se odihnește mai mult în ei, decât în inima ta."

— Arhimandrit Iosif Isihastul

Nu toți oamenii cunosc pe Dumnezeu și cât de mult ne iubește. Această iubire se face simțită în sufletul celui ce se roagă, iar Duhul Sfânt dă mărturie sufletului de mântuirea lui.

Lupta noastră se duce în fiecare zi și în fiecare ceas.

Dacă faci reproșuri fratelui sau îl judeci sau îl întristezi, ți-ai pierdut pacea.

Dacă ai căzut în slavă deșartă sau te înalți deasupra fratelui, ai pierdut harul.

Dacă-ți vine un gând desfrânat şi nu-l depărtezi de îndată, sufletul tău pierde iubirea lui Dumnezeu şi îndrăzneala în rugăciune.

Dacă iubeşti puterea sau banii, nu vei cunoaşte niciodată iubirea lui Dumnezeu.

Dacă-ţi împlineşti voia proprie, eşti biruit de vrăjmaşul şi urâtul intră în sufletul tău.

Dacă urăşti pe fratele tău, înseamnă că ai căzut din Dumnezeu şi un duh rău a pus stăpânire pe tine.

Dar dacă faci bine fratelui, atunci vei afla odihna conştiinţei.

Dacă-ţi tai voia proprie, vei izgoni pe vrăjmaşi şi vei dobândi pace în sufletul tău.

Dacă ierţi fratelui tău ocările şi iubeşti pe vrăjmaşi, atunci dobândeşti iertarea păcatelor tale şi Domnul îţi va da să cunoşti iubirea Duhului Sfânt.

Iar când te smerești întru totul, atunci afli odihna desăvârșită în Dumnezeu.

• ✝️ Starețul Tadei de la Vitovnița - Serbia: După ce vom cunoaște că suntem iubiți de Dumnezeu❓ ... Iată după ce: dacă Domnul ne poartă prin multe necazuri, prin multe pătimiri, multe suferințe și multe dureri de inimă, înseamnă că Îi suntem dragi Domnului.

• Starețul Nicolae Gurianov: ❤️ Dacă ați ști cât de mult îi iubește Domnul pe toți, nu ați dispera niciodată.

• Sfântul Siluan Athonitul: Domnul iubește oamenii, dar trimite întristări pentru ca oamenii să-și recunoască slăbiciunea și să se smerească, iar pentru smerenia lor primesc Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt totul este bine, totul este vesel, totul este frumos.

"Nici o femeie nu L-a trădat pe Domnul Iisus.

Iuda L-a vândut.

Petru s-a lepădat de El în noaptea când a fost prins. Toma s-a îndoit de Înviere.

Femeile nu s-au îndoit, n-au fugit, nu L-au părăsit pe drumul Golgotei.

Ele i-au uns trupul. Ele L-au plâns și L-au așezat în mormânt. Lor li s-a arătat întâi și ele au vestit primele scularea Lui din morți.

Femeile au profunzimi sufletești mai mari decât bărbații. Au o inimă caldă și intuiesc totul din iubire. Au puterea de a se dărui, aducând lumină și bucurie. Sunt ființe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicatețe și gingășie!"

— Pr. Constantin Sârbu

“În afara sfinților nu există învățători și pedagogi adevărați, nicio cultură adevărată fără sfințenie. Numai sfântul este adevăratul pedagog și învățător; numai sfințenia este adevărată lumină. Cultura adevărată, luminarea adevărată, nu sunt nimic altceva decât iradierea sfințeniei. Numai sfinții sunt cu adevarat luminați. Sfințenia trăiește și respiră prin lumină, iradiază și acționează în lumină. Sfințind, sfințenia în același timp luminează și învață. Există o anume identitate între sfințenie și luminare. În realitate, cultură înseamnă luminare, luminare prin sfințenia în Duhul Sfânt, Care este purtătorul și creatorul sfințeniei și al luminii și al cunoștinței. Și, întrucât sunt sfințiți și luminați de Duhul Sfânt, sfinții sunt și adevărați învățători și pedagogi.” — Sfântul Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-Om

„Toți își închipuie că sunt creștini dacă au mărturisit credința în Hristos și au câteva virtuți mărunte; puțini sunt însă adevărații creștini, și anume aceia care sunt bogați în Duhul (Sfânt), aceia care se bucură de cereasca poftă a Duhului Sfânt și ale căror suflete sunt împodobite cu odăjdiile harismelor cerești, aceia pentru care creștinismul nu-i doar mărturie în cuvinte și o simplă credință (doar de fațadă), ci creștinism înseamnă puterea și lucrarea Duhului Sfânt; sunt aceia care, fără încetare pipăie cu mâinile sufletului aurul ceresc (adică acea cunoaștere a tainelor Duhului Sfânt); aceștia sunt adevărații creștini”. — Sfântul Macarie Egipteanul, 21 de cuvântări despre mântuire.

