Cuviosul Gherontie cel Nebun pentru Hristos a fost un om ciudat pentru cei mai mulți contemporani.
Numeri pe degete pe semenii care cât de cât l-au înțeles.
Unii treceau strada când îl vedeau.
Alții îl priveau cu amestecul acela de silă și milă.
Săracul! Își spuneau în gând și treceau mai departe.
În timp ce oamenii îl disprețuiau, el îi prețuia.
În timp ce trecătorii își vedeau de realizările lor mărețe, Părintele Gherontie se ruga pentru ei.
În timp ce oamenii normali dormeau, acest om "anormal" stătea în genunchi ore, ore, nopți, ani de a făcut vânătăi, și cerea de la Dumnezeu milă pentru întreaga omenire.
A fost internat la psihiatrie, a fost închis, a fost bătut dar de Hristos nu s-a lăsat.
Nu îi trebuia nimic, nu păstra nimic pentru el dar umbla mereu cu pungi cu tot felul de daruri.
Avea mereu ceva de dat și căuta pe cel căruia să îi dea!
Mulți creștini au dat de Cuviosul Gherontie pe Facebook și de atunci nu se mai lasă de el.
*Cum era Cuviosul Gherontie în copilăria sa? Cine l-a învățat credința și asceza? Cum a ajuns înainte-văzător și cu daruri mari duhovnicești? Aflați din relatările surorii sale, Rafira.
CUM ERA CUVIOSUL GHERONTIE | INTERVIU CU SORA LUI*
Familia Cuviosului Gherontie
— Doamne ajuta! Știm că sunteți sora [1] Cuviosului Gherontie, cel nebun pentru Hristos și am dori să ne povestiți câte ceva din copilăria fratelui dumneavoastră. Cuviosul venea adesea și vizita mănăstirea noastră iar uneori petrecea aici și timp mai îndelungat, spre bucuria și folosul nostru duhovnicesc. Cuviosul, însă vorbea foarte puțin despre sine însuși și ne bucurăm că vă întâlnim pe dvs., sora dânsului, ca să ne împărtășiți și nouă măcar o fărâmă din tainele acestui minunat om al lui Dumnezeu. Câți frați erați de toți în familie?
— Noi am fost trei frați. Și locuiam în satul Viscri, din județul Brașov.
— Pe părinți cum îi chema?
— Ion Aldea cu Elena Aldea.
— Doi băieți și o fată, nu?
— Da, cel care a fost militar o murit.
— Unde a murit?
— La Cosmești, Bârlad a fost el, de a făcut armată. A trimis fotografie…
— Și de ce a murit?
— Eram chiar în București atunci când am aflat de la o cunoștință care mi-a zis: „N-am vrut să-ți spun, dar să știi că o murit un frate de-al tău, înecat în Siret”.
— Și Cuviosul ce a zis despre incidentul acesta?
— S-a tot rugat pentru el, cu toate că acest frate îl tot bătea pe Gheorghe (numele de botez al Cuviosului).
Îi plăcea să fie batjocorit pentru Hristos
— De ce îl bătea?
— De ce? Dar știți cum era lumea și cum făcea el năzdrăvăniile lui. Ziceau că nu e bine cu capul, dar el a fost cel mai credincios om din lumea asta, mereu vorbea de Maica Domnului, de sfinți. Acum îmi dau eu seama, mai bine, care a fost lucrarea lui. Lui îi plăcea să fie batjocorit pentru Hristos, ca să se smerească.
— Deci el era foarte evlavios și credincios, iar ceilalți credeau că e nebun.
— Da.
— De când era mic făcea așa pe nebunul?
— Aproximativ. De mic avea lupte cu diavolul.
— Ce altceva ne mai puteți spune despre el, când era mic?
— Când era cu noi, își făcea rugăciunile seara, dimineața. Pe copii îi punea să se roage.
I s-a arătat Maica Domnului
— Cine l-a învățat pe el să se roage?
— Dumnezeu și Maica Domnului. La noi în familie prea puțini se rugau. El așa s-a născut, cu această credință mare în Dumnezeu.
— Dar părinții nu erau credincioși?
— Mama, da. Postea mult.
— Adică de la mama a învățat el credința, nu?
— Mai puțin… De la Maica Domnului, spunea el. I s-a arătat Maica Domnului dar nu prea vorbea despre acest lucru, ca să nu fie lăudat cu ceva.
— Așa s-a născut el cu credința asta?
— Da. Desena pe pământ biserici, de mic copil.
— Și mergea la biserică, nu?
— Mergea.
— Aveați preot în sat?
— Nu, venea la trei săptămâni. Acum este un preot chiar în sat și are mare cinste pentru Cuviosul.
— Când a plecat el de acasă?
— La vreo 13 ani, la Buzău. Și iar venea și iar se ducea.
— Dar ce făcea acolo?
— Acolo, se ruga la părintele Iliuță. Era unchiul lui, fratele lui tata, la mănăstirea Ciolanu.
Darul înainte-vederii
— Ce spuneau oamenii din sat despre el?
