Sfinții Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta — părinții Sfântului Ioan Botezatorul

Troparul Sf. Profet Zaharia

Din tine a răsărit Sfeșnicul Luminii, ca dintr-o rază proorocească, şi rădăcină a Înaintemergătorului fiind, ai primit tăiere mucenicească, cu ce numiri te vom numi pe tine, că tainele proorocești ai vestit, şi pe calea muceniciei ai alergat, sfinţindu-o cu sângele din tine izvorât. Ca cel ce te odihnești în corturile drepţilor nu ne lipsi de mijlocirea ta, ci înaintea Împăratului tuturor stând, roagă-te să ne izbăvim din căderea rea.

Condac:

Dăruit-ai lumii pe Îngerul cel pământesc al Cuvântului, care a propovăduit pocăința, luminat fiind de raza Duhului, înaintea altarului ai fost jertfit, luând cununa muceniciei, şi acum te rogi neîncetat să aflăm odihna veșniciei.

Icos

Stâlp neclintit eşti în cetele drepţilor, aducând în lume pe Raza pustiei,
De care lumea fiind luminată, a săltat aflând cărarea veşniciei,
Cu sângele tău ai pecetluit viaţa cea jertfitoare pentru Adevăr,
Iar acum te rogi pentru sufletele noastre cu al Domnului Înaintemergător.
Bucură-te, stea vestitoare a Luceafărului Vieţii,
Născătorul Glasului ce a propovăduit vremea dreptăţii,
Slujitor al înaltelor taine dumnezeieşti,
Înger vestitor al graiurilor cereşti,
Pom din care a răsărit rodul rugăciunii,
Poartă împărătească a Luminii,
Binecuvântarea celor ce slujesc Cuvântului,
Zbor mucenicesc pe aripile Duhului,
Slujitor al legilor dumnezeieşti,

În ziua de 5 septembrie este pomenirea junghierii Proorocului Zaharia, tatăl Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan.

Sfântul Profet Zaharia şi Dreapta Elisabeta au fost părinţii Sfântului Profet Înaintemergător şi Botezător Ioan. Ei erau descendenţi din neamul lui Aaron: Zaharia, fiul lui Barac, a fost preot în Templul din Ierusalim iar Elisabeta a fost sora Sfintei Ana, mama Preasfintei Fecioare Maria. Cele două femei căsătorite şi evlavioase sufereau de nerodire a trupului, ceea ce pe vremea aceea era luat drept pedeapsă de la Dumnezeu.

Într-o zi, în timpul slujbei din templu, un înger i s-a arătat lui Zaharia care i-a spus că soţia sa bătrână va naşte prunc, „care va fi mare înaintea Domnului” (Luca 1:15) şi „va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie” (Luca 1:17).

Zaharia s-a îndoit de această prezicere şi pentru această slăbire în credinţă el a fost pedepsit, luându-i-se graiul. Când Elisabeta a născut un fiu, fiind insuflată de Duhul Sfânt i-a dat numele Ioan, deşi nimeni din familie nu mai avea acest nume.

Când l-au întrebat şi pe Zaharia acesta a scris şi el numele de Ioan pe o tablă. Imediat după aceasta i-a revenit darul vorbirii şi a început să profeţească despre fiul său care urma să fie Înaintemergătorul Domnului.

Când Irod împăratul a auzit de la magi despre naşterea Mântuitorului, a dat ordin să fie omorâţi toţi copiii de parte bărbătească de până la doi ani din Betleem şi din împrejurimi, sperând astfel să nu-i scape nici pruncul Iisus.

Irod ştia despre naşterea neobişnuită a lui Ioan şi vroia să-l omoare, crezând că acesta era viitorul Rege al Iudeilor cel din profeţii. Dar Elisabeta s-a ascuns cu pruncul în munţi şi s-a rugat la Dumnezeu să-i scape de prigonitori. Din mila Domnului muntele s-a crăpat şi i-a adăpostit pe mamă şi fiu până ce prigonitorii au dispărut.

În acele zile tragice, Zaharia slujea în templu iar soldaţii lui Irod au încercat în zadar să afle de la acesta unde se ascundeau Elisabeta şi Ioan. Apoi, aceştia l-au omorât pe sfântul profet, înjunghiindu-l în faţa altarului (Matei 23: 35).

Elisabeta a murit la 40 de zile după soţului ei şi Sf. Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a trăit în pustie până în ziua în care a apărut în faţa poporului lui Israel.

„Vieţuire întocmai cu îngerii având, cu adevărat ai vorbit împreună cu îngerii, descoperitorule de cele dumnezeieşti, Sfinte Proorocule Zaharia; printr-ânşii luminându-ţi cugetul cel mai presus de minte, cu lămurirea semnelor celor minunate, cu descoperirea tainelor celor mari, cu mai înainte-grăirea proorocească şi cu înnoire duhovnicească. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.”

„Fiind împodobt cu podoabele dumnezeieştii frumuseţi, frumuseţea îngerilor o vedeai cu neprihănirea sufletului, Sfinte Zaharia.”

„Harul cel de sus te-a umbrit, preaînţeleptule Sfinte Zaharia, învăţându-te prin sfinţii îngeri adâncul proniei, dumnezeiasca ocârmuire, şi luminându-te, fericite, prin sfinţii îngeri.”

„Care purtate de cai, mânate de mâna Dumnezeului tuturor, ai văzut pe slujitorii cei fără de trup, minunate Sfinte Zaharia[iv]; cu care împreună bucurându-te, ca un prooroc pururea mărit, roagă-te să fim îndrumaţi pe calea dumnezeieştii cunoştinţe, noi, cei ce săvârţim cu credinţă neîndoielnică preasfinţită pomenirea ta.”

„Mai presus de fire, îndeamnă Sfântul prooroc Zaharia, zicând: Bucură-te, Sioane sfinte, că va veni Împăratul tău, mântuind cu blândeţe.”

„Dobândind făclia faptelor bune, aprinzi lumina cunoştinţei de Dumnezeu, vestind mai înainte făclia cea tainică a întrupării celei mai presus de cuvânt a Cuvântului, care va trebui să se arate în chip strălucitor din Sion, de Dumnezeu însuflate Sfinte Zaharia.”

„Sioane munte, cetate sfântă, bucură-te foarte! Că dumnezeiescu Zaharia, cel împreună-vorbitor cu îngerii, te îndeamnă; dar şi tu, Ierusalime, veseleşte-te întru toţi vecii.”

„În mijlocul munţilor umbroşi vedeai stând pe îngeri, cate te povăţuiau în taină purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cea pentru toţi, Sfinte proorocule Zaharia, lăudând pe Hristos în veci.”

„Toată simţirea lăsând-o înţeleptule, ca un purtător de lumină stai înaintea minţii celei dumnezeieşti şi preacurate, făcând rugăciuni pentru lume. Pentru aceasta toţi te mărim pe tine, Sfinte Zaharia.”

„Urmând graiurile buzelor tale, arătătorule de cele dumnezeieşti, chemăm pe Domnul; şi printr-Ânsul mântuindu-ne, te fericim pe tine ca pe un prooroc al adevărului şi prorovăduitor al cucerniciei, Sfinte Zaharia.”

„Bucură-te şi te veseleşte, cetatea Sionului, bucură-te şi te veseleşte, Biserica lui Dumnezeu; că iată Împăratul tău a venit în dreptate, şezând pe mânz, lăudat de prunci: Osana, Celui dintru înălţime, binecuvântat eşti Cel ce ai mulţime de îndurări, miluieşte-ne pe noi!”