Cine n-a fost să îl întâmpine pe Domnul atunci când a intrat în Ierusalim ca un împărat şi cine n-a strigat atunci: „Osana, Fiul lui David”?!

Dar n-au trecut decât patru zile și acelaşi popor, cu aceeaşi limbă, striga: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L”! Uimitoare prefacere! Dar ce să ne minunăm?

Nu facem și noi acelaşi lucru atunci când după primirea Sfintelor Taine Trupul şi Sângele Domnului, îndată ce ieşim din biserică uităm tot, și evlavia noastră, şi milostivirea lui Dumnezeu faţă de noi, şi ne lăsăm, ca şi mai înainte, în voia faptelor iubirii de sine: la început „neînsemnate”, apoi mai mari, şi poate că, mai înainte chiar de a trece patru zile, măcar că nu vom striga altuia: „Răstigneşte-L!”, îl vom răstigni pe Domnul în noi înşine. Și toate acestea Domnul le vede şi le rabdă!

Slavă îndelungii Tale răbdări, Doamne!

— Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an

"În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alții. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Această lumină e un sens profund, o bucurie, o odihnă în dăruirea reciprocă, sentimentul de a avea totul: având iubirea celorlalți, avem totul... E sentimentul de a fi înconjurat de lumina care-mi vine de la Dumnezeu... Lumină a iubirii, lumină a adevărului, lumină a sensului, bucuria care îmi vine de la Dumnezeu, bucuria care îmi vine de la ceilalți. Ceilalți devin lumină pentru mine, ființele primesc sens. În toate se revarsă lumina lui Dumnezeu Care se comunică mie ca lumină inepuizabilă, ca iubire nesfârșită.” — Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae

✝️ Sfântul Dumitru Stăniloaie: Dragostea fără fapte statornice, întărite în virtuți, nu este dragoste adevărată / "Dragostea fără fapte statornice, întărite în virtuți, nu este dragoste adevărată, dar nici faptele fără dragoste nu sunt fapte capabile să ne transforme pe noi, ci rămân aparențe sau gesturi sporadice fără substanță interioară, fără căldură consistentă, durabilă, fără alipirea la cel căruia i se adresează. El lasă pe cel ce le săvârșește izolat și rece." — Sfântul Dumitru Stăniloaie

✝️ Părintele Dumitru Stăniloae: Niciun om nu poate urca spre Dumnezeu dacă nu ajută și pe alții să urce și dacă nu e ajutat și el de alții. / Cu cât se întărește cineva mai mult în încredințarea că a sporit în apropierea lui Dumnezeu, cu atât asalturile duhurilor rele sunt mai stăruitoare. Dar și în respingerea acestora ne bucurăm mai mult de ajutorul îngerilor. În felul acesta, îngerii înșiși sporesc împreună cu noi în desăvârșire, luptând și ei împreună cu noi împotriva atacurilor rele. Dacă îngerii înșiși ar fi supuși unor asemenea încercări și ar trebui să lupte pentru respingerea lor de la ei înșiși, ei ar face fără noi suișul lor spre Dumnezeu. Dar nu li s-a dat să urce fără noi, fără să ne ajute pe noi. De altfel, s-ar putea spune că aceasta e o rânduială generală. Niciun om nu poate urca spre Dumnezeu (spre bine) dacă nu ajută și pe alții să urce și dacă nu e ajutat și el de alții. — Părintele Dumitru Stăniloae, nota 323 la Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia IX, Editura Humanitas, București, 2008, p. 235-236

✝️ Părintele Dumitru Stăniloae: „Smerenia e opusul obrăzniciei grosolane, care pe toate le murdăreşte, care n-are respect de nimic” / Smerenia susţine o sensibilitate delicată în om chiar faţă de fiinţa lui proprie, chiar faţă de trup, ştiind că chiar acesta e un organ plin de taine dat omului de Dumnezeu pentru a-i fi un mediu de manifestarea a sentimentelor curate şi a a faptelor bune ale sufletului. Căci smerenia e opusul obrăzniciei grosolane, care pe toate le murdăreşte, care n-are respect de nimic, pentru că nu înţelege nimic din realitate, pentru că nu vede în nimic prezenţa lui Dumnezeu. (Părintele Dumitru Stăniloae, nota 449 la Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, în Filocalia XI, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 449)

✝️ Părintele Dumitru Stăniloae: Cu Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca orice neam. Cu Doamne ajută! răzbeşte prin orice. / “Cu Dumnezeu, Românul e tare. S-a dovedit mai tare ca orice neam. Cu Doamne ajută! răzbeşte prin orice. Doamne ajută! a fost în viaţa română secretul succesului, cheia biruinţei şi a rezistenţei. Dar fără Dumnezeu suntem foarte slabi. Simţim aceasta acum, după război, când Doamne ajută a început să fie uitat în politică, în educaţie, în gospodărie. Vrem să devenim iar tari, neînfrânţi de niciun pericol? Să ne întoarcem la Dumnezeu, la puterea verificată de veacuri a neamului nostru!” — Părintele Dumitru Stăniloae

⭕ Părintele Dumitru Stăniloae: Drumul crucii la poporul român / Toată istoria neamului nostru a fost un drum al Crucii.