— El mai tăia lemne prin curte, intra în casă, ne umplea acolo soba cu lemne. Mai ajuta la treburi, dar mai mult se ruga. Lumea din sat nu-l suporta, pentru că făcea năzdrăvăniile lui. El aici a fost foarte bine văzut, între sfinți, dar la noi, nu prea.
— Păi, niciun proroc nu este bine primit în patria lui.
— Așa e. Dar alții îl aveau la mare cinste. La Ceaușescu a fost o dată și i-a zis, i-a profețit: „Vei fi împușcat!”.
— Știați că are daruri așa de mari?
— Nu-l știam de sfânt. Abia după ce a murit, am înțeles eu lucrarea lui. Nouă, însă, ne spunea mereu ce probleme avem, ce o să se întâmple. Și lucrurile se întâmplau întocmai.
— Nu era așa și acasă?
— Nu. Când ajungea la capul satului, zicea: „Nu mai vreau în satul care m-a blestemat, în care mă batjocoresc oamenii”. Când ieșea pe poarta bisericii, făcea cu limba, se strâmba. Așa făcea cu majoritatea oamenilor și nu vorbea cu oricine. El simțea oamenii cu care să vorbească. Era adesea bătut de săteni. Dar el voia să fie bătut pentru Dumnezeu.
— Voia să pătimească bătăi și ocară pentru numele lui Dumnezeu.
— Da. Nu am înțeles multe atunci.
— Îl simțiți acum la rugăciune că e acolo, lângă Dumnezeu?
— Acum mă bucur mult de el.
Legătura duhovnicească cu sora sa
— Nu ați avut nicio întâmplare mai specială cu el, după ce a murit?
— Nu l-am visat, aș fi vrut. Au mai venit oameni care m-au mai ajutat, așa din partea Cuviosului: „Vă dau 1000 de lei, să vă luați lemne. Cuviosul m-a trimis”. În timp ce trăia, a zis că: „O să mergeți la mine și o să găsiți numai pe soră-mea” [2]. Multe lucruri bune s-au întâmplat de când a murit el. Niște oameni din Brașov au venit la troiță, o familie. Și femeia tot a zis: „Doamna Elena, am venit aici că fata mea n-are copii și de atâția ani tare am vrut să aibă. Am auzit despre Cuviosul că face minuni”. Și îmi dă doamna Elena, apoi, telefon că minunea s-a întâmplat.
— Câți ani aveți?
— 86 de ani.
Cum l-a înviat pe nepotul mort…
— Eu cred că este sfânt. Chiar de ziua mea, pe 13 octombrie, ziua când a plecat la Domnul, mi-am pierdut telefonul mobil. Și am avut mai multe necazuri în ziua aceea și m-am supărat mult. Aveam cartea cu poza lui și îi ziceam: „Pe atâta lume ajuți, iar eu nu îmi găsesc telefonul? Dacă ești sfânt, ajută-mă să-l găsesc, că azi e ziua mea și azi îmi trebuie, nu mâine”. Sunasem înainte taximetristul și l-am întrebat: „Nu mi l-am uitat înăuntru?”. Și răspunsul lui a fost: „M-am uitat în taxi și nu-i niciun telefon”. Atunci chiar m-am supărat. După ce am făcut rugăciunea, m-a sunat din nou taximetristul: „L-am găsit sub scaun”. Și mi l-a adus la ușă.
Nepoata mea are doi băieței: Andrei de 15 ani și Darius de 6 ani. Cum e moda, nepoata mea avea o piscină în curte. Fata mea, Lenuța, era acolo când a strigat celălalt băiat: „Mamă, o murit băiatul în apă”. Era vânăt, Darius. Avea până în doi ani, era micuț. L-au scos de acolo vânăt, aproape mort. Tată-său striga: „A murit Darie, a murit Darie!”. Lenuța, într-o parte plângea. A adus niște șervete din casă, l-a acoperit, că-i gata. Și ea sufla în fața lui ca să iasă apa și a ieșit apa din el. L-a dus la spital, a venit salvarea. Dar ce se întâmplase, de fapt?
Fata s-a dus apoi la Tismana și toate maicile i-au povestit: „Uite ce ni s-a întâmplat aici! Cuviosul ne-a adunat pe toate și a zis: Acum veniți împrejur să ne rugăm!”. El era la Tismana și a simțit cum copilul se îneacă. Și le-a adunat pe maici să se roage pentru el. Maicile i-au povestit nepoatei, Roxana. De atunci băiatul e tare credincios. Le-a zis tuturor maicilor: Îngenunchiați acuma, să ne rugăm, că e cineva din familie care o să învieze. Și-a revenit copilul la spital și acum e mare. Se vede că e foarte credincios, că vrea hăinuțe precum au preoții, se duce în Altar. Are șase ani. Copilul știe acum că Gherontie l-a înviat și tot zice: „Merg și eu la mormânt, la Gherontie”.
„Mă căiesc pentru supărările pe care i le-am făcut”
— Ați spus că l-ați ține în brațe dacă l-ați vedea?
