Sfânta Mare Muceniță Hristina era din cetatea Tirului dintr-un neam mare, iar tatăl său avea stăpânirea de ighemon.

Părinții săi erau închinător la idoli, dar prin rânduiala lui Dumnezeu tânăra fecioară l-a cunoscut pe Dumnezeu încă de mică, astfel:

Fiind tânără foarte frumoasă la chip, tatăl pentru a o păzi, a rânduit să petreacă în cel mai înalt loc din palatul său.

Privind luna, stelele și întreaga făptură pe care a creat-o Ziditorul, a început a se îndoi de puterea idolilor.

Atunci a început a chema pe Ziditorul lumii în rugăciunile sale.

Sfânta a răbdat numeroase chinuri de la trei diferiți muncitori (unul fiind chiar tatăl său): strujire cu fiare ascuțite, învârtirea pe o roată de fier sub care era foc, înecare în mare, aruncare în cuptorul de foc…

Toate astea nu au putut birui pe mucenița lui Hristos.

Sfânta Hristina și-a luat cununa muceniciei fiind împunsă de ascuțișul sabiei.

Minunile Sfintei Mucenițe Hristina:

Arătarea îngerească

Astfel socotind în sine, a început a se închina adevăratului Dumnezeu, Cel ce petrece în cer şi se ruga Lui cu lacrimi, ca să i se facă cunoscut spre a-L cunoaşte desăvîrşit pe Acela, de a Cărui dragoste i se aprinsese inima.

Petrecând multe zile în rugăciuni şi în postire, s-a învrednicit cercetării lui Dumnezeu; pentru că i s-a arătat îngerul Domnului şi a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci.

îngerul a numit-o mireasă a lui Hristos şi a înţelepţit-o desăvârşit în cunoştinţa lui Dumnezeu; iar pentru nevoinţa cea pătimitoare, i-a spus că de trei muncitori va fi muncită, pentru Dumnezeu cel în Treime.

Deci, a întărit-o spre nevoinţa, dându-i pâine curată să mănânce, fiind ea flămândă de postire.

După acea îngerească arătare, fecioara se veselea cu duhul şi se bucura în Dumnezeu, Mântuitorul său, mulţumindu-i că a cercetat pe roaba Sa prin trimiterea sfântului înger.

De atunci, ea a început mai cu căldură a-şi întinde către Domnul rugăciunile sale şi a se îndulci de dragostea Lui.

Umplându-se de râvnă,a început a sfârăma idolii cei de aur şi de argint, zdrobindu-i în bucăţi pe câte unul şi aruncându-i jos de pe fereastră în uliţă.

A doua zi, cei ce treceau, adunau pentru ei aurul şi argintul cel sfărâmat.

Roata cu foc

Astfel, învârtind roata, o trecea prin foc şi fecioara se frigea ca un peşte sau ca nişte carne de mâncare.

Deci, nu era cu putinţă firii omeneşti şi mai ales celei femeieşti, să fie într-o muncă ca aceea.

Dar Dumnezeu îi ţinea viaţa roabei Sale şi o întărea pe dânsa, spre mărirea numelui Său cel Sfânt şi spre ruşinarea paginilor.

Sfânta Hristina, fiind astfel muncită, slăvea pe Dumnezeu şi se ruga către El; iar sfinţii îngeri stăteau nevăzuţi înaintea ei, uşurându-i durerile.

Apoi, fără de veste, ieşind o văpaie mare de foc, cu porunca lui Dumnezeu, s-a repezit la acei păgâni, care stăteau împrejur, şi a ars ca la o mie din ei.

Urban, neştiind ce să-i mai facă ei, a poruncit să o arunce în temniţă.

Umblarea pe apă

După aceasta, tatăl ei a poruncit s-o arunce în mare; iar slujitorii, luând pe roaba lui Hristos, au pus-o în corabie şi au dus-o departe de mal.

Deci, legându-i o piatră mare de grumaz, au aruncat-o în apă.

Dar sfânta, sprijinindu-se de mâinile Celui fără de trup, umbla pe ape ca pe uscat.

Marea aceea i-a fost ei scăldătoarea Sfântului Botez, pe care o dorea, şi un nor luminos a umbrit-o pe ea şi s-au auzit cuvinte de sus, grăindu-se deasupra ei, adică numele Preasfintei Treimi, după săvârşirea Sfântului Botez.

Ea a văzut pe Domnul arătându-i-se şi zicându-i cuvinte aducătoare de bucurie.

Deci, ieşind la uscat, s-a arătat înaintea feţei tatălui său şi l-a înspăimântat.

Pentru că păgânul se mira şi se înspăimânta, văzând pe sfânta fecioară, ieşind vie din mare.

(sursă: „Viețile Sfinților”, ed. Ep. Romanului)

24 iulie - Sfânta Hristina.

Sfânta care a fost botezată de însuși Hristos.

Sfintele ei moaște se află în Veneția la Biserica Sf. Francisc din Abelos.