✝️ Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae: Crucea pe care o facem este o scurtă Rugăciune / [...] Crucea e sfântă şi sfinţitoare prin excelenţă, pentru că dă puterea înfrânării de la păcat. Dar sfinţirea dobândită prin Cruce îşi are izvorul şi încoronarea în lucrarea Duhului Sfânt. Însăşi sfinţirea Crucii se săvârşeşte prin lucrarea Duhului Sfânt care vine în ea cu energiile Lui necreate, care a lucrat şi în trupul lui Hristos pe Cruce, biruind moartea. Căci preotul se roagă la sfinţirea Crucii: „Trimite acum darul Preasfântului Tău Duh spre Crucea aceasta şi o binecuvintează şi o sfinţeşte pe dânsa şi îi dă ei să fie semn înfricoşat şi puternic asupra vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, gonire şi suflare a tuturor meşteşugirilor şi bântuielilor diavolului”. Prin aceasta, obiectul făcut în semnul Crucii se pune în legătură cu Crucea pe care S-a răstignit Hristos şi primeşte puterea aceleia. — (Fragmente preluate din revista „Ortodoxia”, nr. 3/1975, pp. 405-414)

"Pentru a-L putea odihni pe Domnul înlăuntrul nostru și să ne folosim de prezența Lui mântuitoare, trebuie să ne primenim sufletul.

Trebuie să aprindem lumina, să aerisim, să facem curat, să aruncăm lucrurile vechi și stricate.

Apoi trebuie să Îl invităm pe Dumnezeu să vină la noi în suflet.

Și cum Îl invităm? Prin rugăciune.

Rugăciunea este medicament și vindecare, este întărire și scăpare, este bucurie și împlinire.

Acest leac nu se cumpără cu bani, ci cu jertfă, cu osteneală și stăruință."

— Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Mai demult oamenii, când se îmbolnăveau, beau aghiasmă, câteva picături de untdelemn sfințit de la maslu, luau untdelemn din candela lor, se ungeau şi se făceau bine.

Acum candela o au de forma, numai ca să lumineze, iar untdelemnul îl aruncă la chiuvetă atunci când spală candela.

O dată am mers într-o casă şi am văzut cum gospodina spăla candela în chiuvetă.

“— Unde se duce apa?” am întrebat-o.

“— În canalizare” mi-a răspuns.

“— Dar, bine, îi spun, pe de-o parte iei untdelemn din candelă şi iţi miruieşti copilul cu el atunci când este bolnav, iar pe de altă parte tot untdelemnul din paharul candelei merge în canalizare? Ce ai de spus la aceasta? Cum să vină binecuvântarea lui Dumnezeu în casa ta?”

În casele de azi un lucru sfinţit, de pilda hârtia cu care a fost învelită anafora, nu ai unde s-o arunci.

Îmi aduc aminte ca acasă la noi nici apa cu care spălam vasele nu mergea la canal. Mergea în alta parte, pentru că şi firimiturile sunt sfinţite, deoarece facem rugăciune înainte şi după masă.

Toate acestea lipsesc astăzi, de aceea lipseşte şi harul dumnezeiesc, iar oamenii se demonizează.

— Sfântul Paisie Aghioritul

“Nu te încrede prea mult minţii tale ... gândirea trebuie rafinată prin suferinţă, căci altfel nu va rezista încercării acestor vremuri crude.

Casa noastră este Cerul.

Vă rog să vă amintiți că am fost creați pentru Rai.

Întreaga noastră viață nu este decât o peregrinare continuă pe drumul către casă.”

— Părintele Serafim Rose

"Rabdă și grăbeşte-te. Timpul este puțin.

Fără luptă și fără vărsare de sânge nu aștepta să ajungi la eliberarea de patimi.

Ridică cuget curajos în fața ispitelor ce vin spre tine.

Ele oricum vin. Ai nevoie de ele. Altfel nu te poți curați.

Lasă deoparte sfaturile nepurtării de grijă și ale lenevirii tale. Nu te teme de ele.

Cum au trecut cele de pana acum, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, așa vor trece si acestea, după ce își împlinesc misiunea.

Ispitele sunt medicamente și plante tămăduitoare, care vindecă patimile cele văzute și rănile noastre cele nevăzute.

