Pe scara durităţii materialelor există două minerale care se află la maximă distanţă unul faţă de celălalt – diamantul și grafitul – deși, în compoziția chimică a ambelor, există un singur și același element: carbonul. În timp ce cu diamantul poți tăia sticla, grafitul este aşa de moale, încât lasă urme pe hârtie şi clivează, adică se desface în plăci sau lame cu suprafeţe plane.

Ce face diferenţa? Structura cristalină, adică modul de aranjare a moleculelor și atomilor. În cazul diamantului, legătura dintre atomii săi este incredibil de puternică, datorită modului în care sunt amplasați unul față de celălalt. Dimpotrivă, în cazul grafitului, atomii din diferite straturi sunt independenți unul față de altul.

În cazul societății, molecula de bază care asigură coeziunea – durabilitatea – e familia. Destructurarea acesteia prin redefiniri și “relaxări” legale în numele libertății atomilor individuali, diluarea prestigiului și trivializarea sacralității ei prin inovații juridice de tipul mariajului între persoane de același sex nu vor face altceva decât să-i slăbească rezistența și forța socială a familiei și, astfel, să fragilizeze comunitatea: să o coboare la friabilitatea grafitului, în loc de a o face să aspire la rezistența diamantului.

Aparent, toată această vulnerabilizare a familiei se face pentru mai multă libertate și mai multe drepturi. Dar, oare, nu cumva vom obține doar iluzii, în schimbul pierderii a ceva solid și important? Vom vedea mai jos.

Citește în continuare: https://bunsimt.home.blog/2020/01/07/surparea-familiei-pierderea-libertatii