† 23 aprilie - 65 de ani de la moartea martirică a dârzului şi credinciosului făgărăşean Victor Metea, luptătorul anticomunist din Munţii Făgăraşului

- Posted in Sfinți, Cuvioși, Prooroci și Mucenici by - Permalink

enter image description here

De praznicul Sfântului Mucenic Gheorghe se împlinesc 60 de ani de la executarea lui Victor Metea, luptătorul anticomunist din Munții Făgărașului. Avea 18 ani, abia terminase Liceul “Radu Negru”, când a plecat în munți. Nu avea origine “sănătoasă”, era credincios și se împotrivea ocupației sovietice. Munții Făgărașului au devenit pentru șapte ani zona liberă de comunism a României. Pentru luptătorii din munți “libertatea a luat chipul lui Dumnezeu” (așa cum frumos a scris camaradul său de luptă, Nicolae Mazilu).

Victor Metea a fost un luptător dârz, neînfricat. A fost prins prin trădare, în 1955, și condamant la moarte de justiția comunistă. A refuzat să facă recurs.“Mai bine mort, decât chinuit în închisoare”, avea să spună. Din cauza faptului că a refuzat recursul, deşi era condamnat definitiv la moarte,Victor Metea a fost torturat în continuare, fiind executat cu cinci luni mai târziu decât fraţii săi de luptă, care au fost uciși în noaptea de 14-15 noiembrie 1957. Anticipase acest lucru, după pronunțarea sentinței, deoarece îi cunoştea bine pe comunişti. Nu se mulţumeau cu omorârea lui fizică, îi vroiau sufletul. Dar sufletul luptătorului era al lui Dumnezeu, nu al uneltelor securiste ale satanei.

A avut un destin asemănător cu cel al lui Ionel Golea, un alt luptător neînfricat împotriva comunismului. Şi acesta, la rândul lui, refuzând recursul, condamnat la moarte fiind, i-a înfuriat pe comuniști. L-au mai chinuit câteva luni înainte de a fi executat de Securitate, ducându-l într-o stare fizică de nerecunoscut, după cum mărturisește o rudă apropiată a luptătorului, care l-a văzut într-o confruntare la Timișoara, la aproape un an după condamnarea camarazilor din lotul parașutaților. Parașutiștii veniseră în țară pentru a lupta împotriva comuniștilor. Din păcate, au fost vânduți înainte de venirea din Occident de spionii sovietici din serviciul american de informații. Ion Gavrilă Ogoranu afirma că sunt voci din lumea anticomunistă care spun că grupuri influente din SUA n-au fost străine de această operațiune, care avea să ducă la diminuarea semnificativă a forțelor combatante ale rezistenței românești anticomuniste.

Sunt doi martiri care au primit moartea ca pe o nuntă, asemenea strămoșilor noștri daci, plecând liberi în fața lui Dumnezeu. Căci dacă un om nu este înspăimântat de moarte, ce poți să-i mai faci? Cu ce poți să-l mai ameninți?

Fenomenul rezistenței armate anticomuniste este, aşa cum spune mărturisitoarea Aspazia Oţel Petrescu, “un cavalerism românesc care va trece în legendă, al unor oameni care au preferat să moară decât să renunțe la idealul lor, la crezul lor de-o viață, la lupta lor, pe care au considerat-o dreaptă”. (Florin Palas)

Tags:

† 23 aprilie - 65 de ani de la moartea martirică a dârzului şi credinciosului făgărăşean Victor Metea, luptătorul anticomunist din Munţii Făgăraşului →

enter image description here

De praznicul Sfântului Mucenic Gheorghe se împlinesc 60 de ani de la executarea lui Victor Metea, luptătorul anticomunist din Munții Făgărașului. Avea 18 ani, abia terminase Liceul “Radu Negru”, când a plecat în munți. Nu avea origine “sănătoasă”, era credincios și se împotrivea ocupației sovietice. Munții Făgărașului au devenit pentru șapte ani zona liberă de comunism a României. Pentru luptătorii din munți “libertatea a luat chipul lui Dumnezeu” (așa cum frumos a scris camaradul său de luptă, Nicolae Mazilu).

Victor Metea a fost un luptător dârz, neînfricat. A fost prins prin trădare, în 1955, și condamant la moarte de justiția comunistă. A refuzat să facă recurs.“Mai bine mort, decât chinuit în închisoare”, avea să spună. Din cauza faptului că a refuzat recursul, deşi era condamnat definitiv la moarte,Victor Metea a fost torturat în continuare, fiind executat cu cinci luni mai târziu decât fraţii săi de luptă, care au fost uciși în noaptea de 14-15 noiembrie 1957. Anticipase acest lucru, după pronunțarea sentinței, deoarece îi cunoştea bine pe comunişti. Nu se mulţumeau cu omorârea lui fizică, îi vroiau sufletul. Dar sufletul luptătorului era al lui Dumnezeu, nu al uneltelor securiste ale satanei.

A avut un destin asemănător cu cel al lui Ionel Golea, un alt luptător neînfricat împotriva comunismului. Şi acesta, la rândul lui, refuzând recursul, condamnat la moarte fiind, i-a înfuriat pe comuniști. L-au mai chinuit câteva luni înainte de a fi executat de Securitate, ducându-l într-o stare fizică de nerecunoscut, după cum mărturisește o rudă apropiată a luptătorului, care l-a văzut într-o confruntare la Timișoara, la aproape un an după condamnarea camarazilor din lotul parașutaților. Parașutiștii veniseră în țară pentru a lupta împotriva comuniștilor. Din păcate, au fost vânduți înainte de venirea din Occident de spionii sovietici din serviciul american de informații. Ion Gavrilă Ogoranu afirma că sunt voci din lumea anticomunistă care spun că grupuri influente din SUA n-au fost străine de această operațiune, care avea să ducă la diminuarea semnificativă a forțelor combatante ale rezistenței românești anticomuniste.

Sunt doi martiri care au primit moartea ca pe o nuntă, asemenea strămoșilor noștri daci, plecând liberi în fața lui Dumnezeu. Căci dacă un om nu este înspăimântat de moarte, ce poți să-i mai faci? Cu ce poți să-l mai ameninți?

Fenomenul rezistenței armate anticomuniste este, aşa cum spune mărturisitoarea Aspazia Oţel Petrescu, “un cavalerism românesc care va trece în legendă, al unor oameni care au preferat să moară decât să renunțe la idealul lor, la crezul lor de-o viață, la lupta lor, pe care au considerat-o dreaptă”. (Florin Palas)