✝️ 12 Iunie - Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare: Sfântul Onufrie luând pâinea din mâinile lui Hristos, o ducea cu mare osteneală. Și venind cu ea la avva, se lăuda copilărește, zicând: „Iată, pruncul Hristos mi-a dat o pâine!”.

- Posted in Sinaxar - Viețile Sfinților - Calendar Ortodox by - Permalink

O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: "Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie!“; ai lăsat rudeniile, familia, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Nevoinței si Lucrării celei Sfinte, care aduce Bucuria fără de sfârșit! Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne și nouă din răbdarea ta cea mare, Sfinte! Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta cea către Dumnezeu. Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile și ispitirile cele rele care se abat asupra noastră din toate părțile.

Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, sădește și în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei în credință și a sfințeniei vieții. Ajută-ne cu rugăciunile tale să viețuim, oriunde ne-am afla, ca frații întru Hristos și să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de dezbinare, ură și multe păcate. Cel ce ai fost mult nevoitor și mult rugător către Dumnezeu, Părinte Onufrie, ajută pe cei ce se nevoiesc în împlinirea poruncilor Evangheliei lui Hristos în mănăstire sau în lume, și le fii cald ocrotitor pe Calea către Cer, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor tuturor! Amin!


Onufrie, sfântul copil care a primit pâine de la Pruncul Hristos

De multe ori, uităm că sfinții au fost și ei oameni. De și mai multe ori, uităm că sfinții au fost și ei copii. Au dus o viață ca a noastră – și, totuși, o viață de Sinaxar. Sfântul Onufrie este unul dintre cei care, încă din primul moment de la naștere, s-a arătat a fi plăcut Domnului. Deși aruncat în foc, n-a ars. Apoi, când a mai crescut, a dus pâine Pruncului din icoană – iar când n-a mai avut el pâine, a primit hrană de la Prietenul lui, Cel care stătea în brațele Maicii Domnului.

Sfântul Onufrie a fost copilul unui împărat creștin din Persia. Un băiat mult așteptat. Și, totuși, pe cât de mare a fost așteptarea, pe atât de vijelioasă a venit și ispita de la vrăjmaș. Pentru că, văzând fericirea familiei și știind că acest copil este dar al lui Dumnezeu, diavolul a luat chipul unui om bătrân și a tulburat liniștea. El s-a arătat împăratului și i-a spus că pruncul zămislit nu este al său, ci al unuia dintre supușii împărătesei. Iar pentru a proba adevărul, i-a dat împăratului o provocare uriașă: „Când se va naște pruncul, să poruncești să se facă un foc mare și să arunci pe prunc într-însul. De nu va arde, acesta va fi semnul că este fiul tău cu adevărat. Iar de va arde, atunci să fii încredințat că este născut din desfrânare”.

Așa se face că, în loc să se bucure de nașterea fiului său, împăratul a făcut precum a fost învățat. Aruncat în foc, nou-născutul a ridicat mânuțele sale mici și slabe către cer, ca și cum s-ar fi rugat lui Dumnezeu. Iar tatăl lui, văzând că rămâne viu și întreg, nears de foc, s-a înspăimântat și a înțeles că a fost amăgit de diavol. Atunci, un înger s-a arătat împăratului, poruncindu-i să-l boteze pe prunc Onufrie și să-l ducă în pustie – căci va fi prieten și plăcut al Domnului.

Iar împăratul a făcut ascultare, plecând cu fiul său către munții și pustietățile Egiptului. Pe drum, li s-a alăturat o căprioară albă, trimisă de Dumnezeu să hrănească pruncul cu lapte. Multă vreme au mers, până au ajuns în cetatea Ermopoli. Acolo, la Mănăstirea Eritului, unde erau o sută de monahi îmbunătățiți, a cerut Dumnezeu să fie lăsat micul Onufrie. Și acolo a rămas și căprioara, până când copilul a împlinit trei ani.

După aceea, căprioara s-a dus în pustie, iar copilul a început a se hrăni cu mâncarea cea de obște. Ajungând la șapte ani, deseori mergea Onufrie la trapeză, cerând câte o bucățică de pâine. Și cum primea, imediat mergea în tinda bisericii, unde era zugrăvită icoana Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care ținea pe mâinile ei pe Domnul nostru Iisus Hristos. Apropiindu-se Onufrie de icoană, fiind fără de răutate și cu neștiință sfântă, vorbea ca și cu un viu cu Pruncul: „Și Tu ești mic precum sunt și eu, însă eu mă duc la trapeză, cer pâine la trapezar și mănânc, iar Tu nu mănânci niciodată. Pentru ce te chinuiești așa, nemâncând nimic? Iată, primește partea mea și mănâncă”. Iar Pruncul Hristos întindea mânuța Sa din icoană și lua pâinea din mâinile lui Onufrie, care Îl vedea pe El ca și cum o mânca.