— Da, nu l-aș mai supăra cu o vorbă.
— Dar el nu se supăra așa ușor, nu?
— Nu se supăra, dar în inima lui tot zicea: „Uite, cum râd toți de mine!”. I s-a arătat Maica Domnului și n-am știut… Mă căiesc foarte mult pentru supărările pe care i le făceam și eu.
A fost ales de Dumnezeu. A fost un dar de la Dumnezeu.
L-am dus, eu cu mama mea, la un spital de boli psihice lângă Brașov, dar el nu era nebun. Rău mi-a părut că l-am dus!… Când ne duceam la el, a stat două, trei zile – și veneau doctorițele și ne arătau: „Iarăși ne-a desenat pereții numai cu mănăstiri!”. Desena acolo la spital. Nervi buni a avut, că i-a dat Dumnezeu credință și a umblat și a murit la Ierusalim.
Material realizat la mănăstirea Paltin, împreună cu colaboratori ai Revistei Atitudini și prieteni ai familiei Cuviosului Gherontie
[1] Este vorba de sora Rafira Aldea (Țibrea). Au mai avut o sora, dar care a murit la doar șase săptămâni.
[2] Sora Rafira viețuiește în casa părintească, unde a copilărit și Cuviosul.
Cuviosul Gherontie cel Nebun pentru Hristos (1934-13 Octombrie 2018 +) mărturisitor al Credinței Creștine Ortodoxe în cumpliții ani ai persecuției staliniste din România.
Cuviosul Gherontie Aldea era înainte văzător cu duhul, în ultimul an al vieții sale pământești 2018, nu a participat fizic la slujbele Bisericii Creștine Ortodoxe în intervalul 15 Martie-15 Mai 2018, profețind însă situația teribilă din anul 2020 când Regimul satanist Klaus Werner Iohannis le va interzice românilor să participe la Sfintele Slujbe ale Bisericii lui Hristos Dumnezeu.
În seara zilei de 13 Octombrie 2017 fiind găzduit de o familie drept credincioasă, Cuviosul Gherontie a început să le vorbească celor prezenți despre bunătățile gătite de Dumnezeu în Împărăția Sa pustnicilor (el însuși a fost pustnic mare parte din viață), și primind o întrebare ieșită din context, cu privire la viața și moartea sa, în timp ce medita la „Veșnicia Veșniciilor” (Viața Eternă întru Hristos Dumnezeu) a răspuns :
"La anul în vremea asta..!"
Exact peste un an la 13 Octombrie 2018, Cuviosul Gherontie Aldea a plecat la cele veșnice și s-a născut în Împărăția lui Hristos Dumnezeu, paradoxal în orașul Betleem, locul întrupării Mântuitorului Iisus Hristos.
Ca și mulți alți Sfinți, Cuviosul Gherontie Aldea și-a cunoscut timpul mutării la cele veșnice cu mult timp înainte.
Cuviosul Gherontie Aldea a fost un mare tămăduitor, a vindecat sute, mii de persoane de toate vârstele de diferite boli, conform mărturiilor celor vindecați.
După mutarea la cele veșnice survenită la Betleem, la 13 Octombrie 2018, ochii Cuviosului au rămas deschiși, chipul a păstrat paloarea vieții, membrele sale nu au amorțit „rigor mortis” și deși a fost înhumat la Mănăstirea Tismana la o săptămână după constatarea decesului de la Betleem, trupul său nu a intrat în descompunere nefiind tratat cu absolut nimic.
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Gherontie Aldea, Doamne Iisuse Hristoase, Fiului Dumnezeului Celui Viu, miluiește și mânuiește sufletele noastre! Amin.
✝️ Rugăciune către Cuviosul Gherontie de la Tismana
"Sfinte Cuvioase Gherontie, fratele şi părintele nostru iubitor, ascultă-ne rugăciunea şi mijloceşte pentru noi înaintea Preasfintei Treimi, ca să putem birui în lupta care se dă împotriva noastră; să căutăm ce-i mai de preț, adică sufletul; să ne îndepărtăm de păcate, să avem dragoste sfântă pentru toţi oamenii, să umblăm cu dreptate, să ne păstrăm dreapta credinţă, să ne smerim și să ne pocăim pentru păcatele noastre, să căutăm biserica, să ne ostenim pentru câștigarea Raiului, să dobândim răbdarea Dreptului lov şi a sfinţilor, să ne iubim ţara și locul unde ne-am născut, după cum şi tu ai iubit Țara Făgăraşului, care te-a odrăslit. Aşa cum, în timpul vieţii, i-ai ajutat grabnic pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei deznădăjduiţi, pe cei singuri, dar și pe cei departe de dreapta credinţă, fii și acum alături de noi! Ajută-ne să credem că toate pe care le primim sunt cu ştirea Domnului, iar, când avem un necaz, să mulțumim prin cuvintele tale: „Doamne, fereşte de mai rău”, Roagă-te, să ne fie primită această rugăciune, ca de noi şi prin noi să se slăvească Preasfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin."
ORTODOXIA este DREAPTA CREDINȚĂ