Rabdă pentru a putea să câștigi cu fiecare dintre ispite, să dobândești plată, odihnă și bucurie în Împărăția cea cerească."

— Sfântul Iosif Isihastul

Sfântul Preacuvios Serafim de Sarov ne-a lăsat moștenire câteva medicamente duhovnicești care, luate cu rânduială, ne pot călăuzi indiferent de drumul pe care ne-am afla:

• Amintește-ți mereu, ascultarea le întrece pe toate. Ea întrece postul și rugăciunea! Iar noi nu numai ca nu trebuie să o refuzăm, trebuie să alergăm în întâmpinarea ei! Noi trebuie să răbdam orice necaz care ar veni din partea fraților fără să ne tulburăm și să cârtim.

• Sufletul trebuie alimentat și hrănit cu tot ceea ce înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi ar trebui să practicăm lectură Noului Testament și a Psaltirii. Aceasta ar trebui făcută în picioare. Din această lectură vine iluminarea minții care este schimbată printr-o dumnezeiască schimbare. Cel ce citește Sfânta Scriptură primește o căldură care în singurătate dă naștere la multe lacrimi, prin care omul este încălzit iar și iar, umplut de daruri duhovnicești, care dau o încântare minții și inimii dincolo de orice închipuire.

• Mai presus de toate, această trebuie făcută pentru a dobândi pacea sufletului: “Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc”. (Ps. 118, 165). Este foarte util să citești întrega Biblie într-un mod inteligent. Căci numai prin acest exercițiu singur, pe lângă alte bune lucrări, Domnul nu-l va lipsi pe om de mila Sa, ci va înmulți darul său de înțelegere.

• Cei ce cu adevărat s-au hotărât să slujească Domnului Dumnezeu trebuie să se străduiască a-și aminti mereu de Dumnezeu și să rostească rugăciunea către Iisus Hristos.

• În biserica, atunci când te rogi, e de folos să stai cu ochii închiși, cu o atenție concentrată și să deschizi ochii doar când te moleșești sau când somnul îți da târcoale și te face să moțăi. Atunci ochii trebuie ațintiți către o icoană și către lumina candelei ce arde dinaintea ei.

• Nu trebuie să ne asumăm nevoințe ascetice dincolo de puterile noastre, ci să încercăm să ne facem trupul prieten credincios și vrednic de practicarea virtuților. Trebuie să mergem pe calea de mijloc. Trebuie să fim înțelegători față de neputințele și imperfecțiunile noastre sufletești și să avem răbdare față de defectele noastre, așa cum avem față de defectele altora. Dar nu trebuie să trândăvim, ci trebuie să ne silim spre îmbunătățirea firii noastre.

• În fiecare zi să dormi negreșit noaptea patru ore - de la zece seară până la două noaptea. Dacă te simți slăbit, poți să dormi și în timpul zilei. Păstrează această regulă permanent până la sfârșitul vieții tale, fiindcă este absolut necesară pentru odihnă capului tău. Eu însumi din tinerețe am păstrat-o cu rigurozitate. Noi cerem mereu bunului Dumnezeu odihnă în timpul nopții și astfel nu vei deveni neputincios, ci sănătos și vesel.

• Nu oricine își poate impune sieși o regulă severă de asceză în toate, sau să se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decât să-i dezvăluie slăbiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupească, sufletul slăbește și el. În special, vinerea și miercurea, și mai ales în timpul celor patru posturi, trebuie luată o masă o dată pe zi, iar îngerul Domnului se va apropia de ține. La prânz mănâncă suficient, la cină fii moderat.

• Dar un trup care este epuizat de penitență și de boală trebuie întărit printr-un somn moderat, hrană și băutură moderate indiferent de perioada de timp.

• Cu orice preț, noi trebuie să încercăm a păstra pacea sufletului și să nu ne tulburăm la jignirile venite de la alții. Nimic nu este mai prețios decât pacea întru Hristos Domnul. Sfinții Părinți aveau mereu un duh de pace și, fiind binecuvântați cu harul lui Dumnezeu trăiau mult.

• Dobândește pacea, și mii de oameni din jurul tău se vor mântui. Atunci când un om se află într-o stare de pace a minții, el poate de la sine să le ofere celorlalți lumina necesară lumânării rațiunii. Această pace, că pe o comoară neprețuită, Domnul nostru Iisus Hristos a lăsat-o drept moștenire ucenicilor Săi înainte de moarte. (În. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea: “și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să va păzească inimile și cugetele voastre întru Hristos Iisus” (Filip. 4,7) Introdu mintea înlăuntrul inimii și dai de lucru acolo cu rugăciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbrește și ea se află într-o stare de pace. Trebuie să ne obișnuim să tratăm jignirile venite de la alții cu calm, că și cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practică ne poate aduce pacea inimii și o poate face lăcaș al lui Dumnezeu însuși.

