“Odată mi-a povestit un cioban care a stat cu Părintele la oi, la Tăciunele, că, într-o noapte s-a stins focul şi el s-a trezit tocmai atunci şi îşi zicea în sinea sa că, acum, Părintele nu va mai putea să citească la Psaltire. Dar, deodată, fața Părintelui a strălucit şi citea la lumina aceea”