Minunea aceasta se tot repeta – iar dorința lui Onufrie de a lua deseori pâine a stârnit curiozitatea trapezarului. Acesta l-a pândit și, astfel, a asistat la un moment de taină, văzând cu ochii lui cum Mântuitorul primea hrană din mâinile copilului. Înspăimântându-se, a mers și a povestit avvei și celorlalți monahi mai sporiți această minune. Atunci, avva a învățat pe trapezar astfel: „Când pruncul Onufrie va mai cere pâine de la tine, să nu-i dai, ci să-i zici: Du-te de cere pâine de la Acela Căruia i-ai dat de multe ori”.

Așa i-a spus trapezarul micului Onufrie a doua zi, dimineață. Iar copilul, fiind flămând, s-a dus plângând către icoana Maicii Domnului și I-a spus Pruncului Hristos: „Trapezarul nu voiește să-mi dea pâine de la el și-mi este foame; dă-mi Tu de la Tine, că și eu Ți-am dat de multe ori!”.

În acel moment, Pruncul Hristos i-a întins o pâine mare, frumoasă, curată, albă ca zăpada și caldă. Pâinea era atât de mare, încât copilul de șapte ani abia putea să o ducă. Și, venind Onufrie cu pâinea la avva, se lăuda copilărește, zicând: „Iată, Pruncul Hristos mi-a dat o pâine!”.

Iar avva, cu bucurie și cu uimire, a chemat pe toți monahii. Le-a arătat acea pâine minunată și a poruncit trapezarului să povestească înaintea tuturor ceea ce văzuse. Apoi și Onufrie, fiind întrebat de ei, a spus că a luat acea pâine din mâinile lui Hristos Însuși. Și toți au început a preamări cu mare glas pe Dumnezeu, Care a făcut niște minuni ca acestea prin pruncul Onufrie. După aceea, ei au împărțit pâinea în mai multe părți, pentru binecuvântarea și sfințirea tuturor monahilor.

Tags:

✝️ 12 Iunie - Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare: Sfântul Onufrie luând pâinea din mâinile lui Hristos, o ducea cu mare osteneală. Și venind cu ea la avva, se lăuda copilărește, zicând: „Iată, pruncul Hristos mi-a dat o pâine!”.

O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: "Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie!“; ai lăsat rudeniile, familia, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Nevoinței si Lucrării celei Sfinte, care aduce Bucuria fără de sfârșit! Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne și nouă din răbdarea ta cea mare, Sfinte! Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta cea către Dumnezeu. Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile și ispitirile cele rele care se abat asupra noastră din toate părțile.

Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, sădește și în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei în credință și a sfințeniei vieții. Ajută-ne cu rugăciunile tale să viețuim, oriunde ne-am afla, ca frații întru Hristos și să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de dezbinare, ură și multe păcate. Cel ce ai fost mult nevoitor și mult rugător către Dumnezeu, Părinte Onufrie, ajută pe cei ce se nevoiesc în împlinirea poruncilor Evangheliei lui Hristos în mănăstire sau în lume, și le fii cald ocrotitor pe Calea către Cer, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor tuturor! Amin!


Onufrie, sfântul copil care a primit pâine de la Pruncul Hristos

De multe ori, uităm că sfinții au fost și ei oameni. De și mai multe ori, uităm că sfinții au fost și ei copii. Au dus o viață ca a noastră – și, totuși, o viață de Sinaxar. Sfântul Onufrie este unul dintre cei care, încă din primul moment de la naștere, s-a arătat a fi plăcut Domnului. Deși aruncat în foc, n-a ars. Apoi, când a mai crescut, a dus pâine Pruncului din icoană – iar când n-a mai avut el pâine, a primit hrană de la Prietenul lui, Cel care stătea în brațele Maicii Domnului.

