Cei care vor să se unească cu Hristos, și prin Iisus Hristos cu Dumnezeu Tatăl, știu că această unire se face în Trupul lui Hristos, care este Sfânta noastră Biserică Ortodoxă. Desigur, nu o unire cu esența dumnezeiască, ci cu firea omenească îndumnezeită a lui Hristos. Iar unirea aceasta cu Hristos nu este exterioară, nici în mod simplu morală.

Nu suntem discipolii lui Hristos așa cum unii oameni sunt discipolii unui filozof sau ai unui învățător, ci suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, ale Bisericii. Biserica este Trupul lui Hristos real, nu moral, cum greșit au scris unii teologi care nu s-au adâncit în duhul Sfintei Biserici. Hristos ne ia pe noi creștinii în ciuda nevredniciei și păcătoșeniei noastre, și ne încorporează în Trupul Său, ne face mădularele Lui. Și astfel devenim cu adevărat mădulare ale Trupului lui Hristos, și nu în chip moral, ci așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Mădulare suntem ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui".

Desigur, potrivit cu starea duhovnicească pe care o au creștinii, uneori ei sunt mădulare vii ale Trupului lui Hristos, iar alteori moarte. Dar și moarte fiind, nu încetează să fie mădulare ale Trupului lui Hristos. De pildă, unul care este botezat, a devenit mădular al Trupului lui Hristos. Dacă însă nu se mărturisește, nu se împărtășește, nu trăiește o viață duhovnicească, este un mădular mort al Trupului lui Hristos. Dar atunci când se va pocăi, îndată începe să primească viața dumnezeiască. Acesta îl adapă, făcându-l un mădular viu al Trupului lui Hristos. Unul ca acesta nu are nevoie să se boteze din nou. Cel nebotezat însă nu este mădular al Trupului lui Hristos, chiar dacă trăiește o viață morală, în sens uman. Ca să devină un mădular al Trupului lui Hristos, ca să fie încorporat în Hristos, trebuie să se boteze.

Și fiindcă suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, ni se dăruiește viața lui Hristos care devine viața noastră. Și astfel ne însuflețim, ne mântuim și ne îndumnezeim. Nu ne-am fi putut îndumnezei dacă Hristos nu ne-ar fi făcut mădulare ale Trupului Său cel sfânt. Nu ne-am fi putut mântui, dacă n-ar fi existat Sfintele Taine ale Bisericii noastre, care ne fac de un trup cu Hristos și, așa cum spun Sfinții Părinți, ne fac de un trup și de un sânge cu Hristos. Ne fac, adică, să fim un trup și un sânge cu Hristos. Ce mare binecuvântare este să ne împărtășim cu Preacuratele Taine! Hristos se face al nostru, viața lui Hristos se face a noastră, Sângele Lui se face sângele nostru. De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu nu are de dat nimic mai mult omului decât ceea ce îi dă în Sfânta Împărtășanie. Nici omul nu poate cere nimic mai mult de la Dumnezeu, decât ceea ce primește de la Hristos în Sfânta Împărtășanie.

Arhimandrit Gheorghe Kapsanis, Îndumnezeirea - scopul vieții omului, Ed. Evanghelismos, 2006, pp. 25-27.

Arhimandritul Gheorghe Kapsanis a fost stareț al Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte Athos, vreme de peste patruzeci de ani. Totodată, a fost una dintre cele mai însemnate personalități ale monahismului athonit contemporan.

Pe când era încă mirean, Gheorghe Kapsanis s-a numărat între întemeietorii Fundației de tineri „Pantocrator", din Palaio Faliro. Scopul acesteia era trezirea duhovnicească a tinerilor și adunarea lor în jurul Bisericii Ortodoxe.

După ce a obținut Licența în Teologie, viitorul Părinte Gheorghe a rămas în continuare în Facultatea de Teologie a Universității din Atena, de aceasta dată ca profesor, în cadrul Catedrei de Pastorală și Drept Canonic. În teza de Doctorat, el a abordat pastorația deținuților.

Părintele Gheorghe Kapsanis a fost ales egumen al Mănăstirii Sfântul Gheorghe, aflată langă localitatea Vasiliko, în regiunea Halkida. Nu după multa vreme, împreună cu obștea acestei mănăstiri, părintele a primit invitația de a-și asuma stăreția Mănăstirii Grigoriu, din Sfântul Munte.

Părintele Gheorghe Kapsanis a arătat o mare chemare pentru misiune și pentru scrierile teologice. A scris mai multe lucrări. Dintre acestea le amintit pe următoarele:

• Ortodoxia: nădejdea popoarelor Europei;
• Experiențe ale Harului lui Dumnezeu (1992);
• Rugăciunea Domnească (1998);
• Viața euharistică (2004);
• Dumnezeu S-a arătat în trup (2005);
• Îndumnezeirea ca scop al vieții omului (2004);
• Văzători ai Învierii lui Hristos (2005);
• Ortodoxia și Romano-Catolicismul: Studii diverse (2006);
• Ortodoxia „ideologică” a anti-calcedonienilor;
• Credința noastră ortodoxă și înșelările iehoviștilor;
• Subiecte de ecleziologie și pastorală;
• Sfântul Grigorie Palama, învățător al îndumnezeirii;
• Crucea lui Hristos și însemnătatea ei în viața noastră;
• Ortodoxie și umanism – ortodoxie și papism;
• Monahismul ortodox și Sfântul Munte;
• Ortodoxia astăzi.