• Dacă nu se poate să nu te tulburi, atunci, cel puțin, e necesar să încerci să îți înfrânezi limba, după cuvântul psalmistului: “tulburatu-m-am și n-am grăit” (Ps. 76, 4) Pentru a ne păstra pacea sufletului, este nevoie să evităm cu orice preț a-i critică pe alții. În mod aparte, pentru a păstra pacea sufletească “trebuie evitată acedia” și să te străduiești a avea un duh vesel și nu trist. Trebuie să încerci să ieși din această stare cât mai iute cu putință. Atenție la duhul întristării, căci această da naștere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitație, furie, învinuire, nemulțumirea de propria soarta, gânduri de desfrânare, schimbare permanentă a locului.

• Uneori duhul cel rău al întristării pune stăpânire pe suflet și îl lipsește de umilință și bunătate față de frați și da naștere la repulsie față de orice conversație. Atunci sufletul evita oamenii, crezând că aceștia se află la originea tulburării sale și nu înțelege că pricina tulburării sale se află într-insul. Sufletul plin de întristare și parcă scos din minți este incapabil să accepte în pace sfaturile bune ce i se aduc sau să răspundă cu umilință la întrebările ce i se pun.

• Primul medicament cu ajutorul căruia omul își află în curând mângâiere sufletească este smerenia inimii, așa cum ne învață sfântul Isaac Șirul. Această boală este tratată cu rugăciune, abținere de la grăire în deșert, lucru de mâna, după puterile fiecăruia, citirea Cuvântului lui Dumnezeu și răbdare; căci el se naște din lașitate, trândăvie și grăire în deșert.

• Oricine a învins patimile a învins și deprimarea. Veselia nu e păcat. Ea alungă plictiseală; și din plictiseală vine întristarea (acedia) și nimic nu e mai rea că această. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face răul este păcat. Dar a spune un cuvânt bun, prietenos sau plin de veselie, așa încât toată lumea să se simtă în bună dispoziție în prezența lui Dumnezeu și nu într-o stare de întristare, nu este deloc un păcat.

• Dacă nu suntem de acord cu gândurile rele sugerate de diavol, facem un lucru bun. În timpul acestor atacuri, trebuie să te îndrepți cu rugăciunea către Domnul Dumnezeu, așa încât scânteia patimilor celor rele să fie alungată de la bun început. Atunci flacăra patimilor nu va mai crește.

• Trupul este robul, sufletul este stăpânul. Și de aceea, milă lui Dumnezeu este cu noi atunci când trupul este slăbit și extenuat de boli; căci în acest fel patimile slăbesc și omul devine normal. Dar boală trupească în sine este ceva născut din pricina patimilor. Înlătura păcatul și boală va pleca.

Viaţa lumii acesteia este plină de multe griji şi de suspinuri şi nici unui om nu-i este fără de necaz, ci plină este de înşelăciune şi de toată răutatea. Cei ce nu-s însoţiţi cu nunta, se luptă cu poftele cele spurcate, iar cei însoţiţi multă neînţelegere au pentru treburile caselor şi după naşterea de copii vine grija de a-i hrăni, grija de a păzi credinţa în căsnicie, sfadă cu vecinii, procese pe la judecătorii.

Şi fiecare zi venind îşi aduce a sa întunecare. Începând de la cel ce poartă porfiră şi coroană, până la cel ce poartă zdrenţe de pânză, socotim grijile ziua şi noaptea cu care şi în somn ne amăgesc dracii.

Că omeneştile treburi sunt asemenea cu marea cea tulbure, numai că întru aceasta te îneci pe uscat.

Unul are destul pământ ca să are, altul, căruia nu i s-a dat, vrea să ia, iar altul, pe cât a luat, se întăreşte să nu dea. Încă unii şi la camătă sunt nesăţioşi, iar alţii şi de avuţia cea adevărată se lipsesc. Iarăşi cei ce n-au nimic se supără pe ei înşişi, iar cei ce au mai mult decât nevoia lor se ceartă.

Săracul cel ce nu are este ocărât, iar celui ce are i se întind curse. Cei ce sunt în dregătorii se înalţă adeseori, se sfădesc şi se bat între ei cu nesăturare jefuiesc şi din greu se ostenesc. Minciuna s-a preaînălţat, dragostea a fugit, adevărul a părăsit pământul, făţarnicii şi clevetitorii sunt cinstiţi şi vameşii stăpânesc cetăţile.

Deci acestea toate adunându-se, Proorocul le zicea: „În deşert se tulbură tot cel ce vieţuieşte cu nedreptate.”

Drept aceea, fraţilor, să ne îngrijim de a noastră mântuire şi milostiv spre noi să facem pe Dumnezeu, prin fapte bune.

— Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 258

„Rugăciunea este primită la Domnul. Care nu e de folos nu e primită, care nu e primită nu e de folos. Se mai zice că prin rugăciune stăm de vorbă cu Dumnezeu, cu lucruri sfinte. Dar nu numai stai de vorbă, ci stai cu un rost, cu sfintele întrebări, sfintele vorbiri, care sunt primite, că altfel e păcat. Care nu sunt vorbe primite sunt vorbe goale, care nu sunt sfinte nu-s primite. Dar tot trebuie să stăm de vorbă.”

„Cea mai primită e rugăciunea Domnească, rugăciunea de sus, pentru că e sfinţită şi primită şi preamărită şi veşnică, şi pururea pomenită, care e scrisă cu litere de aur, dar aurul să fie aur sfinţit, ca Sfântul Ioan Gură de Aur. Aşa să fie şi ale noastre, ca ale Sfântului Ioan Gură de Aur.”

— Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos

💐 Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos: „E plin de îngeri care zboară pe catedrală!” 🕊️ →

✝️ Mărturia fratelui Dan Orza, fiu duhovnicesc al Cuviosului Gherontie de la Tismana - cel nebun pentru Hristos

✝️ O mărturie despre Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos: „La fiecare i-a pus degetul exact unde-l durea” ☝🏼 →

✝️ Rugăciune către Cuviosul Gherontie de la Tismana / "Sfinte Cuvioase Gherontie, fratele şi părintele nostru iubitor, ascultă-ne rugăciunea şi mijloceşte pentru noi înaintea Preasfintei Treimi, ca să putem birui în lupta care se dă împotriva noastră; să căutăm ce-i mai de preț, adică sufletul; să ne îndepărtăm de păcate, să avem dragoste sfântă pentru toţi oamenii, să umblăm cu dreptate, să ne păstrăm dreapta credinţă, să ne smerim și să ne pocăim pentru păcatele noastre, să căutăm biserica, să ne ostenim pentru câștigarea Raiului, să dobândim răbdarea Dreptului lov şi a sfinţilor, să ne iubim ţara și locul unde ne-am născut, după cum şi tu ai iubit Țara Făgăraşului, care te-a odrăslit. Aşa cum, în timpul vieţii, i-ai ajutat grabnic pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei deznădăjduiţi, pe cei singuri, dar și pe cei departe de dreapta credinţă, fii și acum alături de noi! Ajută-ne să credem că toate pe care le primim sunt cu ştirea Domnului, iar, când avem un necaz, să mulțumim prin cuvintele tale: „Doamne, fereşte de mai răul”, Roagă-te, să ne fie primită această rugăciune, ca de noi şi prin noi să se slăvească Preasfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin."

Nu vorbiți despre întuneric, ci vorbiți despre lumină și nu discutați lucruri neplăcute acasă. Cu cât le discuți mai mult, cu atât le înmulțiți mai mult, cu cât vorbești mai mult despre ele, cu atât cresc. Vorbește despre lumină, despre bine, pune-ți gânduri bune în minte, așa cum spunea părintele Paisie: ,,Întunericul nu este alungat de întuneric." — Părintele Porfirie Kavsokalivitul

• „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (In 1, 4.5)

• «Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii» (In 8, 12).

• „Lumina a venit în lume”, „oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, căci faptele lor erau rele”. „Oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite” (In 3, 19-21)

Nimic nu putem dobândi fără smerenie si răbdare.

Până la rai ne trebuie răbdare, cât putem duce în spinare!

Să vă dea Domnul răbdare cu dragoste, că prin răbdare se câstigă raiul.

Dragul tatei, răbdare, răbdare, răbdare.

Dar nu răbdare cu noduri, ci răbdare si îndelungă răbdare cu dragoste.

Răbdarea este de două feluri: dobitocească si cu dragoste.

Adică răbdare firească si răbdare duhovnicească.

Răbdare, răbdare, răbdare în boală, în orice necaz.

Răbdare în boală, răbdare în ocară, răbdare cu multumire, pentru scumpa mântuire.

Dumnezeu să-ti dea sănătate si răbdare cu bucurie în boală, căci pe cât trupul se topeste, pe atât sufletul se împuterniceste si se curăteste de toate păcatele.

Să ne rugăm să ne dea Domnul răbdare, că ,,cel ce va răbda până la sfârsit, acela se va mântui".

Părintele Paisie Olaru

• ✝️ Binecuvântarea Sfântului Paisie Olaru de la Sihla / Gânduri la început de post: / Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze. Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor, şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şi smerenia lor, şi răbdarea lor. Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor, şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte, iar dincolo, la ziua Judecaţii, un colţişor de rai le dăruieşte, că binecuvântat eşti în vecii vecilor.