Sfântul Onufrie a fost copilul unui împărat creștin din Persia. Un băiat mult așteptat. Și, totuși, pe cât de mare a fost așteptarea, pe atât de vijelioasă a venit și ispita de la vrăjmaș. Pentru că, văzând fericirea familiei și știind că acest copil este dar al lui Dumnezeu, diavolul a luat chipul unui om bătrân și a tulburat liniștea. El s-a arătat împăratului și i-a spus că pruncul zămislit nu este al său, ci al unuia dintre supușii împărătesei. Iar pentru a proba adevărul, i-a dat împăratului o provocare uriașă: „Când se va naște pruncul, să poruncești să se facă un foc mare și să arunci pe prunc într-însul. De nu va arde, acesta va fi semnul că este fiul tău cu adevărat. Iar de va arde, atunci să fii încredințat că este născut din desfrânare”.

Așa se face că, în loc să se bucure de nașterea fiului său, împăratul a făcut precum a fost învățat. Aruncat în foc, nou-născutul a ridicat mânuțele sale mici și slabe către cer, ca și cum s-ar fi rugat lui Dumnezeu. Iar tatăl lui, văzând că rămâne viu și întreg, nears de foc, s-a înspăimântat și a înțeles că a fost amăgit de diavol. Atunci, un înger s-a arătat împăratului, poruncindu-i să-l boteze pe prunc Onufrie și să-l ducă în pustie – căci va fi prieten și plăcut al Domnului.

Iar împăratul a făcut ascultare, plecând cu fiul său către munții și pustietățile Egiptului. Pe drum, li s-a alăturat o căprioară albă, trimisă de Dumnezeu să hrănească pruncul cu lapte. Multă vreme au mers, până au ajuns în cetatea Ermopoli. Acolo, la Mănăstirea Eritului, unde erau o sută de monahi îmbunătățiți, a cerut Dumnezeu să fie lăsat micul Onufrie. Și acolo a rămas și căprioara, până când copilul a împlinit trei ani.

După aceea, căprioara s-a dus în pustie, iar copilul a început a se hrăni cu mâncarea cea de obște. Ajungând la șapte ani, deseori mergea Onufrie la trapeză, cerând câte o bucățică de pâine. Și cum primea, imediat mergea în tinda bisericii, unde era zugrăvită icoana Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care ținea pe mâinile ei pe Domnul nostru Iisus Hristos. Apropiindu-se Onufrie de icoană, fiind fără de răutate și cu neștiință sfântă, vorbea ca și cu un viu cu Pruncul: „Și Tu ești mic precum sunt și eu, însă eu mă duc la trapeză, cer pâine la trapezar și mănânc, iar Tu nu mănânci niciodată. Pentru ce te chinuiești așa, nemâncând nimic? Iată, primește partea mea și mănâncă”. Iar Pruncul Hristos întindea mânuța Sa din icoană și lua pâinea din mâinile lui Onufrie, care Îl vedea pe El ca și cum o mânca.

Minunea aceasta se tot repeta – iar dorința lui Onufrie de a lua deseori pâine a stârnit curiozitatea trapezarului. Acesta l-a pândit și, astfel, a asistat la un moment de taină, văzând cu ochii lui cum Mântuitorul primea hrană din mâinile copilului. Înspăimântându-se, a mers și a povestit avvei și celorlalți monahi mai sporiți această minune. Atunci, avva a învățat pe trapezar astfel: „Când pruncul Onufrie va mai cere pâine de la tine, să nu-i dai, ci să-i zici: Du-te de cere pâine de la Acela Căruia i-ai dat de multe ori”.

Așa i-a spus trapezarul micului Onufrie a doua zi, dimineață. Iar copilul, fiind flămând, s-a dus plângând către icoana Maicii Domnului și I-a spus Pruncului Hristos: „Trapezarul nu voiește să-mi dea pâine de la el și-mi este foame; dă-mi Tu de la Tine, că și eu Ți-am dat de multe ori!”.

În acel moment, Pruncul Hristos i-a întins o pâine mare, frumoasă, curată, albă ca zăpada și caldă. Pâinea era atât de mare, încât copilul de șapte ani abia putea să o ducă. Și, venind Onufrie cu pâinea la avva, se lăuda copilărește, zicând: „Iată, Pruncul Hristos mi-a dat o pâine!”.

Iar avva, cu bucurie și cu uimire, a chemat pe toți monahii. Le-a arătat acea pâine minunată și a poruncit trapezarului să povestească înaintea tuturor ceea ce văzuse. Apoi și Onufrie, fiind întrebat de ei, a spus că a luat acea pâine din mâinile lui Hristos Însuși. Și toți au început a preamări cu mare glas pe Dumnezeu, Care a făcut niște minuni ca acestea prin pruncul Onufrie. După aceea, ei au împărțit pâinea în mai multe părți, pentru binecuvântarea și sfințirea tuturor monahilor.