"Și tot poporul acesta, din Țara de pe Carpați, va cădea în grea robie și mulți vor pieri, dar Maica Domnului cu Sfântul Ioan va aduna în potire sângele lor și se vor înfățișa cu el, în fața Tronului Fiului său!" — Profeția monahului Agatanghel din Rodos
NOI N-AM MURIT !
— de Eliana Popa
Noi n-am murit atunci când temnicerii,
Ne-au aruncat în gropile comune!
Am înviat și suntem azi străjerii
Acestui Neam și Legilor Străbune!
Noi n-am murit! Noi am călcat pe moarte,
Chiar dacă-n lutul înghețat ne-au pus,
Ne-am contopit Luminii ne-nserate
Căci am urcat Golgota până sus!
Noi n-am murit! Suntem în firul ierbii
Și în vlăstare de stejari înalți,
În roua ce o sorb prin luminișuri cerbii,
În înălțimea Munților Carpați!
Noi n-am murit! Suntem la straja Țării,
Suntem plămada din prescuri sfințite!
Vă ridicăm pe Calea Învierii,
Căci lupta noastră merge înainte!
Agatanghel trăia la 1273 în insula Rhodos. Pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu i-a făcut nişte descoperiri.
Prezintă viziunea avută începând cu Renaşterea, despre care spune că atunci oamenii se vor întoarce la antropocentrism. Trupul omului a devenit beatificat, zeificat: în toată Renaşterea vedem această frumuseţe a trupului uman expusă la stadiile de păgânism, la idealizarea trupului, cu sfinţi, Maica Domnului, Dumnezeu chiar prezentaţi în frumuseţe trupească, spre deosebire de Bizanţ care transfigurează trupul.
Trece cu proorocirea şi ajunge la revoluţia de la 1789, “marea revoluţie” franceză, pe care o prezintă ca momentul în care oamenii înlocuiesc Raţiunea Divină cu raţiunea omenească. Aşa s-a şi întâmplat, zeiţa raţiunii a fost pusă ca simbol al acestei revoluţii. Şi arată că vor fi nişte stări de degradare extraordinară a vieţii spirituale, cum s-a şi întâmplat.
Ajunge la revoluţia de la 1848, ajunge la 1920, la constituirea statelor naţionale.
Iar despre Ţara Românească spune:

"În vremea aceea (1920) în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, ţara de la Gurile Dunării, numită şi ţara Lupului, va apărea fiului omului încins cu sabie de Arhanghel, care va face o organizaţie numită Legheon (Legiunea Arhanghelului Mihail, Miscarea Legionara, Nota F.N.). Membrii acestei organizaţii vor fi prigoniti de capul statului, vor fi închişi şi ucişi la răspântii de drumuri, şi mulţi vor fugi peste hotare, prigoniţi de poporul duşman lui Dumnezeu (Cum de altfel s-a si intamplat cu membrii Miscarii Legionare, Nota.F.N.).
În timpul acesta ţara Vulturului (Germania, Nota F.N.) va face război cu ţara Ursului (Rusia, Nota F.N.) şi în prima parte a războiului Vulturul va fi biruitor. Dar când va fi aproape de inima Ursului, acesta va primi ajutor de la “fiara de peste ape” şi Vulturul va fi înfrânt. Şi inima lui va fi împărţită în patru. Şi în timp ce ursul va înainta spre inima vulturului, toate cetăţile ursului vor striga: “pace!, pace!, pace!”. Şi tot poporul acesta din ţara de pe Carpaţi va cădea în grea robie şi mulţi vor pieri (Comunismul si victimele facute de acesta, Nota F.N.). Dar Maica Domnului şi Sfântul Ioan vor aduna în potire sângele lor şi se vor înfăţişa cu el înaintea Tronului Fiului. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Ei, cei care vor mai fi rămas vii vor fi scosi afara din temnite. Şi după o vreme rana Vulturului se va vindeca. Dar ultima bătălie împotriva “lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie” se va da în ţara Sciţilor. Şi atunci acestia vor fi infranti şi va fi vai de tine “om roşu”. Şi după aceea va porni de pe crestele acestei ţări de pe Carpaţi o acţiune de reîncreştinare a tuturor neamurilor.”
"Fiara de peste ape" este SUA. Inima Vulturului împărţită în patru - după război, Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație - zonele americană, britanică și franceză au format Republica Federală Germană, în timp ce zona sovietică a devenit Republica Democrată Germană.
Din țara Sciţilor face parte și sudul Ucrainei (inclusiv Crimeea) - cred că bătălia este în desfășurare ... și mai cred că deja a început reîncreştinarea altor popoare la Ortodoxie de către România deoarece am fost pe locul doi la migrație (după Siria care este in război) și are preoți răspândiți peste tot.
Omul roșu nu sunt sigură ce reprezintă. Este posibil să fie actualul președinte al Ucrainei care este evreu, iar românii îi numeau pe evreu, printre altele, omul roșu.
O ALTĂ MARTURIE DESPRE ROLUL PE CARE-L VA AVEA ROMÂNIA ȘI CARE COINCIDE CU CEA FĂCUTĂ DE CĂLUGĂRUL AGATANGHEL
Părintele Placide Deseille (1926-2018)
Tot o taină mare era şi dragostea pe care o avea Părintele faţă de români.
Părintele spunea că, dacă n-ar fi fost regimul comunist în România, ar fi dorit să fie într-o mănăstire de la noi. Când a împlinit 90 de ani, Părintele a ţinut un mic discurs şi ne-a vorbit despre dragostea lui faţă de români, spunând că rolul românilor aici e să convertească Occidentul la Ortodoxie.
❤️ "Îndemn la luptă" de Radu Gyr
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.
❤️ Ne vom întoarce într-o zi - Radu Gyr
Radu Gyr este un mare poet al României, un poet care a compus unele din cele mai frumoase și mai sensibile poezii scrise vreodată, poezii care au intrat de mult în zestrea culturală a țării. Una dintre aceste poezii se intitulează „Ne vom întoarce într-o zi” și este o capodoperă:
Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi,
Şi cei de azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.
Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.
Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce-n piepturi se acund.
Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!