• ✝️ Părintele Paisie Olaru: [...] de la cuvinte trebuie să trecem şi la fapte, că după faptele tale te voi judeca zice Domnul. / "Lumea este plină de vorbe, dar puţini sunt care pun poruncile Evangheliei în practică. Prind foarte bine şi cuvântul duhovnicesc, sfatul, mustrarea, îndemnul, predica, cărţile bune. Dar de la cuvinte trebuie să trecem şi la fapte, că după faptele tale te voi judeca zice Domnul."

• ✝️ Sfântul Cuvios Paisie Olaru: Trebuie să răbdăm toate cu smerenie pentru dragostea lui Hristos / Nici prin cap să nu-ţi treacă să placi oamenilor… Să fii mai necinstit de oameni, asta da. Şi ce dacă spune lumea că ai păcate? Ce, nu ai? Trebuie să răbdăm ocările, tată, pentru că aşa ne-a lăudat Mântuitorul Hristos: “Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine”. Trebuie să răbdăm toate, cu smerenie, tată; să răbdăm cu smerenie pentru dragostea lui Hristos. Doar vom câştiga şi noi – nu tot raiul, ci numai un colţişor, cât de mic."

• ✝️ Sfântul Cuvios Paisie Olaru: Caută să-ți fie tot timpul mintea ocupată cu rugăciunea; tot timpul să spui „Doamne Iisuse”. / Orice rugăciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem rugăciunea gurii. Deocamdată împlineste-o pe asta, tătucută. Fântâna e adâncă, dar funia e scurtă si găleata e mică. Citește dimineața Acatistul Maicii Domnului iar seara citește Paraclisul ei. Crezul – neapărat, măcar o dată pe zi, și Psalmul 50 de două-trei ori pe zi… Mai mult, canonul e benevol: „Tatăl nostru” fără număr, „Doamne Iisuse” fără număr, metanii fără număr. Fiecare cuprinde cât poate; nici albina nu poate lua tot nectarul din floare. Dar tare-i bine dacă faci oleacă de rânduială. Eu mă știu pe mine: dacă mă scol de dimineață și-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua. Dar dacă te scoli dimineața și te învârtești așa, prin casă – că mai am asta de făcut, mai am si treaba astălaltă -, apoi nu-ți merge bine toată ziua. Așa că să faci oleacă de canon în fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea jertfă în fiecare zi pentru feciorii lui – poate au greșit ceva cu gândul. Să faci în fiecare zi câte metanii poți către Maica Domnului – cel puțin 12 metanii – și la fiecare metanie să spui așa, ca baba: „Maica Domnului, nu mă lăsa… nu mă lăsa, Măicuța Domnului!” Să n-O uiți pe Maica Domnului, tată, să n-O uiți, că tare-I bună Măicuța Domnului! Așa, tătucuță, să nu lași rugăciunea… mai fă o metanie, mai citește un psalm, mai spune un „Doamne Iisuse”… trebuie să faci oleacă de rânduială. Că o cămașă murdară nu se spală numai cu apă, ci trebuie și săpun, și altceva mai tare care să o curețe… Și dacă spui de 100 de ori „Doamne Iisuse”, măcar de 10 ori să fii cu gândul acolo. Când stai de vorbă cu cineva, nu stai de vorbă cu dosul… d’apoi când vorbești cu Dumnezeu! Așa îmi spunea și mie părintele Daniel, săracu’: „Paisie, bre, nu lăsa gândul să iasă afară din chilie!" Gândurile mai vin, dar tu nu sta de vorbă cu ele, nu le lua în seamă. Caută să-ți fie tot timpul mintea ocupată cu rugăciunea; tot timpul să spui „Doamne Iisuse”. Să te obișnuiești să spui tot timpul rugăciunea asta, iar pentru fiecare Acatist sau Paraclis necitit într-o zi să faci câte 24 de metanii – măcar atât… Acum, la miezul nopții, aici la Sihla (si la Sihăstria) se face priveghere. Încearcă să te scoli, fă măcar trei cruci, spune „Împărate ceresc”, „Tatăl nostru” si ce mai știi tu, fă 24 de metanii – si ai stat la toată privegherea…

• 📜 Părintele Paisie Olaru: „Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!” / "Fiind secetă mare în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat: „Nu plouă, părinte, este secetă mare!” Iar el răspundea: „Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!” După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: „Părinte Paisie, plouă afară!” Iar el a început a plânge în pat şi a zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim: „Adă-mi şi mie un pahar cu apă de ploaie de afară să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile acestea!”

Când oamenii duhovnicești sunt mișcați de slava deșartă, rămân cu un gol în sufletul lor. Nu există plinătatea, întrariparea inimii; și cu cât li se mărește slava lor deșartă, cu atât crește și golul din ei – și suferă tot mai mult.

Unde e stres și deznădejde, acolo e o viață duhovnicească povățuită de aghiuță. Pentru nimic în lume să nu aveți neliniște. Neliniștea este a diavolului. Când vedeți neliniște, să știți că acolo și-a băgat coada aghiuță.

Diavolul nu merge contra. Dacă există o pornire, împinge și el ca să-l chinuiască și să-l înșele pe om. Pe cel sensibil, de pildă, îl face hipersensibil.

Sf. Cuv. Paisie Aghioritul

Sufletul nostru trebuie să fie mereu însetat de cunoașterea adevărului, de iertarea păcatelor, de pacea sufletească, și bucuria cerească. Dar cea mai frumoasă sete din lume este dorința de a te uni cu Hristos în Sfânta Împărtășanie, de a dobândi virtuțile, și de a te elibera de patimi. Și, în sfârșit, sufletul nostru trebuie să caute bucuria veșnică, viața veșnică în Dumnezeu cu toți sfinții, pentru că cât timp ne mai rămâne de trăit aici pe pământ? ☦ Sfântul Paisie Aghioritul

✝️ Sfântul Serafim de Sarov: Când un om primește Împărtășania, harul Împărtășaniei se extinde la întregul său neam, la cei vii și la cei adormiți. / "Când un om primește Împărtășania, harul Împărtășaniei se extinde la întregul său neam, la cei vii și la cei adormiți. Harul primit prin Împărtășanie este atât de mare încât, indiferent cât de păcătoasă ar fi o persoană, dacă doar din conștiința smerită a marii sale păcătoșenii vine la Domnul care ne răscumpără pe toți, chiar dacă este acoperită din cap până în picioare de rănile păcatelor, ea va fi curățată de harul lui Hristos, va deveni din ce în ce mai luminoasă, va deveni complet luminată și va fi mântuită." ~ Sfântul Cuvios Serafim din Sarov

✝️ Sfântul Ioan Casian — despre Sfânta Împărtăşanie / "Nu trebuie să nu primim Duminica Sfânta Împărtăşanie, fiindcă ne ştim păcătoşi, ci cu totul mai mult să ne grăbim dornici către ea, pentru vindecarea sufletului şi pentru curăţirea cea duhovnicească, cu acea umilire a minţii şi cu atâta credinţă, încât judecându-ne nevrednici de primirea marelui Har, să căutăm şi mai mult leacuri pentru rănile noastre. N-am fi, dealtfel, vrednici să primim nici Împărtăşania anuală, dacă ne-am lua după unii care, stând în mănăstiri, în aşa fel măsoară vrednicia, sfinţenia şi meritul tainelor cereşti, încât socotesc că Împărtăşania nu trebuie luată decât de cei sfinţi şi nepătaţi şi nu mai degrabă, pentru ca această participare să ne facă sfinţi şi curaţi, aceştia fără îndoială cad într-o mai mare trufie decât cea de care se pare că se feresc, fiindcă cel puţin atunci când o primesc, ei se socotesc vrednici de a o primi. Cu mult este mai drept ca, devreme ce în această umilinţă a inimii, în care credem şi mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit de acele Sfinte Taine, să o primim ca un leac al tristeţilor noastre în fiecare duminică, decât ca stăpâniţi de deşarta trufie şi stăruinţă a inimii, să credem că numai odată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine." — Sfântul Ioan Casian

🔴 Un comentariu clarificator despre ❗Împărtășirea deasă❗ de la Mircea George Popandron 🙏 / [...] Împărtășirea deasă, susținută de o viață ascetică profundă, este o practică ortodoxă autentică, rădăcinată în tradiția patristică și isihastă. Aceasta nu reprezintă o inovație ecumenistă, ci o restaurare a normelor apostolice și patristice, adaptate nevoilor contemporane ale Bisericii, având mereu ca scop unirea deplină cu Hristos prin harul divin primit în Sfintele Taine.

✝️ Sfântul Cuvios Efrem Katounakiotul: Să nu lăsaţi niciodată spovedania şi Sfânta Împărtăşanie / Creştinul nu poate să sporească în alt fel. Și să știți că oricine îngenunchează, chiar și o singură dată, sub epitrahilul duhovnicului, dumnezeiasca pronie o să facă în aşa fel încât Hristos o să-l câștige. Fără pocăinţă, spovedanie şi dumnezeiasca Împărtășanie nu te mântuiești. Sută la sută nu te mântuiești fără acestea. Faptele bune nu sunt de ajuns.

☦️ Protopop Boris Nikolaevsky: Când preotul, la Sfânta Liturghie, rostește cuvintele "Luați, mâncați, Acesta este trupul Meu ...", în acele clipe cereți orice vreți Domnului nostru Iisus Hristos deoarece El Însuși este acolo și aici, aude tot ... și pocăiți-vă în acele minute, spuneți-vă păcatele ... nu rata sub orice chip aceste minute de har și binecuvântare.